ultima - Politia de Frontiera

Andrei Æaguna - Mitropolitul românilor
„Pe românii transilvãneni, din adâncul lor somn sã-i trezesc
æi cu voia cãtre tot ce e adevãrat, plãcut æi drept sã-i îndrumez”
– Andrei Æaguna
Fãrã Æaguna am fi mai sãraci! El, Marele Pãstor, a reprezentat
piatra de temelie pentru întreaga spiritualitate româneascã,
pentru rotundul æi nemurirea credinåei strãmoæeæti. Ziditor de
Bisericã æi Æcoalã, a descãtuæat cultura naåionalã, a înnobilat
sufletul neamului Românesc, învrednicindu-l cu harul cu care
l-a învrednicit Dumnezeu.
Biografia unui sfânt
Andrei Æaguna se naæte în ianuarie 1808, la Miækolå în nordul
Ungariei, din pãrinåi aromâni, Naum æi Anastasia, originari din
Grabova. În 1814, tatãl lui Andrei Æaguna trece la catolicism,
religie în care îæi boteazã copiii. În 1816, Anastasie (numele de
botez a lui Andrei) începe æcoala la Miækolå, iar 10 ani mai târziu,
terminã gimnaziul catolic, la cãlugãrii piariæti din Pesta.
La sfâræitul anului 1826, Æaguna trece la ortodoxie æi, timp de
trei ani, studiazã filozofia æi teologia.
La 1 noiembrie 1833, se
cãlugãreæte æi ia numele de Andrei.
La 15/27 iunie 1846, Andrei
Æaguna este numit vicar general la
Sibiu. La 18/30 aprilie 1848 a fost
hirotonit, la Carloviå, ca episcop. La 3/
15 mai 1848 prezideazã, împreunã cu
episcopul greco-catolic Ioan Lemeni,
Adunarea de la Blaj. În fruntea unei
delegaåii, duce petiåia de la Blaj la
Viena, împãratului Franz Joseph. În
16/28 decembrie 1848 organizeazã
o noua adunare la Sibiu, de unde
trimite o nouã petiåie împãratului.
Ideea unitãåii românilor este
conåinutã în „Memoriul” naåiunii
române din Marele Principat al
Ardealului, din Banat, din pãråile
vecine ale Ungariei æi din Bucovina,
prezentat tot împãratului. La 12
martie 1850, convoacã la Sibiu
Congresul bisericesc, la care participã
æi Avram Iancu.
În anul 1864, Æaguna devine
arhiepiscop æi mitropolit al Bisericii
Ortodoxe Române a Transilvaniei.
„Trãiåi în pace, nu vã învrãjbiåi”
Andrei Æaguna a izbutit sã restaureze vechea Mitropolie a
Transilvaniei æi sã iasã de sub jurisdicåia Bisericii Sârbeæti de
la Carloviå, iar dupã câåiva ani a dat Mitropoliei pastorate o
organizare canonicã corespunzãtoare prin aæa numitul Statut
Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, care
se întemeia pe douã principii fundamentale - autonomia faåã
de organele de stat æi sinodalitatea, adicã participarea laicilor
(în proporåie de 2/3) alãturi de clerici (1/3) la conducerea vieåii
bisericeæti, încât Biserica sã fie ocrotitã de orice încercare de
absolutism ierarhic. Aceasta Lege a stat la baza Statutului de
organizare a Bisericii din România întregitã (1925), precum æi a
celui din 1948, revizuit dupã 1989.
A rezidit, din temelie, tipografia diecezanã, a reorganizat
Institutul teologic - pedagogic din Sibiu, ca æcoalã superioarã, a
adus la matca trãirii æi simåirii româneæti mii de preoåi æi învãåãtori
sãteæti pentru cele circa 800 de æcoli poporale câte existau în
Arhiepiscopia Sibiului æi alte câteva sute în Episcopiile Aradului
æi Caransebeæului, toate îndrumate de Bisericã.
Alãturi de Simion Bãrnuåiu - ideologul Revoluåiei de la 1848
æi Avram Iancu - comandantul de oæti, Andrei Æaguna a fost
considerat diplomatul ei în calitate de copreæedinte al Marii
Adunãri Naåionale de la Blaj, iar mai apoi, în douã rânduri,
a susåinut revendicãrile ei în faåa autoritãåilor habsburgice de
la Viena. Ca membru al Dietei Transilvaniei æi al Senatulului
imperial din Viena, a militat remarcabil pentru drepturile æi
libertãåile din Ardeal. A fost primul preæedinte - fondator al
Asociaåiei transilvane pentru literaturã æi cultura poporului
român din Transilvania (ASTRA). Alãturi de prietenul sãu, Emanuil
Gojdu, a contribuit nemijlocit - prin bursele de studii acordate
- la formarea unei elite intelectuale româneæti, cea care avea sã
fie pregãtitoarea Marii Noastre Uniri de la 1918.
În 1870, Andrei Æaguna a fost ales membru de onoare al
Academiei Române - în semn de recunoaætere a marilor sale
merite culturale, bisericeæti æi naåionale, deopotrivã.
La 25 iunie 1873, bolnav æi întristat de neputinåa românilor de
a fi într-o simåire, o voinåã æi un gând, a trecut la cele veænice æi a
fost înmormântat în cimitirul bisericii
din Rãæinari, Sibiu. Ultimul sãu cuvânt
testamentar, a fost „Trãiåi în pace, nu
vã învrãjbiåi”.
Personalitate covâræitoare a
vremurilor sale, Andrei Æaguna a
ætiut sã citeascã în semnele timpului,
sã le punã în mersul evenimentelor
æi al împrejurãrilor potrivnice ori
folositoare neamului sãu æi sã îndrepte
poporul pe drumul izbânzilor æi al
Unirii.
Slavici despre Æaguna:
„este Mesia ardelenilor”
Nemurirea valorii sale poate fi
gãsitã în aprecierile contemporanilor
- prieteni ori vrãjmaæi - æi, deopotrivã,
a celor care i-au urmat, ori i-au fost
discipoli:
Episcopul sas G. D. Teutsch:
„Æaguna a fost conducãtorul
intelectual, singurul cunoscut al
poporului sãu æi a putut sã obåinã
în aceastã calitate astfel de rezultate
politice, cum rar se întâmplã vreunui
muritor a se învrednici de ele”.
Revoluåionarul maghiar Koosuth,
în octombrie 1848, promitea cã dacã va învinge el, va amnistia
pe toatã lumea „cu excepåia lui Æaguna…”.
Iorga îl numea „bãtrân majestuos, care de pe scaunul sãu
de arhiereu conducea ca de pe un scaun de rege…un cârmuitor
de oameni æi un îndreptãtor de vremuri”.
Ioan Slavici l-a numit, pe drept cuvânt, „Mesia
ardelenilor!”
Cel mai bine l-a definit Ion Soiu: „Dar, aæa cum nu poåi
preåui un pom numai dupã lemnul sãu æi este necesar sã-i
socoteæti æi roadele, aæa æi valoarea lui Æaguna trebuie întregitã
prin însumarea valorii discipolilor sãi. Ei au fost mulåi æi vrednici,
iar creætineasca lor ostenealã a lãsat urme ce se mai vãd æi
astãzi”.
De aceea, de la Æaguna încoace, urarea de vârf care li se face
Mitropoliåilor Transilvaniei este „Sã fii ca Æaguna!”.
Chestor principal dr. Nelu POP
F R O N T I E R A
D o c u m e n t a r
53