Jurnal - IPA Romania

Subsecretar de stat şi ministru al Ordinii Publice
Marinescu a îndeplinit doar funcţia de prefect al Poliţiei Capitalei din 11 iunie 1930 şi până
la 23 februarie 1937, când este numit subsecretar de stat la Ministerul de Interne, şef al
Departamentului Internelor, dar cumulând totodată şi vechea funcţie. 10 În lipsa altor surse,
credem că aceasta s-a făcut la cererea expresă a lui, dorind să aibă controlul nemijlocit al
Poliţiei Capitalei. La remanierea guvernului din 27 februarie 1937, premierul Tătărescu a
preluat şi portofoliul Internelor, iar Gavrilă Marinescu a fost numit subsecretar de stat aici.
A ocupat această demnitate până la 14 noiembrie 1937, ministru de Interne fiind liberalul
Gheorghe Tătărescu, care, la rândul său, cumula şi funcţia de preşedinte al Consiliului de
11
Miniştri. Un cabinet de indispensabili ai regelui. Prin intrarea lui Gabriel Marinescu în
guvern se oficializa de fapt intrarea ,,găştii de la palat” la guvernare. În cel de-al IV-lea
guvern prezidat de Gheorghe Tătărescu (17 noiembrie – 28 decembrie 1937), generalul
Marinescu este menţinut subsecretar de stat la Interne, ministru de Interne fiind alt om de
încredere al camarilei, liberalul Richard Franasovici.
După cum se ştie, un eveniment cu mai ample efecte s-a produs la 18 ianuarie 1938, când
regele decretează dizolvarea partidelor politice (”Dictatura Regală”). Aproape imediat, la
15 aprilie este promulgat Decretul-lege pentru apărarea ordinii în stat, prin care erau
12
vizate în special activităţile legionare. Generalul Marinescu este numit din nou subsecretar
de stat laInterne, în perioada 1 februarie – 21 septembrie 1939, în guvernele prezidate de
Patriarhul Miron Cristea şi de Armand Călinescu.
La 21 septembrie 1939, Gavrilă Marinescu este numit ministru de Interne în cabinetul de o
săptămână al generalului Gheorghe Argeşanu, fiind, în esenţă, însărcinat cu represiunea,
după asasinarea de către o echipă legionară a preşedintelui Consiliului de Miniştri Armand
Călinescu (Podul Elefterie din Bucureşti, 21 septembrie 1939).
Deşi ministrul de Externe Grigore Gafencu a cerut ,,să nu se mai verse sânge între Rege şi
ţară”, în şedinţa Consiliului de Miniştri din noaptea de 21/22 septembrie 1939, desfăşurată
sub conducerea prim-ministrului Gheorghe Argeşanu ,,generalul Marinescu ne-a lăsat să
13
înţelegem, fără a ne cere sfatul, nici aprobarea, că represiunea va fi straşnică”.
Asasinii premierului au fost prinşi, executaţi de poliţişti şi expuşi trei zile la locul
14
asasinatului, ceea ce a constituit desigur un tablou macabru. La locul asasinatului a fost
fixată o pancartă cu textul: ,,Aceasta va fi de azi înainte soarta asasinilor trădători de ţară”.
De asemenea, au fost prinşi şi executaţi după instrucţii sumare aprox. 250 de legionari din
toată ţara. Alte surse dau numărul morţilor la aprox. 500.
,,Metodele folosite, conducând mai mult spre răzbunare decât spre instaurarea ordinii
publice, au avut un efect invers celui scontat, născându-se un sentiment de compasiune, în
rândul populaţiei, pentru cei ucişi”. 15
10 În 1936 Ministerul de Interne avea sediul pe str.Academiei nr. 34, Prefectura Poliţiei Capitalei se afla pe Calea Victoriei nr. 17 şi tot pe
Calea Victoriei, în Palatul Cantacuzino, se afla Preşedinţia Consiliului de Miniştri.
11 Vezi I.Surtu şi alţii, Enciclopedia de istorie a României, p. 138.
12 C.Gheorghe, M.Şerbu, Miniştrii de Interne (1862-2007), Bucureşti, Ed.M.I.R.A., 2007, p. 269.
13 Gr.Gafencu, Însemnări politice, ed.de Stelian Neagoe, Bucureşti, Ed.Humanitas, 1991, p. 337.
14 Este vorba de legionarii Mihail Polihroniade, Valeriu Gârdu, Al.Cristian Tell, Virgil Rădulescu, Nicolae Totu şi Bănică Dobre.
15 C. Gheorghe, M. Şerbu, Miniştrii de Interne (1862-2007), p. 269.