Nr. 1/2008 - Politia de Frontiera

de O.M.P.I. În cazul mãrcilor notorii,
reclamantul/partea vãtãmatã trebuie sã
dovedeascã cã la data sãvâræirii faptelor
marca îndeplinea condiåia notorietãåii,
conform prevederilor art. 3, lit. c) din lege.
Proba existenåei faptelor de
folosire a mãrcii înregistrate, în
mod identic sau similar
Se vor admite în dovedirea actelor de
folosire nelegalã a mãrcii orice mijloace de
probã legale, inclusiv proba testimonialã.
În acest sens, potrivit art. 96 din C.
proc. pen. „organul de urmãrire penalã
sau instanåa de judecatã are obligaåia sã
ridice orice obiecte care pot constitui
mijloace de probã”. În cazurile referitoare
la contrafaceri de marcã, obiectele ce
trebuie ridicate æi indisponibilizate sunt
chiar produsele contrafãcute, deoarece
acestea constituie principalele mijloace
de probã. Autoritatea vamalã competentã
este obligatã sã preleveze eæantioane din
mãrfurile contrafãcute care urmeazã a fi
distruse (conform art. 10 alin. 3 din lege),
scopul fiind acela ca respectivele eæantioane
sã poatã fi folosite ca probe în instanåã, dacã
este cazul.
În cadrul unei acåiuni penale, proba
situaåiei de fapt constatate se face prin
mijloace specifice procesului penal: procese
verbale de constatare, dovezi de ridicare
de obiecte æi înscrisuri, planæe cu fotografii
judiciare, declaraåii fãptuitori/învinuiåi/
martori/pãråi vãtãmate, adrese de verificare,
rapoarte de expertizã etc.
Dovada faptului cã folosirea
incriminatã reprezintã o
încãlcare a drepturilor asupra
mãrcii înregistrate, în sensul
LEGII NR. 84/1998
Dacã probarea existenåei faptelor ce
pot constitui acte de contrafacere necesitã
exclusiv o operaåiune strict materialã în
urma cãreia se va contura situaåia de fapt, în
schimb, stabilirea existenåei sau inexistenåei
încãlcãrii drepturilor de proprietate
intelectualã asupra mãrcii necesitã o
operaåiune juridicã de încadrare a faptelor
în ipotezele prevãzute în art. 83, 35 æi 6
din Legea nr. 84/1998. Pentru operaåiunile
de vãmuire vor fi incidente æi dispoziåiile
speciale din Legea nr. 344/2005.
Infracåiunea de contrafacere în materie
de mãrci este prevãzutã în art. 83 din
Legea nr. 84/1998 care, în cadrul alin.
2 prevede faptul cã „sãvâræirea de cãtre
un terå a oricãrui act prevãzut la art. 35,
alin. 2, fãrã consimåãmântul titularului
mãrcii înregistrate, constituie infracåiune de
contrafacere”.
La rândul sãu, art. 35 din Legea nr. 84/
1998 prevede trei ipoteze distincte în care
se considerã cã drepturile asupra unei mãrci
înregistrate au fost încãlcate. În stabilirea
celor trei ipoteze legale de existenåã a
încãlcãrii drepturilor au fost avute în vedere
criteriile obiective de determinare pe baza
situaåiei de fapt æi, în ultimele douã ipoteze,
elementul subiectiv al modului de receptare
a faptelor sãvâræite de cãtre consumator.
a) Prima ipotezã prevãzutã de art. 35
alin. 2 lit. a) este aplicabilã situaåiei când
avem un semn identic cu marca pentru
produse sau servicii identice cu acelea
pentru care marca a fost înregistratã.
În acest caz, pentru demonstrarea
existenåei încãlcãrii drepturilor nu este
necesarã nici unui element subiectiv al
riscului de confuzie sau de asociere de
marcã. Astfel, dovada materialã a folosirii
unui semn identic cu marca pentru produse
sau servicii identice cu cele pentru care
marca a fost înregistratã este singura probã
necesarã æi suficientã pentru a demonstra
existenåa încãlcãrii dreptului. Legiuitorul a
instituit în acest caz o prezumåie absolutã
de existenåã a riscului de confuzie.
Aceeaæi soluåie rezultã æi din conåinutul
art. 6 din Legea nr. 84/1998 unde, printre
motivele de refuz la înregistrarea unei mãrci
pentru existenåa unor drepturi dobândite
anterior, se prevede expres situaåia dublei
identitãåi între marca înregistratã æi semnul
nou, proba riscului de confuzie sau asociere
cu marca nemaifiind cerutã, aceasta
fiind prezumatã.
b) A doua ipotezã de încãlcare
este prevãzutã de art. 35 alin. 2 lit.
b) æi se referã la un semn care, datã
fiind identitatea sau asemãnarea cu
marca, ori datã fiind identitatea sau
asemãnarea produselor sau serviciilor
cãrora li se aplicã semnul, produsele
sau serviciile pentru care marca a fost
înregistratã, ar produce în percepåia
publicului un risc de confuzie, incluzând æi
riscul de asociere a mãrcii cu semnul.
Din studiul textului de lege rezultã
cã atunci când „similaritatea” înlocuieæte
„identitatea”, situaåia de fapt probatã nu
mai este suficientã pentru a conduce ea
singurã la existenåa sau inexistenåa încãlcãrii
unui drept asupra mãrcii, fiind obligatorie
æi proba existenåei riscului de confuzie sau
de asociere cu marca. Aceleaæi condiåii sunt
confirmate æi de dispoziåiile art. 6 alin. 1 lit.
b) din lege.
Când riscul de asociere sau confuzie
cu marca nu este evident, ori atunci când
existã necesitatea efectuãrii unor demersuri
cu caracter tehnic, se poate apela la
cunoætinåele unui expert în materie. În
materie de contrafacere de marcã trebuie
dovedit riscul de confuzie între cele douã
mãrci æi nu dacã, de exemplu, produsele
au fost fabricate din acelaæi material sau s-a
folosit un procedeu tehnologic similar.
c) A treia ipotezã în acest caz se referã la
folosirea unui sistem identic sau asemãnãtor
cu marca pentru produse sau servicii diferite
de cele pentru care marca a fost înregistratã,
când aceasta din urmã a dobândit un renume
în ROMÂNIA æi dacã, din folosirea semnului
fãrã motive întemeiate, s-ar putea profita de
caracterul distinctiv ori de renumele mãrcii
sau folosirea semnului ar cauza titularului
un prejudiciu.
Ipoteza mai sus-menåionatã are în vedere
încãlcarea drepturilor asupra mãrcilor de
renume. Acestea nu sunt definite de actul
normativ, însã, din studiul art. 6 alin. 1 lit.
e) din lege rezultã cã sunt o categorie a
mãrcilor notorii care, datoritã gradului larg
de cunoaætere de cãtre public, depãæesc
limitele specialitãåii protecåiei acordate
mãrcilor. Acest lucru se poate datora tocmai
faptului cã notorietatea acesteia depãæeæte
sfera publicului vizat.
În acest caz, pentru probarea încãlcãrii
dreptului de marcã este necesar sã se
demonstreze æi urmãtoarele condiåii:
- faptul cã marca este de renume;
- faptul cã prin folosirea semnului s-
ar putea profita de caracterul distinctiv
ori de renumele semnului sau cã prin
folosirea acestuia s-ar cauza titularului un
prejudiciu.
Lipsa unei justificãri legitime
pentru folosirea mãrcii din
partea pârâtului
Actele exercitate asupra mãrcii
înregistrate trebuie sã se realizeze fãrã
consimåãmântul titularului æi fãrã o
justificare legitimã.
Folosinåa exercitatã de cãtre teråi, per a
contrario cu prevederile art. 35 alin. 2 din
lege, cu consimåãmântul titularului dreptului,
nu reprezintã un act de contrafacere.
Pe lângã existenåa consimåãmântului,
legiuitorul a mai prevãzut æi alte ipoteze de
înlãturare a caracterului de contrafacere a
folosinåei exercitate de cãtre un terå, cum ar
fi epuizarea termenului.
û
Gabriel URSACHE,
æef Birou Cercetãri Penale din IJPF
Constanåa
27