Analiza Chimica si Instrumentala Aplicata - AcademicDirect

Lorentz JÄNTSCHI, Sorana BOLBOACĂ
Interpretarea rezultatelor
1. Din lungimea de fir Lw, la care se face compensarea elementului Weston se calculează
tensiunile aplicate pentru fiecare lungime de fir L:
L
U = E ; EW = 1,0183 V.
W
LW
2. Rezultatele se introduc în tabel (Nr./L(cm)/LW(cm)/I(mA)/U(V)/εd(V)/εp(V)) unde L = 5, 10,
15, 20, 25;
3. Se va calcula eroarea absolută şi relativă în determinarea valorilor V.
Întrebări
1. Ce este tensiunea de descompunere?
2. Cum variază curentul de electroliză în funcţie de tensiunea aplicată?
3. Care sunt reacţiile la catod şi anod pentru electroliza soluţiei apoase de acid sulfuric cu electrozi
de fier? Dar la electroliza soluţiei apoase de azotat de argint cu electrozi inerţi?
4. În ce constă fenomenul de pasivare?
5. Cum se calculează un potenţial de electrod?
6. De ce depinde ordinea de descărcare a ionilor la electroliză?
Electroforeză
Musculiţa vinului (drosophila melanogaster) s-a utilizat în studii genetice de aproximativ 8
ani încoace. Unul din motive este că este uşor de recoltat păstrat şi înmulţit. Se poate păstra într-un
amestec de pastă de cartofi şi zahăr introduse într-o cutie de plastic. În acest mediu, musculiţele
cresc şi se dezvoltă. Se poate folosi cu succes ca mediu de cultură fructele alterate şi zdrobite,
borhotul de vin sau alte reziduuri alimentare. Populaţia astfel obţinută sau crescută este un model
excelent pentru dezvoltarea teoriei genetice şi de asemenea pentru testări. Datele obţinute se pot
folosi cu succes în practică. Se examinează musculiţele din cultură pe baza principiilor genetice.
Scopul acestei lucrări practice este determinarea amprentei genetice a populaţiei de cultură, mai
exact, determinarea amprentei de aminoacizi pe care aceasta o posedă. Din aceasta se pot obţine
informaţii preţioase, cum ar fi diferenţele de polimorfism ale diferitor populaţii. Electroforeza,
devenită metodă analitică după 1960, a fost prima metodă practică pentru analiza variaţiei genetice
şi biochimice la scară largă. Principiul electroforezei este de selectare a enzimei ţintă prin migrare
de-a lungul unei matrice de gel sub influenţa unui câmp electric. Viteza de migrare depinde de
sarcina specifică (sarcina netă / masa netă) a proteinei, care la rândul ei depinde de sarcina
aminoacizilor prezenţi pe suprafaţa proteinei. La un anumit pH trei aminoacizi migrează către polul
pozitiv (lizina, arginina, histidina) iar alţi doi aminoacizi (acidul aspartic şi acidul glutamic)
migrează către polul negativ. În timp, toate secvenţele de cod ale proteinelor sunt supuse mutaţiilor
genetice. Substituţiile de bază în mutaţii sunt tolerate dacă ele nu cauzează o schimbare în secvenţa
de aminoacid din codul redundant al proteinei sau substituţia aminoacidului este făcută fără a cauza
schimbări semnificative ale funcţiilor proteinei. Totodată şi suprafaţa proteinei se schimbă în urma
mutaţiei, iar această schimbare poate fi detectată prin schimbări ce au loc în vitezele de migrare ale
proteinelor, dacă se urmăreşte acest proces repetând electroforeza pe populaţia test în timp. Se
estimează că 30% din substituţiile de bază în mutaţii se observă prin schimbări vizibile în
electroforeză. Schimbările în codul proteinelor diferă de la o grupare activă la alta, şi acest lucru se
observă la electroforeză prin schimbarea mobilităţii proteinei. În gelul de electroforeză se introduc
enzime, care au ca rol selectarea din masa proteică a probei a proteinelor care sunt mai active
biologic, astfel încât purificarea probei nu mai este necesară ca metodă premergătoare analizei prin
electroforeză. Proteinele migrează şi se fixează în locaţiile permise de enzima din gel. Proteinele
plasmatice pot fi separate prin electroforeză datorită încărcării electrice diferite. La pH = 8.5 (>pH )
proteinele plasmatice (cu excepţia γ-globulinelor) se comportă ca anioni. Ca urmare vor migra către
anod, cu viteze care depind exclusiv de mărimea sarcinii, mărimea şi forma moleculei. Fracţiunea γ-
i
57