Jurnal - IPA Romania

În mahalalele Bucureştilor sfârşitului de veac XIX
Copilăria trezeşte amintiri şi naşte ambiţii. Copil fiind, Gabriel a cunoscut Bucureştii,
copilărind la început într-o modestă casă ţărănească de pe Calea Griviţei, în faţa Şcolii de
Poduri şi Şosele, apoi pe strada ce poartă numele boierilor Buzeşti, în casele unui anume
Bălu, proprietate mărginită de strada Polizu şi Calea Griviţei, imobil aflat pe locul unde
mai târziu a fost grădina Coşna.
Familia trăia modest, într-o Capitală care, la început de secol, îşi căuta un drum înnoitor.
În toată casa, toţi cinci se îngrămădeau doar într-o cameră şi o biată bucătărie strâmtă.
Uneori, Marinescu şi cei de-o seamă cu el coborau la linia de tramvai cu un cal de pe
Buzeşti şi aşezau câte o piatră pe şine, ori se luau adesea după Nicu, un deşirat pierdevară,
în redingotă şi joben, cu aere de poet, care bătea străzile spre a vinde foi cu poezii
compuse de el, recitându-le în gura mare, şi tot hălăduind captivat de tiradele
neînţelesului geniu, viitorul prefect s-a rătăcit, fiind găsit abia după câteva zile, adus de un
negustor la o circumscripţie de poliţie. A fost primul să contact cu o branşă care-i va da
totul şi îi va lua tot pe atât.
Copiii învăţătorului dădeau iama în porumbiştile din apropiere, de unde se întorceau cu
cămăşile pline de ştiuleţi, umblau pe lângă Fabrica Luther, pe la Hala de vinuri, la ”Regie”,
ori la podul ”La trei lulele”, la biserica Sf. Voievozi ale cărei împrejurimi s-au păstrat în
mare parte, ori făceau baie în Dâmboviţa, lângă uzina electrică, de unde ieşeau căniţi de
păcură şi constatau că li s-au mai furat şi hainele. Înainte de a pleca la slujbă, tatăl său îi lua
câteodată dimineaţa la Piaţa Matache Măcelaru unde făcea cumpărături din cele necesare
traiului şi viitorul ministru a cunoscut această lume de cartier muncitoresc şi oarecum
mărginaş pe atunci.