La Viforata, pe urmele Parintelui Arsenie Boca

tanarul s-a linistit. Veghindu-l ca un medic devotat, Parintele a inceput sa-mi vorbeasca despre
virtutile rabdarii, povestindu-mi apoi crampeie din viata lui plina de suferinte: copilaria intr-o
familie saraca, fuga de Securitate timp de 16 ani, incercarile dusmanilor de a-l otravi. Nimic din
vorbele lui nu trada ganduri urate, de obida sau de razbunare. Surazator si cu un umor taranesc
de cea mai mare sanatate spirituala, Parintele vorbea parca uimindu-se si el de forta pe care i-o
daduse Dumnezeu. "N-ai sa ma crezi, frate, dar ani de zile eu nu am tusit si nici macar n-am avut
voie sa stranut." Stand ascuns intr-un pod, in timp ce in casa securistii asteptau sa puna mana pe
el, Parintele a simtit ca o revelatie ajutorul lui Dumnezeu. Dupa ce, inca din copilarie, ii aparuse in
biserica lumina calauzitoare a lui Hristos, aceeasi calauza ii purta pasii, pazindu-l sa nu fie prins.
"In 16 ani, mi-am schimbat ascunzatoarea de cateva ori - zicea Parintele. Mergeam pe drum si
deodata imi aparea in fata o lumina nefiresc de puternica. Era semn ca trebuia sa ma ascund in
tufis. Intr-adevar, cateva minute mai tarziu, pe langa mine treceau securistii, fara sa ma vada."
Ca oricare alt mare duhovnic, si-a castigat darul rugaciunii in prigoana si suferinta. Smerit si
traitor, Parintele a refuzat onorurile acestei lumi, interviurile in presa, aparitiile publice. O singura
data a acceptat, dupa "90, sa fie filmat de televiziune, stand langa nucul din dreptul chiliei, dar
fara a spune nimic.
Visul sau, o porunca mistica inca din tinerete, era sa ridice o manastire de maici in Tara Sfanta.
Primise in dar de la un anume frate Dumitru o bucata de teren langa Ierihon, chiar langa dudul lui
Zaheu Vamesul, si nu departe de resedinta de iarna a Patriarhiei grecesti. Stia ca vrajmasul se
va impotrivi cumplit acestui proiect si, in ciuda tuturor incercarilor si a amenintarilor cu moartea
venite de la arabi, nu a deznadajduit. Chiar daca nu a reusit sa-si vada visul implinit, a lasat
terenul si viitoarea manastire Patriarhiei Romane, ca semn de nazuinta.
Rugaciunea inimii
In noaptea in care m-a ingaduit in chilia sa, Parintele avea 80 de ani. Dupa ce am vegheat un
timp ascultandu-l, am atipit. Cand m-am trezit, Parintele se ruga. Nu dormise deloc. La 80 de ani,
avea rugaciunea inimii si o forta pe care numai credinta cea adevarata ti-o poate da. Prin
Parintele, vas de mare cinste, s-au savarsit numeroase minuni. Sub ochii uimiti ai credinciosilor, o
femeie anchilozata, in carucior, dupa trei zile de rugaciuni s-a ridicat si s-a intors acasa pe
picioarele ei. Avand nevointa Sfantului Calinic, Parintele postea adeseori dimpreuna cu
credinciosii, asa cum s-a intamplat cu o femeie care isi blestemase fiul. A postit 14 zile si, facand
in permanenta molitvele Sfantului Vasile, copilul s-a vindecat. In chilia sa austera de la Cernica,
Parintele a facut vindecari fara numar, a eliberat posedatii de diavol - minune fara egal, a intors la
credinta o multime de oameni. Nimeni nu pleca de la el fara ajutor, fara intarire si nadejde. Din
toate darurile pe care le primea, nu-si pastra nimic pentru sine. Ajuta saraci, manastiri
indepartate, construia biserici, cum este cea de la Boroaia.
S-a mutat la cele vesnice, avand pe buze un ultim si testamentar cuvant: "Rugati-va la Maica
Domnului". A adormit in liniste, inconjurat de credinciosi, dupa ce in dimineata acelei zile s-a
sculat zicand: "Cu mila lui Dumnezeu, voi pleca deseara". S-a savarsit intr-o zi de marti. Pe 2
august ar fi implinit 86 de ani.
ION MARIN BALAN
Fotoreportaj: EMANUEL TANJALA
Din sfaturile duhovnicesti ale Parintelui Ilarion Argatu de la
Manastirea Cernica