PHILOSOPHIA MILITANS - Biblioteca Judeţeană Argeş

istoric Tucidide. A călătorit prin toate cetăţile Greciei şi a locuit şi la Atena.
Gorgias 2 a cunoscut un mare succes cu arta sa retorică.
Istoricul Diodor din Sicilia ne relatează un moment din viaţa lui Gorgias,
venit în solie la Atena, alături de Tisias. Prezentându-se în faţa Adunării Poporului,
ţinu un discurs prin care solicita alianţa poporului atenian. Discursul său a produs
un efec deosebit în mintea şi sufletul atenienilor. Întrebuinţând figuri retorice
strălucite, antiteze surprinzătoare, perioade cu număr egal, fraze cu sunete identice
şi multe alte meşteşuguri oratorice, izbuti să determine pe atenieni să trimită ajutor
celor din Leontinoi. La Atena şi în alte cetăţi din Atica, discursurile sale dobândesc
succese răsunătoare.
Filostrat, în „Vieţile sofiştilor”, ne-a păstrat amintirea a trei discursuri
epideictice (demonstrative) elaborate de Gorgias: un discurs pythic pronunţat la
Delphi cu prilejul jocurilor Pythice; un discurs olimpic pronunţat cu ocazia unui
popas la Olimpia, unde a exprimat cugetarea că grecii ar trebui să rămână uniţi,
renunţând la luptele fratricide, spre a-şi îndrepta forţele în special împotriva
perşilor; un discurs funebru în memoria celor ce se jertfiseră pentru patrie (nerostit
însă, întrucât Gorgias fiind străin, nu avea acest drept).
Gorgias este şi autorul unor elogii cu subiect istoric-mitologic, „Elogiul
Elenei” şi “Apărarea lui Palamedes”, unde li se atribuie personajelor cele mai
înalte şi mai frumoase virtuţi.
Dacă Protagoras propagă relativismul, Gorgias este un sceptic radical,
neîncrezător în existenţa lucrurilor, în valoarea cunoaşterii, în capacitatea umană de
a comunica gândurile. Poziţia sa se susţine prin trei teze fundamentale:
a) nimic nu există, adică nu există ceva ce există;
b) dacă ar exista ceea ce există, nu ar putea fi cunoscut;
c) dacă am admite că ar putea fi cunoscut, ar fi imposibil de comunicat
sau de explicat altora.
Departe de a fi un simplu joc de îndemânare retorică, argumentarea celor
trei teze conduce la excluderea în mod radical a posibilităţii unui adevăr absolut.
Dacă aletheia este de neatins, pentru Gorgias nici doxa (calea părerii) nu
are valabilitate. Gorgias caută o a treia cale între existent şi aparenţa înşelătoare,
între aletheia şi doxa. A intuit-o, fără a o teoretiza: analiza situaţiei, descrierea a
ceea ce trebuie sau nu să se facă, un fel de practicare a eticii situaţionale.
Obligaţiile variază în funcţie de împrejurări, vârstă, caracteristică socială. Aceeaşi
acţiune poate fi bună sau mai puţin bună în funcţie de cel care îi este subiect.
Dacă nu şi-a dus la bun sfârşit concepţia filosofică, în schimb este deosebit
de fecund în domeniul retoricii. Drept rezultat al scepticismului radical, cuvântul la
Gorgias dobândeşte autonomie aproape nelimitată, fiind disponibil pentru orice.
Cuvântul, pentru Gorgias, este purtător de sugestie, persuasiune, opinie, iar
retorica este arta persuasiunii, arta care ştie să fructifice cel mai bine aceste atribute
2 vide Platon, Gorgias, în Platon, “Opere”, vol. I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1974, pp. 295-393
21