La Viforata, pe urmele Parintelui Arsenie Boca

datorata atat constructiei, cat si amplasarii intr-o zona de vis. Acest schit este mandria locuitorilor
din Straja si se afla cam la jumatatea distantei dintre comuna si Manastirea Putna, accesul
facandu-se pe un drum forestier (prin spatele Garii din Straja), cale de aproximativ 6 km, in urcus
lent, accesibil auto, si apoi pe jos, in urcus accentuat, pe o distanta de aproximativ 4 km, tot pe
drum forestier, dar accesibil numai tractoarelor si poate masinilor de teren. Acest drum nu a
existat de la inceputul constructiei, in anul 1990. Materialele de constructie au fost carate cu
spatele de putinii calugari de la schit si de satenii din comuna. Au fost carate piatra cu piatra
(stabilindu-se si un record - aproximativ 12 caramizi duse de un singur calugar), aceasta
dovedind dragostea oamenilor fata de acest lacas. Constructia schitului are dimensiunile unei
manastiri si a fost inceputa de parintele Pamvu, care s-a prapadit anul trecut, la varsta de numai
44 ani (1953-1997), fiind inmormantat la baza bisericii centrale. Drumul pana la acest schit poate
fi considerat un drum al izbavirii, datorat efortului depus de a ajunge pana acolo si bucuriei care iti
umple inima, de frumusetea zonei si a linistei care domina acest mic colt de rai. Ospitalitatea si
bunavointa cu care am fost primiti si tratati, ne-a impresionat profund. Cu toate ca o parte a
bisericii din piatra nu este terminata la interior si schitul duce lipsa de multe lucruri necesare
(drumul de acces nu este terminat), zona este minunata, imbie la meditatie si atrage prin
salbaticie.
Am dorit neaparat sa va scriu despre acest schit, fiindca despre comuna Straja, despre
frumusetile, despre oamenii ei gospodari si patrioti ati scris dvs. Din spusele primarului, la
ultimatumul adresat Romaniei de fosta URSS, in 26 iunie 1940, granita ar fi trebuit sa treaca, asa
cum a trasat-o Stalin, pe raul Suceava, ceea ce ar fi insemnat ca aceasta comuna, care se afla la
nord de rau, sa fie in Ucraina, dar a fost aparata de un grup de sateni cu arma in mana.
Inchei scrisoarea aici, cerandu-mi scuze pentru modul mai putin literar pe care l-am folosit la
compunerea ei, avand in vedere ca profesiunea mea nu este inrudita cu literele.
Va multumesc pentru atentia pe care mi-ati acordat-o.
Ion Simionescu
B-dul Aerogarii nr. 2-8, Bl. II/1, Sc. D, Ap. 34, Sector 1, Bucuresti, cod 71547, tel. 232.18.63.
Crucea de leac si povestile Dadei Anica
Dada Anica are mai bine de 90 de ani si nu sufera de nici o boala. Ii e
ciuda, doar, ca oamenii nu o mai iau in serios cand spune ca ar vrea si
ea sa mearga la sapat porumbul sau la pescuit in baltile dintre Borcea si
Dunare, asa cum facea in tinerete: "Pe vremea mea, injunghiam
campurile, nu alta!" - spune privind cu tristete pe fereastra blocului urias
din Capitala, unde locuieste acum, la o nepoata.
Dada Anica s-a nascut in satul de langa Crucea de leac, la Roseti, si a
fost botezata de un cioban ardelean care iernase cu turma in satul lor.
De cand s-a pomenit copila, Dada Anica isi aminteste ca in fiecare an,
de ziua Izvorului Tamaduirii, tot satul, in par, si oameni veniti de aiurea, umpleau campul din jurul
Crucii de leac, cautand tamaduirea trupului si a sufletului. Mai tarziu, Dada Anica s-a maritat, a
facut copii si in cele din urma a parasit satul aflat intre Campia Baraganului si duhul apelor
Dunarii, si a plecat (dupa ce comunistii au luat pamanturile taranilor) sa-si caute de lucru tocmai
in nordul tarii, in Bucovina. Unul din fratii sai, tractorist la IAS-ul din sat, a fost pus de activistii
comunisti sa scoata Crucea de leac din locul ei. Au legat-o cu lanturi si au tras-o, si dintr-o parte,
si din alta, dar n-au reusit, oricat s-a opintit masina. Cand a vazut asa, fratele Dadei Anica s-a dat
jos de pe tractor, si-a scos basca, si-a facut cruce si a zis ca el nu poate sa faca asa un pacat. Si
crucea a ramas mai departe acolo, singura, pe marginea drumului.
Crucea de leac e unul din reperele existentei Dadei Anica, dar, in mintea sa, ca in a oricarui om
de la tara, datele calendarului religios se amesteca cu cele ale calendarului popular, astfel ca