Jurnal - IPA Romania

NOSTALGIE...
15 ani de activitate în slujba prietenilor ar putea fi considerați de unii o perioadă normală,
de alții poate prea lungă...Cei din apropierea mea spuneau că se mai putea merge înainte.
Eu cred că a fost de ajuns! Fizic există o limită și să nu mai vorbim de așa-zisa “uzură
morală”. Este normal să ai simțul realității și să te retragi.
Anul acesta m-a marcat foarte mult moartea prietenului meu Iulică Medrea. Un om cu care
discutam orice problemă și ne sfătuiam reciproc, este adevărat, în ultimii 4-5 ani mai mult
în legătură cu sănătatea. Ne înțelesesem să ne retragem împreună în 2012. Numai că el
trebuia să o facă mai devreme, pentru a mai fi în viață și acum.
Colegii mei din Comitetul Executiv al IPA Regiunea 4 București-Polcap știu că în toți acești
ani am încercat să fiu aproape de politiști, să îi ajut pe cât posibil pe ei și pe familiile lor.
Sunt convins că n-am reușit decât într-o mică măsură și acest lucru este un mare regret
pentru mine, întrucât cunosc greutățile care îi apasă atât profesional, dar și în viața lor
particulară. Pe de altă parte, însumând toate acțiunile întreprinse în întreaga perioadă în
favoarea polițiștilor, îmi oferă mie amintiri dintre cele mai plăcute la care mă gândesc cu
nostalgie.
Sigur, rămânând cu o astfel de preocupare, după pensionare cred că mi-am prelungit viața
și aici devin din nou nostalgic când mă gândesc la foști colegi și prieteni care s-au dus. Unii
mult prea devreme, așa cum a fost Vasile Luican, Emil Secu, Ion Dobre și mulți alții. Același
sentiment omenesc încerc și atunci când merg la Asociația Pensionarilor M.A.I. (de regulă la
6 luni), când mi se spune că a mai disparut cineva din rândul nostru.
Viorel Croitoru decorat de IPA Secția Română
Revenind la colegii mei din conducerea
Regiunii, trebuie să spun că îmi vor lipsi
mult timp vorbele calme și sigure, dar
calde și sincere ale dnei Elena Scutaru. O
femeie de o probitate profesională
deosebită, serioasă și plină de respect
cum rar am avut ocazia să văd de-a lungul
vieții mele. Zâmbetul de un optimism
molipsitor, tenacitatea, dar și ideile bune
ale dnei Aura Hurmuz îmi vor lipsi tot
atât de mult. Cu dl. Alexandru Tătar
(“nea” Sandu) și cu cele două doamne am
făcut o adevărată echipă, cu care am
reușit marile acțiuni realizate: marcarea
an de an a Zilei Poliției, a Zilei femeii și
copilului, a sărbătorile de iarnă,
simpozione sau spectacole, vizite la
muzee ori acțiuni de pescuit sportiv.