Jurnal - IPA Romania

La 22 octombrie comisia nu terminase decât dosarele generalilor Marinescu, Bengliu, a
colonelului Zeciu şi a maiorilor Dinulescu şi Macoveanu. S-a cerut extrădarea din Spania
a lui Urdăreanu (nu s-a reuşit), iar din Iugoslavia a inspectorului de poliţie Vasile
Parizianu (a fost adus). Încă de la 14 septembrie 1940 legionarii fuseseră cooptaţi în
cabinetul lui Mihai Antonescu. La 18 noiembrie, se aflau deja încarceraţi la Jilava Gavrilă
Marinescu, fostul secretar de stat la Interne Victor Iamandi şi alţii.
Joi, 18 septembrie 1940, în cercurile politice deja se anunţa prinderea în oraşul
de pe Bega a lui Gavrilă, care încerca să treacă fraudulos în Iugoslavia pe la Ada
28
Kaleh. De fapt el nu a fost arestat de autorităţi, ci prins de legionari, probabil de
agenţi ai poliţiei legionare. Horia Sima spune că a fost recunoscut de legionari şi
prins la Băile Herculane. Care a fost parcursul lui în ultimele zile de viaţă? La
dejun de la familia Giosanu, familia Hudiţă constata că aceasta era foarte afectată
de cele întâmplate lui Gavrilă, care, arestat, fusese adus la Bucureşti. I s-a dat apoi
drumul, dar ,,e sigur că toţi colaboratorii apropiaţi ai lui Carol vor fi arestaţi şi
judecaţi”. ,,A fost arestat generalul Gavrilă Marinescu, fost prefect al poliţiei
capitalei şi pe urmă sub dictatura lui Carol al II-lea ministru de interne…” a scris în
29
romanul ”Delirul” Marin Preda. Într-una din zile, vizitând deţinuţii politici
încarceraţi la Jilava, prefectul poliţiei, Ştefan Zăvoianu, şi-a manifestat ,,pornirea şi
ura contra acestora şi în special a colonelului Gherovici şi a generalului Gabriel
30
Marinescu”.
Poliţistul regelui Carol al II-lea a sfârşit în celula nr. 4 de la Închisoarea Jilava, la
27 noiembrie 1940. Mai exact a fost împuşcat în ,,Noaptea Sf. Bartolomeu”, de
marţi/miercuri, 26/27 noiembrie 1940, către orele unu. Asasinul lui Marinescu a
fost mecanicul de 28 de ani Tudor M. Nicolae, originar din satul Jilava, Ilfov,
înscris de curând în Mişcarea legionară, care fusese angajat ”agent secret” la
Prefectura Poliţiei Capitalei, la 30 octombrie 1940, fiind aşadar agent al
anacronicei poliţii legionare. Ca un blestem, el a murit la exact un an de la
predarea funcţiei de prefect al Poliţiei Capitalei generalului Modreanu. Trei
gloanţe i-au străpuns craniul şi alte şapte i-au ciuruit corpul generalului de 56 de
ani împliniţi. Un ultim gest mai aminteşte de curajosul ofiţer care, pe vremuri, n-a
avut a se teme de moarte, luptând pentru reîntregirea trupului ţării; potrivit unor
relatări, îi primeşte pe asasini drept, bărbăteşte, cu un scaun în mână şi, cu ultime
vorbe, îi înjură birjăreşte. ,,Mi s-a relatat că victimele şi-au pus păturile în cap, să
nu vadă… Numai Gabriel Marinescu a stat drepţi şi a primit gloanţele înjurându-i.
Ăstuia nu-i păsa: ştia de mult, încă de pe vremea când executase ordinele lui Carol al
II-lea, ce soartă îl aşteaptă”, sunt cuvintele din ”Delirul”, puse de scriitorul Marin
31
Preda pe seama generalului Ion Antonescu, care se confesa mamei sale.
28 Ibidem, p.33.
29 M.Preda, Delirul, prefaţa de Eugen Simion, Jurnalul naţional şi Curtea Veche, Bucureşti, 2009, p.167.
30 Comandamantul Militar al Capitalei, Asasinatele de la Jilava, Snagov şi Strejnicul: 26-27 Noemvrie 1940, Bucureşti, Monitorul Oficial şi
Imprimeriile Statului, 1941, p.29.
31 M.Preda, op.cit, p.169.