Jurnal - IPA Romania

INFRACŢIUNI SPECIFICE MEDIULUI PENITENCIAR
INTRODUCEREA DE OBIECTE INTERZISE
Mediul penitenciar, conglomerat şi amalgam al tipologiilor infracţionale, dobândeşte, prin
prisma ralierii demersurilor legislative la cotidian, o nouă valenţă cu urmări penale:
infracţiuni la activitatea subiecţilor ce interacţionează cu persoanele private de libertate.
Axioma conform căreia infractorii nu sunt opriţi de privarea de libertate îşi arată, încă o
dată, dacă mai era cazul, veridicitatea. În paleta de infracţiuni ce constituie preocupare
permanentă a celor “certaţi” cu normele penale a fost recunoscut şi de sistemul românesc
penal un fenomen ce aduce atingere valorilor sociale: folosirea mijloacelor de comunicare
ca veritabile instrumente infracţionale. Astfel, dacă la începuturile comunicării GSM,
telefonia mobilă se afirma ca un mijloc benefic de relaţionare socială, în prezent, a ajuns să
poată fi considerată un instrument propice infracţiunilor impersonale.
Eforturile depuse de personalul şi sistemul execuţional s-au dovedit, în timp, ineficiente
prin prisma măsurilor ce aveau doar caracter administrativ. Legea nr. 275 din 4 iulie 2006
privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal, la art.70, prevedea şi sancţiona ca abateri disciplinare ale persoanelor
private de libertate :
- procurarea sau deţinerea de bani, bunuri ori de alte valori, în alte condiţii decât cele
prevăzute de lege;
- comunicarea cu exteriorul prin mijloace de comunicare la distanţă, în alte condiţii
decât cele prevăzute de lege.
Acestor abateri disciplinare le sunt asociate sancţiuni administrative disciplinare, sancţiuni
care se aplică în mod gradual de la avertisment până la izolarea de colectiv. Trebuie
subliniat faptul că sancţiunile nu au caracter penal, şi nu pot agrava durata pedepsei;
practica a demonstrat faptul că unei persoane condamnate spre exemplu, cu 20 de ani
închisoare pentru omor deosebit de grav, clasificată în regim de executare maximă
siguranţă aplicarea unor astfel de sancţiuni este puţin probabil să atingă un scop educativ.
Dificultăţile practice reliefate de aplicarea prevederilor art. 70 din Lege, au determinat
legiuitorul să detalieze, prin H.G. nr. 1897/2006 – de aprobare a Regulamentului de aplicare
a Legii nr. 275, în art. 63, interdicţiile persoanelor private de libertate. Regulamentul
prevede că procurarea sau deţinerea de bani, medicamente, telefoane mobile, bunuri sau alte
valori în alte condiţii decât cele admise – constituie abatere disciplinară şi se sancţionează
disciplinar. Astfel, telefoanele mobile au dobândit un statut distinct, de obiect interzis la
deţinere şi folosire de către persoanele private de libertate. Este de apreciat faptul că, întrun
timp relativ scurt, legiuitorul a recunoscut capacitatea telefoanelor mobile de a se
constitui într-un veritabil accesoriu infracţional; înşelătoriile prin metoda Altex,
ameninţările adresate diferitelor persoane, conducerea reţelelor de prostituţie sau trafic de
droguri, precum şi celelalte infracţiuni comise prin intermediul telefoniei mobile, din
interiorul penitenciarelor în timpul privării de libertate, au accentuat necesitatea de
reglementare a deţinerii şi folosirii telefoanelor mobile de către persoanele private de
libertate.