Creaţie şi eshatologie - Revista Teologica

STUDII ŞI ARTICOLE
textele profetice din Vechiul Testament au impact asupra scrierilor eshatologice
neotestamentare deoarece unele dintre temele lor răzbat înspre aceleaşi finaluri
eshatologice mai clar dezvăluite, prin Hristos, în Noul Testament. Astfel sunt, între
altele 68 , cărţile Isaia 69 sau Daniel – care pe lângă bogăţia vedeniilor cereşti 70 ,
prezente de altfel la toţi profeţii mari 71 , impresionează şi prin ultimul capitol (cap.
12), dedicat venirii lui antihrist şi învierii morţilor 72 Sf. Ap. Pavel aduce şi el o
importantă contribuţie eshatologiei, precizând că toţi vor trece prin moarte spre
învere, inclusiv cei pe care parusia îi va surprinde în viaţă, iar a doua venire a lui
Hristos nu va fi atât de curând cum se aşteptau mulţi dintre primii creştini (1 Tes. 4-
5; 2 Tes. 2) 73 .
Cu toate că profeţiile în general sunt expuse cu amănunte, evidenţa celor vestite
survine doar în momentul împlinirii lor. Tot astfel a fost cazul profeţiilor care
vesteau războaie 74 , exilul babilonic 75 , dărâmarea Ierusalimului şi templului 76 ,
venirea lui Mesia 77 şi tot astfel se întâmplă cu semnele eshatologice, respectiv cu
venirea propriu-zisă a lui Hristos a doua oară, care se suprapune cu Judecata de Apoi
şi cu transformarea lumii într-una spiritualizată, condusă în întregime de legea
naturală a spiritului, aflat în conlucrare (sinergie) cu harul Sfântului Duh: dorul după
Dumnezeu şi comuniunea desăvârşită şi fericită cu El. Ascunderea momentului
sfârşitului lumii se înscrie în discreţia cu care lucrează Dumnezeu în lumea căzută,
pentru ca omul să se întoarcă liber la Dumnezeu, iar nu datorită slăbiciunii, a fricii, a
constrângerii 78 .
Constantinescu, Studiul Noului Testament, Manual pentru institutele teologice, EIBMBOR, Bucureşti,
1981, p. 302; Pr. Dr. Ioan Mircea, Apocalipsa, Editura Harisma, Bucureşti, 1995, passim; Arhiepiscop
Averchie Tauşev, Apocalipsa sfântului Ioan: un comentariu ortodox, Editura Sophia, 2005, passim.
68 Ieremia 31, Iezechiel 36-39, Miheia 4, Ioil 2, 23 – 3, 5, Maleahi 3.
69 Cap. 6-7, 9, 11, 42-43, 49-50, 54-57, 59-66. Pr. Prof. Dr. Mircea Basarab, Impărăţia mesianică
a păcii (Isaia. II. 2-4), în „Glasul Bisericii”, an. XXIX, 1970, nr. 9-10, pp. 910-919.
70 Cap. 7 (cele patru fiare), 10.
71 Cf. Iezechiel 10 şi 43.
72 Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan, Profetii si rolul lor in istoria mantuirii, in „Mitropolia
Ardealului”, nr. 3-4, 1983, pp.135-149. Pr. Prof. Vladimir Prelipcean, Pr. Prof. Nicolae Neaga, Pr. Prof.
Gheorghe Barna, Pr. Prof. Mircea Chialda, Studiul Vechiului Testament, Editura a III-a, îngrij. De Pr.
Conf. dr. Ioan Chirilă, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, pp. 198-199, 203, 220-221.
73 Cf. Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Eshatologia paulină, în „Revista teologică”, an. III (75), 1993,
nr. 4, pp. 56-64.
74 Cf. Isaia 14-24, 28-30, 34, 46-47; Ieremia 6, Iezechiel 38-39 (Gog şi Magog, războiul
sfârşitului lumii, reluat în Apocalipsa 20); Ioil 1; Avdie; Naum 2 (dărâmarea Ninivei).
75 Cf. Isaia 14 sq., Ieremia 13, 21, 25.
76 De către babilonieni: Ieremia 19. De către romani, proorocia Mântuitorului: Matei 24, 1 sq.
77 Cf. Facerea 3,14 (protoevanghelia); Psalm 21,18-25 (Patimile, împărţirea veşmintelor Sale);
Psalm 68,25 (I-au oferit fiere şi oţet); Isaia 7,14 (naşterea din Fecioară); Isaia 53 (Patimile şi Învierea –
vs. 10: «îşi va lungi viaţa», după ce a murit pentru păcatele noastre); Ieremia 31, 31 sq. (Noul
Legământ); Iezechiel 34 (Păstorul cel Bun); Miheia 5,1 (Betleem, locul naşterii) ş.a.
78 Cf. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, Editura cit., pp.
253 sq.
16