Jurnal - IPA Romania

În plus, era adesea zărit la Hipodromul Baneasa, unde paria la cursele de cai, întrucât ştim
sigur că în 1940 el avea în proprietate cel puţin un cal. Acum vorbim în România noastră
”săracă” şi în plină criză de terenuri de golf, dar n-avem decât un hipodrom, şi acela doar cu
numele, la Ploieşti. Vă vine să credeţi că avem atâţia bogătaşi la pungă, dar săraci la suflet şi
ţinând seama de istoria noastră legată de acest animal nobil, capitala ţării nu mai are astăzi
un biet hipodrom? O altă lucrătură postdecembristă.
Despre ”futbol”, Gavrilă Marinescu spunea că este „sportul cel mai modern, bărbătesc,
democratic“, dar că „numai în calitate de preşedinte activ […] mă consider cu adevărat, util”. Cu
alte cuvinte, dorea pâinea şi cuţitul. Era evident că, ţinând seama de influenţa sa din al
doilea deceniu interbelic, multe echipe şi-l doreau preşedinte. El a intrat astfel într-un fel de
rivalitate cu viitorul primar şi prefect al Poliţiei Bucureştilor din perioada de după căderea
lui Carol al II-lea, 1940-1948, adică generalul Victor Dombrovski.
În 1936 a ajuns preşedinte al echipei de fotbal Venus Bucureşti, echipă înfiinţată în anul
1915. Prefectul Poliţiei Bucureştilor nu a luat o echipă situată jos, pe care s-o ridice pe
podium.
În campionatul de 12 echipe al diviziei A din 1934-1935, Venus se clasase pe locul trei, cu 29
de puncte, după Ripensia şi C.A.O., celelalte echipe fiind Universitatea Cluj, Chinezul,
România-Cluj, Crişana, Gloria Arad, Unirea Tricolor, C.F.R., Juventus şi A.M.E.F.A. Totuşi,
Gavrilă a înregistrat o anumită performanţă, dacă ţinem seama că, de pildă, în ediţia
1938/1939 Venus s-a clasat pe primul loc, atât la seniori, cât şi la juniori. Venus a câştigat
campionatul României în 1929, 1932, 1934, 1937, 1939 şi 1940, fiind, alături de Rapid,
singura echipă capabilă să lupte de la egal la egal cu Ripensia Timişoara. Jucase în Cupa
Europei Centrale, dar nu luase Cupa României, câştigată de Rapid de şase ori consecutiv. În
22
anul următor a terminat pe locul cinci. ”Marinescu umblă după Bodola. Vrea echipă mare…”
Până la urmă, prefectul l-a transferat la echipa patronată de el pe excelentul atacant al C.A.O.
În centru, la Obor, ori pe stadionul ,,Ciocanul”, Gabriel Marinescu era demnitarul care era
prezent la toate meciurile echipei Venus. Credem că îi făceau plăcere nu atât jocul în sine, ci
mai degrabă puterea pe care i-o conferea statutul de protector, pe care şi l-a asumat şi, cu
deosebire, prezenţa pe stadioane, în acea atmosferă interbelică unică, pe care astăzi nu o
mai regăsim, în mijlocul oamenilor de diferite condiţii, când avea prilejul să cunoască
opiniile acestora, să ia pulsului străzii, al celor de jos, pe care nu-i întâlnea în saloane şi la
Palatul Regal.
Aproape concomitent cu ocuparea funcţiei de preşedinte al Venusului, în martie 1936,
colonelul Marinescu a devenit vicepreşedinte al Federaţiei Române de Fotbal-Asociaţie
(F.R.F.A.), iar la 31 ianuarie 1939 a fost ales preşedinte. Sosirea ,,temutului Gavrilă
Marinescu” 23 la conducerea forului fotbalistic a însemnat o schimbare radicală a modului de
exercitare a funcţiei. Deciziile sale erau tranşante, de multe ori anunţate public prin scrisori
publicate în presă, scrisori în care nu se ferea de un ton direct. Generalul Gabriel Marinescu
făcea parte ca ,,membru” din Comitetul de Conducere al Uniunii Federaţiilor de Sport din
24
România (U.F.S.R.), preşedinte fiind senatorul George A. Plagino, al cărui tată fusese poliţist.
Printre cele 22 de federaţii se număra şi F.R.F.A., cu sediul în str. Batişte nr. 33. 25
22 I.Chirilă, Glasul roţilor de tren, Bucureşti, Ed.C.N.E.F.S., 1968, p.29.
23 B.Popa, „Naşul“ fotbalului interbelic, în ,,Historia’’, 2010.
24 Straja Ţării – U.F.S.R. Straja Ţării sau Străjeria a fost organizaţia de tineret patronată de regele Carol al II-lea, creată prin desfiinţarea
Cercetăşiei (care data din 1914!) şi pentru a contrabalansa mişcarea legionară. Avea sediul pe str.Gogu C. Cantacuzino nr.33, Bucureşti. A
luat fiinţă la 15 decembrie 1938 şi în ea intrau toţi băieţii între 7-18 ani şi toate fetele între 7-21 ani. Avea imn, uniformă, drapel, deviză -
,,Credinţă şi muncă pentru ţară şi rege’’, însuşi regele fiind ,,Marele Străjer’’. S-a desfiinţat la abdicarea regelui (6 sept.1940).
25 Anuarul sporturilor – U.F.S.R., 1939-1940, Bucureşti, f.e., p.32.