PHILOSOPHIA MILITANS - Biblioteca Judeţeană Argeş

LIMBAJ, INFORMAŢIE ŞI COMUNICARE MASS-MEDIA
Doina STANOJEVIC
Abstract
The study is structured on the idea of pragmatic purpose of communication and
human communication media applications and purpose of human achievement. A special
presentation is given the current process of training objectives of the center approach and
role of communication media in achieving the major information flow in a legal state.
1. Introducere. Ideea de comunicare şi finalitatea pragmatică a comunicării
mass-media
Comunicarea umană este o relaţie între comunicator şi beneficiarul
comunicării, o relaţie de transmitere a unor informaţii, prin mijlocirea unui limbaj,
pe temeiul cărora beneficiarul îşi coordonează acţional sau cognitiv conduita în
raport cu mediul său existenţial. Obiect al comunicării pot fi constatări, cunoştinţe,
stări emoţionale, comenzi, indicaţii acţionale, aprecieri, intenţii şi hotărâri.
Comunicarea integrează social şi socializează agentul care o exercită,
contribuie la structurarea unor grupuri şi comunităţi umane, punând pe oameni în
condiţie de cunoaştere de cauză şi de efect, stimulându-le procesul de personalizare
şi realizare, conştientizarea lor de sine, mai ales de nivel colectiv (social).
A comunica este a face, a disponibiliza acţional (cognitiv şi practic), a
semnaliza, a transmite un mesaj în vederea angajării celui care receptează
comunicarea. Ea fiind, din acest punct de vedere, un factor de umanizare, de
instituire existenţială specific umană. În această perspectivă, avem în vedere mai
ales comunicarea mass-media – care, prin natura ei, conştientizează, influenţează
raţional sau psihic, antrenând pe consumatorul de informaţie comunicată la
asimilarea unor opinii sau conduite acţionale.
În procesul comunicării (pentru că aceasta este într-adevăr un proces şi nu
o relaţie directă şi liniară între emiţător şi receptorul informaţiei) intervine
mijlocitor un limbaj – care presupune codificare (din partea emiţătorului) şi
decodificare (din partea receptorului). După receptare sau odată cu aceasta
intervine un moment de selecţie informaţională, care implică şi un cuantum de
redundanţă. Numai după selecţie şi eliminare a redundanţei se desprinde mesajul
transmis de emiţător, în funcţie de înţelegerea căruia receptorul se angajează
raţional sau comportamental, acestea având finalitate existenţială pentru receptor.
Adăugăm faptul că în mare măsură calitatea informaţiei depinde şi de canalul de
transmisie prin care comunicarea se produce, care poate fi orală, scrisă sau, tot mai
accentuat astăzi, electronică – de natură video sau audio.
Prin urmare, comunicarea declanşează acţiunea sau comportarea
receptorului, potenţându-i ipostazierea lui ca agent. Orice comunicare pune, astfel,
pe om (ca receptor al ei) în stare de conştientizare nu numai de sine ci şi pentru
Lect. univ. drd., Universitatea Spiru Haret, Bucureşti
50