Jurnal - IPA Romania

Potrivit lui Nicolae Crăcea, fost preot ortodox în satul prahovean Pietriceaua, împuşcarea a
3-5 legionari în fiecare judeţ s-a făcut ”după listele ce fuseseră întocmite dinainte de
Armand Călinescu şi Gavrilă Marinescu”, 16 în timp ce Cristian Troncotă crede că ,,generalii
Gheorghe Argeşanu şi Gabriel Marinescu au fost la rândul lor simpli executanţi ai deciziei luate
17
de rege. Fiind un regim autoritar, voinţa suveranului era lege”.
Ţărănistului Ioan Hudiţă, Gavrilă i-a declarat la 30 septembrie că ,,vina lui în represiunea
sângeroasă contra legionarilor, după asasinarea lui Călinescu, e foarte mică, ea reducându-se
numai la vina de a nu fi demisionat din postul său, ca protest”. 18 ”Regele – a continuat Gavrilă
– n-a întrebat pe nimeni şi a procedat după capul lui; vina mea, zice el, se reduce la faptul că
n-am protestat şi am rămas mai departe la postul meu”. ,,Aflu de la Radio că Gavrilă
Marinescu a fost numit ministru plin de Interne. Carol e la mare strâmtoare dacă a recurs la
această soluţie, trecând peste capul lui Urdăreanu”, nota Ioan Hudiţă la 22 septembrie 1939.
Vizitat de afaceristul Costică Mihăescu şi soţia, aceştia s-au arătat consternaţi de cele
întâmplate. Prietenul lui Hudiţă şi Mihăescu, inspectorul de Siguranţă Ştefan Bungeţianu, lea
mărturisit că nici el nu înţelege cum Gavrilă, Iamandi şi Argeşanu au fost în stare să aprobe
20
,,aceste acte necugetate ale regelui”. ”Faptul că ei sunt ameninţaţi personal de către
legionari, i-a spus Bungeţianu, nu justifică deloc atitudinea regelui, ca şef al puterii
executive”. El recunoştea că la Palat şi la Ministerul de Interne domnea ”o nemaipomenită
panică” şi că execuţiile din ţară ,,depăşesc orice închipuire”. Iată unde se ajunsese.
La 28 septembrie 1939 s-a înfiinţat Ministerul Ordinii Publice, ”ministru secretar de stat cu
Ordinea Publică” fiind numit generalul Gavrilă Marinescu. Titulatura instituţiei s-a schimbat la
23 noiembrie 1939, odată cu căderea celui de-al doilea guvern Argeşanu şi revenirea la
putere a guvernului Tătărescu (după alte surse, la 3 octombrie 1939). În rândul ţărăniştilor
persista întrebarea de ce în cabinetul Argetoianu a fost numit N.Ottescu la Interne,
considerând că numirea s-a făcut la cererea lui Urdăreanu, ,,care a ţinut neapărat să scape de
21
Gavrilă Marinescu de la acest minister; regele l-a trecut ministru la Ordinea Publică”.
Funcţia de prefect al Poliţiei Capitalei a fost predată de Marinescu generalului Rodrig
Modreanu într-o ceremonie desfăşurată în sala de festivităţi a P.P.C., la 27 noiembrie 1939.
Preşedinte al Clubului ”Venus” Bucureşti şi al F.R.F.
Prefectul Poliţiei a fost un pasionat susţinător al rugbiului şi al fotbalului. Cu primul se
întâlnise în tinereţe, la fel ca şi cu oina, sportul nostru naţional. În 1939 vicepreşedinte al
Comitetului Federal al Federaţiei Române de Rugby era chestorul de poliţie Alfred
Paximade. Federaţia avea 13 asociaţii şi 750 de membrii legitimaţi, iar Cupa General Gabriel
Marinescu se desfăşura în 1939 pe terenul de la Floreasca, sau la ”Tennis-Club Român”.
19
16 N.Crăcea, Dezvăluiri legionare, Bucureşti, Ed.Fundaţiei Buna Vestire, 1994, p.246.
17 C.Troncotă, Mihail Moruzov şi frontul secret, p.140.
18 I.Hudiţă, Jurnal politic 1939, studiu introductiv şi note Dan Berindei, Iaşi, Institutul European, 1998, p.210.
19 Ibidem, p.200.
20. Ibidem
21 Ibidem, p.201.