PHILOSOPHIA MILITANS - Biblioteca Judeţeană Argeş

Prodicos însuşi se considera un filosof al naturii şi sofist, iar opinia sa era
aceea că binele şi răul sunt relative; ceea ce este bine pentru unul nu este bine
pentru celălalt şi viceversa.
Ca şi Protagoras, Prodicos este ateu, considerând pe zei simple denumiri
pe care oamenii le dau unor elemente utile vieţii.
A scris un tratat “Despre natură” (care s-a pierdut), dar a rămas cunoscut în
câmpul reflecţiei morale datorită unei reelaborări personale a mitului lui “Hercule
la răscruce”, transmis de către Xenofon 3 în “Amintiri despre Socrate”.
Tânărul Heracles, lipsit de experienţa vieţii, este pus în faţa unei alegeri.
Retras într-un loc liniştit pentru a medita, i se arată două femei, Arete, simbolul
virtuţii şi Kakia, simbolul viciului, depravării. Fiecare femeie încearcă să-l atragă
pe Hercule pe drumul său.
Tipul de viaţă pe care Kakia i-l propune lui Hercule este cel al
hedonismului desfrânat: fericirea constă în a te bucura de tot ce e plăcut, folositor
şi util pentru sine, obţinut cu multă uşurinţă, procurat fără scrupule şi prin orice
mijloace.
Tipul de viaţă propus de Arete este cel al virtuţii: bunăvoinţă din partea
cetăţii, admiraţie din partea întregii Grecii, roade îmbelşugate de la pământul
cultivat, foloase mari de la animalele îngrijite etc.
Kakia îl avertizează însă pe Hercule că drumul arătat de Arete este lung şi
greu, cu prea multe obstacole şi-i propune propria cale spre fericire, mai uşoară şi
mai scurtă. Nici Arete nu neagă tipul de viaţă hedonist, însă propune unul moderat,
iar virtutea se prezintă ca o raţionalizare a plăcerilor şi a foloaselor morale şi
materiale inerente.
În spiritul sofiştilor din prima generaţie, Prodicos crede că omul poate să-şi
aleagă singur destinul şi să-şi construiască propria istorie prin voinţa sa. Hercule
ascultă argumentele celor două femei şi, în cele din urmă, prevalează valorile
morale atât de dragi grecilor antici :
“Fără muncă şi statornicie, zeii nu hărăzesc nimic frumos şi cinstit
oamenilor…Dacă vrei ca toată Grecia să-ţi admire virtutea, trebuie să încerci să fii
de folos întregii Grecii; dacă vrei ca pământul să-şi dea cu dărnicie roadele sale,
trebuie să-l munceşti.”
3 Xenofon, Amintiri despre Socrate, Editura Univers, Bucureşti, 1987
23