La Viforata, pe urmele Parintelui Arsenie Boca

unde murise Mucenita. Asa s-a savarsit din viata Sfanta Fecioara Filofteia in jurul anului 1218,
avand doar 12 ani.
Dupa incuviintarea ridicarii trupsorului ei sfant, langa racla a fost pus ulciorul milei, barda ucigasa
si marama cu bucatele oprite pentru tatal ei, care n-au mai suferit putreziciune. Convoiul cu
sfintele moaste a peregrinat prin imprejurimi. Nenumarati credinciosi cereau mijlocirea Sfintei.
Multi copii bolnavi se vindecau si se tamaduiau. Tarziu, moastele Sfintei au fost depuse la
Catedrala din Tarnovo, unde se aflau si moastele Cuvioasei Parascheva (+1050), sora ei de
neam si de credinta, aduse aici de la Constantinopol.
Asa a ajuns Mucenita, protectoarea cetatilor romanesti Tarnovo si Arges. S-a savarsit o slujba
speciala si i s-au alcatuit imnuri de lauda si mijlocire, praznuirea ei facandu-se in ziua de 7 a lui
Andrea (decembrie). Moastele ei raspandeau mireasma si oricine se apropia cu credinta, direct
sau prin rugaciune, de Sfantul ei trup, pleca vindecat sau cu sufletul mangaiat. Domnul Basarab I
(1330-1352) i-a construit un baldachin. Poporul roman i-a alcatuit colinde si balade, si o drama a
uciderii ei.
In 1386, Mircea cel Batran cere moastele Sfintei de la Tarnovo pentru ctitoria sa de la Cozia, dar
mitropolitul Antim il sfatuieste pe inteleptul domn sa nu cugete cele deserte si sa nu tulbure
mijlocirea Sfintei pentru Arges.
In 1393, cand turcii distrug cetatea Tarnovo si desfiinteaza Patriarhia, Mircea, care era... "al
Darstorului stapanitor", trece peste Dunare si ia moastele celor doua Sfinte: Sfanta Parascheva si
Mucenita Filofteia. Relicvele sunt ascunse pana la incheierea hrisoavelor, fiindca dupa lupta de la
Rovine (1394) si mai ales dupa Cruciada de la Nicopole (1396), turcii prada Tara Romaneasca si
cauta sa-l prinda pe Mircea Voievod. Incheindu-se pacea, moastele sunt depuse la Biserica Sf.
Nicolae din Curtea de Arges, unde stau pana in 1517.
Cu binecuvantarea Patriarhului Teolipt al Constantinopolului, cel care a tarnosit biserica
Manastirii Argesului (15 august 1517), la rugamintea Domnului Neagoe Basarab (1512-1521),
care face o racla noua, moastele Sfintei Filofteia sunt mutate de la Biserica Sf. Nicolae domnesc
la Biserica Adormirea Maicii Domnului din aceeasi localitate.
Cu toate greutatile veacurilor, scapand de distrugerea dusmanilor, de nenumarate incendii care
au avut loc, trupul Sfintei a ramas nevatamat. Toti domnii romani s-au inchinat lui Dumnezeu si
au cerut mijlocirea ei. Vrajmasii neamului nostru si ai credintei stramosesti au vrut sa distruga
ramasitele sfinte, dar mana lui Dumnezeu le-a protejat. La vreme de furtuni sau inundatii, de
cutremur sau cumplite secete, nadejdea in ea potolea furiile naturii. Nenumarate sunt exemplele
binefacerii. Aici, in Arges, au venit romani de pretutindeni: moldoveni, ardeleni, dobrogeni,
banateni si chiar macedoneni din departate tinuturi straine. Credinciosii au simtit totdeauna
sfintenia ei, fie la slujbe, fie cu ocazia unor incercari. Ea a aparut in vis sau realitate, in multe
situatii din viata crestinilor. Printre ultimele fapte, se inscrie si aducerea moastelor ei la
Manastirea Antim din Bucuresti (metocul Argesului) in 1917, fiind ascunse aici in urma unei
vedenii, cand navalitorii voiau sa ia Sfanta si sa o duca in alta tara, asa cum voiau sa faca si cu
moastele Sfantului Dumitru cel Nou din Catedrala Mitropolitana din Bucuresti.
O data cu reorganizarea teritoriala a eparhiilor (1949), moastele Sfintei Filofteia au fost duse la
Centrul eparhial al Episcopiei Ramnicului si Argesului, in Catedrala Sf. Nicolae din Ramnicu
Valcea, ctitoria Sfantului Calinic. Pe multi a mangaiat Sfanta si aici; pentru aceasta, in 1955,
Sfantul Sinod a hotarat generalizarea cinstirii ei.
Patriarhul Justinian era permanent tulburat de duhul Sfintei. Cand slujea la Arges simtea un gol si
a avut un vis (de Sfantul Nicolae), in 1953: o fetita se tot plimba pe langa palat si zicea: "Parinte
Ioane, de ce m-ai izgonit din casa mea?..." Si am inteles - spunea vrednicul de pomenire - ca