La Viforata, pe urmele Parintelui Arsenie Boca

Fugi cat poti de orice pacat cu care te ispiteste necuratul diavol, pentru a nu-ti fura stradania
facuta in ziua de post si pentru a nu pierde folosul ce-ti vine din aceasta jertfa.
Nu uita ca postul nu este numai infranare (adica abtinere) de la mancare si bautura, ci si
abtinerea de la orice alt pacat.
Pentru ziua de luni, cand se tine post negru pana la ora 12 noaptea, dupa rugaciune, matanii si
dupa ce au ars complet cele 7 lumanari ce le-ai aprins de dimineata, spui: "Sfintilor Arhangheli
Mihail si Rafail, duceti nevrednica mea rugaciune si nevrednicul meu post la bunul Dumnezeu,
pentru iertarea pacatelor mele, ale parintilor mei, ale bunicilor mei, ale celor adormiti din
neamurile noastre, ale mosilor si stramosilor pana la al noualea neam si-mi daruiti mie implinirea
dorintei mele (spui dorinta)".
Daca ai vreun prieten (prietena), sa nu traiesti cu el in afara legii lui Dumnezeu (cununie), caci lui
Dumnezeu nu-i place curvia, iar rugaciunea ta nu este primita (pacatul desparte pe om de
Dumnezeu).
Daca esti casatorit(a), sa nu te culci cu sotul in acelasi pat in zilele de post, chiar daca nu te
impreunezi cu el: inaintea lui Dumnezeu este spurcaciune si aceasta pentru ca trupul barbatului
este mai neputincios si tot doreste femeia si se socoteste ca-l ispiteste si chiar diavolul face in
adins ispita pentru el, ca tu sa pierzi dulceata postului si ajutorul lui Dumnezeu in dorinta sau
necazul pe care il ai.
Manastirea Posaga (judetul Alba)
Numele meu este Mirela si locuiesc in orasul Beius, judetul Bihor. Va
scriu aceasta scrisoare ca sa ajut, prin intermediul revistei dvs., pe
oamenii care se confrunta cu probleme grele, cum am avut si eu
candva. M-a surprins placut ajutorul pe care il oferiti oamenilor, prin
publicarea tratamentelor ("trupesti si sufletesti"). Este un lucru
extraordinar ca se mai gasesc oameni buni, dispusi sa-si ajute semenii
aflati in necazuri. Doresc sa va scriu despre o manastire care este
situata in judetul Alba - Posaga, un loc sfant unde vin oameni
deznadajduiti, care si-au cautat leacul in multe parti, dar nu l-au gasit.
Vin oameni bolnavi; oameni asupra carora planeaza blesteme cumplite;
demonizati, epileptici sau oameni de rand, cu problemele lor mai mult
sau mai putin grave. Toti doresc rezolvarea problemelor, regasirea
sperantei, parca pierduta pe vecie, vindecarea bolilor si alinare
sufleteasca. Cu ajutorul lui Dumnezeu, oamenii isi recapata ceea ce au
pierdut sau obtin ce nu au. Prin parintele Ioan, care "a primit si da in dar", Dumnezeu isi arata
mila fata de oameni. Acest om ajuta neconditionat. Pentru ce face, nu primeste bani. In fata lui,
toti oamenii sunt egali; el ii ajuta la fel si pe cei ce au si pe cei care nu au. Slujbele facute de
parintele Ioan (de vinerea pana duminica, chiar si noaptea), slujbe in care acest om ales de
Dumnezeu se lupta cu diavolul, te face sa te cutremuri. Ai impresia ca traiesti un film de groaza.
Ai nevoie de multa credinta si putere sa rezisti acolo, la lupta dintre bine si rau, pana cand binele
invinge. Vezi fiinte marunte, fragile, parca lipsite de aparare. Ai impresia ca o adiere de vant e
suficienta sa le doboare, apoi te ingrozesti cand vezi forta demonica ce pune stapanire pe ele,
dandu-le putere sa lupte cu trei barbati. Imaginea pare ireala. Mintea poate ca nu o intelege sau
nu vrea sa o inteleaga. Dupa puternicele rugaciuni de dezlegare, acei oameni disperati, care
inainte pareau niste fiare dezlantuite, se transforma brusc, devin parca alti oameni. Dumnezeu le
reda alinarea si speranta... de care avem de atatea ori nevoie in viata si nu stim unde s-o gasim.
Am avut si eu o cumpana grea in viata. Totul parea sa se naruie in jurul meu, toate mergeau