Varianta PDF - Viaţa Românească

44
V I A Ţ A R O M Â N E A S C Ă
De altfel, Yasuko este şi foarte atentă la ce se întâmplă în dormitorul tinerilor,
constată parcă şi puţin înciudată, nu bucuroasă, că soţ şi soţie şi-au reluat relaţiile
matrimoniale, aşa că i-ar putea dărui un nepot. Doamna Delescu, dar mai ales Cleo,
speculează legătura amoroasă a lui Dinu, profită într-un fel sau altul de ea, alianţa
cu amanta este una făţişă. Amantele nu reuşesc să-i cucerească definitiv pe fii, pierd
lupta cu soţiile, reuşesc doar să le umilească.
Întoarcerea la soţii a fiilor schimbă lucrurile, dar o umbră de tristeţe o învăluie
pe Kikuko şi pe Gina, atinse şi ele de macularea lumii. Nora a pierdut ceva din
lumina ce iradia şi-i atrăgea magnetic pe toţi, căci au eşuat în tentativa de evadare:
Kikuko a plecat la părinţi şi apoi s-a întors, Gina a căutat o salvare miraculoasă
prin Lungeanu, dar se întoarce, nu doar de dragul Bătrânului, ci pentru că înţelege
imediat că-i lipseşte spiritul de aventură.
Fire dezlânate sau o nouă coerenţă
Comedia românească a stârnit o mică furtună la punerea în scenă, ea tulbura
prin noutate apele calme, liniştite, ale teatrului autohton. Atacul lui Ion Minulescu,
analiza pertinentă a lui Liviu Rebreanu dovedesc că n-a lăsat indiferenţi pe doi
scriitori interesaţi de teatru şi afirmaţi cu succes (e drept, în alte genuri). Obiecţiile
din cronica lui Ion Minulescu atrag atenţia asupra organizării subiectului dramatic:
„ Acţiunea piesei este o jurubiţă formată din fire distincte care nu merg împreună
decât foarte rar.”.
Tehnica „jurubiţei” reapare în romanele de mai târziu ca una dintre inovaţiile
prozatoarei.
Liviu Rebreanu însă a sesizat, citind piesa şi văzând spectacolul, noutatea radicală
adusă de Hortensia Papadat-Bengescu – pulverizarea convenţiilor ştiute. Este şi
dovada felului diferit de a privi opera altui autor, nu cronicar dramatic, nici simplu
cititor, ci profesionist serios şi aplicat al scrisului:
„Citind Bătrânul, rămâi nedumerit. Dialoguri sclipitoare, o scânteiere de
aforisme, izvorâte negreşit din adâncurile situaţiilor, crâmpeie de acţiuni divergente,
personagii schiţate când dramatic, când epic, observaţii vii, amestecate cu amănunte
pur cerebrale. Impresia generală e uluitoare, un vârtej năpraznic în care toate
contururile se îndoaie sau se întretaie fără nicio ţintă aparentă. Drama? Acţiunea?
Întrebări fără răspuns.” (Hortensia Papadat-Bengescu, antologie de studii critice de
Viola Vancea, Editura Eminescu, 1976, pag. 114)
Lectura de azi regăseşte în comedie multe lucruri familiare (atmosferă, situaţii,
personaje) din romanele lui Camil Petrescu, şi mai ales din piesele lui Mihail
Sebastian. Cum ar fi receptată astăzi o punere în scenă actualizată? Ar reuşi un
regizor contemporan să creeze un spectacol total? Ar putea concura comediile
cunoscute? Alte întrebări fără răspuns.
Tot fără un răspuns rămâne şi întrebarea ce vizează noutatea romanului japonez.
Răspuns avizat pot da numai specialiştii în literatura japoneză. Cititorul european
de astăzi care a parcurs şi înţeles mutaţiile realizate de Joyce şi Proust, va descoperi
vr20130304.indd 44
4/19/2013 12:16:44 PM