PHILOSOPHIA MILITANS - Biblioteca Judeţeană Argeş

Abordări „neriguroase” în filosofia limbajului
Abordările “neriguroase” (Wittgenstein II, Cassirer, Heidegger, Quine,
Putnam) ies din cadrele “paradigmei formaliste”. Principalele domenii de inspiraţie
devin: experienţa psiho-socială a colectivităţilor, lingvistica uzuală, evidenţa
empirică nemijlocită, şi îndeosebi “viaţa limbii”. În cadrul acestor abordări,
cercetătorii nu mai construiesc sisteme ideale abstracte de tipul celor axiomatice
din ştiinţă ci urmăresc folosirea limbajului în cadrul diferitelor “forme de
viaţă”(Wittgenstein), re-constituie istoria sensului unor cuvinte şi caută principiile
filosofice relevante pentru natura fenomenului lingvistic. În cadrul acestor
abordări, deşi cercetătorii sunt de formaţie matematicieni, logicieni, ei preferă
analiza conceptuală şi studiul cazurilor ipotetice, care-i ajută să sugereze un nou
mod de a vedea lucrurile. Acest nou mod de a vedea lucrurile constă în faptul că
raţionalitatea manifestărilor lingvistice nu mai este legată de obiectivitatea,
universalitatea, intelectualitatea şi ordinea lor ci de subiectivitatea,
contextualitatea, istoricitatea şi parţialitatea acestora. Ele sunt explicitate şi
asumate astfel încât sunt eliminate din filosofia limbajului ultimele rămăşiţe ale
paradigmei clasice; nu sunt însă atacate în mod frontal, direct, miturile de sorginte
iluministă, ci pur şi simplu prin destructurarea presupoziţiilor abordărilor
“riguroase”.
Critica presupoziţiilor uzuale ale teoriilor despre limbaj 6
L.Wittgenstein este mai tot timpul prezentat drept filozof al limbajului,
în calitate de critic al teoriilor clasice despre limbaj şi importanţei pe care o acordă
limbii în metafilozofia sa. Dar dacă filozofia limbajului cuprinde teorii generale
despre limbaj, atunci el nu este un filozof al limbajului, afirmă Adrian Paul
Iliescu, în Studiul introductiv la lucrarea Cercetări filozofice.Însuşi autorul a
declarat că el nu a intenţionat să elaboreze o astfel de teorie, întrucât, în viziunea
sa, filozofia nu este chemată să dea teorii despre limbaj tot aşa cum nu este
chemată să dea teorii despre natură. Scopul gânditorului este să demonstreze
anumite prejudecăţi cu privire la limbaj, adânc înrădăcinate în gândirea
occidentală, şi care falsifică tabloul filozofic curent al limbii. Adrian Paul Iliescu
identifică în Studiul introductiv principalele prejudecăţi ce grevează asupra
filozofiei limbajului. Prima dintre acestea este paradigma limbii ca reprezentare,
6 Ludwig Wittgenstein - Cercetări filozofice,Traducere din lb. germană de Mircea Dumitru
şi Mircea Flonta în colaborare cu Adrian Paul Iliescu, Editura Humanitas Bucureşti,
2003
25