Creaţie şi eshatologie - Revista Teologica

Creaţie şi eshatologie
primească dintre cei morţi anterior întrupării Sale 89 . Felul diferit în care suntem
judecaţi de către Dumnezeu în cele trei momente ale existenţei depinde de starea
specifică a naturii omeneşti corespunzătoare fiecăreia dintre aceste stări. Astfel, în
viaţa pământească (I) omul este lăsat liber să aleagă între bine şi rău, fără a fi răsplătit
sau pedepsit imediat şi deplin în această viaţă. După moarte, sufletul are parte de
Judecata particulară (II) , unde el urmează să trăiască în rai sau în iad după cum a ales
mai mult binele sau răul în viaţă. Rugăciunile Bisericii pot încă să mijlocească
pentru izbăvirea sufletului în această stare, dacă Dumnezeu poate găsi un punct de
sprijin în iubirea dintre el şi semeni pentru salvarea lui 90 . La Judecata de Apoi (III)
oamenii din nou întregi sunt cercetaţi de Dumnezeu pentru a se vedea dacă există
vreo asemănare a lor cu Iisus Hristos pentru a se mântui: sfinţii vor străluci în slavă
şi se vor alătura Împărăţiei lui Dumnezeu, iar cei ce nu au nici un punct comun cu
dragostea lui Hristos şi diavolii vor urma consecinţele ale alegerii de a se depărta de
Dumnezeu, rămânând despărţiţi de El şi resimţind chinul acestei despărţiri de
Izvorul vieţii şi al fericirii 91
Un paradox dogmatic este o contradicţie aparentă, care apare ca o contradicţie
dacă este judecată cu ajutorul categoriilor lumii, dar a cărui înţelepciune superioară
se dezleagă prin intermediul credinţei. Un astfel de paradox este şi situaţia Fiului lui
Dumnezeu, care ca Dumnezeu-om este şi Judecător, dar şi Mântuitor al lumii. Pe de
o parte, Sfânta Scriptură afirmă că Iisus Hristos este cel care va judeca lumea şi El
însuşi se afirmă ca judecător al lumii 92 . Iar pe de altă parte tot El ne spune «căci n-
am venit ca să judec lumea ci ca să mântuiesc lumea» 93 . Contradicţia aparentă se
dezleagă atunci când înţelegem că judecata lui Dumnezeu nu este ca a noastră 94 : ea
nu caută să osândească, ci să mântuiască 95 .
2.4. Împărăţia cerurilor
Omul este destinat încă de la crearea lui comuniunii cu Dumnezeu, alături de
îngeri, făpturile raţionale netrupeşti 96 .
89 Pr. Ioan Mircea, „Coborârea la iad a lui Iisus Hristos”, în „Studii Teologice”, nr. 3-4, 1972, p.
240.
90 Pr. Prof. Dr. Ioan Constantinescu, Rugăciunile pentru cei morţi, în „Glasul Bisericii”, an.
XXXIV, 1975, nr. 7-8, p. 752.
91 Cf. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Editura cit., vol. III, pp.
165 sq., 286 sq.
92 Ioan 5,22-24.
93 Ioan 12,46-48. Pr. Prof. Dr. Nicolae Neaga, ″N-am venit să stric Legea!" Consideraţii generale
privitoare la însemnătatea Vechiului Testament, Sibiu, 1940, Vlll, passim. Iar profeţiile Sfintei Tradiţii
confirmă locul Mântuitorului în scaunul de judecată – cf. Sf. Nifon al Constanţianei, Vedenia asupra
înfricoşătoarei judecăţi, trad. Arhim. Petroniu Tănase, Editura Anastasia, 2004, passim.
94 Romani 11,33.
95 1 Timotei 2,4; Iezechiel 18,23; 18,32; 33,11.
96 Cf. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului, Editura Omniscop,
Editura a II-a, Craiova, 1993, pp. 65 sq.
19