Nr. 5/2012 - Politia de Frontiera

Prezentare
La polizia dell’Immigrazione
e delle Frontiere
Italia - prezentare generalã
Italia, oficial Republica Italianã, este un stat suveran european,
situat, în cea mai mare parte, în Peninsula Italicã, cuprinzând æi
câteva insule la Marea Mediteranã, cele mai importante fiind
Sicilia æi Sardinia. Este înconjuratã de Marea Adriaticã la nord-est,
Marea Ionicã la sud-est, Marea Tirenianã la sud-vest æi Marea
Liguricã la nord-vest. Are o suprafaåã totalã de 301.340 km 2 æi
o lungime a frontierei terestre de 1899,2 km. Se învecineazã cu
Franåa (488 km) la nord-vest, Elveåia (740 km) æi Austria (430
km) la nord æi Slovenia (199 km) la nord-est. De asemenea,
înconjoarã douã enclave independente: San Marino (39 km) æi
Vatican (3,2 km), are æi o exclavã înconjuratã de Elveåia numitã
Campione d’Italia.
Munåii Apenini din centrul peninsulei, merg spre est, uninduse
cu Alpii, care apoi formeazã un arc, închizând Italia în nord.
Aici se aflã æi o lagunã aluvionarã mare, Laguna din Veneåia,
strãbãtutã de Râul Po æi de mulåi afluenåi ai sãi, care curg dinspre
Alpi, Apenini æi Dolomiåi. Alte râuri cunoscute sunt Tibrul, Adige
æi Arno. Cel mai înalt vârf al Italiei este Mont Blanc cu 4,807
m, dar Italia este mai ales asociatã cu doi faimoæi vulcani: acum
adormitul Vezuviu, în apropriere de Napoli æi activul Etna în
Sicilia.
Italia a fost un loc de origine al multor culturi europene,
precum etrusci æi romani, æi al miæcãrilor culturale moderne,
cea mai notabilã fiind Renaæterea. În Vatican este sediul Bisericii
Romano-Catolice æi a fost pentru o perioadã lungã centrul
civilizaåiei occidentale.
Italia este în general o omogenitate lingvisticã æi religioasã.
Totuæi, cultura, economia æi politica sa sunt diferite. Italia, ca
densitate a populaåiei europene ocupã locul al cincilea cu 196
de persoane pe km². Grupurile minoritare sunt mici, cele mai
mari fiind cel vorbitor de limba germanã, în Tirolul de Sud æi cel
de limba slovenã, lângã Trieste.
Alte grupuri minoritare cu limbi oficiale paråiale sunt cele
franceze în Valle d’Aosta; cele sarde în Sardinia; cele ladine
în Dolomiåi æi cele friuliene în regiunea Friuli-Veneåia Giulia,
toate patru limbi romanice. În plus, existã alte câteva minoritãåi
locale mici, ca æi cele vorbitoare de limba occitanã în sudul vãii
Piemontului; limba catalanã în oraæele Alghero æi Sardinia; limba
albanezã în anumite sate din Calabria æi Sicilia æi de dialecte
greceæti vechi în satele din Calabria.
Istoria Italiei este probabil cea mai importantã în privinåa
dezvoltãrii culturale æi a dezvoltãrii sociale din Mediteranã. Åara a
fost o gazdã pentru importante activitãåi în timpurile preistorice, æi
de aceea sãpãturi arheologice pot fi gãsite în multe regiuni: Lazio
æi Toscana, Umbria æi Basilicata. Dupã Magna Grecia, Civilizaåia
etruscã æi Imperiul Roman care a venit sã domine aceastã parte
a lumii, au urmat Evul Mediu, Umanismul æi Renaæterea, care au
ajutat mai apoi la formarea filozofiei æi artei europene. Oraæul
Roma, capitala åãrii, conåine unele dintre cele mai importante
exemple de Baroc.
Italia în era modernã a devenit un stat-naåiune efectiv - pe
17 martie 1861 - când statele Peninsulei æi cele douã Sicilii au
fost unite de cãtre regele Victor Emmanuel al II-lea din Dinastia
de Savoia. Arhitectul unificaåiei italiene, oricum, a fost Contele
Camillo Benso di Cavour, primul-ministru al lui Victor Emmanuel.
8 F R O N T I E R A Nr. 5/2012