Jurnal - IPA Romania

Informat de asasinate, Antonescu s-a arătat indignat şi a condamnat orice act de
justiţie privată. Potrivit poliţistului Gheorghe Cristescu, fratele lui Eugen Cristescu
(directorul S.S.I.), ,,în urma uciderii lui Gavrilă Marinescu şi a altor funcţionari
superiori din poliţie, această instituţie (S.S.I., n.n.) intra în panică, rămânând fără
32
conducere”. Moruzov avea 53 de ani, Marinescu 56. Ei ar fi fost mai utili în viaţă.
Uciderea lor ne-a privat de un izvor informativ de primă mână al epocii. Oricum, dacă
n-ar fi fost asasinaţi de către legionari, negreşit ar fi fost lichidaţi, mai lent şi mai
dureros, de comuniști. Generalul Gabriel Marinescu a fost înmormântat la 30
noiembrie 1940, mai mult pe fugă, fără pompă, în zona centrală a Cimitirului Şerban
Vodă (Bellu Ortodox). Pe frontispiciul cavoului este scris: ”Generalul Gabriel
Marinescu 1886-1940”. Devastat de legionari, mutilarea cavoului a fost desăvârşită în
vremea comunistă, de către anchetatori, în căutarea aurului ascuns aici, pe care l-au
găsit. O altă măgărie şi asta.
Dincolo de realizările sale absolut notabile, care nu pot fi nicidecum trecute cu vederea,
generalul Gabriel M. Marinescu nu poate fi luat nicidecum drept un exemplu de poliţist şi
un reper de moralitate. În aceeaşi măsură, el nu trebuie nici demonizat şi în nici un caz nu
trebuie privit doar din perspectiva ultimei părţi a vieţii, absolut negativă, cu efecte funeste
asupra istoriei noastre. Gavrilă rămâne totuşi o mare figură a lumii interbelice
bucureştene. Ca poliţist nu pot să nu remarc faptul că ”Berilă” s-a zbătut pentru a da
Poliţiei Capitalei sedii durabile, existente şi azi, pe care abia dacă le văruim, a întreprins
unele măsuri administrative, a dat cele mai frumoase uniforme, a ţinut ca instituţia pe care
o conducea să aibă un pavilion propriu la ”Luna Bucureştilor” (iulie 1935), a sprijinit
publicarea de cărţi cu istoria instituţiei şi înfiinţarea unui ”Muzeu al Prefecturii de Poliţie”
(1935).
Florin Sinca
Membru IPA Regiunea 1 Harghita
32 C.Troncotă, Eugen Cristescu asul serviciilor secrete româneşti. Memorii, mărturii, documente 1916-1944, Bucureşti, Ed.R.A.I., 1995, p.59.
S.S.I. a avut sediul pe str.I.Saita 8-12 (ulterior str.Lotusului, acum str.Ivo Andrici), alte sedii ale instituţiei fiind pe str.Maria Rosetti nr.30,
str.Icoanei nr.60, nr.12.