La Viforata, pe urmele Parintelui Arsenie Boca

amageste, ducandu-te unde vrea el. „Gandul e o fiara cu pantecul mare. Te
inghite cu totul daca nu-i dai de lucru, daca nu-l pui la rugaciune.”
Maica Porfiria nu alunga gandurile, cum fac altii. Nici nu incearca. Le schimba,
repetand mereu Psalmul 50 sau spunand: „Doamne, Tu m-ai zidit, Tu ai grija de
mine! Tu ai mila de pasarile cerului, darmite de mine! Tu esti fratele si mama
mea. Tu esti tot ce am”.
Desi nu o recunoaste, maica tine dosita in suflet tristetea ca, fiind batrana si
fara pensie, nimeni nu o mai primeste in manastire. Nu sufera prea mult, gandind
ca acesta e canonul ei si ca-l are pe Sfant aproape. La el alearga cand e obosita
si simte ca nu mai poate; la el se roaga atunci cand trece printr-un necaz. Daca o
intrebi despre o minune mai recenta savarsita de Cuviosul Grigore Decapolitul in
viata ei, maica cumpaneste in tacere vorbele, dupa care, inocenta ca un copil,
zice: „Cum sa nu? Iata, ma duc de doua ori pe zi la biserica si toata iarna asta nu
am cazut pe ghetus niciodata. De cate ori ma clatin, mana Sfantului ma prinde
de subtiori si nu ma lasa. O simt. Este aievea. O mana puternica si adevarata”.
SORIN PREDA
Fotografii de EMANUEL TANJALA (4)
Icoane care plang
Multe sunt semnele lui Dumnezeu date credinciosilor
spre indreptare si adanca luare aminte, dar cele mai
tulburatoare din ele par a fi icoanele Maicii Domnului
care plang. Preocupata de alte evenimente, istoria le-a
consemnat sporadic si mai mult intamplator. In 1869,
Episcopul Romanului, Melchisedec, inventaria pe
teritoriul vechii Romanii un numar de 18 "lacramari de
icoane" - de la icoana din biserica domneasca a
Hotinului (unde zilnic se aduna o tipsie de lacrimi)
pana la cele din bisericile satesti din Mascatesti sau
Cristesti - Suceava.
Cazul cel mai cunoscut in epoca l-a reprezentat
icoana Maicii Domnului facatoare de minuni de la
Socola - Iasi, care a lacrimat timp de trei luni, cu scurte
intermitente. Crezandu-se, initial, ca ar fi vorba de o
farsa a seminaristilor de la Socola, icoana a fost atent
studiata de catre episcopi si inalti ierarhi bisericesti.
Mai mult chiar, asa cum scria un ziar iesean al
timpului, "spre a inlatura orice presupunere, s-a
oranduit o de aproape priveghere si intrarea in biserica
s-a ingaduit numai pentru o persoana de incredere".
Fenomenul, insa, iarasi s-a ivit, impresionand puternic
multa lume, inclusiv pe un anume boier Niculai Roznoveanu, care va imbraca sfanta icoana cu
argint si o va polei cu aur, spre dreapta cinstire.