Varianta PDF

NICOLAE PRELIPCEANUCE SE çNTÅMPLå LA NOI, AICICe se-ntâmpl` la voi, acolo? e întrebarea pe care mai mul]imembri ai Uniunii Scriitorilor, au pus-o colegului meu, MarianDr`ghici. M`rturisesc deschis c` mie întrebarea nu mi s-a pus.Probabil pentru c` eu sunt „rùl” care face s` se întâmple „ce se întâmpl`”.Ei bine, dac` e vorba de vreun scandal, de vreo bârf` literar`, o s`-ideziluzionez pe ace[ti curio[i. Nu se întâmpl` nimic de aceast` natur`.(Cât despre vreun zvon de punere în disponibilitate arbitrar` a vreunuiredactor, citi]i v` rog cu oarecare aten]ie anun]ul de la miscellanea.)Dar la Via]a Româneasc` se întâmpl`, totu[i, câte ceva de prinoctombrie 2006, când am fost chema]i s` reînviem o revist` care p`readecedat` sau în orice caz agonizant`. Sau, hai s` fim [i mai eufemistici:cenu[ie. ßi la propriu [i la figurat. Am scos, în acest timp, [aisprezecenumere. Nu 21 câte ar fi trebuit dac` lunarul ar mai fi fost... lunar. Pentruc`, din ra]iuni administrative, s-a convenit s` edit`m în fiecare an optnumere, patru duble [i patru simple. Dar cele duble sunt chiar duble, canum`r de semne tipografice [i de pagini. E, oarecum, redundant s` spunce am publicat în aceste 16 numere de revist`. Ar trebui, în primul rând,s` men]ionez, poate, faptul c` am încercat s` deschidem sectorul critic alrevistei spre nume ceva mai noi, chiar dac`, unele, deja consacrate, sautocmai de aceea. M` bucur s` pot cita printre cronicarii literari ai revisteipe Nicoleta S`lcudeanu, ßtefan Borbély sau Bogdan Cre]u, dar nu numaipe ei.Paradoxal, aceast` revist`, care a fost fondat` de un critic [i înc` de celmai important critic al momentului, nu a mai avut în redac]ia sa, de anibuni (sau mai degrab` rì), nici un critic de talie. Sigur, Ibrìlenii de ast`zinu sunt la Via]a Româneasc`. Dar virusul de ibrìlean poate s` se ascund`în te miri ce computer de critic literar în curs de afirmare.Am reu[it s` deschidem pu]in, mai bine zis s` întredeschidem revistaspre cartea de istorie, cartea de religie, s` avem o cronic` a traducerilor.Via]a Româneasc` de alt`dat` avea o cronic` de film, semnat` de un D. I.

2VIA¥A ROMÂNEASCåSuchianu, o cronic` de teatru, semnat` de un Mihail Sebastian. F`r` aîncerca s`-i compar`m pe cei de azi cu cei de ieri altfel decât prin similaritateadomeniilor, am readus în paginile revistei interesul, fie [i foartefugar, pentru film, teatru [i plastic`. Ba, pentru teatru interesul a pututp`rea mai sus]inut vara trecut`, când Matei Vi[niec ne-a încredin]at o nou`pies` a sa, înc` nejucat`, Ioana [i focul, dedicat` Ioanei D’Arc. Ne-amadus aminte de poe]i care nu mai sunt, cum ar fi Vasile Petre Fati [i IoanFlora, dând cititorului câteva texte inedite, al`turi de câte un comentariucritic. În num`rul din mai anul acesta am avut norocul de a putea publicaun text inedit de ßtefan B`nulescu, un scriitor despre care se vorbe[tefoarte pu]in, de[i locul sù în literatura român` este unul comparabil cu almarilor clasici, disp`ru]i cu câteva decenii înaintea sa. Interviurile revistei,cu ßerban Foar]` sau cu Petre Stoica au prefa]at, parc`, seria început` deDaniel Cristea-Enache, ale c`rei prime “obiective” sunt Dan C.Mihìlescu [i Alex ßtef`nescu. A[adar criticul îl intervieveaz` pe critic,dar promite s`-i provoace [i s`-i asculte [i pe scriitorii ceilal]i. Continu`mcu Jurnalul lui Mircea Ciobanu, a c`rui apari]ie a început de câ]iva ani, cutraduceri din zona iberic` promise de Dinu Fl`mând, prezent în miezulnum`rului 10 de anul trecut cu un excep]ional Pessoa. De men]ionatneap`rat semnalul jurnalului imaginar al lui Mateiu I. Caragiale, scris [ipublicat între timp de prozatorul Ion Iovan. S` nu uit`m poe]ii debutan]i,pe care îi sus]ine, când e cazul, revista noastr`. ßi altele [i altele. Nu înultimul rând prezen]a unor nume de scriitori români sau de origine român`de pe alte meridiane [i paralele, cum ar fi Andrei Codrescu, George Banu,Dumitru Radu Popa, Dieter Schlesak, Valery Oi[teanu, Victor Ivanovici,ori acea substan]ial` selec]ie din revista de la München, Apozi]ia, ap`rut`vara trecut`.O dorin]` deloc secret` a noastr`, un punct din programul cu care amconcurat pentru rolul de azi, a fost acela de a readuce revista în parametriicelei de demult, cu preocup`ri de filozofie, sociologie, istorie, domeniicare se manifestau, uneori, nesus]inut îns`, [i înainte, s` o recunoa[tem.Ceea ce nu am reu[it înc`, dar sper`m c` timpul nu este pierdut, este de aarunca m`car o privire [i asupra unor domenii neglijate în general descriitori; pentru ace[tia, de obicei, cultura se identific` în mod absolut culiteratura. Gre[eal` fundamental`. Nu am g`sit înc` un cronicar aleconomiei, nu am g`sit înc` un matematician care s` scrie despre acestdomeniu dificil de transmis adep]ilor culturii umaniste. Am reu[it dou`treidezbateri de substan]`, cum ar fi cea în curs, de câteva numere, cutema “Scriitorii [i Biblia”, sau aceea, de anul trecut, despre manualele deliteratur`. Mentalitatea de semi-farniente, instalat` de pe vremea când unpost la o redac]ie a USR nu însemna nimic mai mult decât un ajutor socialdat unui membru, ne-a împiedicat s` avem asemenea dezbateri de

MATEI VIßNIECAM CUNOSCUT-O PE MONICA LOVINESCU...Am cunoscut-o pe Monica Lovinescu destul de pu]in, dar m-aajutat foarte mult. Cînd am ajuns la Paris, pe 26 septembrie1987, pluteam în aer de fericire [i nu aveam nici un plan precis,în orice caz prioritatea mea nu era s` merg la Europa Liber` [i s` dau uninterviu. Pe 27 septembrie îns`, în timp ce m` plimbam aerian prinMontparnasse, am dat nas în nas cu Geta Dimisianu care lucra la ora aceeala Editura Cartea Româneasc`. Ea m-a dus, dou` zile mai tîrziu, la MonicaLovinescu la Radio Europa Liber`, unde i-am cunoscut [i pe VirgilIerunca, pe Alain Paruit, pe Goma [i alte cîteva persoane. Monica mi-apropus atunci s`-i dau un interviu, dar i-am spus sincer c` m` temeam s`nu aib` p`rin]ii mei probleme. Ceea ce nu înseamn` c` Monica Lovinescumi-ar fi purtat pic`. Ea m-a îndreptat apoi spre OFPRA (Oficiul pentrurefugia]i [i apatrizi), unde mi-am depus cererea de azil politic, cu orecomandare semnat` de propria ei mîn` [i de Virgil Ierunca.De mai multe ori am fost invitat în casa lor, de mai multe ori m-am duss`-i v`d la Europa Liber` [i apoi am stat cu ei îndelung la cafeneaua carese afla vis à vis de restaurantul Doina... çntre timp ob]inusem 5000 defranci, o burs` oferit` de o funda]ie, [i Virgil Ierunca s-a oferit s`-mi ]in`banii la el în cas`, ca s` nu mi-i fure cineva în c`minul de emigran]i în carest`team. În acea perioad` îi vedeam pe Monica [i pe Virgil Ierunca cam odat` pe s`pt`mîn`, în ziua cînd î[i înregistrau emisiunea la Europa Liber`,[i Virgil îmi aducea cîte o sum` mic` din “tezaurul” meu, trei sute saupatru sute de franci, cam cît aveam nevoie ca bani de buzunar pentruurm`toarele [apte zile.Monica Lovinescu era îns`, dincolo de lupta ei împotrivacomunismului, o surs` inepuizabil` de sfaturi practice pentru cineva camine, proasp`t aterizat la Paris. Ea mi-a sugerat ideea de a începe undoctorat [i de a postula pentru o burs` în acest sens, mi-a vorbit despreopacitatea mediilor de informare franceze cînd vine vorba de comunism,despre modul în care func]ionau editurile [i editorii, revistele [i diverselepublica]ii literare, etc.

AM CUNOSCUT-O PE MONICA LOVINESCU... 5Într-o zi Monica m-a sunat s` m` întrebe dac` vreau sa semnez o peti]ieîmpotriva demol`rii satelor de c`tre Ceau[escu, [i am semnat-o. Acesta afost, cred, momentul cînd s-a aflat la Bucure[ti c` Matei Vi[niec era pecale s` “r`mîn`”. Tot ea m-a dus la cenaclul lui M`m`lig`, unde am cititpoezie [i apoi teatru... ßi tot ea m-a sunat într-o zi la c`minul unde st`teamca s`-mi spun` c` era un post liber la München la Europa Liber` [i un altulla BBC. Practic, a[a am postulat pentru BBC, în urma unei informa]ii pecare mi-a dat-o Monica, [i tot ea l-a sunat pe directorul de atunci alpostului, Cristian Mititelu, ca s`-i vorbeasc` de mine. A[a s-a f`cut decic` m-am dus, în august 1988, la Londra, unde am stat un an [i dou` luni.Culmea este c` Monica a fost apoi cea care mi-a dat, împreun` cu VirgilIerunca, un interviu pentru BBC. Între timp îns`, fiind la Londra, tînjeamdup` Paris, îmi lipsea ceva, o anumit` atmosfer` boem`, o anumit`decontractare cultural` pe care lumea anglo-saxon` nu o avea. I-am vorbitde altfel Monicì despre acest lucru [i tot ea m-a sunat într-o zi la Londraca s`-mi spun`… c` se scotea la concurs un post la Radio FranceInternationale la Paris…Dup` 1989 îns`, totul s-a schimbat la Paris, nu m-am mai v`zut cuMonica decît foarte rar, exilul românesc a devenit cu totul altceva... Suntoare aceste detalii suficiente pentru un articol despre Monica f`r` lista deelogii la care ader de altfel total? Monica Lovinescu a fost un om cu oimens` iradiere de bun`tate. Ea [tia c` noi, cei care aterizam uneori destulde zdruncina]i la Paris, nu aveam numai grija denun]`rii lui Ceau[escu [ia regimului comunist, ci trebuia s` ne g`sim [i un acoperi[, s` cî[tig`m unban ca s` avem ce mînca, s` postul`m pentru o slujb`, s` ne facem noiprieteni, s` culegem informa]ii practice, s` ne reconstruim via]a pe termenlung… Timp de luni [i luni de zile am sim]it atunci o profund` nevoie dea-i vedea o dat` pe s`pt`mîn` pe Monica [i Virgil, în primul rînd dinmotive practice, ca s` le spun ce planuri de viitor [i ce angoase prezenteaveam, [i s` m` simt reconfortat [i încurajat de discu]iile cu ei [i deprezen]a lor.

BENJAMIN FONDANE ßI RIMBAUD VÂNTURå-LUMERimbaud le voyou este cel dintâi volum de eseistic` publicat deBenjamin Fondane în Fran]a, în anul 1933. Interesul lui Fondane pentruRimbaud [i opera acestuia apare înc` de timpuriu, din perioada român`,de[i nu îl citeaz` decât arareori (de pild`, în volumul Imagini [i c`r]i dinFran]a 1 ). Un fragment din carte va fi publicat, gra]ie lui Jean Ballard, caavanpremier`, în Cahiers du Sud (martie 1933), apoi în revista Raisond’être (nr. 7) [i în Documents 33, de la Bruxelles (iulie 1933). Manuscrisulini]ial era destinat, înc` din 1931, editurii Gallimard, dup` cum reiesedintr-o scrisoare trimis` c`tre Ballard, la sfâr[itul lui mai 1932. Gallimardîl va refuza, iar cartea va ap`rea, în cele din urm`, la Éditions Denoël 2 . Eava purta o dedica]ie c`tre Lev ßestov, precum [i dou` motouri, dinAntigona lui Sofocle [i, din Les illuminations, celebra fraz` a luiRimbaud: ... Je suis réellement d’outre-tombe et pas de commissions...Fondane avea inten]ia s` publice o a doua edi]ie a c`r]ii, remaniat` [iadùgit`. În ultima scrisoare trimis` so]iei sale, Geneviève Tissier, dinlag`rul de la Drancy, la 29 mai 1944, el face aceast` observa]ie: „Pentrureeditarea volumului Rimbaud le Voyou, voiam s` preg`tesc un text nou.Editorul va putea s` publice separat corecturile [i capitolele inedite care sevor g`si. Îns` va trebui ca textul ini]ial s` fie p`strat aproape intact.“Fragmentele reproduse aici constituie tocmai partea inedit` avolumului proiectat de Fondane, anume Prefa]a la edi]ia a doua a c`r]ii,precum [i capitolele numerotate de la IV la VIII. Ele au fost publicate înedi]ia prezentat` de Michel Carassou [i ap`rut` în 1979, la editura Plasma.În limba român`, volumul va ap`rea integral, înso]it de anexe, note [icomentarii, la Editura Limes, în toamna acestui an, în seria de Operecomplete franceze ale lui Benjamin Fondane.Luiza PALANCIUC [i Mihai ßORA1 Volumul Imagini [i c`r]i din Fran]a, de B. Fundoianu, a fost reeditat recent laInstitutul Cultural Român (Bucure[ti, 2006, ISBN 973-577-496-8, ISBN 978-973-577-496-8, 123 p. in 8°). El reproduce integral edi]ia ap`rut` la Editura Socec & Co,Bucure[ti, \n anul 1921.2 Despre geneza interesului acordat de Fondane lui Rimbaud, vezi CahiersBenjamin Fondane, num`rul «Autour de Rimbaud le Voyou» (nr. 9, 2006), mai alesarticolul semnat de Monique Jutrin, «Sur les traces de Rimbaud le Voyou», pp. 7-18.

estitutioBENJAMIN FONDANERIMBAUD VÂNTURå-LUME ßI EXPERIEN¥A POETICåPrefa]a la edi]ia a douaSe în]elege de la sine c` o inten]ie polemic` dusese la alegerea titluluiacestei c`r]i, dar sunt nevoit s` m` supun cu o oarecare am`r`ciune„succesului“ de neîn]elegere de care s-a bucurat. Este, oare, posibil, canimeni s` nu fi în]eles, nici s` fi vrut s` în]eleag` faptul c` „vântur`-lume“însemna, pentru mine, tocmai contrarul eroului, al sfântului, al celui drept –,al celor care, supunându-se Legii, [i-au aflat în ea fericirea –, iar, prinaceasta, chiar de la antipozi, lua na[tere o nou` sfin]enie: a uzurpatorilorLegii, a martirilor ra]iunii, a nonconformi[tilor Fiin]ei? Ajunge s` citi]icartea de fa]` pentru a v` convinge de acest lucru. A[adar, inten]ia polemic`ne oblig` s` oferim câteva l`muriri.M`rturisesc c` m-am cam s`turat de biografiile „sublime“ – sau sublimela modul invers –, c`ci a trage concluzii împotriva eroului sù în numeleSpiritului, al Idealului, al Eticii, înseamn`, de fapt, a se l`sa atras tot de„sublim“. M` scotea din s`rite biografia „roman]at`“ – ce inven]ie de spiritecastrate! „Atâtea lucruri adunate gr`mad`, de ]i se face mil`“ – aceasta este,la urma urmei, biografia lui Rimbaud, aceasta este biografia oric`ruimuritor de rând. ßi nu las câtu[i de pu]in deoparte vie]ile „reu[ite“,victorioase, încununate de glorie... Jalnic! Am fost înv`]a]i s` credem còmul are cu ce-[i umple via]a, c` înainteaz` spre ceva, c` poate ajunge laceva: este postulatul subîn]eles. Dar, în ciuda acestui postulat recunoscuttacit, nici o biografie care s`-l fi verificat vreodat`; nici o biografie care s`r`spund` la aceast` întrebare presant` [i nelini[tit` a cititorului: Ce este def`cut? ßi totu[i, noi cerem oric`rei vie]i s` trag` concluzia. Iar, dac` ea nuo face, for]`m pu]in evenimentele – [i gata! Suntem atât de obi[nui]i cuasemenea jocuri, încât, dac` apare o biografie adev`rat`, lipsit` de fard,toat` lumea o g`se[te personal`, fals`, infidel`. Dumnezeule mare! Din ce

8VIA¥A ROMÂNEASCås` alc`tuim o biografie dac` nu din propria via]`? Iar dac` aceasta este]inut` sub control de o oglind`, atunci nu v` mai ocupa]i de a altora. Nutrebuie f`cut` confuzia între a zugr`vi o gândire din interior – ceea cepresupune a o trì ([i înc` la modul pasionat) – [i a ridica o statuie în pia]apublic`. Nu trebuie confundat adev`rul cu edificarea, nici ceea ce î]i spui ]ieînsu]i cu predica. Rolul biografului nu este de a contabiliza texte, adic` toatetextele f`r` discern`mânt, [i de a le lua drept sfinte, ci de a-[i însu[iproblemele, de a începe, datorit` lor, o experien]` personal`, a[a încât s` nudeslu[easc` doar pentru ceilal]i dificult`]ile pe care le întâlne[te, ci [i pentruel însu[i, în el însu[i, ca el însu[i. Iar dac` problemele lui Rimbaud îmi sunttot la fel de strìne ca cele ale lui Igna]iu de Loyola sau ale lui Ramses al IIlea,la ce bun s` vorbesc despre ele? Dac` nu le pot suporta decâtreducându-le la dimensiunea mea, de ce s` nu caut, atunci, un „subiect“ pem`sura mea, ca s` m` sl`vesc cinstit? Dac` Rimbaud te face s` dormi, de ces` scrii o carte tocmai despre insomnie?De la apari]ia c`r]ii mele despre Rimbaud, alte studii au v`zut luminazilei, care i-au împrumutat termenii [i concluziile: temperamentul metafizic,compara]ia cu Stavroghin, renun]area total` la psihologia unui Rimbaudrevolu]ionar etc.Acest lucru s-a întâmplat f`r` men]ionarea sursei. Cum nu ]ineamneap`rat la a[a ceva, am t`cut. Dar iat`: dup` cum unele din concluziilemele au fost adoptate f`r` discu]ie sau vreo rezisten]` oarecare, tot a[a alteleau fost refuzate, [i tot f`r` discu]ie; nici un cuvânt nu a fost rostit în privin]aexplica]iilor pe care le d`deam despre „vizionar“, despre convertire, nicichiar despre aceea legat` de „vântur`-lume“. Din aceast` gr`mad` de criticicu mai mult sau mai pu]in temei, nu o re]in, pentru a-i r`spunde, decât peaceea a lui Jean Cassou 1 . ßi nu doar pentru c` Jean Cassou 2 este unul dintrecei mai buni scriitori din genera]ia aceasta, ci [i pentru c` împ`rt`[e[te [i î[iasum` responsabilitatea unei întregi orient`ri spirituale care, amestecat` cu1 Les Nouvelles Littéraires, 23 decembrie 1933, p. 4. (n. ed. fr.)2 Jean Cassou (1897–1986), scriitor, critic de art` [i poet francez; a fost secretarul luiPierre Louÿs, cronicar la revista Le Mercure de France, din 1921, inspector almonumentelor publice, din 1932, director al revistei Europe, simpatizant al PartiduluiComunist Francez, de care se desparte \n urma Pactului germano-sovietic din 1939. Intr`\n Rezisten]a francez` \nc` din 1940, este f`cut prizonier, eliberat \n 1943. Dup` r`zboi,\[i reia activitatea de conservator al muzeelor na]ionale. Este autorul unei opere vaste, dela eseul Éloge de la folie, publicat în 1925, la romane, studii, sonete: La clef des songes(1928), Pour la poésie (1935), Trente-trois sonnets composés au secret (1944), Lamémoire courte (1954), Panorama des arts plastiques contemporains (1960), Lacréation des mondes (1971), Une vie pour la liberté (1981) etc. Jean Cassou va sprijini[i prefa]a volumul Baudelaire et l’expérience du gouffre, al lui Fondane, publicatpostum, în 1947, la Éditions Seghers. (n. tr.)

RIMBAUD VÅNTURå-LUME ßI EXPERIEN¥A POETICå 9grijile noastre de ordin economic [i politic, risc` s` ne pun` la îndemân` ono]iune inedit` a eroismului intelectual, la fel de periculoas` ca cea care aprecedat-o. M` tem c`, obosi]i fiind s` idealiz`m via]a dup` moda burghez`(idealizare n`scut` dintr-o nevoie compensatorie, consecutiv` uneipu]in`t`]i fiin]iale), suntem, de fapt, pe cale de a pune pe picioare un nou tipde falsificare, la fel de inadecvat ca [i cel`lalt pentru a aduce la luminàdev`rul. ßi nu numesc falsificare faptul c` Jean Cassou, de pild`, seinveste[te cu întreaga fiin]` în Rimbaud, f`când din acesta un alt Cassou;este regula jocului, unica regul`. M` tem doar c` face un Rimbaud care nueste nici m`car Cassou: care nu posed` nici m`car realul viu al lui Cassou,ci doar ceva c`ruia Cassou crede c` trebuie s` ne supunem pentru ca via]as` aib` o semnifica]ie, ca [i când ar trebui cu orice pre] s` i se g`seasc` vie]iio justificare de care ea se dispenseaz` de bun`voie. Pe m`sur` ce umplegeniile cele mai mari, vie]ii îi mai r`mâne atât de pu]in în]eles, încât un omîn toat` firea nu mai poate deslu[i în ea decât o risipire de energie. Iar dacèa are vreun sens, ei bine, acesta nu-]i este dat, ci de-abia urmeaz` s`-l cau]i.Dar atunci ce este de f`cut? Trebuie s` fii un erou, un sfânt, un r`zboinic, unmilitant? Ca [i când dup` lectura c`r]ii mele, ori a unei c`r]i în general,cititorul i-ar urma concluziile! S` fim serio[i! Dar, a[a stând lucrurile, la cebun minciuna? De ce s` v` ferim de co[maruri? Pentru a v` consola? Pentrua v` alina neputin]a? Pentru a v` da satisfac]ia de a putea gândi c` sunt unom ca to]i ceilal]i, fr`mântat, supus, ascult`tor, mincinos? Un film al luiMurnau, intitulat Ultimul om 3 , d`duse la iveal`, cu mult umor, ipocriziaconcluziilor. Dup` sfâr[itul tragic al eroului, un titlu ap`rea pe ecran,avertizând publicul c`, pentru a-i da satisfac]ie, o a doua versiune a finaluluifusese preg`tit` pentru el: imaginile inundau iar`[i ecranul, iar s`rmanul omdevenea, sub ochii no[tri, milionar [i fericit omene[te. Întocmai ca laMurnau, nimic nu ne împiedic`, dup` terminarea filmului, s` plas`m [iconvertirea lui Rimbaud sau refuzul îngâmfat al convertirii, [i s`conchidem: Rimbaud a murit satisf`cut, împ`cat, fericit, egal cu el însu[i,fluturând deasupra suferin]ei sale stindardul Ideii. S-ar p`rea c` genul acestade final este pentru mul]i oameni, chiar pentru mai mul]i decât am crede, oexplica]ie. A tr`dat Spiritul, spun unii; nu l-a tr`dat, spun al]ii; ca [i cumRimbaud ar trebui s` dea socoteal` Cuiva, iar noi am fi administratoriiacestui Cineva; ca [i cum noi to]i, cât` vreme suntem, am [ti la perfec]ie ceanume este Spiritul, precum [i obliga]iile pe care le avem fa]` de el,modurile de a ne justifica, în timp ce geniile, un Baudelaire, un Rimbaud,3 Friedrich-Wilhelm Murnau (1888–1931), regizor german, unul din reprezentan]iicinematografiei expresioniste. Der letzte Mann este realizat în 1924, dup` un scenariu deCarl Mayer. (n. tr.)

10VIA¥A ROMÂNEASCåun Dostoievski, un Kierkegaard, nu au avut parte de aceast` revela]ie, devreme ce o tot caut` ca [i cum nu ar [ti nimic despre ea. Dac` a[a ar stalucrurile, ar fi de în]eles ca tocmai geniile s` stea în genunchi în fa]a noastr`,s` ne ia drept obiecte de cult, de vreme ce ele doar caut` ceea ce noi [timdeja. Dar dac`, dimpotriv`, geniile caut` atât pentru ele, cât [i pentru noi(care ne gr`bim s` ne g`sim mântuirea într-o disciplin` de biseric`, de partidetc.), nu v`d bine ce în]eles mai poate avea judecata pe care le-o aplic`m.Trebuie s` ne decidem odat` pentru totdeauna asupra acestei problemeambigue a geniului: dac` geniul nu face decât s` cânte, adic` s` îmbrace înstr`lucire gre[elile noastre, iat` o prejudecat`, cea a admira]iei, pe caresuntem nevoi]i s-o arunc`m la gunoi. În acest caz, el este un func]ionar, ca[i noi, dar un func]ionar al c`rui rol este de a cânta. Cel mai bine, într-unasemenea caz, este s`-l dirijezi, s`-i dai materia prim`, s`-l faci s` consimt`la adev`rul comun, s`-l faci s` fie ascult`tor: de altfel, acesta [i este spiritulîn care societ`]ile totalitare concep geniul. Ceea ce înseamn`, pe scurt, aspune c` poezia nu reprezint` nimic, c` un simplu pas ajunge ca s` sc`p`mde ea. Dac`, dimpotriv`, nu faptul de a cânta are importan]`, ci ce anumecânt` el, vreau s` spun: experien]a sa interioar` [i aptitudinea de a trìaceast` experien]`, – atunci geniul are de îndeplinit un rol providen]ial, eleste ]apul nostru isp`[itor, supapa noastr`, ocazia pierdut`. El este semnulunei umanit`]i mai înalte decât a noastr`, [i la el vom merge s` lu`m o baiesfânt` de adev`r, prin el ne purific`m de ceva. El, care este neîn]eles.Dovad` c` ceea ce e mai bun în noi este neîn]eles. El, care este nebun.Dovada pu]in`t`]ii noastre.[...]Capitolul IVA fost o amarnic` în[elare în privin]a în]elesului pe care îl d`deamexpresiei: revoltat dinainte de orice experien]`. Voiam eu, oare, s` spun prinaceasta c`, înc` din leag`n, ursitoarele rele îi aruncaser` eroului tragic sor]iiblestemului lor? C` Œdip, asemenea lui Rimbaud, se n`scuse de-acurmezi[ul, [i c`, indiferent de universul în care s-ar fi n`scut, ar fi fost lafel de nemul]umi]i, la fel de nesatisf`cu]i? Câtu[i de pu]in. Dar totul ne faces` credem – [i tocmai acest lucru voiam s`-l spun – c` viziunea lor desprelume nu atârna de un eveniment excep]ional, de o întâmplare cu totul ie[it`din comun, incest în cazul unuia, dram` a geloziei [i pederastie la cel`lalt,care s` fi motivat o reac]ie ie[it` din comun, dar explicabil`.

RIMBAUD VÅNTURå-LUME ßI EXPERIEN¥A POETICå 11Iat` o via]` în care nu se petrece nimic, întocmai ca într-o via]` normal`,nimic în afar` de întâmpl`rile încâlcite ale vie]ii normale înse[i. Maidegrab` structurile acestei vie]i decât con]inutul ei, forme sau categoriiprintre care s-ar fi putut g`si o mul]ime de alte lucruri, dar unde nimic nu aapucat, totu[i, s` se cuib`reasc`. Via]a aceasta, ca oricare alta, se desf`[oar`încet, vegheat` de necesitate, orânduit` de legi, înzestrat` cu ni[te cantit`]iprecise de dezn`dejde [i speran]`, mergând dintr-o serie cauzal` într-alta, cuefecte dinainte [tiute, fie ele mici, fie mari, cu exact atâta iluzie cât` trebuieca s` te sim]i determinat. Suntem nevoi]i s` credem c` mecanismul acestade ceasornic este excelent [i cât se poate de bine pus la punct, de vreme ceoamenii, în majoritatea lor, fac cas` bun` cu el. Pân` [i nenorocirile sunt, înel, distribuite cu atâta elegan]` [i cu un asemenea sim] al drept`]ii, încâtajung s` par` necesare. Toate în]elepciunile omene[ti cad de acord asupraacestui punct: anume c` suntem condu[i de Soarta oarb`, marea art`constând în a [ti s` i te supui; cu cât mai supus, cu atât mai bine; s-ar puteacrede c` diferitele în]elepciuni s-au luat la întrecere care se va supune maidihai; am putea numi aceast` întrecere: resemnare la dragoste; cre[tinismulî[i g`se[te în ea cea mai mare virtute: aceea a sfin]eniei.Faptul acesta înseamn` c` fiecare om trece prin experien]a destinului, afatum-ului, dar cum fatum-ul este numitorul comun al fiec`rei existen]e, [icum nu-l po]i \nvinui f`r` s` cazi \n absurd nimic nu modific` raportul,nimic nu ajunge s` ridice fiin]a împotriva existen]ei, a[a încât avem dreptulde a afirma c` este exagerat când se acord` numele de experien]` la ceea ceeste doar obi[nuin]`, o stare de fapt pe care reflec]ia [i con[tiin]a n-au apucatînc` s-o prind`. Ceea ce oamenii numesc pe bun` dreptate un eveniment esteîndeob[te un fapt cu frecven]` mic`, dar care, tocmai de aceea, rupe lan]ulobi[nuin]elor [i ne îndeamn` la reflec]ie; este tocmai cazul unei nenorociriie[ite din comun, precum dublul incest al lui Œdip, care, în mod vizibil,exagereaz`, punând în cârca unui singur om nelegiuiri pe care, îndeob[te,soarta le arunc` asupra mai multora. Se în]elege atunci, fie [i cu titluexcep]ional, c` omul lovit peste m`sur` se simte prins într-o experien]` aexisten]ei [i, ca atare, reac]ioneaz` personal la o nenorocire ea îns`[ipersonal`, în felul sù. Avem de-a face, în cazul acesta, cu o favoare special`pe care o acord` Cetatea, cu o toleran]` ie[it` din comun; s-ar abuza dacèxisten]a ar fi f`cut` vinovat` doar pentru faptul c` cineva exist` [i pentruvinile pe care acesta le-ar putea avea. Ar însemna s` sus]inem c` tragedias`l`[luie[te în fiecare om [i c` fiecare om are dreptul, de ce nu [i datoria?,de a se lamenta [i zbuciuma într-atâta, încât s` fac` imposibil` via]aîmpreun`. Iat` de ce autorul tragic se împopo]oneaz` cu un pretext [iinventeaz` o poveste; iat` de ce sus]ineam c` este un revoltat dinainte deorice experien]`.

12VIA¥A ROMÂNEASCåDeoarece se în]elege de la sine c` numai experien]a, faptul de a trì,condi]ia uman` trìt` [i suportat`, doar ea poate da na[tere gre]ei spirituale,atât a lui Sofocle, cât [i a lui Rimbaud. Aceast` sil` de a trì nu iese chiardin nimic: ea este urmarea a mii de poticneli, a mii de st~lciri, de contacteobscure [i imponderabile, fie cu realitatea moral`, fie cu realitatea cosmic`,fie, în sfâr[it, cu aceast` inteligen]` îndelung elaborat` care [i-a luat sarcinade a justifica [i canoniza ceea ce s-a brodit s` fie, dându-i numele denecesitate. Se întâmpl` ca, uneori, con[tiin]a s` se simt` [ocat` de o anumit`serie de fapte; cutare se revolt` împotriva zeilor, dar morala i se pare întrutotul satisf`c`toare; cutare altul se împac` foarte bine cu zeii, în schimb arece are cu morala; [i exist` [i in[i care dispre]uiesc în]elepciunea [i Soarta,dar pe care faptul de a mânca, de a bea sau de a face dragoste nu-iincomodeaz` în mod deosebit. Inutil s` mai dau [i exemple. Un caz maipu]in întâlnit este acela al lui Rimbaud, care trece prin dezgustul moral, apoiprin cel religios, pentru a sfâr[i în dezgustul metafizic; nimic nu rezistàcestui dezgust: nici poezia, nici iubirea; [i iat`-l atacând ceea ce teologiinumesc des`vâr[irea suprem`: faptul însu[i de a exista.Da, Rimbaud ur`[te existen]a, iar ura aceasta î[i are izvorul în chiarfaptul c` el exist`, c` a luat cuno[tin]` de faptul de a exista. Aceast` ur` nui-a venit toat` dintr-o dat`, într-o clip`, ci pic`tur` cu pic`tur`, pe m`sur`ce înainta în via]`, pe m`sur` ce-[i croia un drum [i se murd`rea; el începeprin a-i detesta pe cei apropia]i: mama, ora[ul în care s-a n`scut, „dintretoate cel mai idiot“, apoi pe scriitori [i, în sfâr[it, Parisul; detest` ceea ceîncepuse s` iubeasc`: poezia, iubirea îns`[i, pe Verlaine; de fiecare dat` î[iînchipuie c` nu detest` decât atât, apoi îl ia valul [i iat`-l detestând totul.Totul, adic` nu doar universul, pe Iisus, cununile martirilor, [tiin]a, ci pân`[i faptul de a trì, pân` [i actele m`runte din care se compune trìrea, trìrealui, precum iubirea îns`[i, scrisul, excre]ia. El nu e rù cu cineva anume [iinsolent cu altcineva, la fel de bine determinat; el nu distruge c`snicia luiVerlaine din ur` pentru Verlaine; nu-[i p`r`se[te mama pentru c` e mamalui; dup` cum nu întoarce spatele poeziei sale, ci poeziei. „Dar, v`zând c`vremea bun` îi e fiec`ruia de folos [i c` fiecare nu este decât un porc... ur`scvara...“ Ceea ce detest` el reprezint` interesele fiec`ruia, [i aici r`mâne,acestui lucru i se conformeaz`, în el se complace; detest` faptul c` vara,lumea, spiritul s-au gr`bit s` existe pentru acest soi de indivizi. F`r`îndoial`, ura lui se îndreapt` spre omul care e mul]umit de lumea ce îlînconjoar`, dar [i spre universul care se mul]ume[te cu omul [i îl suport`.Nu c`, a[i[derea lui Céline, s-ar înver[una s`-l denun]e pe om; a[a ceva nearl`sa s` credem c` gândul îi st` la rùtatea omului, cerând s` fie r`zbunat`,iar omul torturat; câtu[i de pu]in, la urma urmei, c`ci omul îi este indiferent;[i nici nu vrea s` îndrepte lumea, nu, c`ci lumea e deja condamnat`, dup`cum [i oamenii sunt osândi]i; ce vrea el, întocmai ca Baudelaire, acest

RIMBAUD VÅNTURå-LUME ßI EXPERIEN¥A POETICå 13„împ`rat al vizionarilor“, este s` evadeze din lume. Precum Baudelaire, arscrie pe panoul visului sù aceste cuvinte incendiare:ORIUNDE, DAR ÎN AFARA LUMII 4 .Capitolul VSunt revolte [i revolte! Dac` nu este vorba decât de o revolt` moral`, întrosingur` clipit` se [i ajunge la în]elegere. E de neînchipuit în ce m`sur` sesimte omul animal moral. El este mereu nemul]umit de faptul c` lucrurilenu merg; to]i sunt nemernici, to]i vicio[i, exploatatori, invidio[i [i intrigan]i,fie ei preo]i, politicieni sau bancheri, filosofi sau martiri, îngeri sau zei. Doarel, înger pur! adev`rat martir! un neîn]eles! Doar el [i-ar împ`r]i semeniloravutul, dac` l-ar avea, doar el s-ar l`sa tìat în buc`]i, doar el s-ar da pestecap... Ce dovad` mai solid` c` existen]a e necesar` decât faptul c` eu sunt ofiin]` moral`, c` sunt bun – deci exist! Nu eu l-a[ snopi în b`tì pe aproapelemeu dac` a[ fi poli]ai, nu eu m-a[ îmbuiba dac` a[ fi bancher, nu eu m-a[r`zboi dac` asta mi-ar aduce câ[tiguri, nu eu a[ face nego] cu arme [i poatechiar cu fiin]e omene[ti dac` a[ fi Dumnezeu... Dar, pân` s` ajungem acolo,nimic mai just decât s` pretindem via]a celor ce se bucur` de ea, bunurile –celor ce le au pân` peste cap, puterea – celor ce se împopo]oneaz` cu ea.N-ar fi, din parte-mi, nici ranchiun`, nici invidie... Îndr`zne[te, cumva,cineva s` se gândeasc` la resentiment? Spusele mele sunt la îndemân`pentru a dovedi contrariul. Iar acum, s` le întoarcem cuvintelor spatele [i s`trecem la acte. Pune]i-m` ßef [i o s` vede]i voi.... Am s` m` apuc s` împartlibertatea, bog`]iile, fericirea în p`r]i egale, în felii sub]iri [i nu-mi voi p`stramie absolut nimic în plus. În sfâr[it, iat` împlinit` Echitatea! Nicilingu[itorul cel mai dezm`]at nu va egala f`]`rnicia moralei autonome. Cedovad` mai bun` c` exist` imperativul categoric decât faptul însu[i c` eu îlposed? Sunt bun, sunt perfect, sunt intact. Dac` a[ fi singur pe lume, totular merge ca pe roate. Din p`cate, mai exist` [i ceilal]i... ßtia bine Kant cef`cea când a instaurat morala laic`. Ne lua în posesie pe fiecare în parte [ine transforma pe fiecare anume în Dumnezeu, pe fiecare anume în legeaîns`[i: într-adev`r, se [tie bine ce pl`cere poate sim]i orice om de treab` dac`poate avea parte de ceva îndoielnic. Iar dac` e vorba de mul]ime... Gata cumorala religiilor, luat` la palme de eviden]a [tiin]ific` pentru care e limpedec` cel mai de seam` dezm`]at, cel mai tic`los, porcul din frunte sunt eu,4 « N’importe où hors du monde », în Le spleen de Paris (n. tr.)

14VIA¥A ROMÂNEASCåtocmai eu, un cre[tin, un sfânt, un om la urma urmei! Se poate, oare, cl`dio moral` pe un teren atât de [ubred?! Pentru ca omul s` fie perfectibil,trebuie s` g`sim, totu[i, m`car pe ici, pe colo, unul care s` fie des`vâr[it.Dar, ca s` fii perfect, bunele inten]ii [i discursurile pioase... Face]i ce v`trece prin cap, dar aten]ie la ceea ce spune]i! A[a se judec` moralitatea.În excelenta lucrare pe care i-o dedic` lui Rimbaud, Jacques Rivière 5 ,de[i catolic, uit` c` e catolic. Se imagina el însu[i în eroul sù; [i de aici laa vedea în el un inocent... De[i c`r]ile sfinte ar fi trebuit s`-l pun` în gard`:pân` [i pentru un catolic, nu chiar toat` lumea e inocent`! Când ajungi,precum Rimbaud, s` ur`[ti to]i oamenii pentru c` ar fi porci, nu înseamn`c` ai [i devenit tu însu]i nevinovat. Ba chiar c` ai sc`pat neatins de ranastr`mo[easc`, c` p`catul ar fi trecut pe lâng` tine... Exist`, totu[i, faptele,m`rturiile, câteva pove[ti cam îndoielnice... Dar chiar dac` toate acestea n-ar exista [i dac` port`reasa mi-ar da cele mai bune referin]e în ceea ce-lprive[te, nimic nu-l împiedic` pe un asasin s` fie amabil cu port`reasa lui.Lucruri asem`n`toare pot fi întâlnite mereu. Nu. Rimbaud nu era inocent –[i, de altfel, nici n-a pretins vreodat` a[a ceva. „Ce frumo[i suntcondamna]ii!, scria el. Noi ne dezgust`m unii pe ceilal]i.“ Ceea ce în]elegeel prin inocen]` este cu totul altceva [i ne-o [i spune: „Nu posed sim]ulmoral. Sunt o brut`, un negru.“ Exist` revolt` [i revolt`. Iat-o [i pe cea a luiRimbaud: nu are sim]ul moral. Altfel spus, morala îi face grea]`. Morala, nudoar imoralitatea. Binele, [i nu doar Rùl. Morala, care ne las` s` credem c`suntem îngeri [i c` doar ceilal]i sunt ni[te porci. Morala, care s-a aranjat s`fac` din fiecare pentru sine un înger [i din fiecare pentru ceilal]i o bestie.Acesta este lucrul care ne vine din experien]` – aceast` experien]` de carenimeni nu simte nevoia, cum nu simte nici nevoia de [tiin]` [i de politic`,cu atât mai pu]in de filosofie [i de dialectic`. Cu ideile, treac`-mearg`! Suntferme, comode, se las` mânuite. „Rimbaud a tr`dat spiritul!“ Cine arîndr`zni s` spun` a[a ceva în numele experien]ei? A[a ceva s-ar întoarceîmpotriv`-ne, precum un scuipat proiectat împotriva vântului. Experien]a, înschimb, este ceva precis, nemijlocit, automat. Dar, dac` este vorba de idei,lucrurile se schimb`. Cu ideile oricine poate trata. Pot s`-i torn un copiloricui, apoi s` m` apuc s-o înjur pe nenorocita mam`. În ce m` prive[te,r`mân f`r` r`spundere. Ba îmi revendic [i autoritatea de a judeca. Pentru c`,de[i sunt un porc, sunt totu[i un înger.Nu, Rimbaud nu este un înger, de[i s-a autointitulat [i vr`jitor, [i înger.El ur`[te oamenii. ßi oricine ur`[te oamenii, dac` are cât de cât ceva în fiin]alui, ajunge pân` la urm` s` se urasc` pe sine. ßi, în fapt, Rimbaud se ur`[te.5 Este vorba despre volumul Rimbaud, publicat de Jacques Rivière în 1930, la ÉditionsKra, în colec]ia «Vingtième Siècle». (n. tr.)

RIMBAUD VÅNTURå-LUME ßI EXPERIEN¥A POETICå 15Atunci este str`fulgerat de aceast` intui]ie: c` n-ai nimic de sperat din partealumii, nimic de n`d`jduit din partea oamenilor. C` trebuie s` ie[i din lume,s` fugi oriunde! Exist` mai multe mijloace.... Exist` credin]`... Dar ea eplicticoas`, [i vom vedea de ce. Mai este [i poezia, dar s` nu anticip`m.Capitolul VINimic nu poate fi în]eles din Rimbaud dac` nu se admite c`, în scurta luiactivitate literar`, care nu dureaz` mai mult de trei ani, el ne arat`, arzândetapele, dând timpului o densitate [i o condensare excep]ionale, nuexprimarea unei ]â[niri lirice continue, maturizând un dat originar ajuns laexplicitarea motivelor sale, ci expresia unei produceri în trei timpi,discontinu` (de[i neîntrerupt`), în func]ie de st`rile succesive ale uneidezvolt`ri morale [i metafizice a c`rei mi[care accelerat` cedeaz` în fa]aunei analize f`cute pe îndelete. Lui Rimbaud îi ajung trei ani ca s` trìascò experien]` unic` în istoria poeziei, pentru epuizarea c`reia altora le-artrebui treizeci. Degeaba îi reunim poemele într-un întreg; ele nu se simt lalargul lor sudate a[a împreun`: fiecare din aceste etape parcurse are osemnifica]ie aparte, separat` de etapa urm`toare printr-un salt. La fiecaresfâr[it de serie, Rimbaud se p`r`se[te, se reneag`, î[i condamn` trecutul [iîntreprinde altceva – ceva pe care de asemenea îl reneag` f`r` întârziere.Aceast` lege, c`reia i se supun operele de art` cunoscute, a lenteitransform`ri a unui dat mai dens [i mai profund, aceast` traiectorie careîntotdeauna ni s-a p`rut a fi o coacere îndelungat` a aceluia[i prin acela[i,asem`n`toare cre[terii unui copac sau a unei frunze, aceast` lege, cumspuneam, a constan]ei, nu pare a func]iona în cazul operei rimbaldiene; s`fie, oare, iluzia pe care ne-o produce lipsa timpului necesar? Se pare c`Rimbaud duce lips` de timpul indispensabil cre[terii vitalit`]ii saleextensive, rotunjirii trunchiului, desf`[ur`rii frunzelor; el trece din muta]ieîn muta]ie: de-abia i s-a ivit trunchiul, c` [i începe s` dea frunza, abia cecre[te frunza, hop [i florile gr`bite s` dea rod. Intervalele, tranzi]iile,aproxim`rile de parcurs, ceea-ce-este-pe-punctul-de-a-se-face, toate acesteane-au fost sustrase; a[a încât nu vom [ti niciodat` dac` fructul pe care îlavem în fa]` a trecut cu adev`rat prin faza de floare, dac` cire[ele pe care leavem în fa]` provin dintr-un cire[ [i nu cumva dintr-un dovleac. Aceast`leg`tur` logic` pe care noi o stabilim între fecundarea unei femei de c`treun b`rbat [i na[terea unui copil, primitivii o trec cu vederea, ei nev`zândîntre ele nici un fel de leg`tur`, decât, cel mult, o interven]ie supranaturalìnsolit`, în pofida sarcinii înse[i, care „le sare în ochi“. Dac` sarcina nu ar fi

16VIA¥A ROMÂNEASCåvizibil`, copilul nu ni s-ar p`rea, oare, ca ivindu-se pe lume prin generarespontan`?Spuneam c` opera lui Rimbaud ni se prezint` în trei timpi: o prim` etap`pe care am putea-o denumi, dup` cum ne convine, etapa cacograf`, dac`ceea ce ne intereseaz` este descrierea ei (poezia latrinelor, a ulcerului analal Clarei Venus, a l`satului pe vine, a iubi]elelor), sau revolu]ionar`, dac` neintereseaz` semnifica]ia ei (ura fa]` de preo]i sau politicieni, fa]` de IisusHristos, ca ho] de energii, dragostea fa]` de popor, de comunarzi etc.). Adoua etap` a lui Rimbaud, el însu[i a denumit-o, în timp ce scria LesIlluminations, etapa vizionarului. Cât prive[te a treia – [i ultima – etap`poetic`, aceea a ciclului Une saison en enfer, am putea-o numi, cu voiadumneavoastr`, etapa e[ecului. Cea dintâi, precum [i aceasta din urm`, suntrezultatul unei cunoa[teri directe a concretului; cea de-a doua este rezultatulunei fugi, a unei evaziuni.Nu vom în]elege nimic din aceste distinc]ii dac` nu vom restrângedezbaterea exclusiv la planul poemului. Poetul nu cunoa[te decât o singur`dimensiune [i, de[i mingea i se umfl` [i i se dezumfl`, el r`mâne mereuacela[i; este inuzabil, nimic nu-l clinte[te de pe pozi]ie. Punându-l deopartepe Hölderlin cu poemele din timpul nebuniei, poetul este în general undansator pe sârm`, cu sau f`r` plas` de salvare, judec`torul riscurilor pe care[i le asum` este chiar el: el le m`soar`, el le prevede, el le previne, a[a încâts` nu cad` niciodat` mai departe decât plasa lui de salvare! Poezia este întradev`rfructul copt al eului, despre care vorbe[te Bergson; ea se îmbog`]e[tedin propriu-i trecut [i-l transform` pas cu pas în prezent: saltul nu mai esteposibil, deci nici e[ecul nu este de a[teptat. De la cel dintâi poem pân` la celdin urm` al poetului celui mai îndr`zne], precum, de pild`, Baudelaire, seîntruchipeaz` o minunat` continuitate, pe jum`tate c`zut` din cer, pejum`tate ticluit` cu bun` [tiin]`. Aceast` discontinuitate caracteristic` luiRimbaud, aceste salturi, acest e[ec final, aceast` nenorocit` de c`deretragic` la sol, cu organele esen]iale sf`râmate – trebuie s` recunoa[tem c`nu se afl` în cercul magic al destinului poetic. Nu poezia este cea care faceaceste salturi periculoase pân` la punctul de a-[i r`ni propriul autor, atâtfizic, cât [i spiritual, deoarece poeziei nu-i st` în fire s` se p`r`seasc` pesine, întorcându-se împotriva propriului ei autor. Poezia lui Rimbaud posedùn motor situat în afara ei: capriciile, umorile, convulsiile acestui motor careac]ioneaz` asupr`-i, o comand` [i o sf`râm`.St` în firea omului natural, a omului obi[nuit, s` g`seasc` tocmai în via]`leacul de care are nevoie pentru a se supune vie]ii. Este adev`rat c`desf`[urarea trìrii aduce dup` sine o destul de mare produc]ie denimicnicie. Orice via]` omeneasc` fabric` neant [i, pe m`sur` ce omul urc`pe scara valorilor, devenind con[tient de el însu[i, cre[te [i produc]ia sa deneant.

RIMBAUD VÅNTURå-LUME ßI EXPERIEN¥A POETICå 17Problema vital` care se pune oric`rei fiin]e este urm`toarea: cum s` tedescotorose[ti de acest neant pe care îl secretezi, ca s` nu sfâr[easc` el prina te ucide. Nu e cazul s` credem c` problema ar fi f`r` solu]ie: cei mai mul]idintre oameni o g`sesc cu destul` u[urin]`; aici î[i are izvorul sanctificareamuncii de c`tre orice societate omeneasc`. Spiritelor mai preten]ioase,ambi]ia, voin]a de putere, cercetarea [tiin]ific`, desfrâul, ba chiar eroismulsau sfin]enia le ofer` acela[i rezultat. În ceea ce îl prive[te pe poet, acestaare putin]a de a scrie, adic` de a scoate din el imense cantit`]i de neant, careîl stânjenesc, [i de a le ridica la nivelul exprim`rii, de a le conferi o form`.Ceea ce face ca poetul s` par` un om satisf`cut –, iar nu ceea ce este elîndeob[te: un nenorocit. Pentru bunul motiv c` vederea noastr` se opre[te laforma pe care el i-a dat-o acestui neant, form` care este vindecarea saspecific`, [i nu asupra imensei scurgeri de neant, care este rana sa specific`.Opera]iunea poetic` este o terapie de prim ordin: ea îl protejeaz` pe poet depericolul pe care îl reprezint` propriu-i neant, dar ea îl [i împiedic` s` ri[teîntâlnirea, lupta corp la corp, îl împiedic` s` ri[te înh`]area adev`rului pecare îl presimte, pe care îl prosl`ve[te, dar pe care nu îl îmbr`]i[eaz`.Superioritatea poetului asupra omului de rând const` în faptul c` el nu sevindec` datorit` celuilalt, ci cu ajutorul lui însu[i, transformând în poeziepropriu-i neant; de aici [i eviden]a neantului despre care aduce m`rturie; totde aici [i nostalgia lucrului de care te-ai vindecat prea repede; el nu apuc`s` fie ceva anume decât în scurtul r`stimp în care munce[te; nu este eroudecât atâta vreme cât ]ine inspira]ia; totul îl face s` cread`, în clipa aceea, c`se va ridica pân` la piscul actului sù, dup` care se va reîntoarce la punctullui de plecare. A fost. Acel Eu care fusese un altul redevine un simplu eucartezian. Viteazul de mai adineaori, iat`-l pref`cându-se pe loc într-unfricos, un la[. Pân` la urm`toarea inspira]ie. A[a se desf`[oar` ciclul poetic;aceasta este condi]ionarea sa metafizic`.Pu]ini sunt oamenii care nu vor sau nu pot s` se descotoroseasc` deneantul lor [i se str`duiesc s`-l dep`[easc`. Pot s` înving` sau s` fie zdrobi]i.Dar, în general, [i victoria, [i e[ecul r`mân, în acest domeniu, anonime; nicicùtarea, nici b`t`lia nu s-au petrecut în zona generalului; ac]iunea lor nu selas` descifrat` pe plan social, inteligen]a nu o poate deduce; nici victoria,nici e[ecul nu ajung s` fie resim]ite ca atare decât dac` b`t`lia spiritual` s-adesf`[urat la vedere, în domeniul public al f`ptuirii umane, în cazulvictoriei; iar, în caz contrar, dac` va fi c`zut dincolo de sine, nu se [tie unde.Prudent` [i luându-[i precau]iile de rigoare, naturii nu-i convine s` nedestìnuiasc` rezultatele opera]iunilor sale; seriile ei cauzale nu seîncruci[eaz` niciodat`; ea nu îl înzestreaz` niciodat` pe omul care se dedic`cercet`rii cu tehnici potrivite doar pentru renun]are. Ea reu[e[te s` împiedicepublicitatea când este vorba de întâmpl`tor, miraculos sau paradoxal:fricosul nu cre[te prea des într-un cire[; dar, la urma urmei, oricâte precau]ii

18VIA¥A ROMÂNEASCå]i-ai lua, sfâr[e[ti prin a te da de gol. Este ca [i cum ai avea de-a face cuvoin]a deliberat` de a ob]ine o excep]ie care s` confirme, s` instaurezeregula. Taman atunci, providen]a face s` se iveasc` în lume un temperamentmetafizic dublat de un poet, adic` situat într-un anumit loc; ...iar cercet`torulîncepe s` se c`zneasc` mânuind o unealt` ticluit` pentru a ob]ine finitul;încercând s` se descurce, mai rù se încurc`: tocmai aceast` cùtare a uneiie[iri îi confer` poeziei lui Rimbaud aceste ]â[niri, aceste salturi aparente,aceste rupturi; în interiorul poemului, se afl` un poet, care se gr`be[te s`prelungeasc` la nesfâr[it clipa crea]iei, clipa cùt`rii, cea plin` de for]`;încearc` furibund s` evite oprirea, clipa poemului. Or, poemul nu se poatesf`râma de unul singur; poetul nu are nici o putere asupra lui; nu poemul seafl` în mâinile poetului, ci poetul este în mâinile poemului sù; aici se afl`întreg e[ecul suprareali[tilor: din condeiul lor disperat [i care nega poezia,tot poezie a ie[it. Tocmai dimpotriv`, altceva decât poemul ar putea s`-lsf`râme. A[a se face c` „cel`lalt“-ul din Rimbaud va fi sf`râmat poemul [iva fi fost aruncat dincolo de el. Poezia va fi c`zut în real. Nu te mai ridiciîntreg dup` astfel de fracturi. Dar cum e[ecul s-a produs într-un loc public,în domeniul inteligibilului, acesta a fost v`zut. A încetat s` mai fie un raportobscur, imponderabil, imaterial, un raport personal [i tainic între om [inecunoscut; a devenit un fapt istoric, un eveniment aflat la limita dintreistoria poeziei [i aceast` absen]` a istoriei care este Necunoscutul. Este opunte între noi [i altceva.Capitolul VIIStatu quo–ul reprezint` rolul care îi revine, metafizic vorbind, poetului.În cel mai bun caz, el este cel care trâmbi]eaz` de[teptarea, iar nu voin]acare duce la de[teptare. Metafizic vorbind, nu este un erou; nu e nici la[; esteun trândav, adesea împ`timit, adesea înduio[at sau indignat, dar care nuizbute[te s` ias` din cercul sù [i s` aib` la îndemân` o ac]iune eficace.Când cea din urm` problem` va fi fost rezolvat` – independent de el –, cândva veni vremea „reconcilierii nesfâr[ite la cap`tul unei contradic]iinesfâr[ite“, în termenii lui Hegel, poetul va sparge în sfâr[it cochilia, dar vaînceta s` mai fie poet. Nu va mai avea nevoie de poezie. Adic` poetul nupoate fi închipuit decât într-o lume a contradic]iei, a absen]ei. El este mareleprofitor al acestei contradic]ii, al acestei absen]e. De aici fumurile sale deactor. Chiar dac` l-ar vedea pe Dumnezeu, el L-ar cânta, fie [i dac`, a[af`când, L-ar pierde. Îns`, pentru moment, [i atâta vreme cât dureaz` clipaîndelungat` a provizoriului ve[nic, el nu se poate împiedica s` cânte.

RIMBAUD VÅNTURå-LUME ßI EXPERIEN¥A POETICå 19La [aptesprezece ani, la prima sa întâlnire cu poezia, Rimbaud accept`condi]iile acesteia. Desigur, îi cere s` lase cât de cât loc pentru ura care îlmacin`, pentru spiritul sù mu[c`tor [i batjocoritor; desigur, nu face altcevadecât s`-[i reverse neantul care îl mistuie, f`r` s` brodeze stele, floricele [ialte legume lirice, dar accept`, în cele din urm`, echilibrul pe care i-l oferèa, cl`de[te, prin ea, o punte de în]elegere cu oamenii, se situeaz` în ceva [ifa]` de ceva. Starea lui este cam ca aceea a lui Baudelaire, un Baudelairemai tân`r, mai precoce, mai aspru, un Baudelaire care înc` i-ar mai imita peBanville [i Hugo, care va fi înlocuit p`catul str`mo[esc cu rùl social, unBaudelaire care, n`scut fiind dup` Baudelaire, ar împinge otr`vurile acestuia[i mai departe, preluându-i [i gustul, [i oroarea, deopotriv`, atât fa]` despurc`ciune, cât [i fa]` de viciu ori ]icneal`. Poezia mai este [i un mijloc deobi[nuire cu lumea, un mod de a vie]ui în pace cu oamenii, vreau s` spun otribun` liber` de la care po]i s`-]i arunci injuriile [i blestemele asupraoamenilor. Poetul este un înger, iar oamenii sunt ni[te porci. ßi iat`-l peRimbaud ponegrindu-i pe preo]i, pe cump`ta]i, pe Hristos cel pr`d`tor devigoare, pe iubi]ele, pe în]elep]i [i pe drep]i. Nu vorbesc de „volatilizarea luiThiers [i-a lui Picard“ 6 , de „drumul de onoare“ 7 al patriei. S-a c`]`rat învârful tribunei, judec`, osânde[te, d` verdicte. Pu]in mai tare decât restullumii, dar de fapt ca tot restul lumii. Se afl` pe linia burghez`, f`r` îndoial`,trage concluzii împotriva celorlal]i, dar, la urma urmei, important nu esteîmpotriva cui tragi concluzii, ci s` o faci împotriva cuiva, deci s` tragi, pur[i simplu, concluzii. De altfel, în clipa aceea el este poet, iube[te poezia,public`, scrie versuri în form` fix`, compar` o tân`r` poetes` cu Sofocle,cite[te lucruri de[ucheate, este comunard [i pune la cale proiecte pentrualc`tuirea unei constitu]ii sau a unui falanster, mai [tii... De-ar fi continuata[a, dup` ce vârsta i-ar fi strunit primele pasiuni, ar fi ajuns în Academie, laParis ori la Moscova, ce conteaz`?... Are, desigur, talent, dar, dac` negândim bine, toat` lumea are talent [i, cu vremea...6 « Le vol des Thiers et des Picards », apare în Chant de guerre parisien, inserat înScrisoarea Vizionarului, din 15 mai 1871, \mpreun` cu Mes petites amoureuses [iAccrupissements. Poemul lui Rimbaud, al c`rui titlu vine de la parnasianul François Coppée[i al sù Chant de guerre circassien, nu reprezint` doar o adeziune la spiritul revolu]ionar alComunei din Paris, ci [i un pamflet \mpotriva poeziei sentimentale [i bucolice a romanticilorparnasieni. Thiers, [eful puterii executive, din februarie 1871, [i Picard, Ministrul de interne,sunt compara]i cu Eros [i Psyché. Cuv~ntul vol, utilizat de Rimbaud, are o semnifica]iedubl`, at~t de zbor (reamintind de fuga \n balon a lui Gambetta, c~teva luni mai devreme),c~t [i de furt. (n. tr.)7 « Le sentier de l’honneur », în Mauvais sang, din Une saison en enfer. Fragmentul seprezint` sub forma unui monolog, pe care critica rimbaldian` \l mai nume[te [i alconscrisului; se reg`sesc, aici, tema mercenarului, cea a spectrului unei mor]i pe c~mpul delupt`. (n. tr.)

20VIA¥A ROMÂNEASCåIdeile sale din acele timpuri nu îi apar]in în totalitate; ele plutesc în aerulvremii, în lecturile rele pe care le face, mai cu seam` în Hugo. Ceea ce îieste personal, este ura fa]` de toate [i, pentru moment, nu face decât s`-[iimite mae[trii, îns` de-a-nd`ratelea, maimu]`rindu-i, umilindu-i; le prefacesublimul în josnic. Cât despre curajul expresiei, despre îndr`zneala de acânta rùl, urâtul, mâr[avul, scormone[te în Baudelaire [i îl întrece. Esteetapa revolu]ionar` a lui Rimbaud, cea comunard` [i anticlerical`: cevapozitiv, p`mânt solid, fir-ar s` fie 8 ! Versurile sale din aceast` perioad` nusunt de soiul cel mai bun [i, dac` n-ar fi fost semnate „Rimbaud“, ar treceast`zi drept o simpl` „curiozitate“. Dar este limpede c` el se afl` pe t`râmulpoeziei; zece ani mai târziu, aveam un poet.F`r` îndoial`, Rimbaud are lecturi înfior`toare; lista de c`r]i [i de autoricare încheie Scrisoarea Vizionarului st` m`rturie. Dar printre aceste de[eurise disting, dup` cum aminteam, Florile Rùlui. Rimbaud p`trunde înaceast` carte tot mai mult, îi simte densitatea, for]a, [i îl descoper`, la spateleacelui Baudelaire artist, pe adev`ratul Baudelaire, „regele vizionarilor, unadev`rat Dumnezeu“. Pe de alt` parte, Rimbaud se în`bu[` în poezia sa, învia]a de toate zilele, îi este sil` de propria-i vorb`rie. Atunci are loc celdintâi salt, când, odat` cu veritabila sa activitate poetic`, începu o alta,antipoetic`, sfidând orice moral`, a[ cum îl sfideaz` [i pe Baudelaire. Estemomentul în care devine, în sfâr[it, el însu[i, coborât de la tribun`, întorcândspatele mesei de scris, eliberat de visele sale socialiste, anticlericale [iantipatriotice, prins în încle[tarea cu lumea prin mijlocirea poemului, înîncle[tarea cu poemul cu pre]ul propriei vie]i. Are, f`r` nici o îndoial`,nevoie de un loc [i de o formul`. Trebuie s` trìasc`! Poemului îi va cere –oh, ce paradox! – taina vie]uirii.Capitolul VIII1Nu exist` nici un romantic care s` nu fi crezut, fie [i doar pentru o clip`,în misiunea providen]ial` a poetului: profet, vizionar, c`lùz` a popoarelor[i, de ce nu?, poate chiar martir al unei cauze nobile, al unei cauze disperate;în clipa aceea, el se crede un revoltat, un împuternicit „al celor care sufer`“.Nu încape îndoial` c` Rimbaud, cel al primei perioade, a trecut [i el pe aici;8 Fondane utilizeaz` interjec]ia « tudieu », din « tue Dieu », care a intrat \n limb` odat` cutextele comediei clasice – Molière, de pild`, \n L’Amphytrion: «Tudieu! L’ami, sans vousrien dire, / Comme vous baillez des soufflets!». (n. tr.)

RIMBAUD VÅNTURå-LUME ßI EXPERIEN¥A POETICå 21este un excelent profesor de moral`, r`zvr`tit împotriva tuturor. Chiarepitetul de vizionar pe care îl va utiliza mai târziu poate fi g`sit pe toatedrumurile, la romantici: Baudelaire comb`tând adversarii lui Joseph deMaistre nu credea el, oare, c`-i lua acestuia ap`rarea, numindu-l unvizionar?Sub semnul romantismului va ataca Rimbaud conceptul de poezie, a[acum ne-a fost el l`sat mo[tenire de c`tre Evul Mediu [i clasici: „Dup`Racine, jocul prinde mucegai. A ]inut dou` mii de ani.“ Schi]eaz` în câtevalinii un tablou p`trunz`tor al istoriei poeziei: „În Grecia, spuneam, versuri [ilire, ritmuri: Ac]iunea. Dup` aceea, muzicile [i ritmurile devin joc, del`sare.Studiul acestui trecut îl încânt` pe orice curios: mul]i se desfat` s`reînnoiasc` aceste antichit`]i: – s` fie pentru ei. Inteligen]a universal` [i-aîmp`r]it mereu ideile cu dezinvoltur`; oamenii culegeau o parte din acesteroade ale min]ii: ac]ionai prin, scriai c`r]i despre; acesta era demersul, omulnemailucrând, nefiind înc` trezit, sau nu înc` în deplin`tatea marelui vis.Func]ionari, scriitori! Autor, creator, poet? Omul acesta nu a existatniciodat`.“Am spus c` Rimbaud nu avusese decât lecturi dubioase; poe]i francezi [iînc` de mâna a treia; în chip cu totul natural, judec` poezia universal` înfunc]ie de poezia francez`; nu-i [tie pe Shakespeare, Byron, Shelley, Keats;îi uit` pe Dante, Blake; din tot romantismul german, nu a auzit vorbindu-sedecât de Goethe [i de Schiller, [i nu [tie nimic de Novalis, de Tieck, deHölderlin. ßi totu[i, se d` drept teoreticianul romantismului, [i, în numeleromantismului francez, î[i lanseaz` adev`rul: „Romantismul nu a fostniciodat` judecat cum se cuvine. Cine s`-l fi judecat? Criticii!! Romanticii?care dovedesc din plin c` [ansoneta este atât de rar oper`, adic` gândireacântat` [i în]eleas` a [ansonetistului“. Într-adev`r, Rimbaud îi va numispontan pe cei dintâi vizionari: Lamartine, Hugo, Gautier, Leconte de Lisle,Banville... Nu sunt alegeri prea fericite. Lucrurile stau ceva mai bine când îiarat` cu degetul pe adversarii acestora, pe anti-poe]i: „acest geniuresping`tor care i-a inspirat pe Rabelais, pe Voltaire, pe Jean de la Fontaine,comentat de H. Taine“. Iar când, mergând mai departe cu enumerarea,ajunge s`-l numeasc` pe Baudelaire „cel dintâi vizionar, regele poe]ilor, unadev`rat zeu“, atunci m`car a ]intit cum se cuvenea. Drumul a fostdescoperit.Dac` Scrisoarea Vizionarului nu s-ar fi oprit pe îndelete asupraînsu[irilor poetului vizionar, l-am fi luat pe Rimbaud, sprijinându-ne pe ceeace preced`, drept omul care, printre primii, a v`zut esen]a poeziei. Poezia nuare nimic de-a face cu acel „geniu resping`tor“ care a prezidat la na[tereaunor Voltaire, La Fontaine...; nimic de-a face cu aceast` resping`toaredisciplin`, care, vai, l-a m`cinat pe Jean Racine. Inteligen]a, [tiin]a au fostf`r` preget monopolizate de c`tre ra]iune, ca s`-i serveasc` acesteia; dar

22VIA¥A ROMÂNEASCåexist` [i o inteligen]`, o cunoa[tere poetic`. Poetul nu este un f`c`tor, untehnician, un pedagog; nu face doar s` rimeze gândirea omului de rând; maiexist` [i o gândire cântat`, ireductibil` la legile ra]iunii [i care, dac` eraportat` la aceasta, ia înf`]i[area unui paradox. Grecii aveau dreptate;Socrate spunea adev`rul: poetul î[i are demonul sù, prin el se exprim` for]eobscure, este inspirat, adesea este strìn de ceea ce spune; nu orice cânteceste [i oper`! De fapt, „Eu este un altul. Dac` alama se treze[te goarn`, nue meritul ei. E limpede c` nu fac decât s` asist la ecloziunea gândirii mele;o privesc, o ascult; ridic bagheta: simfonia î[i deap`n` cursul în adâncuri, [i,dintr-o dat`, iat-o pe scen`“.Este evident c`, odat` ajuns acolo, Rimbaud atinge esen]a poeziei, c` elpledeaz` cu îndr`zneal` [i hot`râre pentru iresponsabilitatea poetului. Semul]ume[te, îns`, doar cu pura descriere a unei st`ri de fapt: poetul este asta[i nimic altceva. Când scrie „Eu este un altul“, s` nu-i cere]i informa]iidespre acel ALTUL; habar nu are de nimic; se uit`, ascult`, spune ce-av`zut. Totul este perfect pân` aici, totul este în ordine; Rimbaud d` la iveal`no]iunea uitat` [i dispre]uit` de poezie; romanticii sunt cei dintâi care aureînviat-o; dar ea va exista întotdeauna. Termenul de „vizionar“ aplicatpoetului nu are nimic nou.2Dintr-o dat`, f`r` nici o tranzi]ie, în focul scrisului, o a doua no]iune devizionar se suprapune peste cea dintâi, o devor`. Ea se prezint` ca o urmare,dar nu este decât o ruptur`. De acum înainte, Rimbaud nu-i mai continu` peromantici; dep`[e[te tot ce spuseser` ace[tia, îl întrece chiar [i pe regelepoe]ilor, zeul adev`rat; nu mai este o teorie a poeziei, nu mai este simplaconstatare a unei realit`]i poetice, las` deoparte referin]ele, trecutul,p`mântul cel tare de sub picioare [i, de sus, de pe e[afodaj, î[i d` drumulîn... necunoscut. Poetul nu mai este câtu[i de pu]in alama care se treze[tegoarn`; nu asist` la ivirea gândirii sale, simfonia nu mai ]â[ne[te dintr-odat` pe scen`. Nu cântarea mai d` na[tere operei, gândirii cântate. Neîn[elasem crezând c`, în propozi]ia citat`: „inteligen]a universal` [i-aîmp`r]it mereu ideile cu dezinvoltur`; oamenii culegeau o parte din acesteroade ale min]ii: ac]ionai prin, scriai c`r]i despre; acesta era demersul, omulnemailucrând, nefiind înc` trezit, sau nu înc` în deplin`tatea marelui vis“,Rimbaud îi purta pic` inteligen]ei universale; ne în[elasem crezând c`, dac`„gândirea cântat`“ fusese înlocuit` cu acest „geniu resping`tor“ carearuncase poezia sub jugul sù, poetului nu-i mai r`mânea decât s` aduneroadele acestei gândiri cântate. Nu, ceea ce îi displ`cea lui Rimbaud, eramar[ul, precum [i faptul c` poetul nu va mai fi trudit, c` nu se va fi trezit,

RIMBAUD VÅNTURå-LUME ßI EXPERIEN¥A POETICå 23c` devenise un func]ionar; cât despre roadele min]ii, ele aveau [i ceva bun,iar Rimbaud le p`streaz`, poate c` nu tocmai pe acelea[i, în mod sigur nu peacelea[i, dar, la urma urmei... Ceea ce este, îns`, neîndoielnic este faptul càlama nu se mai treze[te goarn`; nu mai asist` la ecloziunea poemului; numai ]â[ne[te dintr-o dat` pe scen`....C`ci, acum, alama devine goarn` cu de la sine putere, printr-o lung`, nesfâr[it`[i rezonabil` dereglare a tuturor sim]urilor sale; este „un studiu al o-mului care vrea s` fie poet“; înseamn` s` lucrezi asupra sufletului tù, s`-lcultivi; vizionarul este totodat` un poet care î[i dore[te poezia; acum,Rimbaud îi batjocore[te pe cei care ar crede într-o inspira]ie lipsit` de efort,în una picat` din cer: „Cel dintâi studiu al omului care vrea s` fie poet estepropria-i cunoa[tere des`vâr[it`. Î[i caut` sufletul, îl scruteaz`, îl pune laîncercare, îl înva]`. De îndat` ce îl afl`, trebuie s`-l cultive; acest lucru paresimplu; în orice minte are loc o dezvoltare natural`; atâ]ia egoi[ti se declaràutori; al]ii î[i atribuie lor în[i[i progresul intelectual!“Este limpede c` apar din nou roadele min]ii; desigur, nu cele ale luiBoileau; dar chiar [i acelea vor s` aib` un Boileau al lor; [i nu este, oare,vorba despre o poezie condus`? F`r` îndoial`, Rimbaud se afl` la antipoziilui Boileau; nu are nicicum grija Binelui; nici cea mai mic` grij` pentrumoralitate; cu atât mai pu]in se va îngriji el de regulile [i de atributelediscursului, ale ra]iunii; pu]in îi pas`... Dar, întocmai a[a cum, la Boileau,poetul se fùrea printr-o lung`, nesfâr[it` [i rezonabil` reglare a sim]urilorsale, când î[i înfigea silogisme pe chip [i ochii i se împìenjeneau de lacrimi,întocmai cum Boileau voia ca poetul s`-[i fùreasc` un suflet îngeresc [i s`devin` cel Pur, cel Drept, cel În]elept, s` fie responsabil de gestul sù, tot lafel Rimbaud r`stoarn` arta poetic` stabilit` [i descoper`, punct cu punct,drumul de întoarcere: „Trebuie fùrit sufletul hidos: sufletul de c`pcùn 9 , cemai! Imagina]i-v` un om înfigându-[i [i crescându-[i negi pe fa]`. Spun c`trebuie s` fii Vizionar, s` devii Vizionar. Poetul devine vizionar printr-olung`, nesfâr[it` [i rezonabil` dereglare a tuturor sim]urilor sale. Toateformele de iubire, de suferin]`, de nebunie: caut` în str`fundul fiin]ei lui,vine de hac tuturor otr`vurilor, pentru a nu p`stra decât esen]ele. Inefabil`tortur`, pentru care are nevoie de toat` credin]a, de toat` for]asupraomeneasc`, în care devine, printre to]i ceilal]i, marele bolnav, marelecriminal, marele blestemat [i supremul Savant! – C`ci intr` înNecunoscut!...“ 109 Fondane utilizeaz` cuv~ntul comprachicos, din spaniolul comprapequeños – negustori decopii (odat` cump`ra]i, ace[tia erau mutila]i, transforma]i \n mon[tri); cuvântul este utilizatde Victor Hugo într-unul din romanele sale, L’Homme qui rit, din 1869. (n. tr.)10 Fragment extras din scrisoarea lui Rimbaud c`tre Paul Demeny, din 15 mai 1871,supranumit` [i Scrisoarea Vizionarului. (n. tr.)

24VIA¥A ROMÂNEASCå3C`ci intr` în Necunoscut... ßi tocmai de aceea iese din poezie. Nuprecum Boileau, desigur, nici a[i[derea clasicilor, pe scara de serviciu at`g`duin]ei, ci pe u[a mare a curajului Ac]iunii. Este cu adev`rat vorba,acum, de gândire cântat`, de [ansonet` care devine oper`! Este cu adev`ratvorba, acum, de poem, de goarn` [i de ]â[nire pe scen`... Alte ambi]iiizbucnesc, [i care nu duc nicìeri... cunoscutul se pr`bu[e[te ca scop, ca]es`tur` poetic`... a raporturilor, a imaginilor, a metaforelor, a viselor, nu-ide colo! Altceva intr` în joc; de data aceasta, îns`, nu Poetul este cel carevorbe[te; Rimbaud de unul singur pe imensul e[ichier al universului;Rimbaud care înha]` poezia, o domestice[te, îi pune z`bal` [i h`]uri, facedin ea un vehicul... pentru a evada din via]`, pentru a cuceri Necunoscutul.Nu mai este vorba despre „]â[nire“: poezia începe s` mearg`, pu]in câtepu]in, ea se cl`de[te din împliniri lente, î[i fixeaz` un scop de atins, î[i caut`colaboratori. Ah, ce de timp î]i ia [tiin]a... Deoarece poezia a devenit un felde [tiin]` – ce spun? – [tiin]a lent` prin excelen]`... Ea va prinde din urm`scopul ratat al celeilalte. „C`ci intr` în Necunoscut!, de vreme ce [i-acultivat sufletul, înc` de pe acum mai bogat decât al oricui. ßi când,înnebunit, este cât pe ce s` piard` în]elegerea viziunilor sale, le [i vede!Chiar de-ar fi s-o mierleasc` în saltul sù printre lucrurile uluitoare [iinomabile, vor veni [i al]i groaznici lucr`tori, [i-[i vor începe treaba laorizontul unde cel`lalt se va fi surpat!“Acest text ar merita o analiz` ampl` [i r`bd`toare; de ce Rimbaud seapuc` s` defineasc` poe]ii drept groaznici lucr`tori? Cum î[i poate elînchipui un poet reluând cuceririle înf`ptuite de un altul [i continuându-le?Ca un fizician, cum altfel?! ßi ce vrea el s` spun` prin „pierzândinteligen]a 11 viziunilor sale, le-a v`zut“? Aceasta este o excelent` defini]iea viziunii mistice; misticul î[i poate pierde viziunile sale, le-a v`zut. Darpoetul nu trebuie, oare, tocmai dimpotriv`, s`-[i p`streze viziunile? Dac`poetul [i-ar pierde viziunile [i nu le-ar introduce în poem, s-ar mul]umi el,oare, vreodat` spunându-[i c` le-a avut? Iar, dac` s-ar mul]umi, ar mai fi el,oare, poet? S` fie, oare, poetul acest cineva care vrea s` vad` în afarapoeziei? ßi c`ruia pu]in îi pas` dac` poezia nu i-a re]inut viziunile? Dac` leare a[a, pur [i simplu, în afara poeziei, în via]a de zi cu zi? Nu ajunge c`trupul lui r`mâne sleit dup` inspira]ie; el cade iar`[i într-o vacuitate intern`;dar poemul este [i d` m`rturie c` spiritul a trecut pe acolo. Ce s-ar întâmpla11 Un bun clasicist, Rimbaud utilizeaz`, desigur, cuv~ntul „inteligen]`" în sens etimologic,de în]elegere (de la intelligere). (n. tr.)

RIMBAUD VÅNTURå-LUME ßI EXPERIEN¥A POETICå 25dac` poetul nu ar mai reu[i s` prind` în poem m`rturia uluitorului [i ainomabilului, vreau s` spun a miraculoasei favori care i-a fost acordat`?S-ar putea s` fie aici o cùtare considerabil`, temerar`, spiritual`,uluitoare...., dar mai este ea, oare, o cùtare poetic`, anume cùtarea unei„gândiri cântate“?Urmarea Scrisorii Vizionarului este un amestec de profe]ie, de mitologie,de utopie, de toat` frumuse]ea, f`r` îndoial`, [i cu o elocin]` redutabil` – ,dar nu mai este vorba despre poet, despre puterile sale, despre putin]eleacestuia. Ai spune c` este idealism hegelian în toat` regula, rupândechilibrul dintre idee [i real, [i acordându-i ideii, în detrimentul realului,virtu]ile Îngerului: „A[adar, poetul este realmente Ho]ul Focului. A primitaceast` sarcin` de la omenire, ba chiar de la animale; va trebui s`-[i fac`sim]ite, pipìte, ascultate inven]iile. Dac` ceea ce aduce de dincolo are oform`, atunci el fùre[te o form`; dac` este inform, atunci îl face inform. Ag`si o limb`; – de altfel, orice cuvânt fiind idee, va veni [i vremea unuilimbaj universal! Trebuie s` fii academician – mai mort decât o fosil` –pentru a duce la cap`t un dic]ionar, oricare ar fi limba lui. Unii mai slabi deînger ar începe s` gândeasc` prima liter` din alfabet, ceea ce i-ar putea ducerepede la nebunie!„Limba aceasta va fi suflet pentru suflet, rezumând totul: parfumuri,sunete, culori, gândire ag`]ând o alt` gândire [i sco]ând-o la lumin`. Poetular defini cantitatea de necunoscut ce se treze[te în sufletul universal altimpului în care trìe[te: ar oferi mai mult decât doar formula sa de gândire,decât buna-vestire a mersului spre Progres! Enormitate devenit` normìnteriorizat` de toat` lumea, poetul ar fi cu adev`rat un multiplicator alProgresului!Acest viitor va fi materialist, dup` cum vede]i. – Mereu înc`rcate cuNum`r [i Armonie, poemele vor fi alc`tuite pentru a r`mâne. În fond, ar fidin nou pu]in` Poezie greac`. Arta etern` ar avea func]ii proprii, tot a[a cumpoe]ii sunt cet`]eni. Poezia nu va mai ritma ac]iunea; ea va ie[i în fa]`.“ (Sarpeste un pasaj deosebit de tâmpit, care începe în felul urm`tor: „Când va luasfâr[it infinita sclavie a femeii...“) „Pân` una, alta, s`-i cerem poetuluinoutate, idei [i forme.“Rimbaldienii cei mai autoriza]i au vrut s` vad` în acest text o gândirecare î[i trage seva (la Biblioteca din Charleville!) din gândirea hindus`, dingnostici, din scrierile cabalistice etc. Ar fi mai corect s` vedem aici, pe lângèxaltare, descoperirea de c`tre Rimbaud a filosofiei idealiste. Într-adev`r,nimic mai idealist decât aceast` „gândire ag`]ând o alt` gândire [i sco]ândola lumin`“, nimic mai hegelian decât aceast` înaintare spre progres, acestlimbaj universal, acest viitor materialist. „Gândirea ag`]ând o alt` gândire [isco]ând-o la lumin`“ nu este nimic altceva decât ra]iunea concret`. Nu cà[ pretinde c` Rimbaud îl citise pe Hegel. Dup` cum nu-i citise nici pe

26VIA¥A ROMÂNEASCågnostici [i pe cabali[ti. Iar aceasta pentru simplul motiv c` îi cunoa[temlecturile din scrisori: nici o carte serioas`, nici una de critic`, de filosofie, deeconomie. A[a cum nici Rimbaud comunardul nu citise nici o cartesocialist`, iar Rimbaud metafizicianul [i filosoful – nici una de metafizic` [ifilosofie. Se poate spune despre el, precum despre Pascal care inventasegeometria euclidian`, c` inventase [i el gândirea idealist` [i socialist`! Estetipul însu[i al omului rebel fa]` de orice cultur`!Jacques Rivière, la rândul sù, s-a în[elat amarnic asupra în]elesului pecare putea s`-l aib` Scrisoarea Vizionarului; bazându-se pe Une saison enenfer [i poate pe convertirea lui in extremis, Rivière vede în cuvintele luiRimbaud o semnifica]ie pe care nu o au; el crede c` Necunoscutul ar fitotuna cu Împ`r`]ia lui Dumnezeu, iar termenul acolo – un fel de ar`tare cudegetul spre dincolo. Este ca [i cum am vorbi de cre[tinismul lui Hegel, decre[tinismul filosofiei idealiste în general. Nu, câtu[i de pu]in: este vorba,pur [i simplu, de o cucerire progresiv`, voit`, deliberat`, prin mijloace laîndemâna omului, a realului care îi scap` omului, de o reducere aconcretului la gândirea acestuia. Este de asemenea vorba de a termina odat`cu „o lume în care ac]iunea nu este sora visului“, f`când nu din ac]iune unvis, ci din vis o ac]iune. Dialectic` hegelian` tradus` pe plan poetic, pe care,mai târziu, o vor relua [i suprareali[tii.Oricum, nu este cazul s` vedem în acest sfâr[it de Scrisoare aVizionarului un program poetic, ci doar un program de ac]iune, un mijlocextrem de a se obi[nui cu via]a, de a face pace cu ea prin mijlocireainstrumentului poetic. Totul depinde, în momentul de fa]`, de rezisten]ainstrumentului la scopurile ce i-au fost propuse. Ca [i când ar fi r`spunsdialogului Ion al lui Platon (pe care, de altfel, nu-l cuno[tea), unde poeziatrecea drept un dar divin, incon[tient, incompatibil cu o deliberare [tiin]ific`deplin`, Rimbaud se înc`p`]âneaz` s` transforme poezia într-un actdeopotriv` incon[tient [i con[tient, vis [i ac]iune, misticism [i [tiin]`.Îns` deocamdat` nu am studiat Scrisoarea Vizionarului decât dintr-unpunct de vedere exterior, logic. Exist` un al doilea curent, subiacent, în lipsac`ruia Scrisoarea ar putea fi în]eleas`, dar nu [i urmarea ei: renegareatextelor din Une saison en enfer, [i p`r`sirea poeziei.4Dup` Scrisoarea Vizionarului [i experien]a care i-a urmat, Rimbaudg`se[te c`-i amar` Frumuse]ea pe care o luase în bra]e; el [tie, acum, dincâte spune, s` dea bine]e Frumuse]ii. M`rturise[te c` aceast` experien]` îlcondusese departe; devenise un Spectacol de Oper` fabulos; se obi[nuise cu

RIMBAUD VÅNTURå-LUME ßI EXPERIEN¥A POETICå 27halucina]ia cea de toate zilele; î[i b`tuse în cuie vârtejurile; g`sise, în celedin urm`, c` dezordinea spiritului sù era sfânt`. I se pare c` deosebe[te,pentru o clip`, vechiturile poetice pe care le întrebuin]eaz` de aceast`cùtare a noului; dar, imediat apoi, cele dou` experien]e se confund` una cucealalt`; Frumuse]ea era, într-adev`r, amar`; mirosea a rânced; nimic maipotrivit decât s`-i arzi dou` la spate, înainte de a o p`r`si pentru totdeauna.Dar cum se face c` un Rimbaud î[i permite s` deschid` un procesîmpotriva poeziei, t`b`rând pe ea, chinuind-o cu întreb`ri? De ce s`-i punemsub semnul întreb`rii nevinov`]ia, înainte de a o avea la mân` cu dovezilevinov`]iei ei? Inchizitor nemilos, Rimbaud cere capul victimei sale, [i atâtde mare este farmecul lui, încât i se [i d`: primul cap ob]inut nu este, oare,tocmai al sù? ßi iat` c` o genera]ie întreag`, de[i informat` asuprariscurilor pe care le înfrunt`, vine cu de la sine putere s` [i-l revendice cateribil dictator. Ea î[i asum` pe cont propriu procesul pe care Rimbaud îlintentase deja Frumuse]ii. „De ce scrie]i?“, întreab` ea. Trebuie s`recunoa[tem c` inculpa]ii se ap`r` cum nu se poate mai rù, ca [i când, întradev`r,ar fi fost prin[i pe picior gre[it. Cauza pare s` fie închis`; poe]ii suntsoma]i pe loc s` se ab]in` s` scrie, sau, dac` totu[i îi roade scrisul, s` aibàerul c` le-ar fi ru[ine, c` nu este decât un succedaneu de bolnavi, [i sìnvoce, la nevoie, scuza major` c` nu încearc`, prin aceste practici infame,decât un fel de experien]`, un fel de cunoa[tere, adic` ceva riguros, valabil,[tiin]ific, c`reia, din poezie, nu i-a r`mas decât numele. Un lucru f`r`precedent în istorie se produce dintr-o dat`, sub impulsul ini]ial dat deRimbaud –, vreau s` spun: con[tiin]a ru[inat` a poetului; poetul ajunge s`se dispre]uiasc` pe sine [i s` dispre]uiasc` opera]ia care face ca munca s`-ifie specific`, dându-i un în]eles.„De ce scrie]i?“, îi întreab` pe poe]i [i o mare revist` francez`. Îi maiîntreab`, de asemenea, când s-au n`scut etc. Iat` o anchet` care nu ar fi fostposibil`, ba nici m`car imaginabil`, înainte de aventura Rimbaud. Dar s`presupunem o clip` c` el nici nu ar fi existat; în cazul acesta, ne-ar fi, poate,îng`duit s` întoarcem întreb`rile puse astfel [i s`-i întreb`m pe poe]i: „De cev-a]i n`scut?“ Pentru c`, la urma urmei, nu mi-e cu nimic mai limpede de cescriu decât de ce m-am n`scut. O metod` bun` ar trebui, nu-i a[a?, s`respecte ordinea cronologic`. Dar s` se fi ajuns pân` acolo încât faptul de ascrie s` par` straniu? C` nu [tii de ce, anume, te-ai apucat de scris, asta nuînl`tur` problema; scriu, voi scrie mereu, [i întotdeauna vor exista poe]i pelume, chiar dac` li s-ar tìa capul de-adev`ratelea, [i nu doar în efigie. Suntdeci de acord c` nu este un r`spuns, nici m`car unul de bun-sim]; dar poatec` întrebarea aceasta nu are un r`spuns de bun-sim]; un r`spuns de bun-sim]– nici vorb` de a[a ceva.

28VIA¥A ROMÂNEASCåReferin]a original`:Benjamin Fondane – Rimbaud le voyou et l’expérience poétique,Édition présentée par Michel Carassou, Paris, Éditions Plasma, 1979, 205 p.in 8°, ISBN 2-901376-45-2, pp. 15-18 (pentru prefa]a la edi]ia a doua), pp.177-203 (pentru capitolele inedite, numerotate de la IV la VIII).Referin]a traducerii:Benjamin Fondane – Rimbaud vântur`-lume [i experien]a poetic`,Traducere din limba francez`, studiu, note, comentarii [i anexe de LuizaPalanciuc [i Mihai ßora (Volum în preg`tire la Editura Limes, seria„Benjamin Fondane“ – Opere complete franceze).

despre clasiciION POPTUDOR ARGHEZIDUMNEZEUL ASCUNS, POEZIA PREZENTåÎn leg`tur` cu Psalmii lui Tudor Arghezi [i, în genere cu poezia lui demedita]ie filosofico-religioas`, s-a glosat pân` acum foarte mult.Marea majoritate a comentatorilor a insistat asupra mesajului lor denatur` conceptual`, privind raporturile dificile dintre omul obsedat denevoia de cunoa[tere [i de comunicare direct`, nemediat`, [i un Dumnezeuce refuza s` i se arate în ipostaz` material`, palpabil`, – de unde [iexploatarea pân` la sa]ietate a câtorva versuri emblematice precum: „Pentrucredin]` sau pentru t`gad` / Te caut dârz [i f`r` de folos” [i „Vreau s` tepipì [i s` urlu: Este!” – din psalmul cunoscut. Pentru ani buni, Arghezi ar`mas marcat de acest cli[eu critic, drept „poet al credin]ei [i al t`gadei”,într-o oscila]ie care, astfel marcat` de critica interbelic` [i din imediataapropiere, prin Pompiliu Costantinescu [i ßerban Cioculescu, a fost cupl`cere preluat` în vremea ”realismului socialist” [i dup` aceea, întrucâtl`sa deschis` posibilitatea unei nega]ii „materialiste”. Chiar un critic preapu]in conformist cum a fost Nicolae Manolescu a putut scrie, la un momentdat, despre un „Arghezi, poet nereligios”... Iar publicarea psalmului din1959, în care subiectul liric „înver[unat de piedici” î[i m`rturisea revolta [iimpulsul iconoclaste, afi[ând, nu f`r` un dram de conformism ideologic,con[tientizarea gândului c` d`râmarea trebuia s` înceap` cu Dumnezeuînsu[i, a încurajat lectura cu accent pe „t`gada” mai demult promis`. Numaic` poetul a recidivat semnificativ în urm`toarele aproape trei decenii, câte lemai avea de trìt, pân` [i aceast` atitudine radical-negativ` nefiind decât unadintre ipostazele unui eu proteic, plural-tensionat...Sintagmele Deus absconditus [i Deus otiosus au p`truns în câmpulhermeneutic cu, de altfel, interesante [i acceptabile rezultate, în m`sura încare într-adev`r subiectul poetic arghezian, acel homo religiosus din el, aveaun profund sentiment de frustrare, iar unele dintre ipostazele sale sugerautocmai (aparenta) abandonare a f`pturii de c`tre Divinitatea retras` din

30VIA¥A ROMÂNEASCålumea vizibilului [i l`sând fiin]a uman`, altminteri orgolioas` uneori pân` laporniri titaniene, s` se confrunte cu sinele fr`mântat-interogativ [i cu ununivers în care mai putea, eventual, descoperi panteistic urme aledumnezeirii, când nu abandona, extenuat, lupta cu necunoscutul, preferând,învins, s` piar` „în bezn` [i în putregai”; numai c` o f`cea – faptsemnificativ – „singur [i scârbit”...Ceea ce nu s-a subliniat, poate, îndeajuns la acest nivel al lecturii, a fostfaptul c` Dumnezeu al lui Arghezi era mai degrab` unul ascuns, [i nuabsent. Fa]a lui Dumnezeu n-o vede nimeni dincoace de Vechiul Testament,iar când o „vede” e, mai curând sub form` de lumin` [i iradiere luminoas`.Apari]ia sa e doar promis` metaforic viitorului eschatologic [i al Parousiei,iar „teologia icoanei” (vezi Paul Evdokimov) vorbe[te mereu despre„Dumnezeul cel nev`zut”, care scap` oric`rei reprezent`ri, admi]ând doarfaptul c` el „se multiplic` în manifest`rile sale” energetice [i luminoase,pentru a umple omul cu apropierea-i arz`toare” (Paul Evdochimov, Artaicoanei. O teologie a frumuse]ii, Editura Meridiane, Bucure[ti, 1992,p.163). Iar manifestarea cea mai edificatoare este, mereu pomenit` [i ea, ceaa chipului lui Christos, care, „este icoana dumnezeirii” omului, „singuraicoan` a Dumnezeirii”, „chipul Dumnezeului celui nev`zut” (Op. cit.p.168). Biblia Vechiului Testament nici nu admitea „chipul cioplit”,reprezentarea divinului, sugerând implicita primejdie a deturn`riicontempla]iei pur spirituale spre frumuse]ea formei, c`tre „imanentismulestetic al imaginii (Idem, p. 159), singurele reprezent`ri îng`duite erau aleîngerilor, creaturi intermediare [i de mediere între uman [i divin.Or, în cre[tinism, reprezentarea reintr` în drepturi tocmai pe temeiuldublei naturi, umane [i divine a lui Isus, ca Dumnezeu întrupat. Iar dup`criza iconoclast` din secolul al optulea, teologia icoanei reabiliteaz`reprezentarea prin trecerea de la semnul divinului la simbol, investindimaginea-simbol cu atributele prezen]ei, tot a[a cum, în înscenarea liturgicèuharistia transmut` pâinea [i vinul sacralizate în trupul [i sângeleMântuitorului.O poezie precum alegorica Între dou` nop]i e construit` tocmai pe„logica” ce interzice accesul direct la Tat`l – „lopata” omului ce sap` în lutullùntric se izbe[te [i se rupe de „moa[tele de piatr`” ale acestuia –, înschimb, pe „muntele” de p`mânt s`pat, fiul lui Dumnezeu, Isus, poate fiv`zut, plângând (poate tocmai aceast` condi]ie limitat` a omului). E dere]inut, desigur, c` pân` [i ipostaza christic` r`mâne pentru poetul nostruincomplet accesibi`, c`ci, voind el însu[i s` urce „în pisc”, întârzie (ca pestetot în poezia lui, care rateaz` întâlnirea direct` cu divinul), iar distan]a, -de-acum stelar`, fa]` de chiar încarnarea dumnezeirii r`mâne ireductibil`.Tota[a cum, în Duhovniceasc`, teroarea metafizic` a nep`trunsului, aceea ce este „cu totul altul”, ca s` vorbim ca Rudolf Otto, dep`[e[te cu mult

TUDOR ARGHEZI – DUMNEZEUL ASCUNS, POEZIA PREZENTå 31capacitatea uman` de rezisten]`, – de unde [i fuga de pe cruce [i cùtareaunei ocrotiri simplu-umane, la vecinul, la seam`nul sù.Numai c` aspira]ia eului poetic arghezian, cea mai ardent`, este tocmaireducerea misterului, în]elegea divinului cu o minte „ne-ngenuncheat` firiipe p`mânt” [i, mai ales, ar`tarea, manifestarea, întruparea, prezen]a –adic` ceva radical imposibil, dincolo [i dincoace de imaginea lui Christos.Cel mai p`trunz`tor interpret al operei argheziene, Nicolae Balot`, asurprins esen]ialul, scriind în „scholiile” sale la Psalmi, despre „dramaînfiin]`rii semnului” ca fiind în centrul acestei problematici. Dac`, întradev`r,pentru omul arghezian tensiunea extrem` a spiritului este alimentat`de aceast` cùtare, ipostaza de artist, de poet, devine imediat cea maisemnificativ`. Primul poem cu titlul Psalm a[a îl [i înf`]i[eaz`. Dreptcânt`re] din „lùt`”, însufle]it de o „patim` cereasc`”, dar refuzând, ce-idrept, orgolios, slujirea P`rintelui, satisf`cut, s-ar zice, de condi]ia lui purterestr`. Atât doar c` aceast` superbie se pl`te[te, în chip m`rturisit, cum amnotat deja, cu „bezna [i putregaiul” [i cu încrâncenarea [i scârba celui cepare a renun]a la comunicarea cu divinul. Gest, în fond, compromis deini]iala recunoa[tere a „patimii cere[ti”[i a prezen]ei reale a harului, a„semnului” divin, deci de implicita recunoa[tere a unei dependen]eoriginare.Foarte repede, îns`, poetul î[i d` seama c` impulsurile lui de insubordonare,fie [i alimentate de puteri cvasititaniene, sunt insurmontabile – cuvântuldin cer spune un „Nu se poate” categoric, iar în alt psalm, alegoria„copacului uitat în câmpie” vorbe[te transparent despre a[teptarea zadarnicà „semnului dep`rt`rii”, a acelui „pui de înger”, m`car mediator. (În termenisimilari, îngerul mijlocitor al cuvântului divin va fi invocat [i în psalmul„Nu-]i cer un lucru prea cu neputin]`”). „Ivirea din cristal” a divinului e dinnou decep]ionat`, subiectul uman r`mâne angajat sisific într-o cùtare caree deopotriv` a trìrii mute, a imagina]iei [i cuget`rii (”Te caut mut, te-nchipui,te gândesc”). ßi aici (în psalmul Ruga mea e f`r` cuvinte) cùtarea vizeazìndividualizarea, prezen]a cert identificabil`, nemul]umit`,deocamdat`, cu prezen]a difuz`, neclar`, de factur` panteistic`, în lucruri:„În care-anume (s.n.) floare [i tulpin` / Dospe[te sucul fructului sù cald?”Noaptea [i cea]a – frecvente în imaginarul arghezian, nu doar al Psalmilor,sugereaz` tocmai aceast` stare de fundamental` dezorientare [i nel`murireîn a[teptarea întrup`rii, a prezen]ei. E o stare tipic` de „hybris”, ce traduceorgoliul nem`surat – cel pu]in în anumite momente – al poetului, care secrede atât de înzestrat cu har, încât simte c` ar avea „leacul mare-al mor]iituturor”, a[adar c` este oarecum egalul lui Dumnezeu. Iar probele deneputin]`, izbirea de limite [i interdic]ia prin chiar cuvântul auzit „din cer”,nu domole[te decât temporar „patima cereasc`”, ci doar o amân`, eareaprinzându-se cu aceea[i energie – de unde [i amintita gestic` de Sisif

32VIA¥A ROMÂNEASCåmetaforizat` în versuri precum: „Piscul sfâr[e[te-n punctul unde-ncepe” [i„S`geata nop]ii zilnic vârfu-[i rupe / ßi zilnic se-ntrege[te cu metal”; sau, înalt` parte, în „marele ocol” ce-[i reface mereu distan]ele [i în „gr`diniiprejmuite” în care pa[te mânzul neastâmp`rat.Cel mai semnificativ dintre psalmi, de altfel mereu comentat, este, dinpunctul de vedere al cùt`rii prezen]ei divine ca individualitate, realitatepalpabil`, închegat`, cel ce începe cu: „Te dr`muiesc în zgomot [i-nt`cere”. Verbul a fi, din ultimul vers – „Vreau s` te pipì [i s` urlu: „Este!”.Interpretat adesea abuziv, el trebuie pus, îns`, – credem – în strict` leg`tur`cu aceast` problematic` a întrup`rii [i a prezen]ei, [i nu cum s-a procedat îngenere, ca exigen]` a probei de existen]` a lui Dumnezeu. E vorba, de fapt,aici de nevoia de confirmare pe m`sura sim]urilor umane a imaginii pe careomul arghezian [i-o f`cuse la modul ideal despre Creator. Cu alte cuvinte,discursul poetic tradus prozaic ar suna cam a[a: r`mas s` se confrunte singurcu Dumnezeu-Tat`l, în „marea poveste” a divinit`]ii, subiectul ar vrea s` [tiedac` El este ceea ce [i-a închipuit el c` este, sco]ându-l din indeterminareaabsolut` pe care formula biblic` „Eu sunt ceea ce sunt” o sugereaz` [ideterminând atitudinea de supunere (credin]`, adic` fidelitate) sau deruptur` („t`gad`”), pe care subiectul uman ar urma s-o ia în func]ie deaceast` dovad` concret`. Chestiunea e, din nou, a individualiz`rii [iîncarn`rii, a ie[irii din indeterminarea radical` a Divinului, a Absolutului:„S` v`d: e[ti [oimul meu cel cùtat?/S` te ucid? Sau s`-ngenunchi a cere?”Singura „biruin]`” dorit` este a clarific`rii naturii lui Dumnezeu, întemeiat`pe concretul palpabil al prezen]ei. Ca Toma necredinciosul, poetul nostruare nevoie s` pipìe ca s` se edifice asupra a ceea ce este Dumnezeu.Or, „marea poveste” e fabul`, închipuire, aproximare, teritoriu alsugestiei [i nu al tranzitivit`]ii expresiei, spre care tinde partea ra]ional` dinnoi, cea care vrea s` „în]eleag`” eliberat` de limitele umanului,„nengenuncheat` firii pe p`mânt”. Revolta contra limitelor cunoa[terii semanifest` ca voin]` de spargere a misterului, de deposedare de aur`, dereducere a obscurit`]ii care înv`luie [i ascunde Prezen]a. Visul, p`rerea,întrez`rirea sunt expresiile acestei neclarit`]i ce se vrea dep`[it`, iar elesemnaleaz` deplasarea accentului pe actul apoxim`rii prin imagine, adic`prin gestul artistic, a unui semnificat altminteri de nereprezentat. În termenide poetic`, am putea vorbi aici despre o trecere în imagine plastic`,material`, a ceea ce este doar intui]ie, sentiment difuz, stare sufleteasc`.Este o tem` care revine pe întreg parcursul operei, de pild` pe palierulreflec]iei asupra identit`]ii subiectului liric, r`mas [i el, mereu, într-oindeterminare generatoare de angoase [i de cùt`ri în aceea[i direc]ie aindividualiz`rii marii generalit`]i obscure ce înv`luie f`ptura: „M` uit în cer,m` uit în p`mânt, / M-am întrebat cine sunt”. „Cine e[ti” [i nu „E[ti sau nue[ti?” ar fi întrebarea pus`, în fond, [i lui Dumnezeu însu[i. Subiectul

TUDOR ARGHEZI – DUMNEZEUL ASCUNS, POEZIA PREZENTå 33uman-poetic simte [i [tie c` este, c` exist`, dar nu [tie cine este el în esen]alui, care este adev`rata lui identitate. Un vers precum cel din poemul târziu,Dou` stepe e rezumativ-edificator. „Domnul mi-a pus al`turea o cea]`” – iaraceast` cea]` e deopotriv` a lumii mari, din afar`, [i a celei interioare, asubiectului...Revenind la Psalmi, e destul de limpede c` avem de-a face aici cu un soide tensiune între interdic]ia teologic` a reprezent`rii divinit`]ii creatoare, cafunciarmente nev`zut` [i invizibil` în sine, realitate pur spiritual`, [in`zuin]a artistului, a poetului, care nu poate exista în afara imaginii, aprezen]ei, mai bine zis a prezentific`rii a ceea ce este ascuns [i doar intuit.Aspira]ia acestuia este, cum spune într-un alt psalm, aceea de a „înghe]a” oboab` de m`rgea” din „miezurile vii de stele” ale divinit`]ii ce se men]ineascuns`. În acest moment creator, indefinitul spiritului pur , al „necreatului”,nu-i este suficient, suprafirescul divinului e recunoscut cu am`r`ciune cainaccesibil, aproximabil doar în regimul st`rii suflete[ti [i al reveriei: „Tue[ti [i-ai fost mai mult decât în fire / Era s` fii, s` stai, s` vie]uie[ti. / E[ti caun gând, [i e[ti [i nici nu e[ti, / Între putin]` [i-ntre amintire”. Pe de alt`parte, orice reprezentare a Divinit`]ii încercat` de oameni, fie ei sfin]i, îiapare subiectului poetic ca inadecvat`, chiar degradant` [i vulgarizatoare:un Dumnezeu care „purta toiag [i barb`-ntreag`”, ori v`zut dintr-un unghivetero-testamentar, dup` care el e pedepsitor-r`zbun`tor, ostil f`pturii [i„înjurând-o”, vine în contradic]ie cu idealul pe care poetul [i l-a f`cut despreel, [i care r`mâne, obligatoriu, la nivelul intui]iei, al nonfigurativului. E orecunoa[tere, pentru o dat`, a limitelor reprezent`rii artistice în raport cu nelimitatultrìrii, al „st`rii” poetice. Propriul act de crea]ie al poetului eraportat, în mod semnificativ, în acela[i psalm, la aceast` blamabil`stâng`cie [i trivialitate a reprezent`rii Creatorului, care, ca orice Absolut, nupermite decât nel`muritul trìrii [i fragmentare, me[te[ug`re[ti cristaliz`ri –„boaba de m`rgea” prin care artistul doar „încearc`” s` surprind`, în mic,ceva din El, infinitul. Este vorba, cu alte cuvinte, de o întrupare, de oprezen]` simbolic`, în care se poate, eventual, citi o r`sfrângere anem`rginirii.Nu poate sc`pa observa]iei, în acest context, omologia dintre o asemeneapostur` creatoare fa]` de ireprezentabilul, în absolut, al Divinului, [ireflec]ia tân`rului Arghezi, din Vers [i poezie (1904), asupra rela]iei dintrestarea poetic` [i expresia ei verbal`. „...Poezia, înainte de a fi m`surat` cuunitatea vorb`, exist` ca un fel de zeu indecis, ca o „vapoare” care-[i faceloc printre gânduri, printre dureri [i bucurii, înv`luit` [i amestecat`” (v. Arspoetica, Ed. Dacia, Cluj, 1974, p. 39). ßi tot aici: „Poezia exist` în individ,versul pe hârtie”; sau: „Poetul e un prestidigitator al unor elementevolatile”... Arghezi se situeaz` astfel în sfera de reverbera]ie a conven]ieipoetice simboliste, întemeiat` pe sugestie. În 1966 nu gânde[te, în esen]`,

34VIA¥A ROMÂNEASCåaltfel. La întrebarea Ce e poezia?, o define[te sub acela[i semn al vagului,nel`muritului, indeciziei, sugestiei: „dorin]`, a[teptare..., ca o speran]`nelimitat`”, sau: Substan]a poeziei [i fiin]a ei întreag` vin din ‚mi se pare’,din ‚parc`’, din ‚m-a[ fi gândit’ – din teritoriul imens al închipuirii, adeseoriabsurd`, l`sând simbolului puterea lui de iluminare a unei idei, autoritateatuturor valorilor lui. (...) Poezia e presim]ire, b`nuial`, incertitudine [iaproximativ” (Op.cit., p. 292). Se adaug` acestor considera]ii ceea ce,revenind la Vers [i poezie, spunea privitor la vers, definit metaforic drept„cristalizare geometric` a poeziei”, cuvântul, „foarte des vizibil”, fiind„turnat în calâpul special al senza]iei care-l provoac`” [i [lefuit de poe]iicare îl pot „comprima pân` la romboid”. Celebra, apoi, sintagm` dinTestament, scris` mai întâi aici, vine s` echilibreze lucrurile, vorbind despre„poezia [i versul (care) se întrucombin` ca fierul cu focul” – indicând opozi]ie în care simbolismul se afl` în simbioz` cu inspira]ia romantic` [i cumiza parnasian` pe plasticitatea expresiei.Acest mic ocol necesar probeaz` fireasca unitate de concep]ie [i deviziune a lui Arghezi asupra existen]ei în în]elesul ei cel mai larg [i apoiesisului, solidaritatea dintre „teologia” sa [i o ars poetica gândit` întermeni similari. Un „zeu indecis” este [i Dumnezeul poetului Arghezi,„vapoarea” din tinere]e reapare în „aburul” de mai târziu, iar „boaba dem`rgea” concentrând un dram din cuprinsul divin e asemenea „versului”cristalizat geometric, care nu încarneaz` în sens propriu – nici n-ar fi cuputin]` – Absolutul, ci îl sugereaz` doar, l`sând câmp deschis imagina]ieisolicitate în continuare [i neajungând niciodat` la un alt fel de întrupare.Imaginea poetic` nu prezint` ci reprezint`, aproximând, numai, ceea ce i seascunde [i e doar intuit. Strofa ultim` a aceluia[i Psalm o spune sugestiv:„Tu e[ti [i-ai fost mai mult decât în fire / Era s` fii, s` stai, s` vie]uie[ti. /E[ti ca un gând, [i e[ti [i nici nu e[ti, / Între putin]` [i-ntre amintire”.A[a-numita „dram` a cunoa[terii” e, prin urmare, perfect simetric` cutensiunea implicat` de construc]ia textului poetic. Psalmii – sau m`car oparte semnificativ` dintre ei – pot fi deci citi]i ca p`r]i ale unei ars poeticace-i desf`[oar` reflec]ia tocmai pe fundalul radicalei indetermin`ri aSensului. În fa]a unui Dumnezeu ascuns – nu absent, o mai spunem o dat`–, a unei transcenden]e doar aparent „goale”, psalmistul-poet fr`mântat defrustr`ri dureroase [i de confrunt`ri cu insurmontabile obstacole în demersula ceeaa ce Nicolae Balot` numea „drama înfiin]`rii semnului”, omul-poet e,de fapt, provocat la crea]ie, la acte prin care va încerca mereu [i mereu s`capteze ceva din figura (figurile) plurale, polisemice, ale orizontuluispiritual în care trìe[te. Cuvântul neant, folosit [i de criticul citat, nucredem c` e cel adecvat pentru a numi acest orizont al misterului (ca s`vorbim în termenii lui Blaga), c`ci duhul ]ine doar de acea „lumin`necreat`”, dar care e lumin`, inexprimabil` în plastica verbal` a poemului,

TUDOR ARGHEZI – DUMNEZEUL ASCUNS, POEZIA PREZENTå 35dar sim]it`, trìt`, [i care devine energie inspiratoare, „foc” al „slovei”fùrite de poet.Panteismul arghezian (citit foarte bine, în cheie blagian`, de PompiliuConstantinescu în monografia din 1940 [i rediscutat de Nicolae Balot`îndeosebi în ciclul Printre psalmi) apare, astfel, „justificat”. Nu e locul s`relu`m aici, pe larg, aceast` reflec]ie, dar ceea ce trebuie spus este c` solu]iapanteist` e în logica perfect` a medita]iei argheziene teologico-poetice.Neputând, prin îns`[i condi]ia sa limitat-uman`, s` ”vad`” divinul altfeldecât la modul difuz, ascuns în materiile lumii date, el va lùda f`ptura [ilucrurile din jur, în care ghice[te doar amprentele, urmele sacrului. P`r`sindipostazele tensionate ale misticului, ratate în ce-l prive[te, pentru c` nuajunge la acea tìre paroxistic` a confuziei cu spiritul pur, el trìe[te ceea ceBlaga nume[te o „religiozitate-fior”, iar, pentru poet, aceasta e „zeulindecis”, „vapoarea” de odinioar`. Setea de prezen]`, de încarnare, decorporalitate, acesta [i-o va satisface într-o demiurgie subaltern`, conformc`reia – cum ne spune în Scrisoare cu tibi[irul din 1924 – „poetul poate creadin cuvinte, din simboale, toat` natura din nou [i o poate schimba” (Op. cit.,.....), asociind ipostaza de poet-creator cu cea de me[te[ugar [i de juc`torcvasi-zeiesc, cum am mai observat [i alt`dat`. Ceva din vremurile Genezeise reactualizeaz` astfel în verbul poetic, care, dac` nu e Cuvântul f`c`tor delume din Evanghelia lui Ioan [i dac` nu e în stare s` spun` direct esen]ialuldespre sensul ultim al universului („sf`râm` cuvântul, cuvintele-s goale” –citim în Inscrip]ie pe Biblie), poate satisface, totu[i, ceva din nevoia uman`de absolut. Fiindc` crea]ia sa se simte descendent` din [i asistat` de Spirit.Ceea ce se sustrage întrup`rii, înf`]i[`rii concret [i direct materiale, ereprezentat, totu[i, prin delega]ie simbolic`, Dumnezeul ascuns oblig` laexerci]iul mereu reluat al poeziei care se str`duie[te, dramatic sau cubucurie, s`-i aproximeze [i sugereze, mediind-o simbolic, prezen]a.Desigur, textul poetic nu devine, astfel, echivalentul perfect al icoaneiteologice, de[i reflec]ia asupra a[a-numitului icon poetic propune oapropiere important` de acest reper. Paul Ricoeur, de exemplu, în Metaforavie, citându-i pe lingvi[tii W.K. Wimsatt, M. Beardsley [i apoi pe Marcus B.Hester, scrie c`: „Asemenea icoanei din cultul bizantin, icoana verbal`const` din aceast` fuziune a sensului cu sensibilul; ea este [i acest obiectdur, asem`n`tor cu o sculptur`, adic` limbajul despuiat de func]ia luireferen]ial` [i redus la aparen]a lui opac`, în sfâr[it, ea prezint` o experien]`care îi este în întregime imanent`”. (Paul Ricoeur, Metafora vie, Ed.Univers, Bucure[ti, 1985, p. 326). Adùgând c` „iconicitatea... este unimaginar implicat în limbajul însu[i” care „face parte din jocul de limbajînsu[i”, poeticianul vine [i în sprijinul lecturii poeziei lui Arghezi, atât deinteresat` de „iconicitate”: imanen]a, opacitatea limbajului întors spre sineconteaz` enorm [i la poetul nostru, la care „icoana” poetic` nu este, îns`, un

36VIA¥A ROMÂNEASCåsimplu mediator de semnifica]ie liturgic-teologic`, ci are [i o valoare în sine,accentuat` de echivalen]a propus` [i de reflec]ia arghezian` despre„vocabular ca hart` prescurtat` a naturii” [i despre „natura de adaos” pe careme[te[ugarul o poate crea cu o u[urin]` de juc`tor copil`resc-demiurgic. Iaraceast` chestiune a me[te[ugului este – se [tie – extrem de important` îndefinirea eului poetic [i a practicii sale scripturale. Pe de alt` parte, îns`,„potrivirea” cuvintelor, echivalat`, astfel, cu „natura” sau cu „natura deadaos”, poart` totu[i ceva din sensul panteist, mereu sugerat, al prezen]eidifuze a divinit`]ii. Dumnezeu cel ascuns trece, în felul acesta, în icoanaverbal`, ca urm` [i amprent`, apare ca o prezen]` sui generis în plasticaimaginii, în simbolurile care-o mediaz`, deschise reverberant sprepenumbrele [i energia luminoas` a Sensului ultim, men]inut astfel în starede infinit` disponibilitate. Ascunderea lui r`mâne mereu provocatoarepentru scrisul poetic, ceea ce se sustrage în lumina necreat` sau înpenumbrele misterului ultim al Divinit`]ii e compensat de prezen]a înmutliplele ipostaze ale f`cutului pe care textul poetic le propune ca „fuziunea sensului cu sensibilul”.ION POP

ELISABETA LåSCONICHEI NOI PENTRU HANUL ANCU¥EI (II)B. A doua triad`: povestirile iubirii4. Povestirea sacrificiului: Fântâna dintre plopiC`pitanul de mazâli Neculai Isac ajunge la han în str`lucirea soareluidup`-amiezii [i se bucur` de o frumoas` primire din partea comisului, careîl recunoa[te drept prieten din tinere]e. Ca [i în cazul comisului, un aspectal înf`]i[`rii isc` marea curiozitate a celor ce fac popas – ochiul pierdut [iîndemnul s` istoriseasc` întâmplarea în care [i-a pierdut una din “lumini”.ßi tot asemenea comisului, Neculai Isac î[i accept` condi]ia de povestitor,f`r` un precedent sau un model, c`ci el n-a asistat la nici una din istorisirileprecedente.Temele povestirii sunt toate grave (iubirea [i jertfa, tr`darea [i pedeapsa,vinov`]ia [i moartea), ele dau o mare densitate povestirii [i ridic` epica laîn`l]imea unei deliber`ri morale, prezint` [i o etnie aflat` înc` pe treaptasocial` joas`. Conflictele vizibile din interiorul nara]iunii (unul social între[atra care îi întinde o capcan` tân`rului negustor, cel psihologic, trìt de fatacare-[i tr`deaz` grupul) au ca efect un puternic conflict interior care îlfr`mânt` pe Neculai Isac probabil pân` la moarte: vinov`]ia de moartea]ig`ncu[ei.Subiectul are o mare simplitate: în urm` cu 25 de ani, Neculai Isac apoposit la hanul Ancu]ei în drum spre Pa[cani, [i întâlne[te o [atr` de ]igani.Abil, unul dintre ei, îi atrage aten]ia asupra unei frumoase ]ig`ncu[e, Marga,gonind-o din calea lui. Tân`rul îi ofer` fiec`ruia câte un ban de argint.Intriga o declan[eaz` apari]ia fetei la han ca s`-i arate boierului ciubotelecump`rate, tentativa de a-l ispiti reu[e[te pentru c` tân`rul îi propune]ig`ncu[ei întâlnirea nocturn` la fântâna dintre plopi.Desf`[urarea ac]iunii se compune din cele dou` întâlniri de dragoste,separate de drumul f`cut de tân`r la Pa[cani, ducând butoaiele cu vin. Dintoat` purtarea lui se deslu[e[te iubirea pentru Marga, ea îi acapareaz`gândurile, mai mult, î[i ]ine promisiunea [i îi cump`r` la Pa[cani scurteica

38VIA¥A ROMÂNEASCåde vulpe. Fata îi m`rturise[te capcana întins` de Hasanache [i de fra]ii lui,încercând s`-l salveze – punct culminant al fr`mânt`rii ei între datoria fa]`de [atr` [i iubire, urmat de scena luptei în cursul c`reia Neculai Isac î[ipierde ochiul.Deznod`mântul are o parte la vedere (salvarea lui Neculai Isac datoritàjutorului primit de la han) [i alta r`mas` ascuns`, printr-o elips`: sângelede pe colacul fântânii dovede[te c` fata a fost ucis` de Hasanache, c`petenia[atrei, cel ce o trimisese în preajma tân`rului ca momeal`, iar acum opedepse[te pentru c` i-a tr`dat [i a c`lcat legea. Fântâna dintre plopi adevenit mormântul fetei.Personajele sunt construite printr-o antitez` aproape violent`: b`rbatulimprudent, egoist, ac]ionând instinctual (fie c` este vorba de instinctulerotic, fie de instinctul de conservare ce-l împinge s` caute salvarea f`r` s`se gândeasc` o clip` la ce i se poate întâmpla fetei), ]ig`ncu[a îndr`gostit`,trìnd o dram` – amân` dezv`luirea capcanei, ca s` prelungeasc` întâlnireade dragoste, singura experien]` care i-a mai r`mas, fiindc` [tie prea bine cò vor ucide.Superioritatea social` se destram` în fa]` alteia, morale, pe care odovede[te fata care apar]ine unei etnii robite de secole. Toat` derulareasubiectului arat` o curioas` “orbire” a lui Neculai Isac: nu intuie[te capcana,nu sesizeaz` manevrele ]iganilor, nu-l tulbur` nici m`car nelini[tea fetei. Nuîntâmpl`tor, î[i pierde un ochi. De aici încolo înva]` s` vad` [i parteanev`zut` a lucrurilor, citind altfel semnele din jur. Dovada: în final, eldeslu[e[te cu ochiul stins fântâna dintre plopi [i se cufund` la sfâr[it înneagra fântân` a trecutului.Toate indiciile probeaz` un narator-personaj, unul creditabil, mai alescând faptele îl pun într-o lumin` prea pu]in favorabil`. Comisul Ioni]` îif`cuse un portret elogios, de b`rbat cum pu]ini se afl` în ]ar`, b`tânddrumurile, din m`n`stiri în podgorii în cùtarea iubirii: “ßi pentru o muierecare-i era drag`, î[i punea totdeauna via]a.”. Or, întâmplarea confirm`spiritul de aventur` al lui Neculai Isac, dar îl arat` într-o postur` nedemn`.Semnifica]iile povestirii sunt multiple: confesiune de isp`[ire, omagiuadus fetei care i-a salvat via]a sacrificând-o pe a ei, medita]ie asupradestinului. A istorisi întâmplarea pare un ritual de isp`[ire prin confesiuneapublic` a faptei ru[inoase, un exerci]iu de umilin]` [i de durere menit s`-iaminteasc` mereu c` î[i datoreaz` via]a jertfei unei ]ig`ncu[e care l-a iubitmai mult decât toate ibovnicele unei vie]i.Povestirea are [i o re]ea compus` din câteva simboluri: balta [i fântâna,vâlceaua [i plopii, Luna [i noaptea. Toate se subordoneaz` principiuluifeminin [i au o intens` ambiguizare. Apari]iile fetei se asociaz` constant cuapa: prima oar` îi vede trupul frumos [i curat în apa b`l]ii, întâlnirile sepetrec lâng` fântân`, iar apa din adâncul ei devine mormânt. În mod firesc

CHEI NOI PENTRU HANUL ANCU¥EI (II) 39asociat` cu apa vie, cu pomul vie]ii, cu practici premaritale [i maritale,fântâna cap`t` alte conota]ii simbolice, datorit` plopilor ce o str`juiesc,sângelui ce o pâng`re[te.Toate celelalte elemente au aceea[i ambiguitate: noaptea este r`stimpuliubirii, dar bezna se asociaz` [i tenebrelor mor]ii, luna este astrul care princiclul ei de cre[tere / descre[tere simbolizeaz` geneza [i stingerea. Câtdespre plop, multe culturi indo-europene îi confer` valoare de arboreblestemat; în tradi]ia cre[tin` este “copacul spânzuratului”, pentru c` decrengile lui s-a spânzurat Iuda, iar în folclorul românesc este arbore de rùaugur, asociat cu jalea [i singur`tatea. Nu unul, ci patru plopi tuteleaz` aicifântâna în preajma c`reia se petrec tr`darea fetei [i apoi uciderea ei.Discursul narativ are un rafinament deosebit, probat nu doar pe “osatur`”(construc]ia subiectului, personaje), ci [i la nivelul limbajului artistic, pe“carnea” [i “nervurile” sale. Un exemplu conving`tor este imaginea luniiveghind prima noapte a iubirii: “O lun` [tirb` [i ro[cat` se ridica din r`s`ritca peste o pustie”. Imaginea reapare (“peste miri[ti o lun` [tirb` v`rsa olucire slab`”) în descrierea narativizat` a urm`ririi ce se încheie cu un [ir deacte violente: r`nirea lui Neculai Isac, pierderea ochiului, înjunghierea fetei.¥ig`ncu[a se asociaz` cu clocotul vie]ii, iar prezen]a ei la toate întâlnirileeste marcat` cromatic: ro[ul [i negrul. Când o z`re[te prima oar`, Margapoart` fust` ro[ie, iar p`rul negru [i lins are luciri de pùn. A doua oar` vedeaceea[i fust` ro[ie, polc` albastr`, la cap î[i potrivise o batist` ca sângele;fata seam`n` prin înf`]i[area ei nelini[tit` cu o c`pri]` neagr`, iar sângele-irumene[te obrajii când aude c` b`rbatul declar` c` e “frumoas` ca oduducu]`”. Pân` [i scurteica de vulpe d`ruit` fetei are fa]a de postav ro[u.Asemenea detalii au func]ie de anticipare a sfâr[itului violent al iubiriicelor doi: sângele n`p`de[te obrazul lui Neculai Isac [i sângele fetei se afl`pe colacul fântânii. Detaliile au rolul [i mai subtil de a genera suspansul nudoar la nivel epic strict, ci la nivel stilistic. ßi strecurate în text, sesizabileabia dup` a doua sau a treia lectur`, ele semnaleaz` fine]ea unei povestiri [ivirtuozitatea unui povestitor.5. Povestirea unui complot salvator: Cealalt` Ancu]Ìenache coropcarul a ascultat toate cele patru istorisiri, a observat turnurape care o d` Neculai Isac ca nou-venit în cercul povestitorilor, se simteprovocat [i dator a[adar s`-l concureze. Strategia lui este dubl`: trebuie sìntervin` prompt, printr-o laud` a b`rba]ilor trìtori în vremea veche, cares`-i anihileze comisului inten]ia de a nara [i totodat` s` relateze o întâmplareatât de palpitant` [i de tensionat`, încât s` estompeze înc`rc`tura tragic` [ipasional` ce eman` din confesiunea c`pitanului de mazâli.Coropcarul evoc` tot o iubire imposibil`, cei doi îndr`gosti]i sunt separa]ide obstacole [i mai mari: un r`ze[ îndr`zne[te s` iubeasc` o fat` dintr-o

40VIA¥A ROMÂNEASCåmare familie boiereasc` (duduca Varvara este sora vornicului Bobeic`) [i încearc`s-o fure: prima oar`, de unul singur, nu reu[e[te; a doua oar`, ajutatde hangi]`, izbute[te, r`zbunându-se pe omul st`pânirii care îl batjocorise[i-l umilise public.Istorisirea coropcarului reia temele principale (iubirea, pedeapsa),dezvolt` altele: puterea marii boierimi, solidaritatea oamenilor de rând etc.Conflictul este de alt` natur`, exterior [i social: un r`ze[ înfrunt` rânduialaunei lumi pentru fata iubit`, riscând s` fie pedepsit cu moartea. Construc]iasubiectului [i a personajelor cap`t` complexitate, toate realizatedemonstrativ [i polemic fa]` de povestirea c`pitanului de mazâli.Pân` [i codul simbolic se reg`se[te într-o scen` plin` de tensiune –hangi]a ascult` de pe mal cum duduca Varvara [i p`zitorul ei trec apaMoldovei cu podul umbl`tor. Apar [i aici acelea[i elemente cu înc`rc`tur`simbolic` [i înzestrate cu ambiguitate difuz`: “apa rupea [i f`râma în solzilumina”, “îi sticlea luna în ochi”.Subiectul se deruleaz` printr-o suit` de “spectacole” [i de spectaculoaser`sturn`ri de situa]ie. Mai întâi, o expozi]iune ampl`: coropcarul asist` la“spectacolul” dat de Costea C`runtu, slujitor la agie [i arnùt, care îl ducelegat pe Todiri]` C`tan` [i poveste[te cui vrea s` asculte, în târg la Ia[i,despre îndr`zneala r`ze[ului de a fura o fat` de boieri, fapt` pentru care estedus în Turnul Goliei [i urmeaz` a doua zi pedeapsa cu moartea.Intriga o formeaz` spectacolul simetric dat a doua zi de acela[i CosteaC`runtu: Todiri]` C`tan`, r`ze[ul cel nebun, a evadat [i arnùtul aremisiunea s` o duc` pe duduca Varvara la m`n`stirea Agapia, drept pedeaps`pentru fapta ei, misiune deja amenin]at` de r`ze[ul care [i-a redobânditlibertatea.Desf`[urarea ac]iunii se compune din întâmpl`ri formând o cascad` asurprizelor: coropcarul porne[te la negustoria lui, pe drum este luat în c`ru]`de un b`rbat care nu este altul decât Toderi]` Catan`, cei doi ajung la han,unde r`ze[ul se comport` ca un obi[nuit al locului, bun prieten cu hangi]a,cei doi ]in sfat de tain`, ajunge aici [i urm`ritorul, Costea C`runtu.Spusele coropcarului îl conving pe Costea C`runtu s` trimit` slujitorii laTimi[e[ti, ca s`-l prind` pe fugar, iar el s` porneasc` spre Tupila]i cu duducaVarvara, ca s` treac` râul cu podul umbl`tor. A[adar este al treilea“spectacol” pe care îl sus]in cei doi, slujitorul agiei [i coropcarul, pus înscen` de Todiri]` Catan` [i de cealalt` Ancu]`, care î[i asum` [i un rolsecundar, ea înt`re[te m`rturia lui Ienache, pentru a întregi aparen]ele.Punctul culminant este doar sugerat, ca în povestirea anterioar`, tot prinelips`: hangi]a îi conduce pe Costea C`runtu [i pe duduca Varvara, laTupila]i unde planul este pus în practic`, dar cele petrecute pe cel`lalt mal –r`pirea fetei [i pedepsirea crunt` a arnùtului de c`tre Todiri]` C`tan` careîi a[tepta – se deduc din deznod`mânt. Povestirea are [i un mic epilog:

CHEI NOI PENTRU HANUL ANCU¥EI (II) 41coropcarul a aflat mai târziu de la hangi]` c` fugarii au ajuns în “]araungureasc`” (adic` în Ardeal).Pe cât de “secretos” este epicul Fântânii dintre plopi (întâlnirile tainice,drumurile f`cute pe ascuns de Neculai Isac), [i de pu]ine sunt personajele,pe atât de zgomotoas` este epica acestei povestiri, cu un num`r mare depersonaje. Trei personaje principale acapareaz` subiectul: Todiri]` Catan` [iCostea C`runtu, afla]i într-o rela]ie puternic`, protagonist – antagonist, cafra]ii din Haralambie, coropcarul însu[i ca narator-martor, implicat [i elîntr-un mod discret în toate momentele subiectului.Dar coropcarul are doar rolul martorului în toate întâmpl`rile? Se poateobserva u[or c` el se afl` de fiecare dat` la momentul potrivit, vorbe[teexcesiv în ni[te împrejur`ri [i tace în mod suspect în altele. Astfel, la primul“spectacol” dat de Costea C`runtu, coropcarul iese în fa]`, pune întreb`ri [iastfel se deslu[e[te începutul întâmpl`rii. În mod suspect, îi cere omuluist`pânirii s` mai ]in` pu]in pe cel prins ca s` le spun` [i lor ce soart` oa[teapt` pe duduca Varvara. A[a c` afl` amândoi, Ienache [i Todiri]`, c` fataeste h`r`zit` m`n`stirii Agapia unde tot arnùtul urmeaz` s-o conduc`.Este primul exerci]iu de iscodire întreprins de coropcar. A doua zi îlrepet`, lingu[ind pe Costea C`runtu pentru vrednicie, încurajându-l [iflatându-l c` va izbândi în misiunile sale, c`-l a[teapt` chiar o r`splat`boiereasc`. A[a c` la a treia întâlnire, coropcarul apare deja ca figur`cunoscut` pentru arnùt, crede tot ce-i spune în privin]a lui Todiri]` Catan`.Omul st`pânirii are un lic`r de mirare: “ – Cum se poate, bre Ienache, zice– a[a degrab` ai ajuns în aceste locuri?” când îl întâlne[te, într-un r`stimpabia trecut de 24 de ore pentru a treia oar`, în alt loc. ßi totu[i, mirarea nu ise preschimb` în suspiciune.Coropcarul atribuie tot complotul urzit pentru salvarea fetei [i fuga celordoi îndr`gosti]i r`ze[ului cel nebun [i hangi]ei. Lor li s-ar fi supus [i el deteam`. Dar este oare adev`rat? În finalul povestirii comenteaz` urzireacapcanei: “De sf`tuit s-au sf`tuit ei lâng` horn, dar o femeie nu poate punela cale asemenea fapte.” Dar, nici Todiri]` Catan`, a[a cum îl poate cunoa[tecititorul: este om de ac]iune, felul cum a încercat s` o r`peasc` pe fat` indicò fire impulsiv`, în nici un caz un strateg cu plan elaborat, de o mareabilitate [i fine]e.Singurul care posed` toate informa]iile, are u[urin]a de a intra în vorb`,de a iscodi tot ce dore[te s` afle, de a convinge de sinceritatea lui este ...Ienache. ßi profesia de coropcar îi îng`duie s` umble dintr-un loc în altulf`r` s` dea de b`nuit. Iat`-l a[adar în postura unui des`vâr[it naratornecreditabil, f`r` s`-[i recunoasc` public rolul jucat în acele întâmpl`ri.Atribuie capcana lui Todiri]` cel plecat din ]ar` [i hangi]ei plecat` dintre ceivii pentru c` ei nu mai pot fi pedepsi]i.

42VIA¥A ROMÂNEASCåÎn fond, coropcarul presar` în istorisirea lui suficiente detalii care s`ghideze ascult`torul s` descopere c` el este creierul [i artizanul acesteiispr`vi. A o recunoa[te înseamn` îns` un imens risc, [i acum dup` atâ]ia ani,pentru c` ajutase la r`pirea unei fete de boieri [i la pedepsirea sever` a unuiarnùt. Pl`cerea [i revan[a lui este s`-i vad` pe cei doi boieri, comisul [ic`pitanul de mazâli, ascultând atent, impresiona]i profund [i f`r` s` priceap`rolul esen]ial jucat de el. ßi chiar dac` ar pricepe, la ce le-ar folosi? N-au nicio prob` care s` îl incrimineze [i s` fac` posibil` sanc]iunea.Ienache coropcarul se dovede[te naratorul cel mai perfid, disimulându-[iperfect natura [i inteligen]a diabolic` sub masca modestiei [i a umilin]ei.Chiar titlul povestirii, Cealalt` Ancu]`, seam`n` a diversiune: abate aten]iaasupra unui personaj secundar, hangi]a, [i îl las` pe narator în umbr`.Triumful lui asupra c`pitanului de mazâli este limpede: istorie de iubire cufinal fericit, plin` de suspans [i de mister, un narator lunecos ca un ]ipar, pecare nimeni nu-l poate prinde cu minciuna, care î[i etaleaz` ostentativcondi]ia. În mod paradoxal, nimeni din cei prezen]i nu poate demonstraadev`rul ascuns me[te[ugit.6. Povestirea unei r`zbun`ri: Jude] al s`rmanilorPovestirea spus` de coropcar îl îndeamn` pe cioban s` ias` din mu]enie[i s` reac]ioneze printr-o istorisire pe m`sura celor auzite. El are deja dou`modele pe care caut`, în mod implicit, s` le dep`[easc`: Neculai Isac,impresionând prin dezv`luirea momentului de sl`biciune, când a reac]ionatimpulsiv, prea pu]in b`rb`te[te; Ienache coropcarul, care a g`sit o cale sàjute un r`ze[ nebun de iubire s`-[i r`peasc` iubita, umilind pe fratele ei,vornicul ]`rii (dreg`torie ce ar corespunde ast`zi func]iei de ministru deinterne).Temele povestirii lui sunt cele mai numeroase: iubirea [i tr`darea,asuprirea [i prigonirea, salvarea [i r`zbunarea, prietenie ascuns` [i du[m`nieperfid`. Conflictele principale sunt dou`: unul exterior [i social, îl pune peerou în confruntare cu boierul din satul sù, altul de mare intensitate,interior, dezv`luie drama pe care o trìe[te. So]ia îi este ademenit` deboierul locului, el însu[i batjocorit [i umilit, se vede silit s` p`r`seasc` tot(familia [i casa, satul [i rânduiala vie]ii de pân` atunci), s` caute alt rost, înalt` lume, cea a ciobanilor.Ciobanul coborât din Rarù atribuie întâmplarea unui prieten al sù,recurge la respectiva sintagm` ca s` desemneze personajul nara]iunii sale.El iese în lumin` m`rturisind ]inta drumului (vrea s`-[i revad` sora caretrìe[te într-un sat de pe Siret), [i anun]` un mister al popasului sù la HanuAncu]ei: prietenul l-a sf`tuit s` bea vin pân` ce vede tulbure, dar s` nu spun`la nimeni ce i s-a întâmplat lui în acele locuri. Povestind, încalc` ruga

CHEI NOI PENTRU HANUL ANCU¥EI (II) 43insului despre care spune c` îi este ca un frate. Cânt` un mic cântechaiducesc, porunce[te s` tac` lùtarii [i începe s` istoriseasc`.Temele povestirii se aglomereaz` pe parcursul succesiunii momentelorepice: iubirea [i c`s`toria, infidelitatea, nedreptatea boiereasc` [i umilin]aomului de rând, pribegia [i p`storitul, haiducia [i judecata f`cut` de ceis`rmani. Povestirea se bazeaz` pe un truc narativ: ciobanul îi atribuieîntâmplarea unui prieten. Subiectul povestirii se compune din [irul de“p`timiri” îndurate de acesta.Ac]iunea se petrece la Fierbin]i, sat de pe Siret, în urm` cu treizeci de ani.Expozi]iunea prezint` o situa]ie ini]ial`: via]a unui sat [i a familieiprietenului, tulburate de boierul locului, numit R`ducanu Chioru, carepoftea la nevestele oamenilor. Testemelul ro[u purtat de o femeie anun]a c`seducerea a avut loc, a[a cum se întâmpl` [i cu Ilinca, so]ia “prietenului”.Drama celor doi so]i tineri o provoc` atât pofta boierului, cât [i nes`buin]afemeii.Intriga nu o constituie abuzul boieresc, ci tr`darea femeii [i tentativab`rbatului de a o ucide, chiar dac` ea se refugiase în casa boierului: pânde[tepe lâng` odìle slugilor, iar când o z`re[te, o atac`, urlând, ca s`-i rup` gâti]acu unghiile, dar boierul aude [i iese ca s` hot`rasc` alte pedepse, dup` cemai înainte îl biciuise [i poruncise “haidìlor” cur]ii s`-l bat`. Desf`[urareaac]iunii are trei secven]e mari: încerc`rile, pribegia [i prietenia cu un haiduc.Prima secven]` se compune din pedepsele administrate de slugi dinporunca boierului: îi vâr` capul într-un gard, cu gâtul prins între nuiele, ruptde câini [i mu[cat de ger, având mâinile legate [i c`lu[ în gur`, trece probaapei înghe]ate la moar` [i proba focului [i afum`rii, închis într-un bordei, cupicioarele în butuc, cu lac`te grele. A doua secven]` o formeaz` urcu[ul lamunte [i izolarea, iar a treia întâlnirea cu Vasile cel Mare, lotrul, de la careprime[te sfat [i ajutor ca s`-[i r`zbune umilin]a.Punctul culminant îl constituie “jude]ul s`rmanilor”. Cei doi, cioban [ilotru, coboar` în sat într-o zi de joi, de sfânta s`rb`toare a În`l]`rii, a[teaptìe[irea oamenilor din biseric` [i îl judec` pe boier: Vasile cel Mare face unsoi de rechizitoriu, recurge la persoana \nt~i plural, ca instan]` de judecat`reamintind boierului caznele suferite. Deznod`mântul este sumar: l-audoborât [i l-au lovit cu cu]itele, au l`sat lâng` mort o pung` cu opt galbeni,toat` averea lor, pentru biseric`, [i au pornit apoi iar spre munte.Povestirea se întoarce la concentrarea asupra unui singur personajprincipal, al c`rui destin este determinat de actele altor personaje: unulepisodic, so]ia lui – Ilinca, [i dou` secundare: boierul R`ducanu Chioru caredistruge tot echilibrul existen]ei, lini[tea familiei [i iubirea, ho]ul Vasile celMare care-l ajut` s`-[i recapete demnitatea [i respectul de sine printr-un actjusti]iar în fa]a aceleia[i colectivit`]i.

44VIA¥A ROMÂNEASCåDiscursul narativ impresioneaz` prin folosirea persoanei a III-a înrelatare: un narator colportor pare s` povesteasc` întâmplarea trìt` de altul.Toate detaliile, ca [i intensitatea reac]iilor la suferin]ele îndurate îl tr`deaz`pe Constantin Mo]oc drept protagonist. Ca [i în cazul c`pitanului de mazâli,istorisirea are multiple func]ii: dezv`luirea unei umiliri cum nici un b`rbatn-ar trebui s` îndure; o refacere a demnit`]ii prin r`zbunare; spovedire înpublic.De ce nu dezv`luie ciobanul de pe Rarù adev`rul despre sine? Poate dinacela[i motiv pe care îl are [i coropcarul, fapta ar putea fi înc` pedepsit` deautorit`]ile vremii. Datele pe care le ofer` (numele sù, numele boierului [ial satului) pot fi adev`rate sau false. Cert este faptul c` actul istorisirii nuelibereaz` veninul care persist` în sufletul omului, cum o arat` reac]iile dup`ce [i-a încheiat abrupt istorisirea [i s-a întors în col]ul lui.Povestirea lui posed` un cod simbolic, pe m`sura celor anterioare. Apareaici testemelul ro[u ca semn al iubirii tr`date, [ir de probe – a apei, a focului,care îi transform` existen]a într-un chin “ca pe t`râmul tartorului”. Apare [io opozi]ie între câmpie (loc al calvarului îndurat) [i munte (loc al retrageriisalvatoare), între dou` tipuri literare: boierul tic`los [i inuman, haiducul careîi restituie s`rmanului bunul cel mai de pre] – demnitatea.Ciobanul a în]eles foarte bine semnifica]iile celor dou` povestirianterioare, avându-i ca povestitori pe Neculai Isac [i pe Ienache coropcarul,a[a cum o demonstreaz` maniera în care a ales s` relateze: narator colportoraparent creditabil, relatând din auzite întâmplarea trìt` de prietenul sù, înfond, un narator necreditabil în esen]a lui. Istorisirea lui are ca ]int` pe ceidoi boierna[i, comisul [i c`pitanul de mazâli, care apar]in aceleia[i clase ca[i prigonitorul lui. Iar virtuozitatea narativ` este actul sù de revan[àbsolut`, o judecat` f`cut` prin intermediul istorisirii, ce se va perpetua înmemoria tuturor.ELISABETA LåSCONI

DIETER SCHLESAKNICHITA SAU METAPOEZIA PERIOADEI ROßII.CONVERTIREA TOTALITARULUI ÎN UNUNoua poezie postbelic` româneasc` (precum [i cea german` dinRomânia) s-a n`scut abia dup` ce a început s` se manifeste„dezghe]ul” (1960/61) [i, mai ales, dup` 1965, când Ceau[escu,din motive ce ]ineau de strategiile politice, a liberalizat ]ara [i a permispluralitatea stilurilor în literatur` (tradi]ia literar` interbelic`, interzis`,precum [i literatura occidental` au putut fi iar`[i receptate). La început,modernismul a fost doar imitat. Stilul propriu al genera]iei ’60 a ap`rut dincombina]ia modernismului [i autohtonismului cu influen]e ale proprieiavangarde, totul în tensionatul „joc de-a v-a]i ascunselea” cu metafora ([icenzura). Mai ales cel care s-a ridicat deasupra tuturor, Nichita St`nescu(1933-1983), precum [i metalimbajul sù, au f`cut [coal`. I s-au al`turatCezar Baltag (1938-1997), Marin Sorescu (1936-1997) [i Ilie Constantin(*1939), apoi Ana Blandiana. Pu]in mai târziu, lor li s-a adùgat a[anumita grupare onirist` din jurul lui Dumitru ¥epeneag (*1937). În modcurios, Mircea Dinescu (*1950), debutat în 1970, nu a fost acceptat încercul lor restrâns.Ace[ti „orfani ai luptei de clas`” au elaborat, sub presiune, o poetic`subtil`, atent` la nuan]ele lingvistice, extrem de tensionat`: interioritateapân` la ei fusese oficialmente dispre]uit`, ca incontrolabil`, [i chiarinterzis`. Acel „cu totul altfel”, refugiu din realitatea dominat` de lozinci.Cu prec`dere la Nichita St`nescu, poezia este un spa]iu interior, dincolode realitatea senzorial`. Printre rânduri sunt transportate, nu de pu]ine ori,sensuri interzise. Chiar dac` poezia se tip`rea pe atunci în tiraje foartemari, nu politicul era determinant în discursul lui Nichita, ci mi[carealingvistic` transcendent`: Eul liric ([i Eul auctorial) merg în direc]ia unuiorizont deschis. Se instaureaz` un spa]iu metalingvistic, c`ruia i se deschidpor]ile numinosului: Omul-fant` vine din afar`, el vine de dincolo [iînc` de mai departe de dincolo.

46VIA¥A ROMÂNEASCåUn spa]iu interior în care se poate dialoga cu mor]ii (ca la Celan sauRilke):Uite, în mine s-au trezitto]i mor]ii mei[i to]i mor]ii mor]ilor mei,prieteni [i rudeai mor]ilor mor]ilor mei (Cosmogonia sau Cântec de leag`n)Noile forme, ca [i limbajul liric atât de nuan]at, erau rafinate sub omare presiune, se constituiau în spa]ii lingvistice interioare ca ultimerefugii ale spiritului, travaliu etic prin intermediul poeziei. Cum pentruNichita St`nescu – la fel ca [i pentru genera]ia anilor ’80 – totul erapoezie, zidul dintre interior [i exterior s-a pr`bu[it, în discurs se vedea„sâmburele fiin]ei”, chiar dac` era doar o fiin]` de cuvinte ce gravita înjurul esen]ei „sim]ite”. Fiin]` de cuvinte dar [i ac]iune demascatoare:copiii p`]i]i ai dictaturii (suprasatura]i de lozinci ideologice) observaser`c` v`lul cuvintelor era în[el`tor [i, astfel, au trebuit inventate„necuvintele”, pentru a putea exprima acea existen]` „sim]it`” [i, prinaceasta, sinele. Deja de pe atunci, a[adar în mijlocul cercet`rii subtile [ifoarte lucide a cuvintelor 1 a ap`rut în orizontul scriitorilor, îmbog`]it [iplin de suferin]`, ceea ce azi se nume[te „postmodernism”.Nichita St`nescu, cel mai important poet român al perioadei postbelice,s-a ocupat cel mai intens de g`sirea unei noi ontologii [i poetici; mai alesîn 11 Elegii, pe care le-a purtat în sine pe toat` durata terorii staliniste, [ipe care le-a a[ternut pe hârtie abia în 1966, ca în trans`, scriind dou` zile[i dou` nop]i, au fost sublimate dictatura [i st`rile declan[ate de ea, ca înnicio alt` scriere european`. St`nescu este pandantul român, n`scut îndictatura ro[ie, al compatriotului sù Celan, cel care a convertit în cea maiimportant` liric` de dup` 1945 trauma dictaturii brune [i exilul cauzat deea, pr`pastia ap`rut` în limba german`. În condi]iile traumatizante aledictaturii ro[ii, Nichita a creat o oper` important` pentru culturaeuropean`, mai ales ast`zi, în perioada unific`rii continentale; înRomânia, el este privit, nu de pu]ini, ca al doilea poet na]ional, dup` MihaiEminescu. ßi poate c` Nichita, înc` necunoscut în lume – ceea ce mi separe o mare pierdere –, ne-a l`sat cea mai viabil` liric` din hùrile iaduluiro[u.1 cf. ßi „Viza. Lec]ii despre r`s`rit [i apus“, Editura S. Fischer, Frankfurt am Main, 1970,pag.35 (Închisoarea din cap) [i pp.42/47 (Feti[ismul cuvintelor, monologuri silite)

NICHITA SAU METAPOEZIA PERIOADEI ROßII. CONVERTIREA TOTALITARULUI çN UNU 472Starea dureroas`, enigma acestei interiorit`]i a dictaturii ro[ii, aceast`stare a dictaturii ca un paradoxal A-fi-în-lume a condus la o ontologiepoetic` a posibilit`]ilor existen]iale [i de dezvoltare, care se încruci[a cua[tept`rile tinere[ti tensionate (Nichita avea 33 de ani când a scriselegiile), dar care, în ni[ele „protejate” de dictatur`, a condus la un spa]iuprivat profund, politic, anacronic, la o febrilitate cultural` [i spiritual`naiv`, care, în Occident, nu mai era posibil`; în aceast` munc` sufleteasc`poetic` a unui limbaj trìt sub presiune au fost înl`turate cu dispre]contradic]iile banale ale unei lumi a lozincilor moarte, iar lumea dictaturiinu a fost integrat` nici m`car polemic sau critic, la fel cum procedaser`filosoful Constantin Noica [i cercul sù. La St`nescu, în cele 11 Elegii, omi[care interioar` cu caracter negator este un adev`rat protest metapoetic[i chiar negativitatea sublimat` [i ZERO-ul în procesul poetic cognitiv alst`rii dictaturii. Aceast` stare tr`deaz` adev`rul [i via]a, love[te în plinceea ce este real [i, de aceea, are nevoie de team`, cenzur` [i Securitatepentru a men]ine aceast` ordine fals`. P`rea necesar` o reconvertireradical` a poeziei, pentru a face posibile veridicitatea estetic` [i un noustil, pentru a demasca aceast` realitate construit` din lozinci [i s`-i confereo nou` demnitate omului alienat, c`zut în banalul incon[tient ale unuiimperiu animalic ro[u. Dintre to]i poe]ii români, Nichita a f`cut acestlucru cel mai conving`tor [i adecvat; din t`ceri, din nerostiri, dintr-o nou`gramatic` uman` reu[e[te s` imprime stilul epocii sale. Astfel, a devenitcel mai iubit poet al românilor, dup` Eminescu. Nichita trìa într-oschizofrenie atacat` de mul]i. A luat na[tere un hiatus între via]a sa de zicu zi, condi]ionat` de dictatur`, [i scrisul sù; schizofrenia epociiCeau[escu: pe de o parte, avea func]ie de conducere în UniuneaScriitorilor, pe de alt` parte [oca cenzura, critica [i cititorii înc` din 1966cu poetica sa complicat`, anti-metafizic` a proiectelor cosmologice.Într-o oper` postum`, Antimetafizica (1985), St`nescu [i-a explicatcele 11 elegii (de fapt sunt 12) ca pe o Cin` de tain`, pentru fiecare ucenicexistând câte o elegie, plus o antielegie, dedicat` lui Iuda, tr`d`torul.Alexandru Condeescu, unul dintre cei mai buni cunosc`tori ai crea]ieist`nesciene, vede întreaga oper` a lui Nichita ca o „oglindire filigranat`”a genialului creator care a trebuit s` trìasc` în vremurile întunecate aletotalitarismului postbelic.” Pe bun` dreptate, el vede în aceast` oper` „ometamorfoz`, prin intermediul imagina]iei poetice, a unei lumi create prindecrete [i ideologii, servit` pe post de unic` realitate într-un universfic]ional, care posed` un grad sporit de plauzibilitate [i de veridicitatedecât înv`]`turile politice ale epocii.”.

48VIA¥A ROMÂNEASCåCele 11 Elegii au putut s` treac` de cenzur` datorit` structurii lorascunse, esopice [i labirintice (dedalice). Chiar [i cenzorii puteau devenicomplici, stopând doar ceea ce se putea re]ine formal, pentru a nu finevoi]i s` se justifice. Totu[i, printre rânduri, cititorii [i criticii au în]elesfoarte bine con]inutul exploziv; cititorii deveniser` exper]i în artadescifr`rii! Volumul a fost un adev`rat best-seller. A[adar, ast`zi trebuie s`judec`m din punctul de vedere al esteticii recept`rii caracterul criptic [ioracular al volumului. Cititorii [i critica ar trebui s` priveasc` [i ast`ziaceste poezii ca pe ni[te m`rturii vii cu con]inut „periculos” [i s` lepriceap` ca pe ni[te documente ale unui infern apus. Pentru a puteadescifra aceast` dubl` sublimare, î]i trebuie nu doar rafinament [ipricepere, dar [i ingeniozitate literar`, necesitatea de a evita exprimareadirect` sporind enorm complexitatea textelor; astfel, f`r` s` [tie, cenzuraa contribuit foarte mult la valoarea estetic` a literaturii acelei perioade, iaracest lucru face parte din paradoxurile acelei epoci criminale [i nebune.Numai în Elegia a noua, a oului, a putut fi dat de gol maestrul joculuispiritual de-a v-a]i ascunselea, iar editura a fost nevoit` s-o elimine, însèa a ap`rut un an mai târziu, în 1967, în volumul Alpha. Dar St`nescu apus alta în loc, a înlocuit Elegia a noua cu Omul-fant`, absentul; uime[tefaptul c` cenzura a permis publicarea acestui poem, fiindc` este cea maidur` critic` (aproape pe fa]`) a idio]eniei sistemului ro[u [i închis alentropiei totale [i al controlului.3Ce l-a determinat pe St`nescu s` pun` sub semnul întreb`rii, pornindde la un punct-zero, propriul instrument, limbajul poetic? Se prea poate ca,în spatele acestui lucru, s` stea con[tiin]a incapacit`]ii „limbii de lemn”, alimbajului lozincilor. De aceea nici nu este de mirare c` în centrulpreocup`rilor sale st` un fel de cercetare poietic` a cuvintelor, în opozi]iecu limbajul lozincilor. Dar Nichita St`nescu nu r`mâne doar la suprafa]aacestei critici a limbajului, ci merge în profunzime, unde g`se[te generalulpoetic: pericolul lingvistic al ocult`rii eului [i al lucrurilor prin numirealor, împotriva c`ruia el pune în mi[care cuvântul trìt în mod creator, careconfer` spa]iu [i timp numelui, confer` succesiunii lineare eternaposibilitate a unei nea[teptate p`trunderi din zonele neb`nuite alespiritului [i fanteziei.În prima Elegie este con]inut in nuce întreg ciclul: acest misterios EL.Este totalitatea cuvântului, totalitatea Sinelui, interioritatea perfect` pepost de transcenden]`, ambele sunt acolo, dar nicìeri nu exist` un „înafar`”, este precum cuvântul originar, care, „la începuturi”, era laDumnezeu [i a creat tot. Critica a remarcat oximoronul drept figur` de stil,

NICHITA SAU METAPOEZIA PERIOADEI ROßII. CONVERTIREA TOTALITARULUI çN UNU 49un „silogism care neag` silogismul”. Este cel care, atunci când este „trìt”,a[adar grìt, scris, citit, se poate converti surprinz`tor în opusul sù, înacest act momentan [i în aceast` situa]ie-limit`. Nimic nu este mai sigurdecât incertul. S-a f`cut referire [i la efectul de tunel al fotonului dinfizic`, vorbindu-se de o paralel` cu experien]a subiectului în cuvânt, carese dezvolt` brusc dintr-o s`mân]`, un sâmbure al eului-cuvânt. O enigm`de care suntem con[tien]i, atunci când ne contopim cu cuvântul ce poart`în laten]ele sale întreaga istorie a cuvintelor în acel kairos al clipei noastre,se contope[te cu istoria noastr` interioar`, atunci când spunem ceva desprenoi, ia na[tere din aceast` copula]ie un al treilea, o interioritate care nu sepotrive[te absolut deloc cuvântului creator al limbii, este ceva completdiferit. Dar unde este puntea între aceste dou` lumi diferite, care abia maipot s` comunice, cuvântul [i eul, cu r`d`cini adânci în subcon[tient [i învis? Este prezentul unic, irepetabil, nu un timp absolut, ci recentîntâmplatuldin cuvântul-eu, din propria durat` [i experien]`, precum osfâ[iere prin întregul cosmos, este ca un oracol, un kairos, o simetrie, uneveniment sincron, precum în psihanaliza jungian`. Este, mai degrab`, coinciden]`,decât cauz`. Lipsa analogiilor reprezint` poietica acestei primeelegii care le determin` pe toate celelalte. Totodat`, este [i o evadare din„atot[tiutoarea” lume închistat` în limbajul totalitar [i de idei (ideologie),o ie[ire din lumea gri, care nu cunoa[te surprize, ci devine fad` prin griulpermanent, supravegheaz` totul cu Poli]ia, pentru a nu se modifica nimic,s` nu devin` nimic enigmatic [i s` „deranjeze”. În prima elegiest`nescian`, acest EL este combina]ia dintre eu [i cuvânt ca lumeinterioar`.Totalitarismul trìe[te din minciuna unei identit`]i f`cute cadou, anumec` exist` doar exteriorul, prin aceasta anun]ând c` totul este exprimabil [irecognoscibil. Obiectul [i cuvântul ar fi identice. Limbajul nu ar trebui sèxprime altceva decât idei fixe [i o „realitate” controlat`. Îns` cuvântul nupoate cuprinde static niciodat` laolalt` Eul [i lumea exterioar`, Eul [i„totul”, Eu [i tu. Pentru a putea transla de la unul la altul, sunt necesare oschimbare de perspectiv` [i o ruptur` (sau iubire [i unire trupeasc`).Sinele, Eul, nu comunic` decât cu interiorul, deci cu infinitul. Astfel suntposibile întâlnirile în iubire, în moarte. Dar [i în interiorul poeziei: astfel,Sinele de]ine posibilitatea dedalic` a poiesis-ului, atunci cândconstructorul [i construc]ia, lumea-om [i cuvântul-om se contopesc într-osingur` fiin]`. ßi realul ce reapare mereu în Elegii, op]iunea pentru el,seduc]ia realului, foamea de real, este întotdeauna o foame de întâlnire curealitatea deja integrat`. Vezi doar ceea ce [tii, auzi, miro[i, gu[ti... recuno[ti.Acest misterios EL din prima Elegie se sustrage timpului [i spa]iului [ioric`rei categorii [i cauzalit`]i; [i, cu toate c` se [tie c` Nichita tindea mai

50VIA¥A ROMÂNEASCåales c`tre Fenomenologia spiritului a lui Hegel (un coleg chiar glumea,spunând c` Nichita scrie cu Hegel în mân`), aici, mai degrab`, avem de-aface cu Kant, cu descoperirea c` timpul [i spa]iul sunt doar inven]iiomene[ti, pe care le atribuim lumii, toate acestea formând un zid careîmpiedic` adev`rata cunoa[tere.Poate c` acea orbire a totalitarismului a unui exterior mort, „obiectiv”,a declan[at acel contra-proiect al lui Nichita St`nescu, anume c` totalitateanu este un exterior mort, ci tocmai Unu al acestei lumi, la urma urmei ointerioritate informa]ional`, spirit, a[adar, din care facem [i noi parte. Deaici [i dedica]ia pentru Dedalus, constructorul labirintului, undeconstructorul [i construc]ia coincid.Acest EL este întotdeauna apropiat de punctul zero al posibilit`]ii, alnedevenirii, al nen`scutului.A fost comparat [i cu Tao te king, care f`cea parte dintre lecturilepreferate ale lui Nichita, cu acel misterios Tao, care nu poate fi numitdecât negativ: „SENSUL care poate fi numit / nu este SENSUL etern.Numele care poate fi numit / nu este numele etern. / «Nefiin]`» numesc euînceputul cerului [i al p`mântului. «Fiin]`» se nume[te mama tuturorfiin]elor. De aceea, calea duce spre Nefiin]` / spre contemplarea minunateientit`]i / calea spre Fiin]` este contemplarea limit`rilor spa]iale.” (Laotse,Tao te king)4A[adar, metapoezie, ca la Celan? Da. Labirint [i construc]ie, deci unconstruct în care s` locuiasc` Eul? Totu[i, pentru Nichita, este permanentprezent un supliment necunoscut, o inepuizabil` bog`]ie: plânsul, nucuvântul. Deci Elegiile ar fi o antimetafizic`, pledoarie pentru prezen]`,pentru adev`ratul AICI. Chiar [i în concep]ie ortodox`, un construct egoticsim]it, nu unul abstract. Neintelectualitatea, aceast` prezen]` plin`,prezen]` senzorial`, real` în lume. Nu putem fi martori decât atunci cândsuntem prezen]i, nu absen]i ca în scris, în uitarea de sine. Ca laKirkegaard, scrisul ar fi, ca [i gândirea abstract`, ca [i teoria care nu seîndreapt` spre via]`, aproape un p`cat. Reg`sim în acest punct [i la NichitaSt`nescu ruptura adânc` ce stârne[te scrisul? Fiindc` doar prezen]a vieAICI ar rezolva neuroza predominant` (la intelectuali). În Elegii, EL estepunctul spre care oamenii trebuie s` n`zuiasc` în actul vorbirii cu adev`rattrìt, în actul clipei [i al kairos-ului care apare în ACUM. Aici poe]ii pots` confere substan]` unei clipe atotcuprinz`toare în trìrea momentan`prin cuvânt. Ar fi empatie peste adâncimile limbajului unui spa]iu interior,unde se reg`sesc dou` interiorit`]i: una, obiectiv`, a unui întreg universlingvistic [i cea a unui subiect în momentul trezirii prin atingerea sa: „Aici

NICHITA SAU METAPOEZIA PERIOADEI ROßII. CONVERTIREA TOTALITARULUI çN UNU 51dorm eu, înconjurat de el”. Totu[i, r`mâne o falie, o imposibilitate decontopire a Eului [i cuvântului; aceast` limit`, aceast` dureroas` linie defalie este punctul vulnerabil, în jurul c`ruia se rotesc permanent Elegiile,acel „punct de sânge vorbitor”, omul.Acest lucru a fost relevat excelent de c`tre ßtefania Mincu în opera saNichita St`nescu. Între Poesis [i Poiein. Este [ocant s` afli c`, în ciudap`rerii comune (mai ales în cea marxist`, a partidului) nu exist` niciunîn-afar`, nici în cuvânt, nici în subiect, po]i resim]i [ocul lui Kleist, atuncicând l-a citit pe Kant, care afirma c` suntem prin[i în spa]iul [i timpulsim]urilor. ßi chiar [i logica, cuvântul adic`, cunoa[te doar o interioritate,ceva omenesc, gândit de oameni, vorbit, deci nicicând „transcendental”;prin urmare, este potrivit numai oamenilor, închisoarea noastr`. Iar noi,prizonieri în noi, nu putem fi în afar`, nu putem ajunge la „adev`ratul”copac, la adev`rata femeie, la adev`rata floare!5În Elegia a doua [i în cea de a [asea, mai cu seam` în Omul-fant`,Nichita St`nescu a creionat cel mai bine aceast` team` individual` de a fiexpus, aceast` lips` de teleologie, care profit` de acea durere, de acea„pe[ter`”, „ran`” sau chiar „groap`”, lucruri care le-au întins o capcan`func]ionarilor. Probabil c` la aceasta a contribuit [i închistarea caredomnea în ]ar`, lumea exterioar` fals`, mincinoas` a dictaturii, care eraperforat` doar de natur`, de masa informal`, nesocializat`, sau de naturauman` singuratic`, expus`, lipsit` de ajutor [i, cel mai bine, de cotidianulcare se produce singur. Tinerii care tocmai se aflau într-un proces evolutiv,mai ales tân`ra genera]ie de fii pierdu]i de ]`rani [i de burghezi era expus`dictaturii, „absen]a p`rin]ilor”, a[a cum spunea Nichita a creat o situa]iede tabula rasa, care le-a fost fatal` multora din aceast` genera]ie. Aceast`capcan` este clar exprimat` în Elegia a doua:De îndat` vor pune în ran` un zeu,ca peste tot, ca pretutindeni,vor a[eza acolo un zeuca s` ne-nchin`m lui, pentru c` elap`r` tot ceea ce se desparte de sine.6Cea mai aspr` critic` la adresa acestei capcane totalitare o aduceNichita St`nescu în elegia nenumerotat`, despre tr`d`torul Iuda; estevorba despre Omul-fant`, fant` = sp`rtur`, cr`p`tur`. Un om despicat

52VIA¥A ROMÂNEASCåa[adar, sau un [mecher? Un seduc`tor? Prin aceasta, Nichita are în vederetranzi]ia, saltul, Nimicul la Hegel, „antiteza” absent`, a[adar omulabsen]`.Elegia îi este dedicat` lui Hegel. Este vorba despre om ca puràbstrac]ie, un fel de absolut f`r` via]`. Într-o oarecare m`sur` este reluareaprimei elegii. Este o anti-elegie, anti-poezie, este fantoma „omului nou”,construc]ia vid` a idealului comunist lipsit de realitate. Acest Om-fant` nucre[te organic dintr-un proces evolutiv sau cognitiv, ci „se na[te” într-unmod ciudat, trece dincolo de realitate, nu se na[te din SINE însu[i, în timpce se pred` acelei realit`]i fade, renun]ând, sau fiind silit s` renun]e la sineînsu[i, la interioritatea sa, la r`d`cinile [i identitatea sa, la sâmburele decre[tere, care cere o dezvoltare corespunz`toare, este nevoit s` renun]epentru a se integra:Nu se [tie cine m`nânc` pe cine.Omul-fant` azvârle mari piramidede vidpeste mari de[erturi.Un fel de zombi, de mort, deci:Sufletele mor]ilorsunt atmosfera terestr`.Respir`m sufletele lor;sufletele lor î[i înfig câte un degetadânc în respira]ia noastr`.Omul-fant` moareca s` ia cuno[tin]` de moarte.Pân` [i istoria a devenit o vorb` goal`:Istoria coaguleaz` în cuvinte solemne;viitorul ni se înf`]i[eaz` sub forma uneivorbiripronun]ate de ni[te guricu mult mai perfecte decât ale noastre.P`mântul lui „a fi”î[i trage aerul din p`mântullui „a nu fi”.Nu se [tie cine îl respir` pe cine.

NICHITA SAU METAPOEZIA PERIOADEI ROßII. CONVERTIREA TOTALITARULUI çN UNU 53Regimul totalitar este la guvernare, el nu permite realitatea [i nici peomul care trìe[te cu adev`rat, sufoc` totul:Omul-fant` vine [i vede.Nu se [tie dac` între ochiul lui[i ochiul lucrurilorexist` vreun spa]iu pentru vedere.Retina omului-fant` e lipit`de retina lucrurilor.Se v`d împreun`, deodatÈste, prin urmare, o tr`dare a lui Iuda fa]` de frumoasa lume divin` alui Unu, ceea ce transform` Unul în ghea]a totalitarismului, sufocat delozinci:Nu e loc pentru semne,pentru direc]ii.Totul e lipit de tot.ßtefania Mincu, poate cea mai pertinent` interpret` a lui NichitaSt`nescu, opineaz` c`, în Omul-fant`, nu ar exista decât ne-locul unuidincolo, transformarea acelui Unu fals, convertit, într-un totalitarismcuprinz`tor (tot mereu apar gura cea mare, din]ii, înfulecarea), absen]anumelui [i a subiectului, un „meta absolutizat”.„Dincolo” este „ve[nicia rea” a lui Hegel care aici, pe p`mânt, trebuies` func]ioneze în calitate de stat ro[u, o reconvertire a ideii (Hegel pe dos).Fant` înseamn` [i o cr`p`tur` în sticl`. Sp`rtur`. Dup` Hegel, Nimiculeste o trecere. Dac` în prima Elegie era EL, laten]`, posibilitate, „deixispur”, aici este acel „cu totul altul”, dac` îl cit`m pe Celan; îns` absen]aacestuia, absen]a acelui UNU, ajung s` fie eronatul a-fi-totul întotalitarism [i numai [tiin]a pietrificat` a DIAMAT-ului 2 , numai o gândireputernic`, ucig`toare în slujba unei elite a puterii, nicicând un DIAMATstr`lucitor al spiritului, a[a cum îl vindea Partidul Comunist. Noi, tineriine[tiutori, înfometa]i de cunoa[tere, am c`zut în acel spa]iu intermediardintre sisteme [i, în „absen]a p`rin]ilor”, am aterizat ca ni[te naiviideologici ce eram, în hùl noilor ta]i [i t`tuci. În cazul germanilor dinRomânia, situa]ia era [i mai rea, întrucât, dup` Auschwitz, doriser` s`treac` de partea cealalt` a frontului. A[a c` mul]i au devenit oameni-fant`.2 Abreviere ruseasc` ce \nseamn` „materialism dialectic“. Prin analogie era format [iISTMAT („materialism istoric") (nt., CD)

54VIA¥A ROMÂNEASCåNichita St`nescu este singurul poet european important care, în„parabole ale nespusului”, converte[te totalitarismul lipsei de sens într-ogenial` întoarcere la poezie [i pune într-un sistem poetic sufletul supus,otr`vit de totalitarism. Acest lucru a fost posibil prin întoarcerea la tr`datulHegel, ale c`rui pericole mortale le-a ar`tat (Omul-fant`); dar poetul l-aluat în serios pe sincerul Hegel mai ales în Elegia a unsprezecea.7În subtext, Omul-fant` era [i o revolt` a lui Nichita; Elegia a noua, aoului, unde era vorba despre „incuba]ia” unui Eu prizonier în „ou”, desprepierderea libert`]ii de a zbura, a fost cenzurat`, trebuind s` fie eliminat`.Astfel, el a înlocuit Elegia oului cu una mult mai dur`, a omului-absen]`,care, între timp, a devenit cea mai comentat` Elegie. Este „dialecticanegativ`” a lui Nichita St`nescu, ap`rut` în acela[i an cu opera lui Adorno.Paralele cu întreg ciclul sunt uimitoare; iat`, spre exemplificare, un citatdin Adorno: „...inefabilul utopiei. Ajunge pân` în ceea ce este blestemat s`nu se realizeze. În ceea ce prive[te posibilitatea concret` a utopiei,dialectica este ontologia st`rii false”. (Adorno, Dialectica negativ`, 1966,pag.22). Iar dorul lui Nichita c`tre acel Unu [i speran]a de a fi mântuit dedureroasa „sp`rtur`”, de a ajunge la adev`r [i în textele Elegiilor nu doarprin paradoxuri, lucruri absurde [i grote[ti, toate acestea se reg`sesc înacest pasaj al lui Adorno: „O adev`rat` stare ar fi eliberat` de ea, nicisistem, nici contradic]ie”Chiar [i imposibilitatea de a exprima prin cuvinte lucruri, dar [iinteriorit`]i, de aici f`când parte [i ridicolul filosofiei în fa]a vie]ii, dup`cum spune Adorno: „Filosofia, chiar [i cea hegelian`, se expunerepro[ului general c` ea, având drept material conceptele, ia deciziipreliminare idealiste.” Pentru c`, „în realitate, toate conceptele revin lanon-concepte”, c`ci ele, la rându-le, „sunt momente ale realit`]ii”.Conceptul însu[i este „feti[ist” [i se consider` „realitate autosuficient`”.Acesta nu se poate rezolva „lipind lucruri separate în text”. Totalitarismulacutizeaz` problema, încercând s` suprime omul [i realitatea nu cuconcepte izolate, ci cu lozinci, astfel c`, în tabula rasa a lui „Dumnezeueste mort”, apare un nou Dumnezeu unic, intolerant:În fiecare scorbur` era a[ezat un zeu.Dac` se cr`pa o piatr`, repede era adus[i pus acolo un zeu. (Elegia a doua)

NICHITA SAU METAPOEZIA PERIOADEI ROßII. CONVERTIREA TOTALITARULUI çN UNU 55Omul-fant` este ca un proiect al unei anti-crea]ii, al unei epuiz`ri, odistrugere a fiin]elor [i a prezen]ei, o întoarcere la Nimic, la vid, la stareapietrificat` din totalitarism, sentiment al sufoc`rii:Într-un ou negru m` las înc`lzitde a[teptarea zborului locuind în mine;st` unul lâng` altul, nedezlipit,sinele lâng` sine.Sentimentul unei aripi îmi curge-n spinare,senza]ia de ochi î[i caut` orbita.O, tu, întuneric mare,tu, dezgustat` na[tere încremenit`.S-a a[ezat pe mine o idee[i m` cloce[te matern`.În timp ce în Elegia a noua, a oului, desp`r]irea de sine devine otortur` psihic` prin abstractul ideologiei: „[ir` intim`, curbat`” – în Omulfant`nu mai este posibil` pentru omul nou decât sufocarea a ceea ce esteviu, ca într-o uria[` camer` de gazare:O dat` venit,nu se mai [tie cine-a venit[i cine într-adev`r e de dincolo[i înc` de mai departe de dincolo,este.Totul e lipit de tot;pântecul de pântec,respira]ia de respira]ie,retina de retin`.8Unele Elegii, precum cea de a opta, au în ele ceva de basm;Hyperboreea este un fel de elegie a evaziunii, se resimte aici [i MihaiEminescu, poetul na]ional influen]at de Schopenhauer, îns` Nichita trecedincolo de orice pesimism. Într-a zecea, Sunt, [i în a unsprezecea elegie,sentimentul frânat, împiedicat al aripii este anulat de fantezie înmântuitorul Unu din Elegia a zecea. Dar r`mân paradoxul, contradic]ia înexprimabila sete nestins` de realitate, fiindc` scindarea îl termin` pe acest„animal bolnav”, pe om. Îns` descrierea dureroas` a acestui animal bolnavporne[te de la propria experien]` a unui om din est, prizonier, f`r` o lume

56VIA¥A ROMÂNEASCåa lui, care nu poate nici zbura, nici s` se dezvolte într-o comunitatenormal`, acest anti-Wilhelm Meister, a[a cum îi ziceam noi, a creatfantome umane necoapte, exclu[i din halucina]ia social` ro[ie. ßi iar`[i searat` c` experien]a fundamental` a acelei conditio humana c`reia îi facepl`cere s` uite poate fi descris` poetic [i sublimat` cel mai bine în stareatensionat` a suferin]ei [i a asupririi:g`lbenu[ jum`tate, pas`re jum`tate,într-un joc cu pa[i pe furate.Ou mare! Silab` r`cnit`într-o perpetu` cre[tere smuls`f`r` tavan stalactit`sedus`.Ou` concentrice, negre, spartefiecare pe rând [i în parte.Pui de pas`re respins în zbor (Elegia a noua)9Astfel a r`mas pura interioritate [i cuvântul neputincios,neputincios chiar [i în a exprima aceast` stare tragic nefinit`. În patetismul[i în cripticul sù, însu[i textul reflect` aceast` lips` de limite, care, înexterior, nu a reg`sit nimic real, nimic autentic. În afar` de natur` [i deiubire, ele sunt, pe lâng` limbaj [i idei, unicele motive ale lui Nichita.Acest „animal bolnav” specific, într-un mediu angoasant, putred, redus [iasocial, este expus lipsei de comunicare, lipsei de posibilit`]i comune deexprimare. O lume textual` astfel creat` (chiar [i cea din 11 Elegii) areprea pu]ine semne [i nu poate exprima tot ceea ce înseamn` lumea, dup`cum comentatorul C. Pricop (Glosse la cele 11 Elegii) a recunoscut înc`din 1970. „Aceast` lips` de semne viabile pentru to]i este o neputin]`, oboal`... Aceasta este soarta unui text, care, astfel, începe s` devin` tot maidificil de în]eles [i de descifrat [i r`mâne un semnificant, în care fiecaredenumire este dep`[it` de conceptul pe care trebuie s`-l denumeasc`.” ßiaceasta este tragic, fiindc` exprim` doar inten]ia de a comunica, dar nuESTE aceasta:între v`z [i auz, între gust [i mirosîntinzând ziduri ale t`cerii.Sunt bolnav de zid, de zid d`râmatde ochi-timpan, de papila-mirositoare.M-au c`lcat aerianabstractele animale (Elegia a zecea)

NICHITA SAU METAPOEZIA PERIOADEI ROßII. CONVERTIREA TOTALITARULUI çN UNU 57Prins ca într-un co[mar, ca într-un zumzet de spital, „Sunt” (Elegia azecea”) este opus lui „cogito”, Eul singuratic r`mâne pe cont propriu, iarstatutul de a fi „animal bolnav”, om, înseamn` începutul vindec`rii atuncicând este exprimat, deoarece Eul nu mai este singur, întâlnindu-se cu to]ioamenii prizonieri. Important este c` aceast` situa]ie extrem` periculoas`,aceast` stare de excep]ie a fiin]ei umane în dictatur` face posibil`cunoa[terea, trìrea ca într-un laborator al durerii, sim]irea pe propria pielea ceea ce satisface total, neartificial pe aceast` fiin]` de excep]ie numitòm, precum în libertate sau în bun`stare:Mor de-o ran` ce n-a înc`putîn trupul meu apt pentru r`nicheltuite-n cuvinte, dând vama de razela v`mi.F`r` a fi ascuns` în spatele niciunui paravan, neascuns` în spatele ecranuluitelevizorului sau a geamului de la ma[in`, irumperea senzorialului [ia lipsei este dureroas` (precum în fostul Est, sau în lumile a treia [i a patra,ale foamei):Centrul atomului m` doare,[i coasta cea care m` ]ineîndep`rtat prin limita trupeasc`de trupurile celelalte, [i divine.10În cadrul unei lungi discu]ii pe care am purtat-o, la pu]in timp dup`Revolu]ie, în redac]ia revistei Contrapunct cu reprezentan]i ai tinereigenera]ii, a[a-numi]ii optzeci[ti, Nichita a mâncat b`taie, la modulsimbolic, de la mai tinerii colegi. Mariana Marin, tân`ra poet` exploziv`,l-a atacat nemilos pe cel „pe care îl [i iube[te” – „poetul Nichita St`nescua fost reprezentantul acestei epoci ceau[iste”, [i chiar a[a este, am afirmateu, analizând profund starea intern` a acelei perioade [i numai cârcota[iipot spune: „În spatele sù se practica jocul desprinderii de realitate.” Darnu numai comportamentul sù a fost atacat, ci chiar [i lirica sa, care luasena[tere tocmai ca o contra-mi[care („când lucrurile erau cum erau, el scriadespre cai mìa[tri”, a spus Mariana Marin), iar „poeziile sale desprepoezie” au fost comentate critic. Dar ast`zi, dup` mai bine decincisprezece ani, chiar [i tân`ra poezie s-a racordat acestui stil. ßi, dacàvem în vedere momentul tensionat al complexei ac]iuni poetice al celui

58VIA¥A ROMÂNEASCåvenerat în ascuns, atunci se poate în]elege c` dureroasele absen]e alecuvântului [i ale Sinelui st`nescian, care se transcend pe ele însele, reaparla optzeci[ti, chiar [i la Mariana Marin. Bineîn]eles, aceasta nu se petreceîn „expresii abstracte”, ca st`ri intermediare excep]ionale ale unui dialogcu Eul profund (despre lumea exterioar` a sensului cuvântului), a[a cumse întâmpla la Nichita, dar revin situa]iile-limit`, chiar [i secularizatele„rug`ciuni ale inimii” din ortodoxism, dup` expresia lui St`nescu, ca [icum el însu[i ar fi pacientul lui Barnard, ]inându-[i în mân` propria inimèxtirpat` prin opera]ie, f`r` ca, prin aceasta, s` [i piar`: totul este o uimirevibratorie a clipei. Poate c` aceast` tendin]` a lui St`nescu de dizolvare aunei lumi exterioare rigide, fixe, care devine propriul gust, miros, v`z,auz, pipìt, ca [i cum poetul s-ar mântui în aceast` contopire cu lucrurile,ar g`si, în cele din urm`, realitatea, a influen]at cel mai puternic peoptzeci[ti [i chiar pe cei mai tineri. La St`nescu, totul este o dizolvare(prin cuvânt) într-un sentiment corporal propriu, con[tient:Eu sunt o pas`re care zboar`în urma c`reia aerul se pietrific`.Eu sunt un cuvânt care se roste[tel`sând în urma lui un trup.Eu sunt timpul ce saredintr-un ceas care se cristalizeaz`.Eu sunt iarbacoco[at` de verde.Eu sunt foamea alergândînaintea unei bur]i. (Înaintare)Sentimentul trupului este extrem de important pentru optzeci[ti,prezen]a corporal` [i scenariul sù devin o alegorie lucid`, o sintax`cerebral`. Chiar [i unul dintre cele mai luminate capete ale optzeci[tilor,Cristian Moraru, a realizat o carte St`nescu, iar faima sa cre[te nem`suratîn ]ar`.11Poate c` tot ceea ce este real în jurul acestui poet este o reluare târzie alui Rimbaud, Mallarmé, Valéry – dup` radicala distrugere a timpului înreal (epoca totalitar`) [i dup` dizolvarea cu adev`rat trìt` a Eului. Unadev`r paradoxal: esen]a liric` urmeaz`, extrem de concentrat`, dicteului

NICHITA SAU METAPOEZIA PERIOADEI ROßII. CONVERTIREA TOTALITARULUI çN UNU 59interior al cuvântului poetic, îns` acesta r`mâne, în cele din urm`, unmister, un loc al lui Dedalus, un enigmatic labirint, cu o construc]ie [i unpoiesis periculoase, ajungând pân` în domeniile nule ale „Necuvintelor”:Se arat` fulger`tor o lumemai repede decât chiar timpul literei A.Eu [tiam atât: c` ea exist`,de[i v`zul dinapoia frunzelor nici n-o vedea.(Elegia a treia)Poezie a imposibilului, care urc` din sine îns`[i, care se gânde[te pesine ca structur`: eteologie, a[adar, ca la T.S. Eliot, o evadare din Eu, dinsentimentul personal, din propria amintire. Nichita St`nescu încearc` s`formeze cuvântul ca pe o anulare a separ`rii dintre subiect [i obiect înacest loc special, s` intre în lucruri, s` le trezeasc` din interior. Importantr`mâne la aceast` cùtare de sens care dep`[e[te limitele (care cunoa[teteoria lui Heisenberg precum [i fizica cuantic`), c` Nichita include înaceast` ars combinatoria toat` [tiin]a care îi era accesibil`, de laastronomie [i matematic`, pân` la biologie [i medicin`, încearc`, a[adar,o poezie enciclopedic`. Aceast` poetic`/poiesis câ[tig` printr-o nou`metaforic` ce oglinde[te substratul emo]ional [i terminologic al [tiin]ei, onou` în]elegere a cuvântului care une[te, printr-un apriori exprimabilmatematic, experien]a senzorial` [i spa]iul interior dincolo de spa]iu, timp[i limb`; este un fel de lup` cu care lumea corporal` [i mai ales propriulcorp pot fi v`zute din exterior [i de la distan]`. Este o poetic` ce ar puteafi actual` [i ast`zi pentru Occident, dup` ce grani]ele vizibile au c`zut, darse arat` noi frontiere invizibile, ontologice, precum [i zidurile unei noicenzuri, care ar trebui desfiin]ate, pentru a te putea apropia de acel abispostcomunist între lumea senzorial` [i lumea spiritual` electronic`.Normal c` acest lucru nu mai este valabil doar pentru poeziaromâneasc`, care trebuie s` slujeasc` drept exemplu, mai ales lirica luiNichita St`nescu, pentru starea actual` de con[tiin]`. Dar ceea ce i-acapacitat pe St`nescu [i pe întreaga genera]ie [aizecist` este paradoxal:anume a privi aceast` polifonie [i jocul metaforic hermetic, codat esteticdrept un loc unde te po]i ascunde, unde po]i evada, iar jocul de-a v-a]iascunselea cu metafora putea induce în eroare cenzura. Asta e istorie.Ceea ce r`mâne este rezultatul, foarte actual [i în ziua de ast`zi, înpostmodernism. În vremea dictaturii au existat [i versiuni interliniare aleunei limbi de sclavi, stilistic extrem de dezvoltat`; cititorului îi erautransmise enun]uri brizante, iar transcenden]a era considerat` politic`.Aceast` brizan]` în poezia actual`, acest Unu totalizant împotrivaplatitudinii globalizante [i a credin]ei în absolutul trupului [i al lumii

60VIA¥A ROMÂNEASCåexterioare a capitalului [i consumului sunt în continuare valabile, sim]ulinterior este, iar`[i, o neputincioas` rezisten]`.12În Elegia a zecea, poate cea mai important`, este adus în discu]ie acel„sim] interior” care, dup` Kant, se adreseaz` „bunului suprem” al omului:dorul de unitate, problema de baz` a religiei [i filosofiei; în cazul luiSt`nescu, resim]it vital din punct de vedere lingvistic [i transformat înpoezie: o durere a scind`rii sim]urilor, deoarece, conform lui, exist` un„organ” al unit`]ii care se opune dualit`]ii, celor doi ochi, celor douùrechi, celor dou` n`ri:Sunt bolnav. M` doare o ran` [...] Invizibilul organDar eu sunt bolnav. Sunt bolnavde ceva între auz [i vedere,de un fel de ochi, un fel de urecheneinventat` de ere.ßi aceast` boal` de a suferi de scindarea senzorial`, de jos, de timp,aminte[te mai degrab` de Kant decât de Hegel. Pentru Kant, timpul cafenomen are ceva nelini[titor, deoarece î[i vedea spiritul determinat dinalt` lume, aici fiind doar prizonier. Se vedea stând strìn în spatele unuizid senzorial [i supus modului în care el [i to]i oamenii trebuie s` vad`. LaSt`nescu:între v`z [i auz, între gust [i mirosîntinzând ziduri ale t`cerii.În spate, „organul invizibil”; la Kant poate fi privit ca „determinareafiin]ei sale numai sub forma sim]ului interior”. Omul este un strìn înlumea de lumin`, pentru c`, dup` Kant, el este o copie a „binelui suprem”,a acelui „Unu”. Dar acest „sim] intern” dep`[e[te cu mult lumea obi[nuità sim]urilor, fiindc`, o experien]` nu e posibil` decât prin înaintareatimpului în impresiile exterioare, atunci când exist` o „leg`tur`” sau„unitate” a con[tiin]ei noastre ca o „unitate a apercep]iei” (sau acon[tiin]ei). La Nichita:Mor de-o ran` ce n-a înc`putîn trupul meu apt pentru r`nicheltuite-n cuvinte, dând vam` de razela v`mi.

NICHITA SAU METAPOEZIA PERIOADEI ROßII. CONVERTIREA TOTALITARULUI çN UNU 61„Unitatea sintezei în diversitate”, numea Kant acel punct-nodal alfilosofiei sale, care vindeca acea ran`. La poetul St`nescu, se pare c` acest„sim] intern” al „invizibilului organ” are o putere enorm` [i se extindetreptat în toate lucrurile, deoarece lucrurile separate, împr`[tiate, precum[i Eul, îl „dor” ca [i cum ar fi martorii unei rupturi nemaiauzite, ca [i cândîntreaga lume ar fi fost f`cut` buc`]i.ßi, astfel, în lucrul separat, c`zut din întreg:[i la voia vidului cosmic l`sat[i la voia divin`.Sau:M` doare c` m`rul e m`r,sunt bolnav de sâmburi [i de pietre,de patru ro]i, de ploaia m`runt`de meteori]i, de corturi, de pete.Dar paralela merge [i mai departe. St`nescu sufer` [i din cauzascind`rii interioare dintre Eu [i con[tiin]`, Eu [i Sine, Eu [i spirit, Eu [ivocea interioar`, dintre Sinele [i Sinea sa.Bipolaritatea con[tiin]ei apare în Elegia a doua, în prima fiind încàscuns`. Absen]a originar` a Sinelui, care este scindat [i abia observat,natura proprie este delegat` cuvântului [i, prin aceasta, se acoper`diferen]a [i tragismul fiec`rei clipe, chiar [i permanenta seduc]ie de aconsidera „real” ceea ce ni se transmite prin intermediul sim]urilor.ßi nu numai în dictatur` orice ruptur` este cârpit` cu ajutorulcuvintelor, ci este o caracteristic` [i o necesitate general uman`. St`nescuse revolt` împotriva acestui lucru, la el are loc o transformare a înlocuiriiprin cuvânt. Este reconvertit` chiar [i poetica aristotelic`, acolo undemetafora, cuvântul sunt un fel de substitut pentru cuvânt. La Nichita esteo antisubstitu]ie, o antiînlocuire împotriva feti[iz`rii, la el cuvântul trebuies` înlocuiasc` lucrul, nu invers. Aici se vede cât de departe duce la elcritica fa]` de feti[izarea ideologic` a seduc]iei, duce la seduc]ii generalede gândire, pentru el, orice numire înseamn` o ruptur` cu sine însu[i, odesp`r]ire de adev`ratul sim] adânc, care oglinde[te [i Eul; se oculteaz`doar ceea ce este imposibilitate cotidian`. Conform lui Nichita, avemacces la adev`rata esen]` doar atunci când lucrurile cad din numele lor.Dac` nu suntem aten]i, ne pierdem rapid, prin „metonimizare”, pe noiîn[ine, lucrurile, capacitatea de recunoa[tere, „ochiul”. Mai ales în

62VIA¥A ROMÂNEASCådictatur` aceste lucruri sunt atât de evidente, încât nu le putem trece cuvedereaDe îndat` vor pune în ran` un zeu,ca peste tot, ca pretutindeni,vor a[eza acolo un zeuEra de ajuns s` se rup` un pod,ca s` se a[eze în locul gol un zeu[...]Cuvântul care intermediaz` între noi [i realitate, acoper` ruptura dintrecuvânt [i lucru, iar absen]a noastr`, care, prin concentrarea atent` asupraunui punct al lumii exterioare, se manifest` ca vid, ca ruptur`, caneparticipare la lumea exterioar` [i produce teama de a înnebuni, ne aparedoar arareori drept scindare între Eu [i lumea exterioar`: absen]acon[tiin]ei, apoi iar`[i prezen]a; s` vezi c` lumea exterioar` s-a mi[cat, c`înc` e[ti AICI:Vine vederea, mai întâi, apoi pauz`,nu exist` ochi pentru ce vine;vine mirosul, apoi lini[te,nu exist` n`ri pentru ce vine;apoi gustul, vibra]ia umed`,apoi iar`[i lips`Suntem, ca s` zicem a[a, „cunoscu]i” [i, în acela[i timp, „cunosc`tori”.Dup` Kant, aceast` „deosebire a Sinelui” este „imposibil de explicat...unfapt evident...ea demonstreaz` o capacitate cu mult peste sim]uri....pe bazaposibilit`]ilor ra]iunii” 3 Cuvântul magic al acestei capacit`]i se nume[te„judecat` sintetic`” sau celebra „unitate a sintezei în diversitate”. De fapt,este vorba despre men]ionata participare la „Unu”, despre icoana luiDumnezeu din noi, c`ruia niciodat` nu-i vine rândul, fiindc` ne sim]imstrìni fa]` de noi, dup` cum lucrurile ne sunt strìne; cei c`zu]i în truptrebuie s` r`mân` necunoscu]i, atâta vreme cât noi nu vedem decât trupuriseparate, un fel de c`dere în p`cat, întrucât suntem prizonierii corpurilor[i sim]urilor noastre:3 Kant, Scrieri despre progresele metafizicii, edi]ia Academiei XX, pag.270

NICHITA SAU METAPOEZIA PERIOADEI ROßII. CONVERTIREA TOTALITARULUI çN UNU 63Sunt bolnav nu de cântece,ci de ferestre sparte,de num`rul unu sunt bolnav,c` nu se mai poate împarteCarl Friedrich von Weizsäcker a explicat foarte frumos prinintermediul teoriei cuantice din fizica actual`, ce a avut de înv`]at dingândirea lui Kant: „Pluralitatea lucrurilor pe care le percepem nu este, laurma urmei, adev`rat`”. Obiectele izolate nu ar însemna decât„cunoa[terea incomplet` a coeren]ei realit`]ii. Dac` exist` o ultim`realitate, atunci ea este unitatea. Privind din perspectiva acestei unit`]i,obiectele sunt doar obiecte pentru subiectul finit (subiecte c`rora lelipse[te o anumit` cunoa[tere) (adic` sunt suflete individuale supusecondi]ion`rilor corporalit`]ii). 4„Sim]ul intern” nu mai este doar „organul invizibil” care doare ci, laNichita, este [i dragostea, care mijloce[te, care vindec`:Gravita]ie a inimii mele,toate-n]elesurile rechemându-lemereu înapoi. Chiar [i pe tine,rob al magne]ilor, gândule. (Elegia a treia)13În Elegia a unsprezecea, St`nescu revine la prima Elegie, ca un dacapo al unit`]ii, pe o treapt` superioar`. La „simplitatea de a face greu”(Brecht):Totul e simplu, atât de simplu încâtdevine de neîn]eles.Totul este atât de aproape, atâtde aproape, încâtse trage-napoia ochilor[i nu se mai vede.Un tip de smerenie cognitiv`, o lips` de preten]ii, ne[tiin]a superioar`,ca s` zicem a[a, ca cea mai înalt` treapt` a logicii socratice, dar [i a fizicii4 C.F. von Weizsäcker, çn gr`dina omenescului, op.cit, pag.185

64VIA¥A ROMÂNEASCåcuantice moderne. Ca [i cum lumea nu s-ar l`sa cunoscut` ca întreg prinîntreb`ri [i concepte, ci doar cu inima:Inim` mai mare decât trupul,s`rind din toate p`r]ile deodat`S` accep]i c` totul este a[a cum este, s` fii „ra]ional” în sens hegelian,nu poate fi decât ironic în imperiul ro[u [i, totu[i, aceasta este ca uncontra-proiect la faptul c` minciuna ridic` frecven]ele scârbei acestei lumide lozinci: teatrul absurd al unei societ`]i îndreptate împotriva ra]iunii, atimpului, adev`rului rezida într-o materializare a abstractului, a „ideii”, a„planului”. Se controla tot ceea ce se petrecea cu adev`rat în min]i, însuflete. Organul suprem de control era limba pervertit`. Limbajullozincilor ca o oglind` a unei logici eronate, înguste. R`d`cinile suntadânc împlântate în gândirea occidental`: odat`, scrisul era materializareaimaterialului. Cu timpul, infinitul s-a restrâns la paragrafe pe hârtie.Dincolo sunt adev`ratele enigme, care nu pot fi controlate, niciadministrate, nici închise:A fi înùntrul fenomenelor, mereuînùntrul fenomenelor.A fi s`mân]` [i a te sprijinide propriul tù p`mânt.Ceea ce ESTE nu este „dat”, ci se afl` în devenire, este proces: Elegiaa unsprezecea se bazeaz` pe Hegel, ceea ce se întâmpl` este v`zut ca„munc`”A intra cur`]it în muncilede prim`var`,a spune semin]elor c` sînt semin]e,a spune p`mântului c` e p`mânt!S`mân]a pe post de informa]ie cosmic` misterioas`, nef`cut` de mânaomului, care deja con]ine în sine viitorul copac sau om, este, deci, spiritcare nu se relev` ca spirit [i care, în noi, devine proces inspirator. Îngreac`, semeion înseamn` atât s`mân]`, cât [i semn:Dar mai înainte de toate,noi suntem semin]ele, noi suntemcei v`zu]i din toate p`r]ile deodat`,

NICHITA SAU METAPOEZIA PERIOADEI ROßII. CONVERTIREA TOTALITARULUI çN UNU 65ca [i cum am locui de-a dreptul într-un ochi,sau un câmp, pe care-n loc de iarb`cresc priviri – [i noi cu noi în[inedeodat`, duri, aproape metalici,cosim firele, astfel ca eles` fie aidoma tuturor lucrurilorîn mijlocul c`rora trìm[i pe careinima noastr` le-a n`scut.Îns` totalitarismul este antinatural [i este opusul informa]iei. Pentru cìnforma]ia ofer` acele forme, care preschimb` neperiodicul în periodic.Tentativele r`s`ritene clasice de a suprima aceste domenii intermediare,b`nuite fiind ca periculoase [i „du[m`noase”, unde „programulabsolutiz`rii omului” a fost haotic, sunt s`r`c`cioase, primitive,insuportabil de plate [i, de aceea, urâte, chiar dac` îngrozitor de eficiente.Dar poezia a ref`cut natura, adev`rul, iubirea... a[adar frumuse]ea.DIETER SCHLESAKÎn române[te de COSMIN DRAGOSTEText preluat, cu acordul autorului, din volumul Nichita St`nescu, ElfElegien. Aus dem Rumänischen und mit einem Nachwort: Metapoesie derroten Zeit von Dieter Schlesak, Pop Verlag, Ludwigsburg, 2005

ALI SHEHZAD ZAIDIREVRåJIND LUMEAObservând modul în care cultura noastr` demitologizat` a fost dince în ce mai golit` de sens, Peter Lowentrout sus]ine c`literatura unor autori de fic]iune precum Mircea Eliade (1907 –1986) poate reda vie]ii noastre un nou sens al sacrului [i poate chiar revr`jilumea. 1 Lumile imaginare care readuc în actualitate uimirea [i fervoareareligioas` sunt fundamentale, c`ci, dup` cum ne spune Eliade, prinintermediul imagina]iei, „spa]iul devine sacru, iar astfel, în mod evident,real.” 2 Textul lui Eliade Un om mare, publicat pentru prima oar` în 1948[i scris cu trei ani înainte în române[te, limba sa matern`, numit` de Eliade„limba viselor mele” 3 , este o nuvel` care, în descenden]a imagina]ieiprivit` drept descoperire metafizic`, exploreaz` o dimensiune existen]ial`,punctat` cu elemente de spaim` [i uimire. La fel ca omul invizibil al luiH.G. Wells sau gândacul cu caracteristici umane al lui Kafka, EugenCucoanes, protagonistul din Un om mare, se înstrìneaz` de ceilal]i dincauza unei extraordinare schimb`ri a caracteristicilor sale fizice. Eugendispare la finalul nuvelei, l`sând cititorul s`-[i imagineze singur soarta decare personajul acesta a putut avea parte. 4Naratorul neidentificat din acest text descrie cum Eugen, fostul sùcoleg de clas`, vine într-o bun` zi acas` pentru a povesti cum, într-un modcu totul inexplicabil, a început s` creasc` din ce în ce mai înalt cu câtevazile în urm`. Cu toate c` merge s` consulte mai mul]i doctori, nici unul nu1 Peter Lowentrout, „The Rags of Lordship: Science Fiction, Fantasy and theReenchantment of the World“, Mythlore 41, Winter-Spring 1985, p. 47.2 Citat în Rachela Permeter, „Romantic Postmodernism and the Literary Eliade“, ChangingReligious World: The Meaning and End of Mircea Eliade. Ed. Bryan Rennie Albany StateUniversity of New York, 2001, p. 98.3 Citat în Matei C`linescu, „The Function of the Unreal Reflections on Mircea Eliades ShortFiction“, Imagination and Meaning: The Scholarly and Literary Worlds of Mircea Eliade.Eds. Norman J. Girardot and Mac Linscott Ricketts, New York, Seabury Press, 1982, p. 147.4 Maupassant folose[te o tehnic` narativ` similar` în nuvela sa La Horla, unde un naratorpoveste[te, folosind tot persoana întâi, cum un spirit îl ia în st`pânire, doar pentru a-[i l`sanara]iunea neterminat` atunci când se decide s`-[i sfâr[easc` via]a.

REVRåJIND LUMEA 67[tie cum s` explice, ca s` nu mai vorbim de g`sirea unui posibil tratament,aceast` nea[teptat` „macrantropie”. Explica]iile ra]ionale ale acesteicre[teri bru[te, cum ar fi tuberculoza osoas` sau existen]a, în corpulpersoanei implicate, a unei glande disp`rute din epoca pleistocenului nuconduc nicìeri. În scurt` vreme, o mul]ime de trec`tori curio[i [i deziari[ti se adun` în fa]a casei lui. De[i abia de mai m`nânc`, Eugencontinu` s` creasc` aproximativ cu un centimetru pe zi, a[a c` are nevoiede haine noi.Logodnica lui Eugen, Lenora, împreun` cu un prieten, naratorul, suntsingurii oameni care-l mai viziteaz` pe Eugen, cel care se ascunde deprivirile curioase ale celorlal]i. La scurt timp, protagonistul se confrunt`cu probleme tragice: are dificult`]i de auz iar vocea îi devine aproape denerecunoscut: „Râsul îi p`rea cu totul schimbat [i încetase s` mai semenecu un râs, c`p`tând o tonalitate stranie, ca un copac fo[nind sau ca ecoulunei p`duri în b`taia vântului.” (41) 5 Mai degrab` decât s`-[i curme via]a,Eugen alege s`-[i p`r`seasc` locuin]a [i s` se duc` în mun]i „pentru avedea ce e în stare Mama Natur` s` fac` cu mine, cât de departe poatemerge” (49). Când ia aceast` decizie, glasul sù a c`p`tat deja pe de-antregulcaracteristici deloc umane [i „începuse s` semene cu un soi deexplozie infra-fonic`, cu suspinul, cu [oaptele [i gemetele obi[nuite doarîn lumea naturii. Sunetele pe care le scotea acum p`reau când murmurulîndep`rtat al unui pârâia[, când c`derea unei cascade, când vântul trecândpe deasupra unui lan de porumb sau o aplecare sub furtun` a crengilordintr-o p`dure semea]`.” (53) Eugen î[i începuse drumul c`tre o revenirela elementele primordiale.Privindu-l ]int` pe narator, „ca [i cum ar fi încercat pentru cea din urmòar` s`-[i pecetluiasca buzele [i s`-[i înmormânteze secretul” (47), Eugenîi cere acestuia s` aib` grij` de Lenora. Acest secret anun]` trezirea uneinoi con[tiin]e: „Uneori am acest sentiment straniu, totul se petrece ca [icum mi-a[ pierde min]ile – dar iat`, aud lucruri ciudate. Mi se pare c` audun ceasornic ticìnd tot timpul, dar nu e chiar un ceasornic. Pare a fialtceva, ceva ce bate regulat asemenea unui puls [i-i simt pulsa]ia în toatelucrurile din jur în acela[i timp.” (45) Aceast` descriere a unei lumipulsatorii ne îmbolde[te imagina]ia pe m`sur` ce animatul [i inanimatuldispar în calitatea lor de categorii conceptuale. Sim]im c` lumea este vie,nu doar în sensul c` moleculele vibreaz` [i pulseaz`, ci [i pentru càpar]inem noi în[ine unui univers viu.Naratorul îl duce pe Eugen, care are aerul descompus [i s`lbatic „alunui profet de orori apocaliptice”, mai întâi la un taxi pentru a-l conduce5 Toate referirile la Un om mare sunt extrase din Mircea Eliade [i Mihai Niculescu,Fantastic Tales. Ed. and trans. Eric Tappe, London, Forest Books, 1990.

68VIA¥A ROMÂNEASCåacas`, iar apoi îl conduce cu o furgonet`, în mun]i. Naratorul creeazìluzia verosimilit`]ii printr-o serie de aluzii la anumite relat`ri din pres`privind aceast` c`l`torie. În mun]i, naratorul e martorul momentului încare Eugen „î[i ridic` bra]ele spre cer, întruchipând parc` oînspìmânt`toare figur` profetic`, [i începe s` vorbeasc`, s` urle, s` trige,s` cânte, adresându-se direct vìlor [i mun]ilor”. (59) În mijlocul acesteicomuniuni cosmice, Eugen roste[te câteva cuvinte asem`n`toare expresiei„Vox populi” [i „Vox clamantis in deserto”. Cea de pe urm` aduce amintede povestea Sfântului Ioan Botez`torul, cel care a predicat în de[ert, [i deanumite fragmente biblice care lumineaz` brusc semnifica]ia exilului luiEugen, cel care predic` el însu[i pentru [i în fa]a s`lb`ticiei: „E un glas cestrig`:/ Preg`ti]i calea pentru Domnul/ prin pustie,/ face]i un drum netedde-a lungul de[ertului pentru/ Dumnezeul nostru.” (Isaia 40: 3) 6 Dar neamintim [i acele pagini din Isaia care trimit la ideea ciclurilor umanit`]ii[i vegeta]iei: „Un glas spune: «Plângi!»,/ Iar altul: «De ce s` plâng?»/ C`citoat` lumea e o întindere de iarb`,/ nimic nu dureaz` mai mult decât ofloare/ în mijlocul câmpului./ Iarba se ve[teje[te, floarea se ofile[te,/ cândr`suflarea lui Dumnezeu coboar`/ asupra lor;/ iarba se ve[teje[te, florile seofilesc,/ îns` cuvântul Dumnezeului nostru va r`m~ne/ în veacul vecilor.”(Isaia 40: 6-8) 7Într-un alt fragment din Isaia, poate chiar punctul care l-a inspirat peEliade în scrierea acestei nuvele, îl putem întrez`ri parc` pe Eugenstrigând pe deasupra întregii lumi: „Cine a m`surat apele în/ palma mâiniisale/ sau cu puterea lui a pus grani]e/ cerului?/ Cine e cel ce ]ine totp`mântul lumii/ într-o bani]`,/ cine cânt`re[te mun]ii/ [i pune dealurile înbalan]`?” (Isaia 40: 12) 8Naratorul se întoarce la Bucure[ti în acea zi, cu câteva scrisori pentruLenora de la Eugen. Lenora vrea s`-l revad` pe Eugen, convins` c` ea îlpoate în]elege. Când naratorul [i Lenora se întorc la ascunz`toarea luiEugen din mun]i, acolo unde naratorul îl l`sase pe acesta cu câteva zile înurm`, Eugen are deja [ase sau [apte metri. „Când î[i ridic` umerii dinvalea aceea, p`rea asemenea lui Neptun ridicându-se din valuri. Oasemenea priveli[te înspìmânt`toare te l`sa mut. Nu era, de fapt, ospaim` propriu-zis`, ci o uimire stranie care parc` te scotea din timp [i teproiecta în zorii timpului mitic.” (65) Cum Eugen nu-l mai poate auzi,naratorul îi d` o t`bli]` de lut, pe care Eugen scrie criptic: „E bine.”Misterul se adânce[te, a[a cum [i trebuie, c`ci, dup` cum spune Vladimir6 The New English Bible. Eds. Samuel Sandmel, M. Jack Suggs and Arnold J. Tkacik, NewYork, Oxford University Press, 1976, p. 770.7 Ibid., p. 770.8 Ibid., p. 771.

REVRåJIND LUMEA 69Solovyov, „caracteristica de baz` a fantasticului pur este aceea c`niciodat` acesta nu apare cu claritate, deoarece fantasticul se insinueaz`,mai degrab` decât oblig` pe cineva s` cread` într-o interpretare mistic` afenomenelor.” 9Naratorul vrea ca Eugen s` elucideze eternele întreb`ri: „Spune-nedac` Dumnezeu exist` [i ce-ar trebui s` facem ca s`-l putem cunoa[te [inoi. Spune-ne dac` exist` vreo via]` dup` moarte [i cum trebuie s` nepreg`tim pentru ea. Spune-ne ceva! Înva]`-ne!” Eugen de-abia mai poateda aten]ie unei asemenea realit`]i de moment, c`ci, a[a cum observÀlfred North Whitehead, „natura religiei este ceva mai cuprinz`tor decâtfaptele prezente... [i totu[i ceva ce e dincolo de capacitatea noastr` deîn]elegere.” 10 Când arat` spre cer, naratorul scrie o întrebare pe t`bli]`:„Ce e acolo?” [i prime[te r`spunsul, scris cu mare greutate: „Totul” (69).Asemenea naratorului, cititorul e [i el uimit peste m`sur`, iar aceast`perplexitate se va transforma, apoi, în revela]ie.Eugen rupe trei crengu]e de pe ramura unui copac [i le d` pe rândLenorei, [oferului furgonetei [i naratorului, care descrie momentulrespectiv dup` cum urmeaz`: „Le-am primit cu mare team`, ca [i cum amfi ghicit într-un vis c` taina cutremur`toare a p`mântului ni se dezv`luisedeodat`.” (69) Naratorul nu insist` mai mult, c`ci cititorul este acela caretrebuie s` interpreteze imaginea crengilor, o imagine care evoc`, f`r` doar[i poate, Pomul Cunoa[terii Originare precum [i ciclul vie]ii, cre[terea,dec`derea [i reînnoirea. Imaginea o aduce în minte, f`r` îndoial`, [i peaceeea a Crengii de Aur, magica ramur` de vâsc pe care Aeneas i-a dat-oPersefonei pentru a putea intra în lumea de dincolo (Vergiliu poveste[teacest episod în Eneida.) Se sugereaz`, astfel, c` eul este iluzoriu, c`suntem mai mult decât noi în[ine atâta vreme cât facem parte dintr-ununivers con[tient.Creanga reprezint` o hierofanie, un obiect în care se întrupeaz` sacrul,care va fi, apoi, revelat prin intermediul sù, sau care, în termenii luiEliade, „arat` [i face evident` coexisten]a esen]elor contradictorii: sacrul[i profanul, spiritul [i materia, eternul [i efemerul.” 11 Imaginea simbolicà crengii dep`[e[te limitele unui anumit sistem de gândire, asemenea unuipoem [i, dup` cum arat` Archibald MacLeish: „A poem should not mean/9 Citat în C`linescu, p. 149.10 Alfred North Whitehead, Science and the Modern World, New York, MacMillan, 1931,p. 275.11 Citat în Douglas Allen, Myth and Religion in Mircea Eliade, New York, Garland, 1998,p. 79. Termenul de „hierofanie" combin` cuvintele grece[ti „hiero-“ („sacru"“) [i „phainein“(„a ar`ta“), Allen, p 74 .

70VIA¥A ROMÂNEASCåBut be.” („Un poem nu trebuie s` însemne/ Ci s` fie.”) 12 Creangaaminte[te [i darul pe care Buddha l-a f`cut unui discipol al sù 13 , dar [icùtarea sensului ultim, exprimat` de Daud Kamal în The Gift (Darul):„Am citit/ undeva/ c` Buddha/ i-a dat un pumn/ de frunze galbene/ luiAnnanda/ [i i-a spus/ c` în afar` de acelea/ mai erau/ alte mii/ [i alte miide adev`ruri/ împr`[tiate/ pe tot p`mântul./ Era toamn`/ [i din dep`rtare/s-au auzit sunetele/ tal`ngilor vitelor./ Iar eu/ am încercat/ s` sondez/adâncurile/ fiin]ei mele/ dar n-am g`sit nimic –/ nici/ adev`ruri fragile/ [inici minciuni/ frunzoase [i verzi.” 14Cu toate c` scriitorul din el „a refuzat orice colaborare con[tient` cusavantul [i interpretul simbolurilor” 15 , Eliade aduce mereu în actualitatemiturile [i cosmogoniile în întreaga sa oper`. Eliade considera c` tratatelesale de religie, scrise în francez`, precum [i textele sale fantastice, scriseîn român`, proveneau dintr-un impuls înrudit, cât` vreme „arta nu-i nimicaltceva decât o transcendere magic` a obiectului, proiec]ia acestuia într-oalt` dimensiune, eliberarea sa prin concretizare magic` [i creativitate.” 16El î[i considera cercet`rile [tiin]ifice [i imagina]ia literar` dreptmanifest`ri diferite ale spiritului, diurn, respectiv nocturn, v`zute ca ni[tecategorii independente ale activit`]ii spirituale.(32) „Imagina]ia literarèste continuarea creativit`]ii mitologice [i a experien]ei onirice”, observaEliade, [i „la fel cum toate fenomenele religioase sunt hierofantice însensul c` reveleaz` sacrul dintr-un obiect sau act profan, crea]ia literar`12 Archibald MacLeish, „Ars Poetica“, The Norton Anthology of Modern andContemporary Poetry, vol. 1. Eds. Richard Ellman, Jahan Ramayani and Robert O’Clair,New York, W.W. Norton, 2003, pp. 515-16.13 În jurnalul sù, Mircea Eliade î[i aminte[te o zi de toamn` când a contemplat câ]ivacopaci în timp ce ]inea o prelegere despre buddhism: „Mi se pare c` v`d din nou acei copacimari, [i mai ales acel stejar din curtea universit`]ii, care-[i pierdea frunzele una dup` alta, [icare m` fascina atât de mult, încât m` temeam c` nu voi fi în stare s`-mi termin ideile dincauza faptului c` eram prea tentat s` m` tot uit pe fereastr`… Oare de ce am fost a[a deimpresionat de contextul prelegerii mele (toamn`, frunze care c`deau, ofilirea vegeta]iei)atunci când analizam structura [i func]ia terapeutic` a mesajului lui Gautama Buddha?"(Mircea Eliade, Journal III, 1970-78. Trans. Teresa Lavender Fagan, Chicago and London,University of Chicago Press, 1989, p. 65.)14 Daud Kamal, The Gift, A Selection of Verse, Karachi, Oxford University Press, 1997, p.15.15 Permenter, p. 99.16 Mircea Eliade, „Literature and Fantasy", Waiting for the Dawn: Mircea Eliade inPerspective. Eds. David Carrasco and Jane Marie Swanberg, Boulder, Westview Press,1985, p. 62.

REVRåJIND LUMEA 71dezv`luie sensurile universale [i exemplare ascunse în cele mai obi[nuiteevenimente.” 17Eugen d` crengile naratorului [i Lenorei, râzând cu poft`, ca în fa]aunei glume cosmice. Lenora ]ip` [i-[i pune mâinile la ochi îngrozit` atuncicând Eugen încearc` s-o s`rute [i-[i d` seama, asemenea naratorului, c` etimpul s` plece de acolo. Eugen se arat` dispre]uitor fa]` de ultimele urmeale civiliza]iei, refuz~nd s` primeasc` uneltele [i proviziile care-i fuseseràduse. În zilele urm`toare, naratorul aude mai multe zvonuri contradictoriireferitoare la mai multe apari]ii ale lui Eugen în diferite locuri, acest faptsugerând limitele cunoa[terii umane [i ale în]elegerii ra]ionale.Dup` dou` s`pt`mâni, mergând cu ma[ina unui prieten, naratorul îlvede pe Eugen pentru ultima oar`, „în`l]ându-se pe fundalul cerului senin,cu barba în vânt, ca o apari]ie de sfâr[it al lumii.” (75) Ultima veste despreEugen, aparent lipsit` de fundament, îl prezint` cufundându-se în mare,izvor al vie]ii. Imaginea lui Eugen cufundat în apele m`rii aduce în aten]ieatât titlul românesc al nuvelei, Un om mare 18 , precum [i propria via]` a luiEliade, ca etern exilat. Dup` cum scrie Joseph M. Kitagawa, Eliade adescoperit în propria existen]` departe de ]ar` o metafor` a experien]eireligioase moderne a umanit`]ii. 19 Când Eugen dispare, el las` cititorul,adev`rat co-autor al tuturor textelor de aceast` factur`, s`-[i imaginezesoarta personajului [i astfel s` mediteze asupra angoasei ultime aumanit`]ii [i asupra celei dintâi uimiri a ei.ALI SHEHZAD ZAIDIÎn române[te de RODICA GRIGOREDl. Ali Shehzad Zaidi pred` spaniola la Universitatea de stat New York dinCanton. Este posesorul unui master în englez` la Universitatea din Peshawar(Pakistan), al unui master în englez` la Queens College (City University of NewYork) [i al unui doctorat în literatur` comparat` la Universitatea din Rochester.A publicat mai multe studii de literatur` comparat` despre Shakespeare [iCalderon [i este director al publica]iilor de la Transformative Studies Institute. Ascris mai multe studii despre literatura lui Mircea Eliade.17 Mircea Eliade, „Literary Imagination and Religious Structure", Waiting for the Dawn:Mircea Eliade in Perspective. Eds. David Carrasco and Jane Marie Swanberg, Boulder,Westview Press, 1985, p. 19.18 Adjectivul românesc „mare" înseamn` „înalt", „impun`tor", „vast" [i „lung" (în ceea ceprive[te durata temporal`). Termenul este, de asemenea, substantiv derivat din limba latin`[i desemneaz` o întindere de ap`.19 Joseph M. Kitagawa, The History of Religions. Understanding Human Experience,Atlanta, Scholars Press, 1987, p. 347.

ancheta VRSCRIITORII ßI BIBLIA (III)Dac` fenomenul literaturii erotice a atras imediat aten]ia, dup` 1989, caefect al libert`]ii detabuizate aduse de pr`bu[irea dictaturii comuniste,fiind frecvent dezb`tut în anchete, publica]ii literare, presa cotidian`,emisiuni radio [i tv, redescoperirea sacrului [i a cultului, ca r`d`cin` originar` aculturii, r`mâne un teritoriu înc` de investigat, în toate implica]iile sale profunde,dincolo de hemoragia de crea]ii cu tematic` religioas`, care i-a recuperat pe sl`vitoriide ieri ai comunismului, r`ma[i în pan` de identitate dup` c`derea mult cântateiperechi dictatoriale.Ancheta „Scriitorii [i Biblia”[i-a propus s` investigheze aceast` direc]ie reg`sità culturii române durabile, adresând creatorilor câteva întreb`ri fire[ti: Când a]idescoperit prima dat` Biblia [i pe Dumnezeu? Ce inciden]e sau experien]e are via]advs. cu sacrul? În ce sens v-a influen]at crea]ia proprie leg`tura cu Dumnezeu (dacèa func]ioneaz`) [i cât datoreaz` via]a dvs. acestor conexiuni cu Cerul? Considera]ivaloarea literar` un substitut, un mijloc sau o complementaritate a divinului? Cerela]ii actuale ave]i cu Biblia? Aprecia]i psalmii Regelui David doar ca art` liturgic`,sau [i ca poezie politic`? Ar mai putea fi vreunul din marii profe]i biblici consilier alconduc`torului politic de azi (în România sau în America), la fel ca în VechiulTestament? Ar fi posibil s` se reactualizeze vreodat` dimensiunea profetic` aliteraturii, în sens biblic? Mai este creatorul de azi un demiurg, care contribuie laGeneza perpetu` a lumii noi, prin propria crea]ie, sau doar un înger al ultimeiapocalipse în desf`[urare, care-[i oficiaz` propria c`dere? Î[i mai poate trì creatorulde azi via]a în conformitate cu arta sa poetic` [i profesiunea de credin]`, la fel cumCristos [i-a acoperit fiecare cuvânt rostit cu r`stignirea pe cruce a propriului trup? Arevreo [ans` cultura de mâine s` redescopere r`d`cina comun` a sacrului originar [i înce sens? Ce rol joac` credin]a în via]a [i opera dvs?E de prisos, cred, s` adùg`m c` scriitorii au libertatea s` r`spund` la una saumai multe din aceste întreb`ri [i chiar la toate, sau s`-[i r`spund` propriilor întreb`ri,în paradigma anun]at` de tema anchetei.ION ZUBAßCU

GÁAL ARON (Ungaria): Era s`-l pierd pe Dumnezeu, dar Dumnezeun-a vrut s` m` piard` pe mineM-am n`scut într-o familie religioas`, o familie cu adev`rat mare,având r`d`cini istorice, de diverse confesiuni. Astfel, un unchi afost inginer evreu, altul preot reformat. O m`tu[` era deconfesiune evanghelic`, alta romano-catolic`. Bunica mea dup` tat` a fostgreco-catolic`, bunicul a fost catolic. Pentru noi era un lucru firesc faptul cùnele rudenii din numeroasa noastr` familie proveneau din strìn`tate,venind din Elve]ia de sud, din Croa]ia, din Bavaria, o ramur` a ajuns înUngaria tocmai din Rusia. Dar între str`mo[ii mei au fost [i cavalerinormanzi [i bretoni. A[ putea spune c` întreaga mea familie a fost cre[tin`,din cele mai vechi timpuri. Pân` [i unchiul evreu s-a botezat, de[i când amfost copil mic mi-a ar`tat sinagoga.Cea care m-a înv`]at s` spun prima rug`ciune a fost mama. ßi acum, lavârsta pe care o am, stau lâng` marginea patului, îmi împreunez mâinile caîn copil`rie [i spun: „Tat`l nostru care e[ti în ceruri…”.Str`bunica mamei a fost romano-catolic` [i în fiecare an mergea înpelerinaj la Padova, în ora[ul Sfântului Anton. În anul când s-a n`scut mama,a adus de la Padova o iconi]` de argint cu copilul Isus [i Sfântul Anton [i ocarte de rug`ciuni cu coperta lucrat` în filde[. Când mi-am renovat casa devacan]` (un mic castel), pe care mi-am redobândit-o dup` c`dereacomunismului, cartea de rug`ciuni [i câteva alte m`run]i[uri le-au furatmuncitorii. Interesant e c` iconi]a mi-au l`sat-o [i se afl` [i acum în bibliotecamea.Cu bunica dinspre tat` mergeam întotdeauna la slujb`, duminicile [i des`rb`tori. Mergeam, îns`, [i la biserica romano-catolic` [i la cea cea grecocatolic`,la cea reformat`, dar [i la cea evanghelic`. Când eram mic, trebuias` merg vara, în toate duminicile, la o mul]ime de slujbe religioase. Uneori,m` ascundeam în dulap s` scap. Dar bunica m` cùta pân` m` g`sea [i apoim` ducea la biseric`. Pân` la urm`, am mers numai duminica, la o singur`slujb`. Un clopotar b`trân m-a luat lâng` el [i m-a înv`]at s` trag clopotele.Pe atunci, Dumnezeu era pentru mine o eviden]` [i a[a a r`mas pân` azi.Când m-am cuminecat prima dat`, la [ase ani, am înv`]at mai înainte dinBiblie ( [tiam deja s` citesc [i s` scriu de pe la cinci ani). Desigur, nu amîn]eles atunci multe lucruri. Abia mai târziu, dup` ce am citit filosofia clasic`,pe greci [i romani, dup` Kant [i Heiddeger, am redescoperit [i Biblia. Dup`ce i-am citit pe Hegel [i pe Marx, pe Schopenhauer, Nietzsche [iexisten]iali[tii, dar [i pe Darwin.

74VIA¥A ROMÂNEASCåCând eram tân`r, am vrut s`-l pierd pe Dumnezeu, de câteva ori, darDumnezeu n-a vrut s` m` piard` pe mine.Îngerul meu p`zitor a salvat-o pe mama de la înecDe multe ori în via]` m-am întâlnit cu sfin]enia.Tat`l meu a studiat la Facultatea de Medicin`. Dar pentru c` a luptatîmpotriva trupelor sovietice din Budapesta, ca voluntar, dup` r`zboi, a fostdat afar` din Universitate. (Tata s-a gândit c`-[i ap`r` ]ara, credin]a [i familia– pe mama, sora mea, m`tu[a mea – împotriva ideologiei marxist-bol[evice[i a solda]ilor sovietici care vânau femeile prin capital`). A fost împu[catmortal, dar a supravie]uit. Iar mai târziu, în anii 1953-1955, a supravie]uit [iîn închisoarea AVH ( Securitatea maghiar`), de pe strada Andrassy, nr. 60.În perioada când lucra ca m`sur`tor de terenuri agrare, dup` Revolu]iamaghiar` din 1956, [i umbla prin diferite ]inuturi din ]ar`, am r`mas cu mamaacas`. Într-o zi, când el era plecat la lucru, m-am jucat cu mama de-avân`toarea în Africa, mama era tigrul, iar eu vân`torul. N-am [tiut c` în aceazon` erau mla[tini [i c` mai mul]i oameni s-au înecat pe acolo. Jucându-ne,mama a intrat într-o mla[tin` [i a început s` se scufunde încet. ßi cu cât strigamai tare, se scufunda mai adânc. Dup` mai mult timp, când ne-au auzitmuncitorii, era deja scufundat` pân` la piept. Eram [i eu scufundat pân` labrâu în mla[tin`, dar n-am strigat. Mie nu mi-a fost deloc fric`, dimpotriv`,râdeam în hohote, pentru c` la vârsta de cinci ani pe care o aveam, s`racamama care se scufunda mi se p`rea comic`. Îmi în]eleg [i azi hohotele de râsde atunci: înv`]asem c` îngerul meu p`zitor e în fiecare clip` lâng` mine [im-am gândit c` îngerul din cer m` va ajuta nu numai pe mine, ci [i pe mamamea. Nu [tiu, poate c` [i acum îngerul p`zitor este în preajma mea.Eu cred în Dumnezeu [i cred în cuvintePoate c` Darwin a fost un minunat pionier, iar Marx un bun filosof, ca [iNietzsche, când a spus c` Tat`l din Cer a murit. Buni scriitori au fost [iexisten]iali[tii, Sartre, de exemplu. ßi to]i erau f`r` Dumnezeu, dar cu mareinfluen]` asupra scrisului meu. Aveam un prieten preot, care mi-a spus odat`:„Dragul meu Aron, Tat`l nostru din Cer nu ne-a predestinat s` fim escroci”.Am scris f`r` fric` despre o epoc` urât`, în multe poeme, în proza [i eseurilemele. M` gândeam c` atât prietenilor mei, cât [i cititorilor mei nu trebuie s`le „cad` scheletul din dulap”. Eu cred în Dumnezeu [i cred în cuvinte. Credcu adev`rat în cuvinte, cred puternic în cuvinte. Multora le-a fost fric` ieri,cu adev`rat, de cuvinte [i multora le e fric` [i azi, cu adev`rat. Nu scriu nimicaltceva decât cuvinte. Shakespeare a spus în Hamlet: „cuvinte, cuvinte,cuvinte”. Iar eu scriu cuvinte, cuvinte, cuvinte. Pentru viitorul copiilor no[tri

ANCHETA VR 75în Europa [i pentru toat` lumea. ßi îngerul meu din Cer st` înapoia mea [i-lv`d câteodat` în oglind` dând din cap, când în poemele mele îl mu[c încuvinte pe Tat`l, c` e deja b`trân, c` e deja orb, c` a a]ipit tocmai când e uncontinuu scandal pe etajul numit Univers.Iat` un simbol pentru secolul XXI, când s-au amestecat deja toatelucrurile. Creatorul Universului e jos, la parter, iar familia lui, fiul Adam [ifiica Eva, discut` sus la etaj despre El: exist` sau nu exist`? Iar acolo „sus”sunt cuvinte. Când am început s` înv`] limba român`, primele cuvinte au fost„sus, jos, la stânga, la dreapta” etc. Iar atunci am auzit c` din cuvântul „sus”a ie[it alt cuvânt: „Isus”. ßi mi s-a p`rut c` s-a întâmplat ceva important învia]a mea, când limba s-a întâlnit cu Cerul. Am sim]it c` am primit multe,prea multe de la Cel pe care îl credeam obosit, slab, un creator f`r` putere.Dar eu cine sunt? Un alt creator? Nu! Sunt numai un datornic.Lucrez într-o „cas` de corec]ie” – ca în epoca lui Dickens – cu numeleLITERATURA. Sau numai literatura-tura.„Hei, Creator al Universului unde e[ti?”Nietzsche a spus c` Tat`l din Cer a murit. Iar omul st` cu adev`rat pe loculCreatorului Universului. A creat o lume nou`. A f`cut sateli]ii, calculatorul, af`cut ma[ini care lucreaz` în locul omului. Homo Sapiens a urcat sus peLun`, în costumul lui de scafandru ceresc [i caut` ceva. Jos, pe P`mânt, st`în fa]a calculatorului [i caut` ceva. L-am visat pe Adam f`r` Eva [i amvisat-o pe Eva f`r` Adam [i amândoi cùtau pe cineva. Eva îl cùta pe Adam[i Adam o cùta pe Eva. ßi amândoi cùtau pe cineva. Iar acel ceva nu-inicìeri [i acel cineva nu-i nicìeri. Homo Ludens, Homo Aesteticus, HomoFaber, Homo Sexualfenomenalis ( -trans, - hetero), Homo Politicus staufiecare în lumin` împreun` cu cineva, dar întotdeauna r`mân singuri, pentruc` sunt f`r` Dumnezeu.Iar eu am strigat dup` Dumnezeu: „Hei, Creator al Universului, undee[ti?”. „Hai, Tat` din Cer, te rog arat`-te de unde e[ti!”Un posibil r`spuns ar fi literatura. O cùtare continu`. Un mare strig`tdup` Dumnezeu. Literatura frumoas` este pre]uit`, dar este pre]uit` doar înaceast` lume [i numai aici, pe P`mânt. Nu [tim înc` dac` în alt` lume, pe alt`planet`, exist` literatur` sau nu. Dar Dumnezeu exist` în tot Universul, [i înlumea noastr` [i în alte lumi.Biblia are în fiecare timp alte [i alte în]elesuri, mereu actuale pentru mine.Când eram copil, în epoca R`zboiului Rece, [i am auzit din pres` c` e posibilun atac atomic, am citit Apocalipsa lui Ioan. Mai târziu, când am fostîndr`gostit, am citit frumoasa carte a lui Solomon despre iubire. Când a fostsfâr[itul regimului Kádar, în Ungaria, s-au amestecat toate lucrurile. ßi eu [i

76VIA¥A ROMÂNEASCåprietenii mei am a[teptat altceva. Am recitit Cartea lui Iona, epopeile luiHomer, Mahabharata, Tao, Lao Tze. Ce frumoase [i interesante sunt acestec`r]i, cu mult` în]elepciune în ele, cu mult adev`r, dar nu au pentru fiecaretimp istoric actualitatea pe care o are Biblia pentru mine. M` gândesc c`pentru un taoist din China, Tao r`mâne mereu actual. Un ateu nu î[i va cùtaactualitatea în Tao, în C`r]ile lui Mozes, în Coran, în Tao sau Sutra.Am citit Manifestul Partidului Comunist, am citit [i Lenin, pu]in actualeîn economia global` de azi, când Adam e singur [i Eva e singur`, iar amândoisunt cifre într-o ecua]ie cu multe necunoscute. Dar Biblia are aceea[iactualitate pentru mine [i azi. Iat` ce am scris într-un poem al meu mai vechi:„Dac` nu este nimic ce s` m` salveze, au r`mas doar cuvintele”.Aceste cuvinte sunt [i acum actuale.LEO BUTNARU: În Basarabia sovietic`, am f`cut ore de educa]iefizic` în trei foste bisericiAm descoperit Biblia par]ial, în copil`rie, din câte am putut în]elege dinpredicile preotului, din ghersurile corului bisericii din comuna meanatal`,Negureni, jude]ul Orhei. Asta se întâmpla pân` la vârsta-mi de 12 ani,dup` care se închise l`ca[ul sfânt. La începutul anilor 60 ai secolului trecut,bol[evicii declan[aser` o campanie acerb` contra clerului, contracredincio[ilor. Ateismul devenise parte component` a... tot, în URSS, RSSMetc. Astfel c` noi, copiii, eram supu[i... împ`c`to[irii. Elev, apoi student, m`v`zui nevoit s` umblu la orele de a[a-numit` educa]ie fizic` în... trei „ex”-biserici, care fuseser` transformate, p`gâne[te, în s`li de sport: la Chi]cani,Ciocâlteni [i Chi[inù... (Cea din Negureni devenise un fel de muzeu alsatului, dar, mai adev`rat spus, – muzeu al statului sovieticdezna]ionalizator). Ast`zi, spre bucuria noastr` [i slava lui Dumnezeu, toateaceste l`ca[uri, deopotriv` cu alte sute de biserici din Basarabia, au revenit lamenirea ([i memoria) lor suprem` – cea de slujire a ortodoxismului. IarBiblia aveam s-o descop`r deja student fiind, aflând-o la unii prieteni mai învârst`, care mi-o împrumutau.„ßocul contrastelor eterne”Abia acum, la cam generalizat` c`runte]e, con[tientizez c`, de fapt,evident sau tainic-implicit, în scrisul meu exist` contrapuncte biblice.Sentimentul testamentar apostolicesc domin` istoria general` a lumii [imemoria „personal`” a omului, deci [i a scriitorului. Iar acesta, scriitorul,încearc` s` afle motiva]ia fiin]`rii universului în toate componentele sale de

ANCHETA VR 77tain` fizic`, metafizic`, transcendental`, enigmatic`, ba chiar de-a dreptulmiraculoas`, ca supra-istorie, supra-memorie-con[tiin]`-subliminal. În„demisolul” (underground-ul) aceleia[i istorii generale etc. – omul (poetul,filosoful) este solicitat, dihotomic, atât de ademenitoarele vise, idei sublime,cât [i de cotidianul gri, nu de pu]ine ori dezagreabil, agresiv; angajat atât deenigma metafizicului, transcendentalit`]ii, cât [i de nea[ez`rile sociale,stupizeniile politice, toate astea ca expresie [i eviden]` a intrinsecilorcontradic]ii incluse, predestinat, în cursul existen]ei [i destinului uman.Îns` omul (filosoful, poetul) încearc` a se împotrivi „st`rii (sale) de jos”(subcere[ti, cu adev`rat!) [i iat`-l, prin efort ra]ional, prin har [i voin]`, situatceva mai sus, îns` de asemenea – predestinat, spuneam – între ([i în)determin`ri naturale, „palpabile”, [i – altele – tainice, posibil divine; între ([iîn) alb [i negru, lumin` [i întuneric, acceptul [i dezacordul dualit`]iidihotomice a cosmosului. În dualitatea tainei tainelor fiind neantizat, pentrutotdeauna, [i eventualul r`spuns la capitala interoga]ie/ nedumerirereferitoare la absurdul dualism – de ce, adic`, lumea e l`sat` a fi corupt` dedemon, dac` Domnul e omniprezent. Altfel spus (de Victor Segalen): „ßoculcontrastelor eterne”...“Ziua a opta”„M` ajut`” s` r`spund celebrul cuget`tor Nikolai Berdiaev care scria:„Arta omeneasc` e un act ontologic: adaug` fiin]ei lumii fiin]` nou` [i celor[apte zile ale Facerii o perpetu` zi a opta. A fi om în chip deplin, e a trì înextazul celei de-a opta zile, care deschide mereu ciclul primordial pe careDumnezeu l-a pecetluit cu odihna Sa”. Iat` de ce am [i intitulat una dinrecentele mele c`r]i de eseuri Ziua a opta. A ap`rut la Editura InstitutuluiCultural Român. Îns` pân` la acest moment… 2008, în 1977 definitivasemun volum de poeme (ap`rut în 1983), intitulat Sâmb`t` spre duminic`, încare sunt [i versurile: „noaptea spre duminic` trìnd-o / ca pe a opta zi / dins`pt`mân`”.Sincer vorbind, nu m-am gândit la atare rela]ionare, între arta liturgic` dinPsalmii lui David [i poezia politic` a împ`ratului de atunci, dar acum, pus înfa]a interoga]iei, îmi dau seama c` mi s-a întâmplat a[a ceva, adic` – [i„ingerin]a” politicului în fapta legat` de Psalmi... În 1991, la Chi[inù, ameditat Cântarea cânt`rilor (versiunea lui Corneliu Moldovan) – în stare deurgen]`. Adic`, atunci se sim]ea o acut` penurie de carte româneasc`, de textîn române[te, în Moldova Interriveran`, [i, la editura „EUS”, ne-am gândits` lans`m o colec]ie de „Poezii de duminic`”, accesibil` cât mai multorsolicitan]i. Tirajul mediu era de 25 de mii de exemplare. Prin urmare, [ipublicarea „Psalmilor...” a fost o comand`... politic` de... contracarare apoliticii antiromâne[ti.

78VIA¥A ROMÂNEASCåDar, în stare fireasc`, prefer s` savurez frumuse]ea psalmilor f`r` a-i...învenina politice[te.Probabil, din Biblie nu se ia cunoa[tere, ci alinareBiblia e un abur, o atmosfer` în care se întâmpl` simbioza dintreinstinctele, impulsurile cognitive [i inevitabile înminun`ri. a(le) spiritelorelevate, înainte de toate. Care î[i pun, continuu, aceea[i problem` – adivinit`]ii, – [tiind ab initio c` nu vor g`si un r`spuns (plauzibil). Religia mise pare o combustie f`r` de care omul nu poate trece prin via]`, prin propriuldestin [i Destinul Cosmic. Religia este imbold, propulsie, cale f`r` început [if`r` sfâr[it.Apoi, probabil, din Biblie nu se ia cunoa[tere, ci alinare, atenuare anelini[tilor existen]iale, a dezn`dejdilor în fa]a neantului, care poate fi chiarDumnezeu, sau altceva – dar NU POATE Så NU FIE. Pentru cìnfinitudinea cosmic` înseamn`, în principiu, lumin`, via]`. Da, [i vid, [iîntuneric. Totul intercomunic`. Totul e necesar. Întru între]inerea Misterului.În acest domeniu, în omnidomeniu, îmi vine s` zic [i s` scriu, omul,inclusiv pl`smuitorul de literatur`, poate „participa”, poate fi prezent doar cuo foarte pu]in` cunoa[tere, con[tientizare, revela]ie, intui]ie, crea]ie, cu ocvasi-cvasi-„certitudine”. Aici, omul, scriitorul, con[tiin]a sa, e în crisalidamisterului, în aerostatul acesta al înfior`rii depline, când te gânde[ti la celede care, spune confratele, gândul se înspìmânt`. Astfel c` r`spunsul franc arfi: greu de spus... greu de crezut în vreo atare... reactualizare a dimensiuniiprofetice a literaturii.M` tem c`, din câte se vede, se [tie, se întâmpl`, religia poate deveni totmai mult (... acut) o epifenomenologie ce influen]eaz` tot mai pu]incon[tiin]a omului, filosofia social`, prezentul, viitorul. A[a se arat`, în vag`fulgura]ie, lucrurile pe fundalul relativismului (post)modern. Tribula]iileetico-axiologice ale contemporaneit`]ii creeaz` confuzii ([i „traseaz`...perspective) tot mai înce]o[ate. Altfel spus, [i ceva mai accentuat (dureros),– omul e cu sim]ul transcenden]ei tot mai aplatizat. Sim]ul religios esteîntr-o prelungit` etap` de conversie. Poate [i din motivul c` p`mânteanul edescurajat de faptul c` nu are acces la adev`rul universal. ßi nici nu va avem.DAN STANCA: “Rostul nostru de scriitori este de-a remitizalumea atât de demitizat` [i desacralizat`”În fa]a unui asemenea val de intreb`ri mi-e foarte greu s` m` adun. Darîn]eleg c` miza este, pân` la urm`, raportarea la Biblie. A[ vrea s`

ANCHETA VR 79completez spunând c` nu numai Biblia conteaz` într-o asemenea evaluare.Orice text sacru are importan]a sa [i, cu atât mai mult, basmele noastre. Cualte cuvinte, avem datoria s` ne întoarcem [i s` recuper`m orizonturimitologice pe care, dup` putin]a fiec`ruia, s` le readapt`m contextuluicontemporan. Aceasta este o idee. Cealalt` idee principal` are în vederedistinc]ia esen]ial` pe care un teoretician al literaturii ca Gustav Auerbach,în cartea lui “Mimesis”, o face între paradigma iudeo-cre[tin` [i cea înmod gre[it socotit` p`gân`. Noi suntem cre[tini, deci apar]inem primeiparadigme.Avem, cu alte cuvinte, o fibr` profetic` [i ne angaj`m mult mai mult îndiscursul de acest tip decât dac` am vorbi de Jupiter, de Krishna, deBudha, de Tao etc. Avem a[adar sensibilitate fa]` de mit, dar nu putem sèlud`m ceea ce ne doare. ßi ne doare tocmai numele divin, a[a cum s-aîntrupat el prin mesajul biblic, [i – de asemenea – faptul c` tocmaiîntruparea nu ne poate l`sa indiferen]i. Când scrii bunòar` despre Hristos,nu ai cum s` ocole[ti faptul c` apar]ii unei Biserici, c` acea Biseric` seîntemeiaz` tocmai pe persoana christic`, deci nu este nimic gratuit sauîntâmpl`tor. Eu nu îi cred [i nici nu m` intereseaz` autorii care, din capullocului, se declar` atei, agnostici [i fac din scrisul lor un fel de bravur` ademitiz`rii.Rostul nostru de scriitori este acela de-a remitiza lumea atât dedemitizat` [i de desacralizat`, cum a fost adus` printr-o modernitategalopant` [i agresiv`, [i în nici un caz de-a o demitiza, la rândul nostru.Evident, fiecare face cum îl taie capul, dar o asemenea pozi]ie mi se pareun punct de plecare gre[it [i chiar dùn`tor. Nu propun instituirea nici uneicenzuri, dar exprim acum o idee mai veche: demitizatorii de profesie nupot scrie c`r]i vii, adev`rate, sensibile, c`r]i care, dac` au asemenea putere,aceasta se datoreaz` desigur talentului celui care le scrie, dar pe lângàceasta mai este vorba [i de har, adic` lucrarea tocmai a Duhului Sfânt înlume. De ce uit`m faptul c` poe]ii [i c`rturarii, la urma urmei, sunt celmai prielnic teren unde lucreaz` Duhul [i este datoria lor s` nustinghereasc` aceast` lucrare, s` nu îngroape talantul, s`-l lase s` semanifeste în toat` str`lucirea sa?Eu a[a îmi pun problema de fiecare dat` când purced la scrierea unuiroman. Nu iau o tem` biblic` într-un mod exterior, doar din dorin]ade-a-o repovesti, ci vreau s` intru în duhul acelui timp, cu alte cuvinte,încerc s` realizez un fel de contemporaneitate cu acele secven]e [i acelepersonaje care au trìt atunci [i au o aur` mitic`. Deci ne întoarcem laremitizare. Nu în]eleg de ce trebuie s` înc`rc`m lumea cu alte [i altescenarii, în loc s` ne întoarcem la scenariul primordial, pe care – prinrepetate [lefuiri – îl facem s` str`luceasc` din nou, uneori aproape la felde conving`tor cum a str`lucit la vremea sa.

GHEORGHE SCHWARTZ: Dialogul cu eternitatea1.Psihologia transversal`La început, o m`rturisire: programat pentru proiecte de amploare, facparte dintre oamenii înzestra]i (blestema]i?) cu un destin faustic. O asemeneasoart` te ]ine într-o ve[nic` încordare [i de team` c` timpul care-]i esteîng`duit ar putea fi insuficient pentru ceea ce ]i-ai propus, or, se [tie, dac`mecanicul a omis s` pun` [i ultimul [urub, ma[in`ria proiectat` cu trud` [iconstruit` cu efort risc` s` nu func]ioneze… Unul dintre aceste proiecteparanoice, prin ambi]ia lor, a fost [i ceea ce avea s` se finalizeze, în partea sageneral` [i dup` patru decenii de cùt`ri, drept „psihologia transversal`”. Laînceputul anilor [aizeci ai veacului trecut, eram student în anul întâi la ofacultate de istorie-filozofie, unde se studia de zor Istoria PCUS”(PartiduluiComunist al Uniunii Sovietice, pentru cititorii mai tineri) [i mai multesemestre Capitalul lui Marx. Schopenhauer era pomenit doar prin Eminescu,iar eu, nedemn de a fi fost primit la filozofie pur` [i studiind defectologia(psihologia special`), nu m-am întâlnit în aul` cu reac]ionarul Freud. A[a c`,dup` ce am savurat câteva s`pt`mâni victoria de a fi intrat – totu[i! – lafacultate, am fost pe punctul de a o abandona. Cei ce blameaz` înv`]`mântulsuperior românesc de ast`zi, în multe privin]e pe drept, nu trebuie s` facàcelea[i compara]ii cu „trecutul de aur”, pe cum le-a f`cut [i genera]ia meacu „raiul luminos” interbelic, rai pavat ([i) cu fascism, atentate de strad` [imari scandaluri financiare. Mai mult ca s` nu schimb statutul de student cuuniforma serviciului militar obligatoriu, m-am str`duit s` caut pe contpropriu o psihologie care s` m` satisfac`. Încercarea a durat ani mul]i [i s-afinalizat cu o filozofie a comportamentului, pe care am numit-o „psihologiatransversal`”. Cum ancheta Vie]ii Române[ti are un alt subiect, voi precizadoar c`, din motive didactice, psihologia general` tradi]ional` trateaz`sufletul uman împ`r]indu-i manifest`rile în capitolele proceselor psihice, înacela[i mod cu anatomia, sec]ionând trupul în oasele [i organele constitutive.ßi, la fel cum gospodina admir` organele din galantarul unei m`cel`riigândindu-se în primul rând la mâncarea pe care o va face din fragmentele deanimal expuse, în al doilea rând la cât îi permite portofelul s` cumpere [ideloc la privirea blând` pe care a avut-o vaca acum tran[at` sau la frumuse]eaingenu` a vi]elului, a[a [i procesele psihice, tratate separat, nu ne vor înf`]i[adecât o conduit` rupt` în buc`]i. Am încercat s`-i adaug acestei „psihologii acotletului” coeren]a unei viziuni asupra conduitei ca efect al interac]iuniiprovoc`rilor [i r`spunsurilor la care individul om este supus. Sigur, demersuleste doar par]ial finalizat, cele câteva volume publicate în domeniu nuacoper`, deocamdat`, decât partea general` [i abia una dintre aplica]ii

ANCHETA VR 81(„Limbajul în spiritul psihologiei transversale”, precum [i „Filosofialimbajului”).2. Dialogul cu eternitatea deosebe[te omul de animalMi-am permis aceast` poate nepermis de lung` introducere pentru a m`putea face în]eles în rândurile urm`toare, fiindc` multe dintre cele pe care levoi afirma î[i g`sesc fundamentarea tocmai în psihologia transversal`.Spre deosebire de psihologia special` ori de cea animal`, psihologiatransversal` se ocup` doar de individul om, liber [i s`n`tos. Pentru c` doarindividul om, liber [i s`n`tos r`spunde în spiritul psihologiei transversale lainfinitatea de stimuli cu care este bombardat în mod permanent, fie c` are saunu analizatori pentru acei stimuli, fie c` acei analizatori sunt interesa]i sau nu.Prin urmare, a fost necesar s` definesc termenii. Prima delimitare se refer` ladeosebirile dintre individul om [i individul animal. Mobilurile psihicului nusunt decât acelea care au drept scop ultim satisfac]ia. Cea mai important`deosebire este c` în cazul individului om putem vorbi despre trei capitoledistincte, în cazul individului animal doar despre dou`. (Desigur c` mai sunt[i alte deosebiri care-i diferen]iaz` pe cei doi. De pild`, faptul c` individul omare, pe lâng` memoria direct`, [i memorie indirect`, amintirile care nu i-auparvenit din experien]a proprie, ci din c`r]i, filme, povestirile altora. Celpu]in deocamdat`, nu avem cuno[tin]` ca motanul, stând pe pervazulferestrei, s`-i povesteasc` pisicii episodul telenovelei pe care pisica nu l-aurm`rit, fiind plecat` tocmai atunci la o promenad` pe acoperi[.) Cele dou`capitole amintite ca fiind comune [i omului [i animalului (superior) suntnevoia de securitate [i sexul. Cel de al treilea, dialogul cu eternitatea, îi estespecific doar individului om.Trebuie specificat, de la început, c` dialogul cu eternitatea nu trebuie sàib` neap`rat o tent` religioas`. El se refer` la întreb`rile existen]iale pe care,m`car din când în când, ni le punem fiecare: „filosofarea de doi bani”prezent` [i la academician [i la boschetar, atunci când [i unul [i cel`lalt î[iaduc aminte de moarte [i de destinul lor atât de trec`tor. Aceast` filosofieproprie fiec`ruia este menit` s` r`spund`, cât de cât, întreb`rilor specificedoar individului om. Nu este vorba neap`rat de un gest religios în sensultradi]ional al cuvântului, ci de o tendin]` fireasc` a individului om de a cùtace se afl` în spatele cortinei unde logica sa se epuizeaz`.Înainte de a continua, sunt necesare înc` dou` preciz`ri:– s` ne aducem aminte de interoga]iile în cascad` ale copilului: o întrebareurmeaz` alteia într-un demers c`ruia, pân` la urm`, adultul este cel carenu-i mai face fa]`. Cât` lume este în stare s`-i explice corect pruncului de ceeste luna pe cer ori de ce rochia asta este alb` [i cealalt` ro[ie? (Este adev`rat,îns`, c` pe copil nu-l intereseaz` atât de mult validitatea r`spunsului, cât s`dovedeasc` [i s`-[i dovedeasc` faptul c` el este centrul lumii, c` tot universul

82VIA¥A ROMÂNEASCånu se învârte decât în jurul lui, limbajul nefiind nici pe departe doarcomunicare, ci, în primul [i în primul rând, un mod de exprimare alpersonalit`]ii.) Atâta vreme cât jocul acesta mai este urm`rit [i în esen]a sa,copilul, posesor al unei gândiri extrem de concrete, dore[te s` poat` vizualizaceea ce i se spune. ßansa sa este c`, de la un punct, el chiar nu mai esteinteresat de r`spunsul propriu-zis, înc` înainte ca acesta s`-i fie oferit,urmând deja un jucù[ nou „de ce?”. Adic` satisfac]ia c` i se d` importan]èste manifest mai mare decât satisfac]ia din în]elegere.– pe de alt` parte, în societate exist` oameni credincio[i (practican]i orinu) [i al]ii care se declar` atei. Numai c` ace[tia din urm` se comport` [i eipe baza unui cod de cutume [i supersti]ii, tabu-uri [i feti[uri, obiceiuri [itabieturi – elemente comune sau reguli autoimpuse, unele chiar intime, denepovestit altora. Toate astea se articuleaz` nu numai într-un mod de via]`,dar [i într-un sistem respectat. Într-o credin]`, într-o „religie” proprie. (A]iobservat c` majoritatea celor ce se declar` atei se conduc dup` un [ir mailung de supersti]ii – chiar de nu o recunosc – decât cei ce î[i îndreapt`speran]ele spre Dumnezeu?) A[a încât indivizi umani atei nu exist` decât dinpunctul de vedere ale dogmelor institu]ionalizate. Ei pun întreb`ri referitoarela cutume, se opun unei anumite puteri supreme, la ale c`rui r`spuns n-auacces, dar nu pot s`-[i reprime propriul dialog cu eternitatea. Iar concluziilela care ajung sunt, de cele mai multe ori, lipsite de speran]`. (De exemplu:„Ce rost are s` m` str`duiesc atâta, lucrând zi [i noapte, dac` oricum sfâr[itulmeu se va rezuma tot la cele câteva palme de p`mânt de deasupra loculuiunde voi fi înmormântat?” este o întrebare pe care [i-o pune fiecare, cur`spuns diferit între credincios [i cel care, nici în momentele de disperare,nu-l cheam` în ajutor pe Dumnezeu.)Revenind, mai devreme ori mai târziu, copilul-copil (sau copilul din noi)ajunge la nevoia unor explica]ii pe care nici logica sa [i nici logicasecularizat` a adultului nu le mai poate da. Copilul-copil dore[te o solu]ie câtmai concret posibil`. Religiile p`gâne îi ofer` idoli cu chip de oameni ori deanimale, idoli comunitari sau zei lari. Cre[tinismul îi ofer` icoana. Religiileiconoclaste, interzicând chipul cioplit, îi ofer` porunci [i pove[ti. În felulacesta, imaginile transmit [i pe cale senzorial` dogma, în vreme ce cuvinteleîl las` pe credincios s`-[i imagineze universul religios [i s` [i-l construiasc`dup` propria-i experien]`.Copilul cre[tin, dar [i cel evreu sau apar]inând islamului, este în aspira]iilesale iconofil. El vizualizeaz` cu ochii min]ii nara]iunile sacre, explicate lui îndiferitele „biblii pentru în]elesul celor mici”, pildele morale menite a-l educaîn spiritul credin]ei celor ce-l cresc. În fond, copilul-copil, prin toate acestea,încearc` s`-l descopere pe Dumnezeu. Pe Cel ce a f`cut lumea. Pe Cel ceînseamn`, pe Cel ce permite, pe Cel ce interzice, pe Cel ce r`spl`te[te, pe Celce pedepse[te, Pe Cel ce trage ultimele concluzii.

ANCHETA VR 833. Cum l-am g`sit pe Dumnezeu; adora]ie sau dialogÎmi aduc bine aminte de un moment din propria mea copil`rie. Mamam-a întrebat dac` eu cred în Dumnezeu [i i-am r`spuns c` da, motivând înfelul urm`tor: dac` El exist` m` poate ajuta, dac` El nu exist` nu risc nimic.Pragmatismul acesta, care poate p`rea blasfemie, se întâlne[te [i la numero[iadul]i, la cei ce se întorc spre Creator doar atunci când se afl` într-un momentde cump`n` [i când v`d în Dumnezeu ultima [ans` de salvare. Cummomente de cump`n` sunt destule în via]a fiec`ruia dintre noi, unii r`mâncredincio[i Celui care i-a scos la liman, al]ii a[teapt` un nou moment pentrua deveni „credincio[i”.Odat` cu vârsta, nevoia de simple r`spunsuri punctuale se transform`într-o stare, imaginea concret` se insinueaz` în gândire – îns` mai des însim]ire –, la fel ca [i în cele mai diferite acte de via]`. Unul dintre parametriicomportamentului îl constituie predominan]a laten]ei. Individul om ia foartepu]ine decizii majore în via]`, restul timpului petrecându-[i-l în siajulacestora. Spre deosebire de activit`]ile concrete, credin]a este rar urmareaunor hot`râri majore. (De[i nici acest lucru nu este cu totul neobi[nuit. Îns`cele mai multe cazuri de acest soi se refer` la trecerea de la o confesiune laalta.) Credin]a este n`zuin]a individului om de a ajunge la r`spunsurilemul]umitoare. Religia institu]ionalizat` îi devine un ghid [i îi ofer` speran]`peste ceea ce poate n`d`jdui în lumea profan`, îi ofer` protec]ia apartenen]eila grup. Dialogul propriu cu eternitatea îi asigur` apartenen]a de sine.Spunând c` eu cred în Dumnezeu fiindc` El m` poate ajuta (varianta bun`)sau, El neexistând, nu risc nimic, nu înseamn` înc` de a-L fi g`sit.Diferitele religii se diferen]iaz` în special prin modul în care se raporteazènoria[ii la Dumnezeu. Miturile fondatoare nu difer` esen]ial, motiv pentrunumeroase specula]ii în leg`tur` cu mobilitatea civiliza]iilor str`vechi [iconsiderate izolate. Nici diferen]ele doctrinare nu sunt u[or de decelat înfine]ea lor de c`tre un profan. Deosebirile de pr`znuire, de ritual ]in [i defoarte multe caracteristici ale timpului [i ale locului. Probleme apar [i întrerug`ciunea prin prosternare [i cea exprimat` din picioare. Anahore]ii Îl caut`pe Creator în pustie [i în scobiturile stâncilor, al]ii Îl g`sesc în rug`ciuneacolectiv`, unii Îl simt mereu al`turi, nepregetând a se între]ine în mod directcu El.Adora]ie sau dialog? Se poate adora]ie f`r` dialog? Prin rug`ciune omulnu dore[te numai avantaje („Doamne, te rog s` m` aju]i s`…”), nu vrea doars`-[i asigure via]a de dup` via]`, ci sper`, a[a cum am spus, s` primeasc` [ir`spunsuri satisf`c`toare la întreb`rile existen]iale. Prea pu]ini credincio[iajung îns` pân` aici. Treptele sc`rii credin]ei, foarte schematic prezentate, arporni de la o justificare fa]` de sine cerând absolvirea divin` (de multe orichiar [i prin tocmeal`), trec la încredin]area sufletului Domnului, pân` s`

84VIA¥A ROMÂNEASCåajung` la jinduirea unei contopiri m`car temporare cu divinitatea din care [iomul s-a n`scut.4. Timpul, pedeapsa dat` lui Adamßi înc` o precizare mi se mai pare necesar`. Adam [i Eva au trìt în Edenun prezent nedefinit. Odat` cu izgonirea din Rai, Dumnezeu a creat [i timpulfinit, adic` timpul în general. Ceea ce l-a obligat pe omul muritor s`-[igestioneze altfel via]a decât atunci când se [tia nemuritor. Ap`rând prezentulîncadrat de trecut [i de viitor, sim]`mintele individului om se schimb` în modradical. Cunoa[tem dou` tipuri de prezent:- prezentul ac]iunii, ceea ce fac nu pot înf`ptui decât acum: doar acum pots` m` deplasez la Bucure[ti. Dac` am f`cut acest lucru ieri, atunci ieri a fostacum. De îmi propun s` plec mâine la Bucure[ti, nu învederez decât oipotez`;- prezentul afectiv, un prezent strivit de amintirile trìte sau aflate aletrecutului [i de viitorul ipotetic, care m` îndeamn` la ac]iune.Prezentul afectiv se manifest` în întreaga mea conduit`. Cum s`-mi explicaltfel – pe lâng` efectul [i al altor parametri – de ce ast`zi c`l`toresc întramvai c`tre serviciu [i m` simt mul]umit de mine [i de lumea în caretrìesc, iar mâine, în acela[i tramvai [i în acelea[i condi]ii de confort,str`b`tând aceea[i rut` zilnic`, m` simt cu toate cor`biile scufundate?Exist` doar câteva excep]ii de la trìrea timpului afectiv. Acestea se petrecîn ceea ce psihologia transversal` nume[te clipa singur`, clipa în caretrecutul dispare [i viitorul dispare [i el. Clip` ce poate fi domoal`, asemeneast`rii de otium a vechilor romani sau starea de reverie, cum o numim ast`zi.ßi exist` [i o clip` singur` tumultoas`, cea ob]inut` programatic în sex,precum [i o clip` singur` ap`rut` „din senin” ori cùtat` cu smerenie, a[acum sfin]ii p`rin]i ai bisericii au m`rturisit scurte momente de contopire cuDumnezeu în lungile lor rug`min]i din pustie. Aceasta este fericirea. Clipacare nu are trecut [i nu are viitor, care nu poate fi verbalizat`, spre deosebirede bucurie, care este motivat` de o reu[it` („M` bucur pentru c`….”).Fericirea nu se preteaz` la „pentru c`”. Pe cea mai înalt` treapt` a credin]eila acest moment se tinde.5. Omul adamic, omul prometeic, omul faustic; orele astraleOdat` cu pedeapsa timpului m`rginit, individul om î[i trìe[te via]a dup`tipul sù de activitate nervoas` superioar`.- Omul adamic se na[te, î[i construie[te trecerea prin via]` dup` normelepe care [i le impune [i/sau îi sunt impuse, [tiind c` sfâr[itul îl va surprinde peacest traseu;- Omul prometeic î[i subordoneaz` timpul limitat unei misiuni pe care[i-o asum`, indiferent de consecin]e;

ANCHETA VR 85- Omul faustic î[i impune un program de anvergur`, pe care-lprogrameaz` într-un interval planificat de el, astfel încât scurgerea timpuluio percepe invers: nu cât a trìt, ci cât mai are pân` ce î[i termin` celeplanificate.Sunt trei f`ga[e diferite. Care se deruleaz` pân` ce un element perturbatorsuficient de puternic s` le spulbere sau s` le devieze traseul.Omul adamic se mul]ume[te cu via]a pe care a primit-o [i caut` satisfac]iaîn ea. Omul prometeic este martir prin voca]ie. Omul faustic este un creator.El are nevoie nu numai de me[te[ugul profesiei, ci [i de ceea ce se nume[teinspira]ie. Inspira]ie de unde? ßtefan Zweig vorbe[te despre momente astralepentru marile realiz`ri care las` urme în istorie [i în art`. Omul faustic sefolose[te de inspira]ie pentru a-[i r`spunde la întreb`rile existen]iale.Câteodat` reu[e[te s` ating` prin art` clipa singur`. Câteodat` izbute[te s` o[i transmit`. În cazul scriitorului, victoria sa cea mai mare este atunci când,pe parcursul a unor rânduri, a unor pagini, mai rar a unor c`r]i întregi,reu[e[te s`-l rup` pe cititor de timpul limitat, pedeapsa pentru p`catuloriginar, [i s`-l readuc` în Eden. Inspira]ia nu are chip, nu are form`, nu estelimitat` de timp, asemenea fericirii, asemenea lui Dumnezeu. Inspira]ia nueste „pentru c`”, inspira]ia este pentru c` este.Scriitorul nu este profet. Scriitorul este scriitor. Atunci când încearc` s`-[idep`[easc` menirea [i s` consilieze un conduc`tor, scriitorul devinepractician al unei ideologii. Cu rezultate mai degrab` catastrofale.6. CARTEA – o ini]iereScriitorul î[i expune personalitatea prin povestire.Dar fiecare lucru care se poveste[te a mai fost povestit. Cartea Sfânt`con]ine tot. De aceea, nici ea nu este limitat` nici în timp [i nici în spa]iu.Cartea Sfânt` este sursa ini]iatic`, oferind treptat alte pilde în acela[ifragment de text.Ce rost ar mai avea s` scriem [i noi, atunci când aceast` oper` exist`?Probabil, doar speran]a c` vom g`si r`spunsurile personale în calea ini]ieriitocmai amintite. ßi de a le oferi altor oameni, care n-au ajuns nici ei maideparte pe drumul cunoa[terii. Este un dialog cu sine, prin El, [i cu ceilal]i,tot prin El.

eseuriDUMITRU RADU POPAPARADIGMA DANELIUCLas`, c` e minorit`]i! C`c`reaza de mori[c`! Dac` scap`, pe noine taie! Hai la baraj s` vedem p`mîntul! Mama, vreau salam! Cese “întîmpl`”, de fapt în Senatorul Melcilor? Pì nu se camîntîmpl` nimic. Totul e ridicol, cu necesitate (cînd e necesitate, nu mai eloc de întîmplare, s` fim serio[i!), de la bun început - [i, în mod fatidic, nupoate sfîr[i decît ridicol.Dialogul Senatorului, încîntat s` fac` pe [oferul, de ast` dat`. Asta întimp ce [oferul, fost securist, probabil din securitatea bun`, ca [i cum arfi existat vreodat` a[a ceva (închipui]i-v` doar ni[te gardieni [i tor]ionaride la Dachau, care scap` prin pînza de paianjen a sistemului [i devin...victime! Ei bine, la noi s-a mai întîmplat, [i înc` nici m`car ca excep]ie!).Bìe]a[ul care, în ciuda oric`ror evenimente na]ionale sauinterna]ionale, nu vrea decît salam, ca [i cum DNA-ul românesc, prin cine[tie ce extraordinar` chestie genetic` ar fi cuantificat [i inoculat în noiin`scu]i foamea de salam (fie el cu soia – cel cu care îi sco]i ochii celui carea trìt mai bine decît tine în România socialist`, – sau îl trimi]i de unde avenit pe românul care a emigrat înainte de Revolu]ie – ori chiar salamadev`rat... rusesc sau nu).¥iganii care, în general, pot fi f`cu]i responsabili de orice, de[i: las`,c` e minorit`]i!Hai, deci, s` l`s`m aceste specula]ii colaterale [i s` mergem direct laesen]`. Da, spune Daneliuc, avem o problem` a minorit`]ilor. ßi probabiltot ce e teribil, insuportabil, nu e întîmpl`tor, ci ]ine de un întreg sistemdepresiv, mori[ca. Un fel de jucat de-a democra]ia, trucat`. Deci, o iluziela puterea a doua!Exist` oameni care vor s` li se restaureze dreptul sacru al propriet`]ii.Dar noi, între timp, am f`cut baraje [i hidrocentrale, dac` ]i-a c`zutp`mîntul sub ap`, acolo ]i se va redistribui. Acest fel de realism ar puteas` par` pur simbolic, sau alegoric în ]`ri [i culturi mai mult sau mai pu]incivilizate decît noi. Se pare c`, [i nu e prima dat`, Daneliuc [i-a p`c`lit iar

ESEURI 87cenzorii (ast`zi invizibili oficial, dar nu mai pu]in puternici!) citînd pur [isimplu realitatea [i restituind-o ca atare, f`r` prezum]ie alegoric`:translatoarei i se va restitui... p`mîntul ei de sub ap`!Echipa de filmare elve]ian`. Filmeaz` peste tot, la ei e liber. Senatorule afabil. Vorbe[te o francez` tip furculition. Afabil. Tip: telefon ensufragerie! Nenorocita de translatoare abia are loc s`-[i plaseze serviciileexperte; ba mai cade [i pe bec cu operatorul stîrnind gelozie; face o treab`bun`, în general, dar cînd vrea [i ea ceva de la senator e reprimat` scurt,în termeni birocratic legali; sau, la interval de bùtur`, ar putea c`p`ta cevrea, în schimbul sexului, practicat eventual chiar în camera cu copilulcare vrea [i cap`t` salam. E [i senatorul nostru, ce s` zicem: o javr`, pîn`[i cel mai inocent spectator în]elege. Aer avem, bani n-avem! ¥iganii fur`tot, esen]ial e s` nu fure prea mult. Sunt probleme cu minorit`]ile! Darsenatorul are portbagajul plin! ßi tot e cel care explic` oaspe]ilor strìnicum în vila în care a fost cazat Ceau[escu î[i f`cea de cap.Demanjezon, în concluzie!A f`cut [i bietul Ceau[escu `sta ceva! Enigm`. Nu [tim unde se scaldèxact Senatorul, cînd prive[te barajul, ce culoare politic` a avut sau are. Eclar îns` c` e corupt, afemeiat, alcoholic, impotent – a[a cum îi st` bineunui om politic din România post-revolu]ionar`, am putea zice “nou`”,dar sîntem înc` într-o tranzi]ie care nu are nici început nici sfîr[it [i e, maimult decît o stare de spirit, un fel de cronotop. Senatorul d`, a[adar, salamcît se poate copilului, doar ca, eventual, semnînd cererea dereîmp`mîntenire pentru p`mîntul de-sub-ap` al nenorocitei lui ghidprofesoare(abuzat`, de altfel, [i în timpul Mineriadei... de c`tre for]ele deordine, a[a cum ne st` bine într-o democra]ie original`!) s` ob]in` accesla cartierele private ale tinerei femei. Vrea p`mîntul de sub ap`!recapituleaz` Senatorul rulînd în minte, deopotriv`, posibilitatea împ`c`riilucrurilor pe plan local (Vreau consens!) cît [i pe plan sexual-personal(c`ci î[i trimisese tovar`[a de via]` în splendida [i glorioasa Bulgarie) [iavea mînc`rimi...Escargots! Destul ca s` stîrneasc` tot balamucul ulterior. Senatorulpofte[te melci. Oameni sco[i la cules melci. Scen` de neuitat, coborîre pepante, umilin]e. Dar [i rîsete, tentative de viol. VIOL? Arest`ri de suspec]i.Probabil ]igani, oricînd merge rù – l’enfer c’est l’autre! To]i culeg melci,de[i nu e sezon. Ei bine, tentativa de viol nu va r`mîne f`r` consecin]e.Bineîn]eles, ]iganii. Ochiul filmului face 360 de grade. Pleac` dintr-unpunct anume, ca s` se întoarc` în acela[i... dar cu un alt punct de vedere[i un p`cat în plus. Suma acumul`rilor cantitative duce la saltul calitativ,doar a[a am fost înv`]a]i: [i ce salt! S` fim serio[i: senatorul nu pofte[tedeloc melci, îi fac chiar grea]`, o s` [i verse ulterior dar în stil Daneliuc,adic` cu o dilem` dostoievskian`: Nu pot s` v`rs, mi-e fric`! Ace[ti melci

88VIA¥A ROMÂNEASCåpe care senatorul nu-i poate suferi, de fapt, creeaz` întreaga intrig` afilmului, [i ridic` tratarea cinematografic` la dimensiuni extreme.Elve]ienii care vor totul pe viu o [terg. Problema cu ]iganii atinge apogeul:ca în cel mai bun western. În confuzia general` se d` foc, se înjunghie, ur`pe via]`, ur` pe moarte... (L-a înjunghiat... la melci!).Ne trezim cu Consiliul Europei aici chiar mîine! Cine conduce înRomânia? Noi! Sînte]i organe, avem încredere! S` se împace!Senatorul ridic` la[itatea [i minciuna la rang de virtu]i machiavelice, ca[i cum ar fi citit Principele din scoar]` în scoar]`. Scandalul, focul, crimelele-au comis ni[te extremi[ti de dreapta. În sfîr[it, o mas` somptuoas` cuelve]ienii acolo, poate iese ceva, vor s` cumpere, dar oare au bani? Ce sìas`? Satul arde, s-a pus foc, vîn`toare de ]igani în toat` regula, Aurelomorît de Manix, Manix omorît la rîndul lui de c`tre majoritari, Senatorultrînte[te o epifanie în toat` regula, recunoa[te cît e de p`c`tos, se umile[te,se las` în mîna Domnului, în cele din urm` reu[e[te s` borasc`... Ea spuneTat`l nostru, copilul o ]ine una [i bun`: vrea salam.E nasol! Ne crede]i tîmpi]i?A doua zi Senatorul pleac`, în ma[ina reparat` [i înconjurat`, încetîncet,de mul]imea care se adun` din toate p`r]ile, to]i au de cerut ceva. Cevor `[tia? Chiar a[a, ce vor `[tia care îi culeseser` melci, de la un bietsenator pus în postul `la de Marele Aleatoriu Românesc, de azi, de ieri, demîine [i dintotdeauna. Toate trec, r`mîne doar biserica de sub ap` pestecare se construise barajul lui Ceau[escu, sfîr[itul lumii iminent, [izgomotul atoatep`trunz`tor, ca de toac`, Miron cel în]elept î[i construie[tecorabia. Amenin]`tor. Ame]itor.Dac` acel Consiliu al Europei nu vine înc` la noi în SenatorulMelcilor, “europiada” domin` Legiunea Strìn`, o fars` tragic` de mareprofunzime, neiert`toare [i artistic impecabil`. Daneliuc [tie c` românii nupot trì f`r` mituri, fie ele cît de degradate. Me[terul Manole [i Miori]a,miturile noastre fondatoare, povestite unui strìn ca nara]iuni, ar duce laconcluzia c` sîntem un popor schizoid. Ce [tiu strìnii despre disperareacreatoare, despre dilema cioranian` de a fi român!Miturile post-revolu]ionare, mai pu]in duioase dar la fel de puternice,sînt NATO [i Uniunea European`. Iar în cadrul “europiadei”, conceptul deLegiunea Strìn` încinge min]ile exasperate ale s`tenilor. Filmul începefantastic, are ceva de vîn`toarea regal`, dar [i o atmosfer` asem`n`toarefinalului din Ziua în care vin pe[tii. Declararea gripei aviare [iconfiscarea gìnilor e cu totul remarcabil`, un topos st`ruitor, arpegiat îndiverse nuan]e. Europa p`trunde în sat cu gìni olandeze, înghe]ate,simbolul schimb`rii valorilor. Kentul, cu toat` fascina]ia lui din Româniapre-revolu]ionar`, a fost înlocuit de Euro. O bab` par[iv` î[i stocheaz`banii sub pern` [i e pr`dat`. Face scandal, pretinde c` i s-a furat mai mult,

ESEURI 89ba c` a [i fost violat`! Trei s`teni cad cu prec`dere în mirajul LegiuniiStrìne. Ar comite orice, furt, moarte de om numai s` devin` legionari.Mirajul îl aduce [i men]ine Domnul Maricel, afaceristul de tip nou cuacoli]ii lui punga[i. Baba-bubulin`, poli]aiul care pe ascuns ar vrea s` fie[i el legionar, dansul gìnilor olandeze, asasinarea celor aborigene, toatear putea înc` supravie]ui într-o comedie neagr`, de tipul White Cat, BlackCat, cu refrenul Iar fur` `[tia, ori de cîte ori se stinge lumina [i se mergepe linie ca s` se constate unde s-a furat cuprul. ßi se fur` [i benzin`, latoate nivelele!Decît c`, [i aici Daneliuc schimb` registrul cu mìestrie, unul dintrebìe]i o ia cu totul în serios, pleac`, nu se mai întoarce, adic` mai bine zisse întoarce, dar mort [i eviscerat. Scenele de sorginte birocratic`provocate de sosirea co[ciugului, încercarea de ob]inere a certificatului dedeces, în fine constatarea eviscer`rii (totul din pricina necunoa[terii limbiigermane: organele au fost donate) sînt vrednice de cel mai bun Caragiale.Pîn` la urm`, nu se schimb` nimic. Oricît s-ar fura, tot nu ajunge. Pîn` [idragostea sun` sordid în lumea asta unde morala e un lux pentru cei s`raci,iar cei boga]i nu au ce face cu ea...Toat` lumea vrea, pîn` la urm`, s` plece din satul numit România. Maipu]in Bebe, din Aceast` lehamite. Sau cel pu]in la început nu voia s`plece, c`ci Dumnezeu are inten]ii serioase în regiunea noastr`! Într-adev`r,exist` un fenomen ciudat: lucrurile gliseaz` la deal în loc s` mearg`la vale. S` fie un semn?Doina, iubita lui basarabeanc`, ar fi vrut s` plece. Filmul seconstruie[te lent, într-un fel de arhitectur` simfonic`: în fond, tot ce seîntîmpl` duce la monografia lehamitei. Doina are un accident, e în com`profund`, dus` la spital, bran[at` la ma[ini. Doctori]a Vali constat` c` eîns`rcinat` [i, împotriva tuturor, insist` s` fie ]inut` în via]` pîn` vine...ajutorul german. Sîntem români, la urma urmei, înv`]a]i s` a[tept`m ba peamericani, ba legiunea strìn`, ba ajutorul german!Filmul aminte[te realismul magic [i simbolismul subtil din Glissando.Vreau un corp [i vreau doi mici [i o bere! Doina apare în film ca unspirit ce î[i caut` reîncarnarea. Daneliuc nu e îns` niciodat` patetic,patetismul nu e partitura sa, a[a încît sublimul se amestec` cu derizoriul.Ca în via]`. Ca în România.Sînt român, sînt înv`]at s` pierd! Bebe, tat`l copilului Doinei, se ducela spital. E un alcoholic disperat. Bea probabil de fric`, de inutil, delehamite. E un om cultivat [i umblat. Urcase Himalaya, sau cel pu]in a[aspune. Dintr-o derizorie [mecherie – s` pun` mîna pe apartamentul Doinei– accept` s` fie copilul men]inut în via]`. Între el [i Vali, la început, seleag` o rela]ie de interese diverse pentru acela[i scop. Mai tîrziu,dragostea, în circumstan]e oricît de sordide, îi va uni pe marginea

90VIA¥A ROMÂNEASCåpericuloas` a melodramei, în care nu se cade îns`! Ajutorul german nuvine, dar ce s` ne mir`m: de dou` mii de ani numai e[ecuri!Doina e debran[at`, copilul moare.Cubanezul poponar care lucreaz` [i trìe[te în atelierul de cauciucurimizer al lui Bebe e b`tut la sînge.Futu-i maica m`-si! Pizda m`-si, [efu!Bebe se teme de prezervative, Vali r`mîne, din pricina debran[`riiDoinei, cu o teribil` obsesie a prizelor. Simte [i nume[te o teribil`lehamite. Accea[i pe care o împ`rt`[e[te [i Bebe, be]iv, confuz, povestinddespre reîncarn`ri [i clara lumin` originar`.Doina nu [tie ce s` fac`, cum s` dreag`, în a[a fel încât cei doi s` fieîmpreun`. Speran]a unui trup în care s` se reîncarneze. Bebe [i Vali seiubesc, pîn` la urm`, chinuit, în ma[in`. Vali simte c` va r`mîneîns`rcinat`, la cap`tul tunelului a[teapt`, probabil, clara lumin` originar`.Nu am spus aproape nimic despre arta cinematografic` a lui Daneliuc,despre performan]ele actorilor etc. Însemn`rile mele de vizionare s-auaxat mai degrab` pe latura narativ` [i ideatic`. Incomoditatea este stareanatural` a lui Daneliuc. Acum aproape 25 de ani, cînd a ie[it pentru cîtevazile Glissando pe pia]`, trecînd pe Magheru cu Domnul Mihai ßora amauzit glasuri – f`r` îndoial` “montate” – la coada de bilete: Daneliuc `stanu e român! Da, domle, nici m`car român nu e, cum î[i permite? Aici ebuba, Daneliuc nu e numai român, dar [i un specialist în românitate. Astaîi incomodeaz` pe populi[ti, pe cei cu respectul mereu sculat pentru ideiprimite [i patriotism de operet`. Nu prea mul]i cona]ionali vor s` serecunoasc` în oglinda pe care regizorul nostru scriitor le-o pune în fa]`.Din punctul acesta de vedere, îns`, Mircea Daneliuc se afl` într-ocompanie extrem de select` (pe care o merit`, de altfel, întru totul).Ingmar Bergman s-a autoexilat în Germania dup` Persona: cona]ionaliinu voiau s` se recunoasc` în personajele lui. Cacoyannis a primitamenin]`ri cu moartea [i cinematografele unde se juca Zorba Grecul aufost boicotate în patrie. Daneliuc e sistematic minimalizat [i ca regizor(unde, chipurile, ar fi prea narativ) [i ca prozator (a]i ghicit: e prea filmic!).Dar, hai s` punem degetul pe ran` [i pumnul pe I. Lui Daneliuc îi pas`cînd altora li se rupe! ßtim cu to]ii c` opusul dragostei nu e ura, ciindiferen]a. Sper ca lui Daneliuc s` nu-i treac` niciodat` acest rîsu-plînsu,aceast` dragoste-ur` româneasc`.Avem [i a[a prea mul]i indiferen]i!DUMITRU RADU POPA

CåLIN-ANDREI MIHåILESCUUN UNIVERS ASTROCENTRICYou’ll take me for a ride, I feel,and this is how I think you willMare bairam de cump`r`turi la mallAcum, c` ai terminat de f`cut cump`r`turile iar c`ruciorul e plinpân` la refuz, iat` c` ]i-a venit rândul s` te a[ezi [i tu la coad`,al`turi de ceilal]i clien]i mul]umi]i. Împingi c`ruciorul [i-]i faci locprin culoarul îngust ce duce la cass`. Privind piezi[ pe traseul reprezentat deaceast` arcad` fals`, o s` observi chipurile prin care lumea tabloidelor tescaneaz` cu aten]ie [i-o s` înceap`, parc`, s` te m`nânce degetele: a cump`rasau a nu cump`ra? O întrebare simpl`, destinat` simplelor perversiuni. O, tu,consumator, poten]ial cump`r`tor a c`rui art` se elibereaz` exact din acestpoten]ial: acestea sunt chipurile aureolate de glorie în America de Nord;acestea sunt vedetele care-]i înso]esc înaintarea înceat` prin noul tunel altuturor vânturilor [i al schimburilor comerciale. Înainte ca banii [i m`rfuriles` treac` dintr-o mân` în alta, aten]ia î]i este distras` de chipurile pe carele-ai v`zut de mult prea multe ori. Prime[ti parc` ve[ti dintr-o alt` lume –lumea faimei. Iat`-i pe reprezentan]ii ei: Britney Spears e o vedet`, MichaelJordan a fost o vedet`, a[a cum au fost [i vajnicii membri ai trupei RollingStones; Bill Gates e o vedet`, la fel e Brad Pitt, la fel [i Angelina Jolie... Dinpunctul de vedere al vânz`torilor de carte de consum din zilele noastre, PaoloCoelho e o vedet`, la fel ca J.K.Rowling [i Dan Brown. Pentru pasiona]ii desport, Ronaldinho e un star veritabil, Michael Schumacher e [i el un star,Venus [i Serena Williams sunt starurile-surori, Rafael Nadal [i Roger Federersunt un soi de co-staruri, iar Tiger Woods, o, da, el e, într-adev`r, mareavedet`, starul incontestabil.Cerurile noii culturi pop sunt pline de stele [i de staruri – nu exhaustive,ci de-a dreptul obositoare, iar iner]ia simplei enumer`ri nu mai las` loc defelpentru golul copernican. Toate acele stele str`lucesc privindu-ne de sus înritmul clipurilor publicitare care întrerup spa]iile calme [i infinite ale luiPascal. ßi vin neîncetat spre noi de dincolo de ecranul televizorului sau alcomputerului: oricine poate frunz`ri paginile revistelor cu vedete sau al celor

92VIA¥A ROMÂNEASCåde scandal cu un simplu clic; iar ele, imaginile fundamentale ale acestei noiculturi, cultura pop, sunt pretutindeni. Nu-]i dau pace deloc [i te totînghiontesc prin tunelul conceptual al schimburilor comerciale pe care îltraversezi acum. Starurile vin – de sus, ca orice stele, nu-i a[a? – ca s`-]i ofereo imagine a ordinii extatice a banilor. ßi vin mereu, nu se mai opresc; [i cadparc` asupra ta cu acea fervoare a repeti]iei care e îns`[i sursa acestei noiculturi.Sub asediul acestor stele agresive a c`ror ]int` suntem chiar noi, se producrapid [i efectele: spiritul tù deschide sticla; vezi deodat` buleleheideggeriene de 7Up mergând mereu în sus, ie[ind parc` dintr-un izvor preaprofund pentru a-l putea sonda. Cultura exclusivist` a bulelor pare a str`luciasemenea unei repeti]ii exasperante a culturii de mas` reprezentate de staruri;originile lui Heidegger – reversul, rezisten]a fa]` de [i esen]a insignifiant` aprodusului de consum numit Britney Spears. Cu fiecare nou` apari]ie [i prinprezen]a starului, cultura pop î[i reafirm` dispre]ul pentru unicitate, pentruacea esen]` str`veche [i originar` a c`rei distan]` a fost numit`, de Benjamin,„aur`”. Vacile sacre ale culturii adev`rate reprezentate de opera de art`(ridica]i-v` [i alinia]i-v` aici, Leonardo, Virgiliu & Comp!) sunt alese pentrua se potrivi cu forma unic` ce le genereaz` pe toate. ßi totu[i, un locuitordezinhibat al zonei culturii pop [i nu numai – Gilles Deleuze – ne spune cÙnicul, cel dintâi de felul acesta, nu-i nimic mai mult decât o simpl` unitateextras` dintr-o multiplicitate. Arta preten]ioas` – [i sistemele ei de sus]inerecum ar fi teoria critic`, literatura comparat` [i estetica filosofic` – vor fiprivite drept suspendarea benevol` a multiplicit`]ii din care acel Unic deseam`, o dat` extras, î[i [terge urmele pentru a putea lua lumea în st`pânire.La rândul sù, noua cultur` pop [tie – cu sprâncenele parc` încruntate, dar nu[i cu ochii pleca]i – c` acel Unic nu-i suficient: Unul e deprimant. Einmal istdismal. Steaua str`luce[te – un intermitent [i orbitor spectacol în care joacùnul, mai mul]i [i Unicul. Acel unu care poate deveni mai mul]i este starul.Îi ademene[te pe numero[i consumatori în capcan`, adic` în fericitaidentificare care le ofer` o identitate par]ial ludic`: a fi la fel cu el prinnenum`ratele cì ale unei noi vie]i lipsite de vlag`. Steaua poate repara aure:reprezint` tot atâtea forme posibile ale tale câte pot exista, î]i descoper`dorin]ele ascunse ca o multiplicitate redus` la forma sa unic` – tu – însu]i.Cum, n-ai de gând s`-i ascul]i chemarea? Celine Dion nu te face s` tesim]i mic [i insignifiant? Nu po]i suporta imaginea atât de bine vândut` a luiTom Cruise? Nu-]i vine s-o cumperi cu totul pe Britney Spears m`car pentruo clip`? Crezi c` ea sublimeaz` suburbia a[a cum ar trebui s-o fac` un Daseinde plastic? C` e doar un produs al directorilor executivi ai corpora]iei SonyMusic? E[ti gata s` afirmi c` astfel de staruri poart` cu ele semnul golit deorice sens esen]ial al faimei? ßi de ce nu? Trìm într-o ]ar` liber`, la urmaurmei [i, luând în considerare toate acestea, e dreptul fiec`ruia s` nu guste

ESEURI 93astfel de concursuri gen Big Brother [i s` resping` acest tip de familie extins`din paradis [i pân` în infern care i se ofer` din punct de vedere cultural. Legoût oblige – gustul e pentru cei puternici, pentru cei slabi [i pentru cei atipici– dar înc` mai trebuie s` traversezi tunelul ce duce la cas`, s` pl`te[ti [i s` tepor]i conform tuturor normelor comune în vreme ce încerci s` te desprinzidintre umbrele str`lucitoare ale acestei noi por]i de filde[ a tabloidelor. Banii[i m`rfurile trec dintr-o mân` în alta în punctul culminant al schimbuluicomercial, acel moment parc` scos din timp când mâinile devin gheare prinseîn extazul legii gravita]iei. Iar dup` ce acest mititel chatharsis a reu[it s` tescuture de fulgii de lumin` pe care starurile i-au aruncat asupra ta, ie[i de lamall, în cele din urm`, liber ca pas`rea cerului. Acum e[ti în parcare.Dând o rait` cu ma[inaConducând tot înainte pe strada desf`t`rii [i a descuraj`rii, prive[ti înoglinda retrovizoare. Poate c` e timpul s` te întrebi: „Ce conteaz`?”... „Cecump`r, de fapt?” Iar apoi, conceptual [i mândru: „Oare cum poate cineva s`cumpere tot balastul acestei culturi pop?” 1 ßi mai apoi, cu o strategic`încruntare a sprâncenelor: „Dar neintrând în acest sistem stelar, oare nusuntem p`c`li]i [i condu[i într-o alt` economie?” O adiere de paranoiaconspirativ` te poate cuprinde ca o boare pe acest drum fenomenologic: „[idac` respingerea aceasta a mea a sistemului de staruri a fost calculat` înavans de B`trânii [i În]elep]ii Mall-ului?” ßi dac`, dispre]uind chipul cu acelebuze rujate din bel[ug ale Angelinei Jolie, posibilitatea ca eu s` cump`r ocarte de Alice Munro e deja calculat` pentru a cre[te de zece ori, iarachizi]ionarea unui film de Bergman pe DVD s` cunoasc` o cre[tere uria[`,de 450%? „Dac` cumva valoarea de schimb a unui star oarecare e m`surat`tocmai în acest mod pervers?” ßi dac`, atunci când cump`r lucruri legate decultur`, subiectul meu estetic [i rafinat cump`r` cumva împotriva Angelinei?(Bine, asta nu-i întru totul adev`rat; de fapt, cump`r împotriva lui Brad Pitt.)1 Numit`, de asemenea, [i „cultur` de mas`", sau, [i mai grav, „industrie a culturii", de c`treTheodor Adorno, pentru care popularizarea extrem` a artei sfâr[e[te în estetizarea bunurilorde larg consum (Dialectic of Enlightenment, New York, Continuum, 1974, pp. 162-3).Aceast` „industrie a culturii" a reprezentat „integrarea voit` a consumatorilor ei superiori",a reconciliat arta exclusivist` cu cea popular`, „care fuseser` separate de milenii, printr-unsoi de tratat de pace care le-a dùnat amândurora." Seriozitatea marii arte „are de suferitdeoarece efectul ei e programat." „Arta popular` e pus` în lan]uri [i lipsit` de rezisten]aincapabil` s` se impun` cu adev`rat, inerent` în ea, înc` de când controlul social nu era încùnul total." Punctul „de dispari]ie al industriei culturii este reprezentat de dependen]a uman`[i de subordonare." („Culture Industry Reconsidered", în The Culture Industry, ed.J.M.Bernstein, London New York, Routledge, 1991, 98-106, passim.)

94VIA¥A ROMÂNEASCåßi cât de departe poate merge aceast` estetic` a consumului ce opunerezisten]` [i e îndreptat` împotriva cantit`]ii tot mai mari de conformism [icare ajunge pân` în str`fundurile incon[tientului? Pân` unde a[ putea, oare,s`-mi împing specula]iile paranoice? Ar trebui s` presupun c` a cump`raîmpotriva lui Matt Demon d` o posibilitate de 50% s` iau dou` pachete degum` [i un tub de past` de din]i Colgate, dar nicidecum fasole la conserv`sau granule de t`mâie? Trebuie s` presupun c` exist` ni[te raze subliminalece-mi ies în cale, desigur, trimise de stele, pentru a-mi spune ce s` fac, înconformitate cu o serie de scenarii secrete [i gata f`cute, valabile chiar [i înuniversurile paralele ale cump`r`turilor, a[a cum e al meu (dar care nu sunt[i alternative, asta cu atât mai pu]in)? Ar trebui s` renun], s` m` las prins înconvingerea c` exist` o aur` neagr` aruncat` de stele, pe care B`trânii [iÎnv`]a]ii Mall-ului o calculeaz` ca pe o ni[` de magazin? Adorno nu a fostprimul care a sugerat c`, pentru a vedea o stea, nu trebuie s` te ui]i direct laea, ci u[or piezi[. O simpl` privire gr`bit` e modul cel mai adecvat de a teuita la o stea. A o privi direct înseamn` a o pierde, iar astfel a te pr`bu[i înpropria privire fascinat`, lipsit` de acea lic`rire în stare s` dezvaluie marelevasilisc de deasupra ta. Oricine î[i poate da seama: puterea de vânzare astelelor de toate felurile e direc]ionat` aproape clandestin c`tre lumile înalte[i exclusiviste care resping simpla privire. Arta popular` limiteaz` câmpulvizual [i nu le d` dreptul exclusivi[tilor s`-i lase ochii s` se deschid` cuadev`rat. Necunoscute mai sunt [i cìle capitalului!Dar în orice fel ar fi în]elese, stelele sunt articulate într-un sistem nesfâr[it[i f`r` vreo limit`: acolo nu exist` discrimin`ri – fiecare î[i poate cump`raimaginea preferat`. Starurile ofer` acel punct de conexiune dintre capital [idemocra]ie în acela[i fel în care Mo[ Cr`ciun face leg`tura dintre capital [iritual (iar Satan, la dep`rtare de numai o metatez`, se ascunde în detalii,detaliile ce definesc starurile, cele la care privesc devota]ii în vreme cecontempl`, a[a-[i imagineaz`, însu[i starul: buzele Angelinei, haina luiBritney, mi[carea lui Tiger...) F`când s` apar` aceast` imagine dintr-o simpl`privire, starurile articuleaz` dubla organizare a feti[ului. Nebunia de a vedease întinde pân` la antipozii barocului, imagine creat` de o simpl` privire. Cebine se potrive[te toat` povestea asta pentru blocajul din trafic în care aiajuns!Mo[ Cr`ciun nu-i chiar real; [i nici starurile nu sunt. Ambele imaginiapar]in unui regn daimonic sau angelic ce mediaz` între mersul de fiecare zila cump`r`turi [i dorin]ele utopice. Medierea universal` despre care vorbeaHegel ar pune la p`strare starurile culturii pop ca pe ni[te veritabili idoliantropomorfi, dar acestea sunt elemente evidente de coeren]` din cadrulculturii pop contemporane, în vreme ce e supus` focului încruci[at al criticii.Pentru a le în]elege, criticul ar trebui s` st`pâneasc` o serie de instrumente debaz` (distan]a critic`, focalizarea fenomenologic` pe obiectul interpret`rii,

ESEURI 95interpretarea ca atare) [i s` se al`ture masei. Vreau s` spun masei necriticenecesar` pentru ca sistemul stelar s` se poat` pune în mi[care [i s` dureze.Dac` criticul ar fi tentat s` încerce o vast` reconsiderare a universului culturii(pop), mai degrab` decât s` opun` de la bun început o rezisten]` specific` [iîndârjit` vicleniei ploii de stele, ar fi mai bine s` se al`ture definitiv maseinecritice. Mi[carea aceasta poate implica o promisiune diferit` pentrudirec]ia ulterioar` a criticii, inclusiv a celei a lui Adorno [i a industriei culturiial c`rei vestitor a fost acesta.Universul astrocentric e fabricat f`r` s` fie nevoie de vreun recurs lacritic`. Asta înseamn` a afirma cu voce tare c` astrocentrismul este în modnecesar necritic. Stelele se nasc în pr`pastia deschis` între opera de art` [iconceptul de oper` de art`: în termeni kantieni, ele apar în clipa sublim` ceface imagina]ia incapabil` de a mai conecta opera de art` cu conceptulcorespunz`tor. Din punct de vedere geopolitic, starurile sunt sublime, atâtmatematic, cât [i dinamic. Ele întrerup judecata [i o împiedic` de a reveni lapendulul ei ce se mi[c` perpetuu între opera de art` [i concept. Prinneîncetatul lor flux de st`lucire, stelele întruchipeaz` e[ecul conceptuluikantian de Einbildungskraft 2 , din care se hr`nesc cu o poft` pe cât de feroce,pe cât e [i recurent`. Deoarece evaluarea unui star nu poate fi întru totulefectiv` la nivel critic, starul trebuie s` apar]in` t`râmurilor paradisiace alescenariilor industriei culturii, acolo unde i se [i pl`tesc sume fabuloase pentrua r`mâne. În acele ceruri înstelate ce amintesc de pânzele lui Van Gogh, purareprezentare înghite orice alt` urm` a prezen]ei.Starurile sunt f`cute ca s` absoarb` o multitudine de priviri de natur` a lem`ri str`lucirea. Cu siguran]`, e nevoie de ceva munc` pentru a eviden]ia [ia observa mi[carea [i evolu]ia fiec`rei stele. The Dixie Chicks nu vor cânta [inu vor zbura pe m`tura fermecat` a lui Harry Potter – o astfel de ciocnirestelar` ar implica riscul, pericolul ca vânz`rile s` scad` la zero. În principiu,universul astrocentric e multi-centrat, permite erori categoriale [i evit` criticacu un zâmbet divin sau cu furie nest`pânit`.ßi atunci, cum s` nu-]i pui melancolica întrebare: „Cum de pot p`li [i cumse pot stinge stelele într-un univers astrocentric?” Sportive [i sportivi celebrise retrag pentru a fi imortaliza]i pe numeroase bulevarde faimoase, înnenum`rate „hall of fame” sau în alte mausolee moderne. La urma urmei,starurile din domeniul sportului sunt cele mai reale dintre toate: comer]ulacestor lupt`tori ai zilelor noastre este validat în mod empiric de competi]iacea mai valabil` în fa]a oric`rei încerc`ri de manipulare. Praful lor stelar sicosmic las` urme care nu mai arat`, îns`, [i drumul de întoarcere (vechiul2 Immanuel Kant, Critique of Judgement (1790), trans. Werner S. Pluhar, Indianapolis,Hackett, 1987, „The Analytic of the Sublime", pp. 22-29.

96VIA¥A ROMÂNEASCåsistem de orientare pentru întoarcere al lui Hänsel [i Gretel va fi constituit fiedin elemente de kitsch, fie din fragmente nostalgice de tab`r`). Dar pierdereastarurilor are o ra]iune, iar în aceast` privin]`, praful cosmic e persistent. Po]ig`si urme din el chiar pe oglinda retrovizoare a ma[inii [i, în timp ce conduciprivind atent în ea, încerci, de fapt, s`-i arunci, acestei stele, m`car o privire,oricât de gr`bit` ar fi ea.Tocmai atunci se întâmpl` ca o vac` s` apar` parc` de nicìeri în mijlocul[oselei. Virezi brusc, îi evi]i mugetul, nivelul de adrenalin` cre[te (dar destulde târziu, ca de obicei), [i atunci ai ceea ce alcoolicii numesc „o clip` deluciditate extrem`”: în]elegi deodat` c` privirea aruncat` stelei nu e doarindirect`, ci [i dubl`. Ea acoper` spectrul (1) al distan]ei fixe dintre subiectulaflat în fa]a ochilor tì [i un obiect persistent [i stabil [i (2) distan]a variabil`ce se m`re[te sau se mic[oreaz`, asemenea unui acord între cel ce prive[te caun veritabil voyeur [i obiectul dorin]ei sale. Distan]a fix` e adnotat` dreptdiferen]a ontologic` dintre cel atins de celebritate [i restul privitorilor – iaraici distan]a epistemologic` dintre subiect [i obiect e transformat` într-unaontologic`, ce nu poate fi absorbit` [i perceput` de sistemul gândirii. Dac`punem altfel problema, pentru c` [i a[a v` place s` va muta]i, uneori, mobiladin apartament, existen]a unui star îi cople[e[te în]elegerea. Nici un subiectal modernit`]ii nu va fi mai mult decât unul lipit de steaua sa proprie, astadoar dac` nu cumva este vorba despre subiectul transcendental al lui Kantcontemplând o stea monadic` care, ca s` spunem adev`rul pân` la cap`t, arfi un caz de episte-în[el`torie în cheia culturii de mas`. Lumina enigmatic` aCrea]iei [i lumina orbitoare a soarelui sunt acum puse în umbr` de covoarelero[ii pe care p`[esc noile stele. Pe care, de altfel, le putem vedea oricând.ßi privirea acelui veritabil voyeur? În cazul acela, starul este un feti[, la fel[i împrejurimile unde se afl` [i unde nu poate fi g`sit. În mod (ob)scenic, înuniversul astrocentric, noua stea se eviden]iaz` foarte clar, dar apare [i înfundal în oglinda sau scena pe care o privi]i. Retr`gându-se, steaua ia partela o serie de mi[c`ri mitologice obscure, iar afirmându-se ca figur` de primplan, ea imit` acel ego narcisist al oric`rui sistem filosofic din lume, în sensulde reprezentare. Obscenitatea stelei rezid` în aceea c` pozi]ia ei oscilant` –de prim plan sau de fundal – de pe scen` este la fel de pervers` ca [i imanen]afor]at` impus` lumii întregi de tehnologie: steaua reprezint` mitul, ego-ul [ilimita. Apare pe scen`, deci dubla privire o g`se[te întotdeauna înapoia euluisù reprezentat. Aceast` dubl` privire, aprinzând [i potolind dorin]a, poate finumit` [i dubl` determinare a oric`rei evalu`ri.ßi-atunci dai din cap: ajunge cu atâta zgomot despre aceast` neclaritateatât de clar`! V` aminti]i de episodul cu vaca, [i iat` c` intervine altul, ca [icum un soi de inedit` madeleine Proust v-ar oferi pu]in [erbet de mangoîntr-un plic gol. Iat` unde încerca]i s` ridica]i scutul aflat mereu la îndemânàl autoap`r`rii. Iat`-le [i pe ele, supersti]iile binare: nu se poate face vreo

ESEURI 97compara]ie între Dante [i Dan Brown; Rafael e un gigant pe ai c`rui umerifiguran]ii zilei nu fac decât s`-[i instaleze micile lor realiz`ri; cum ai puteapune al`turi trupa „The Red Hot Chili Peppers” cu Mozart? Întoarcereaperiodic` a gustului estetic demodat (care a fost întotdeauna explicat` gnosticca ie[ind pentru a rezista în fa]a fratelui adev`rat [i rù – prostul gust) vaalege, poate, s` adere la acela[i model lacrimogen caracteristic pentrukitschul nostalgic [i fascismul stabil. Aceasta ar fi o axiologie n`scut` oarb`– o teorie a valorilor estetice mereu în mi[care. Fiind oarb`, trebuie s` r`mân`supersti]ioas`, deoarece aceast` axiologie mereu în mi[care e predeterminat`pentru a nu-[i în]elege în mod necesar propriile determin`ri. Nu fi]i prea aspricu noua cultur` pop sau cu amuleta magic` a vechii culturi exclusivisteîndreptat` ]int` împotriva ei! Orbirea în fa]a propriilor predetermin`ri estedatul oric`rei axiologii. Poate c` vre]i s` aborda]i chestiunea din punct devedere dialectic. Poate c` v` vine s` spune]i c` acea dubl` privire este atâtexpresia, cât [i efectul orbirii în ceea ce prive[te determin`rile axiologice.A[a s` fie! ßi ce dac`? A[a s` fie! ßi tot nu [ti]i în ce s` crede]i. Privi]i dinnou în oglinda retrovizoare, dar acum oglinda îns`[i s-a cam întunecat. Poatec` ar fi mai bine s` crede]i c` într-adev`r lucrurile v`zute în oglind` sunt mailimpezi decât pot s` par`. De exemplu, stelele – poate c` ale lui Dante – îns`nu acelea ale izb`virii.Scurt` pauz` de împrosp`tareUn pic zguduit de toate astea, ave]i nevoie de o alt` recuzit`. V` opri]i lastandul de c`r]i, comanda]i un espresso, mai cump`ra]i un exemplar dinDorin]a de putere a lui Nietzsche [i primi]i noi [i noi asigur`ri din parteaomului cu musta]` care putea s` stea pe vârful unui ac împreun` cu al]i zeceasemenea lui (dar cine mai e ca el?) Bun` alegere! Cine altcineva ar puteaspune „Relatez istoria urm`toarelor dou` secole: ascensiunea nihilismului,care [în conformitate cu evanghelia sa], a devenit necesar... Nihilismulreprezint` cele mai înalte valori care se degradeaz` pe ele însele. Scopullipse[te; la întrebarea «de ce?» nu se mai poate g`si vreun r`spuns...Nihilismul v`zut ca putere mereu crescând` a spiritului: nihilismul activ[este] for]a motrice a distrugerii”? 3Cât despre motivele pentru care nu se poate r`spunde la întrebarea „dece”, Nietzsche afirm` c` g`se[ti doar ceva mai mult decât pref`c`torie atuncicând prive[ti într-o oglind`: „Nu mai exist` ac]iuni morale: acestea suntcomplet imaginare... exist` doar inten]ii [i ac]iuni imorale.” (786) ... „Religia,morala [i filosofia noastr`, toate acestea sunt forme dec`zute ale umanit`]ii.3 Friedrich Nietzsche, The Will to Power, trans. Walter Kaufmann Harper & Row, SanFrancisco, 1969, pp. 2, 4, 14, 22.

98VIA¥A ROMÂNEASCåMi[carea contrar`: arta.” (796) ... [i apoi „lumea [v`zut`] ca oper` de art`...î[i d` na[tere sie[i.” ßi frumuse]ea, acea frumuse]e care nu mai poate aveadeloc grij` de ea îns`[i, c`ci acum are în grij` întreaga lume, [i acest lucru îlpune ea în poala artistului: „Frumuse]ea, pentru artist, e ceva ce dep`[e[tetoate nivelurile de organizare, c`ci în frumuse]e opozi]iile de orice fel suntîmblânzite. ... [aceast` for]` a artistului este] cea mai înalt` form` de putere,adic` puterea asupra oric`ror opozi]ii.” (803)Ceea ce este neartistic [i, deci, slab, trebuie s` fie puterea lacom` a egoului:c`ci lucrurile individuale, ideea de proprietate îns`[i, toate sunt un soide continuare determinat` de dorin]a rapace a eului, acum pe cale de adobândi cet`]enie la nivel domestic. Ceea ce posed` cineva reprezint`dovada, confirmarea deplin` [i ap`rarea existen]ei eului. Este interfa]a dintreeu [i lume, ambele fiind mai mult sau mai pu]in compromise [i deteriorate.Iar lipsurile sunt [i ele acolo – contrapondere obiectiv` – pentru ca to]i s`poat` vedea f`r` a da aten]ie chipului falsificat al eului.Ceea ce este artistic nu e o adunare sintetic` sau lacom` a întregii morale[i a[a mai departe, valori care au fost subevaluate în genealogiaatotcuprinz`toare numit` die Umwertung aller Werte, ci mai degrab` artrebui s` reprezinte cel de pe urm` resort al ra]iunii. „Doar în termeni esteticilumea va putea fi justificat` întotdeauna”, repet` Nietzsche în Na[tereatragediei. Dup` [aisprezece ani, în 1888, unicitatea artei va ajunge s`denumeasc` mi[carea opus` acelor sedimente ale judec`]ii ra]ionale numitevalori ersatz, ca un soi de telos de natur` a scurta drumul. Judec`]ile nonesteticenu vor mai putea da nici o justificare lumii. Poten]ialitatea Judec`]iide Apoi din tradi]ia cre[tin` este, astfel, anulat`, la fel cum se întâmpl` [i înorice form` de închidere ce duce de la dimensiunea uman` a cur]ilor [i,implicit, a oric`rei instan]e de evaluare, la auto-legitimarea transcendental`.Afirma]ia conform c`reia lumea poate fi justificat` doar în termeni esteticipare a însemna c` singura judecat` justificativ` care mai exist` r`mâne aceeaa kantianului Urteilskraft, care merge precis [i universal între opera de art` [iconceptul ei. Elementele particulare în cùtare nelini[tit` a generalului lor,precum [i elementele de generalitate ce supravegheaz` trupele lipsite acumde valorile particulare sunt cele dou` tuneluri ale judec`]ii, menite a nu seîntâlni niciodat`. Aceast` afirma]ie este la fel de deschis` în ceea ce prive[tesemnifica]ia finalului, cum este [i venirea unui Mesia al evreilor [i, în acestfel, incapabil` – pentru cei ce nu doresc – s` falsifice fundamentul ei încalitate de sediment al valorilor. Cele dou` secole de nihilism despre carevorbea Nietzsche sunt estetice în acest sens restrâns: pentru el, taxonomiileestetice sunt instan]e ale taxidermiei: naturi moarte împìate.Ceea ce r`mâne în lumea acesta lipsit` de valori sunt o serie de for]e [icantit`]i, dar nu [i acele interpret`ri numite fapte. Faptele [i valorile suntfalsificate în mod egal, forme ale non-existen]ei aduse la via]` de contradic]ia

ESEURI 99lor reciproc`. Ave]i încredere în Nietzsche. Ave]i încredere în Nietzscheatunci când spune c` lumea de for]e [i cantit`]i (acea lume pe care o numi]ilume de quanta) las` foarte pu]in loc pentru discursul calit`]ilor acestora, saupentru o lume de qualia, dac` vre]i. De ce s` nu sorbim pu]in din a[a ceva?Quanta [i qualia: orice gândire cu privire la valoare se risipe[te într-oapreciere calitativ` [i în scuza sa cantitativ`. Cea din urm` tolereaz` uneoridescrierea, adesea vrea s-o ob]in`, iar alteori chiar o implor`. A descrie [i aexplica sunt activit`]i ce nu se întretaie în lumea dominat` de qualia. Trebuies` se strecoare cumva ilegal între grani]ele acesteia [i s` se prezinte acolo\ntr-un mod atât de stupid, asemenea unui imigrant ajuns de curând într-o alt`]ar`, un imigrant mereu zâmbitor. Pentru interpretare, quanta [i qualia suntuniversuri paralele, ale c`ror puncte de intersectare apar]in elementului descience-fiction (asta ar fi, probabil, defini]ia cea mai potrivit` a S.F.-ului,îmbog`]it, desigur, cu câteva reclame futuriste). În vreme ce alte dublete (sau„cuplete”, cum ar fi trup [i suflet, sau suflet [i spirit) au fost amestecate dinpunct de vedere istoric în organimismul ultimelor veacuri, quanta [i qualiaau r`mas separate. Ele reprezint` însu[i t`râmul indeciziei. Un sonet perfectdin punct de vedere tehnic poate fi la fel de lipsit de valoare ca [i un colajf`cut la întâmplare. Valoarea tehnicii nu poate dep`[i niciodat` domeniulstrict al tehnicii. Totu[i, formele tehno-compozite, cum ar fi capacitatea deatragere a privitorului pe t`râmul cinematografiei [i aducerea sa la acest nivelde valoare, cel pu]in pentru câteva clipe, exist`. Sub impulsul cathartic almomentului respectiv, masa necritic` î[i dezl`n]uie temerile, iar în clipaurm`toare [i le exprim`.çn[el`toria tehnologic` numit` func]ionalism, cea care proiecteaz` odescriere, o explica]ie a formei asupra lumii valorilor nu e nimic mai mult –dar nici mai pu]in – decât extinderea analogic` a Tehnicii c`tre domenii pecare ea îns`[i le-a f`cut imposibile. 4 Valoarea r`mâne legat` de un domeniual lui „trans”: cum ambele se opun fa]` de quanta într-un soi de dubluWeltanschauung [i tind s` ajung` pe un teritoriu mereu dincolo de sine, încùtarea înfrigurat` a (numelui) propriului St`pân: qualia. Descrierea uneivalori inerente domeniului acelor lucruri „ce se pot descrie” exprim` oexpunere definit` fa]` de încrederea în tehnologie. Încrederea într-o proiec]iefunc]ional` a ceea ce poate fi descris – quanta – r`sfr~nt` asupra lui qualia ela fel de amuzant` ca [i filosofia natural` de dup` Socrate: naivitate aplicat`,nu mult diferit` de „ideile primite de-a gata” ale lui Flaubert. Valoarea, spuneNietzsche, este credin]a, [i îl credem. A[a încât, dac` valoarea este4 Putem relua, în acest sens, argumentul lui Heidegger din „Epoca picturii universale" [i„Întrebare privind tehnologia". A se vedea, în acest sens, studiul sù ConcerningTechnology and Other Essays, trans. William Lovitt, Toronto, etc. Harper, 1977, pp. 115-54, respectiv 3-35.

100VIA¥A ROMÂNEASCåautosuficient`, ea este [i mereu justificat` în [i de c`tre ea îns`[i. Tablele devalori mascheaz` bulele de sânge [i de cerneal` ale anxiet`]ii care le-a f`cutposibile.Merit` s` arunc`m o privire [i la încercarea cuantificatorilor de a trata„excep]ionalul” (acela care se înscrie în stratosfera lui qualia). O astfel deîncercare de explicare provine din reformularea cazului lui Karl Popper deinduc]ie radical`, sau de la „teoria lebedei negre”. „Spre deosebire demomentele incertitudinii tradi]ionale, lebedele negre sunt extrem de rare,apari]ii nea[teptate ce au un mare impact.” 5 Asem`n`tor, succesul unei c`r]isau al alteia este determinat de – din cauza lipsei unei lumi mai bune – noroc[i doar un foarte mic segment dintr-o popula]ie imens` de c`r]i va ajunge înaten]ia real` a publicului, în vreme ce marea majoritate vor muri de [i înperfect anonimat. Vede]i aria problemelor ce se includ aici, de la cultivareaimaginii unui autor pân` la masa de intermediari ce fac leg`tura între general[i particular [i între anonim [i faimos. Totu[i, dac` trecem cu vederea cât decorect este acest proces de selec]ie (iar dac` cineva ar vrea s` organizezealegeri pentru a[a ceva, acestea n-ar putea fi niciodat` cu adev`rat corecte),aceast` explica]ie face ca ceea ce este excep]ional din punct de vedere estetics` fie excep]ional [i din punct de vedere statistic. N-am gre[i prea mult dac`5 Nassim Nicholas Taleb, „The Roots of Unfairness. The Black Swans in Arts and Literature", LiteraryResearch / Recherche Litteraire 21 (41-42), 2004, pp. 241-54. A se vedea, de asemenea, contribu]iilepredecesorilor lui [i ale altor „conspiratori": Benoit Mandelbrot, The Fractal Geometry of Nature (NewYork, W.H. Freeman & Co, 1982) [i Didier Sornette, Critical Phenomena in Natural Sciences, Chaos,Fractals, Self-organization and Disorder. Concepts and tools, 2nd ed. (Berlin & Heidelberg, Springer /„Springer Series in Synergetics", 2004.) Dup` p`rerea lui Taleb, „absen]a capacit`]ii de cuantificareimplic` o sl`biciune a mijloacelor noastre statistice... Suntem cople[i]i de opacitatea epistemologic`...Formularea contemporan` a acestui mecanism este numit` acum „proces Pareto-Lévi-Mandelbrot",oferind propria sa formul` a unui model statistic. S` lu`m, de exemplu, bun`starea din America. Num`ruloamenilor de]in`tori de bunuri în valoare de peste 2 milioane de dolari ar reprezenta cam un sfert dinaceia ce de]in bunuri în valoare de mai mult de un milion. Asem`n`tor, num`rul persoanelor aflate înposesia unei averi de peste 20 de milioane se va afla cam în aceea[i rela]ie cu procentul celor ce de]inaveri în jur de 10 milioane. Aceast` rela]ie e numit` „regul` de scar`", deoarece apare [i este identificabil`la toate nivelurile... Pân` acum nu avem nici un indiciu în ceea ce prive[te procesul de constituire alacestei sc`ri [i a regulilor sale, [i nici varia]iile sale. De exemplu, nimeni nu poate explica de ce succesulunui romancier (cuantificat [i m`surat, s` spunem, dup` trimiterile ce apar în presa literar` [i despecialitate) prezint` o serie de similitudini cu cascadele informa]ionale evidente pe pie]ele financiare.Avem de-a face cu o regularitate remarcabil` fa]` de dinamica dezordonat` a Lebedei negre. Acesterealit`]i sunt vizibile la nivelul mai multor discipline [i activit`]i umane. Predomin` îns` în biologie (maiales în biologia molecular`), în economie, sociologie, lingvistic`, pie]ele de capital, prezentând,întotdeauna, caracteristici asem`n`toare. Practic, orice activitate ce implic` ideea de noroc este supusàcestei dinamici. R`spândirea ideilor [i a religiilor, succesul inova]iilor, precum [i evenimentele istoriceurmeaz` [i ele acela[i model. În chip ciudat, în vreme ce (împotriva majorit`]ii concep]iilor gre[ite aleeticii protestante) via]a economic` e dominat` de un procent mai mare de noroc decât se accept` îngeneral, via]a intelectual` este de departe cu mult mai nedreapt` – numeroase aprecieri îndreptându-sec`tre un segment dispropor]ionat de mic de înving`tori."

ESEURI 101am afirma c`, dup` cum toate textele literare se nasc egale [i deschise oric`reiabord`ri ideologice, birocratice sau de marketing, aspectele aflate sub lupastatisticii sunt menite a r`mâne lipsite de miz`. Aceast` valorizaresentimental` a unit`]ii de m`sur` îns`[i, bazat` pe ignorarea valorii interne aobiectelor selectate, face inutil` critica literar`, la fel [i istoria sau teoria.Acesta nu e deloc un caz înâmpl`tor, ve]i spune. Chiar [i atacuri mai pu]innaive la adresa institu]iilor literare consacrate se izbesc de aporia evalu`rii:acele qualia sunt orbirea sau ignorarea lui quanta, iar de aici rezult` o orbireconstitutiv` a judec`]ilor de valoare. În acest sens, valoare înseamn` extazul– [i formele sale moderne – ce deschide calea regal` a lui quanta.Acum a]i început s` v` plictisi]i. Valorile voastre artistice scap` de oriceresponsabilitate: locul lor de joac`, neîncorsetat de legi morale, respingeîncorsetarea discursurilor moral-obositoare. Iar asta, prietene – pot s`-]i spunacum, c` tot iei ultima înghi]itur` din espresso [i e[ti gata s` ie[i din libr`rie– asta e ceva pl`cut, de[i plin de sl`biciune. Dup` dorin]a lui Faust de a-[ifrige creierii [i de a-[i vinde sufletul pentru totala cunoa[tere, dup` aporiilelui Pascal despre credin]` [i ra]iune, dup` ce Dostoievski a avut curajul de atrece peste pr`pastia dintre credin]` [i lipsa de credin]`, dac` mai exist` vreunîn]eles al tragediei deschis cunoa[terii, acesta trebuie s` se afle tocmai înruptura dintre quanta [i qualia. Îns`[i no]iunea de valoare întruchipeazàceast` tragedie. Valoarea nu e introspectiv`. Dac` nu e altceva, atunci esteun dezastru prospectiv.În calitate de dezastru amânat, valoarea se rupe deodat` de îndrumareadeficient` a starurilor: le evit` tocmai ca s` i se ofere ei îns`[i, s` le lase seorienteze singure [i numai pe ele însele [i s`-[i rezolve astfel muncainfernal`. Afirmarea caracterului imploziv al valorilor coincide cu afirmareauniversului astrocentric. În vreme ce masa lipsit` de spirit critic ocupa centrulscenei în procesul de destr`mare a leg`turilor de comunitate [i a sim]uluisacru al oamenilor, valorile î[i pierdeau [i ele contraponderea fundamental`:lucrurile consacrate ale Lumii Vechi erau zguduite de Marele R`zboi, baniierau separa]i definitiv de vechea lor acoperire în aur, b~iguielile [i bâlbâielilede tot felul iar apoi mu]enia au intervenit pentru a desp`r]i experien]a devechea sa abilitate. Aceast` epoc`, profetizat` de Nietzsche [i descris` apoide Benjamin [i Adorno, a durat deja aproape un veac.În vreme ce ie[i]i din aceast` libr`rie poate c` visând s` reu[i]i s`împinge]i epoca acestui univers astrocentric în vreo pr`pastie, ajunge]i dinnou în parcare. Ce mai r`mâne de f`cut? Conduce]i înainte, mereu înainte!Niciodat` nu v` ve]i mai întoarce acas`; cump`r`torii se vor l`sa jefui]i încontinuare, dar nu voi, [i nici eu. Noi o s` ne pierdem pentru totdeauna,asemenea unor mistici ai autostr`zilor.(Text ap`rut ini]ial \n revista Neohelicon, XXXIV, June 2007, 1.69-77)CåLIN-ANDREI MIHåILESCUÎn române[te de RODICA GRIGORE

GEORGE BANUUN TEATRU PERSONALMarionete m` înconjoar` acas`, aranjate în jurul meu, f`r` a fi câtu[i depu]in adunate în numele unei dorin]e de colec]ie, ci doar ca rezultat alunei progresii neprev`zute nici prealabil decise. Totul a început printruncadou de nunt` adev`rat punct de plecare, ca [i cum prietenul care ne-a oferitprima marionet`, diagnostica o dorin]` ascuns`, deschizând astfel o perspectiv`neb`nuit`. Cum s-ar interpreta astfel faptul c` ansamblul acestor marionete esteconstituit, aproape în întregime, din cadouri? Prietenii au avut, f`r` îndoial`, intui]iaunei atrac]ii pe care o neglijasem. Marionetele m` leag` deci de prieteni, de odiminea]` lugubr` convertit` în opusul ei mul]umit` unui paznic care mi-a adus dinpartea unui coleg italian, mai întâi pe Pantalone, iar mai apoi un Brighellaposomorât. Marionetele îmi duc aminte de asemenea de prietenul care î[i desfacegeamantanul cu cadouri thailandeze [i m` invit` s` aleg. Privirea [i apoi mâinile seîndreptar` c`tre mica prin]es` care, [i acum înc`, m` prime[te în fiecare diminea]`cu fa]a ei buc`lat` [i cu energia ei contagioas`. ßi cum s` uit de prietenul sosit directde la Hanoi, dup` 12 ore de zbor, cu o marionet` vietnamez` în bra]ele sale? Saucapetele de marionete chineze[ti g`site, de o coleg`, devenit` dup` aceea prieten`,într-un talcioc normand? Mai sunt [i altele cump`rate împreun` cu so]ia mea, laPraga, Padova, Amsterdam. ßi astfel, sub semnul dragostei sau al amici]iei, acestteatru a luat fiin]`. Acum are 33 de ani.Marionetele aranjate pe un fotoliu sau pe o canapea, ag`]ate pe col]ul uneibiblioteci sau de mânerul ferestrei, nu constituie un întreg, dar ele sunt plasate înspa]iul meu intim [i le reg`sesc în jurul meu. Adesea, mai ales diminea]a devreme,la ora când lumina este nesigur`, le trec în revist` [i ele fascineaz` prin tot ceea cecon]in ca rezerv` de a[teptare. A[teptarea unui teatru care s` se nasc`, a unuispectacol visat, a unei manipul`ri pentru a le mi[ca. Marionete care nu audecep]ionat niciodat` pentru c` nu au avut niciodat` posibilitatea de a împlini acestvis. El r`mâne pentru totdeauna suspendat [i, în zori, dup` o noapte petrecut` lateatru, ceea ce m` încânt` la ele, este tocmai perspectiva unui teatru virtual,neîmplinit, dar f`r` încetare posibil. Brook, o dat`, prezentând o statuet` mexican`,pornind de la golul s`pat în interiorul ei, formulase modelul sù de actor, actor careprezerva vidul, care nu umple scena de gesturi [i cuvinte. Marionetele, fiind mute,în teatrul meu personal, ofer` aceea[i satisfac]ie: prin ceea ce îi lipse[te, el

ESEURI 103elibereaz` [i îmi permite s` proiectez un alt teatru decât cel al c`rui martor sunt,într-un mod regulat, sear` de sear`.Reprezentarea omului m` fascineaz` [i, al`turi de marionete, am reunit [i câtevasculpturi. Ele ofer` cel`lalt versant, cel al gestului definitiv, al posturii imobile, asecundei suspendate. Marionetele r`mân strìne acestei imobiliz`ri a corpului c`ci,l`sate pe jos sau ag`]ate, ele între]in sentimentul de imprevizibil, f`când posibil` otransformare [i o ipotetic` trecere la act. Salvarea a[tept`rii este o salvare ateatrului. Teatru nev`zut, dar a[teptat.Câ]i dintre scriitorii cultiva]i, Musset în primul rând, n-au ap`rat „teatrul defotoliu”? Teatru imaginar care, pornind de la texte, se deschide ca o floare de lotusdoar la lectur`. O pies`, un fotoliu – iat` începuturile unei reprezenta]ii care nudecep]ioneaz` niciodat`, m`rturisesc to]i acei sceptici ai scenei. Pe când la mine nuc`r]ile sunt cele care de[teapt` dorin]a teatrului, ci marioneta. Ea se încarc` deaceste puteri imaginare care permit o izolare temporar` în care eu exist adesea, dea se proiecta într-un spectacol nea[teptat, spectacol viitor, spectacol a c`rui surs`primar` ea este. Marioneta este opusul „madlenei” proustiene, ea nu trimite la untrecut, ci la un viitor. Viitor incert, dar un viitor posibil.Paul Klee a creat marionete. Marionete ciudate [i violente, marionete ce aveauun destinatar, fiul sù, Felix. Acest teatru personal care se compune în jurul meu de33 de ani este uimitor prin absen]a copilului…, la mine acas` nu sunt copii. Darmarionetele care, cu certitudine, nu sunt destinate doar copiilor, nu sunt ele omanier` identic` de conservare a copilului din adultul care sunt? „Când încet`m s`mai fim copii încet`m s` mai cre`m”, spunea Brâncu[i. Eu nu sunt creator, nu suntdecât spectator, dar îndr`znesc s` sper c`, pentru a utiliza un vocabular muzical, înmod minor sunt câtu[i de pu]in creator. F`r` aceast` doz` de copil`rie pe caremarionetele, într-un mod fizic, m` ajut` s` nu o pierd, a[ înceta, probabil, de a maifi.Când îmi plimb privirea asupra acestui teatru eteroclit care se desf`[oar` subochii mei, spun: „iat` spectacolul lumii”. El se afl` sub ochii mei, teatru carereune[te continentele, teatru unde un rege sicilian se culc` al`turi de o prin]es`japonez`, teatru unde o paia]` se învecineaz` cu un personaj grotesc dintr-o strad`praghez`, teatru unde sacrul [i rudimentarul coexist` f`r` deosebire de ]ar` [icultur`. Îmi pare atunci c` noaptea s-a încheiat [i ziua se înal]` ca expresie a uneiunit`]i, f`r` îndoial` disparat`, dar totu[i o unitate. Unitate, o secund` realizat`,mul]umit` acestor obiecte în a[teptare de reprezenta]ie.Marionetele nu sunt inerte, ele joac` în teatrul meu. Nu în urma unei manipul`ripricepute, a interven]iei unui p`pu[ar deprins, ci într-un mod simplu, printr-odeplasare facil` în timpul unei reuniuni în familie sau a unei vizite prelungite a unorinvita]i. Pantalone devine atunci mult mai sobru [i prin]esa chinez` sofisticatmelancolic`. Statuile sunt pentru totdeauna imobile, marionetele dispun de acesteresurse interne, de aceste aptitudini de a se mi[ca, care le sunt proprii [i care lepermit s` fie obiecte de art`, p`strând în întregime acel „efemer” care e propriuteatrului… Efemerul vie]ii [i al scenei. Dar, raportat la actori, ele trimit întrutotul laart`, arta sculptorilor care se afirm` prin precizia cu care cioplesc lemnul [i care le

104VIA¥A ROMÂNEASCåcreeaz` corpul mobil. Îmi plac marionetele pentru c` ele se situeaz` exact în vaduldintre art` [i via]`.Marionetele fac posibil fragmentul. Fragment care ne invit` s` ne imagin`mîntregul pornind de la ceea ce a subzistat. Un cap singur este semnul unei amput`ri,dovad` a restului persistent, dar în acela[i timp evoc` integralitatea disp`rut` acorpului. Aceasta, totu[i, nu genereaz` emo]ia proprie r`nilor pe care le suscit`statuile sparte, fracturate, ci un regret. Regret al incompletitudinii care, pornind dela acest fragment, limiteaz` imaginarul privitorului [i afecteaz` spectacolulmarionetei în plenitudinea sa scenic`. Ea este invalid` [i o iubim tocmai pentrusl`biciunea ei.Când merg la oper`, nu atât în calitate de specialist, ci ca simplu spectator, ceeace m` fascineaz` adesea este descoperirea unui teatru al excesului „un teatru maimult decât teatru” (deseori aceasta este [i un motiv suficient pentru a detesta opera!)Atunci când v`d un spectacol tradi]ional de marionete, ceea ce captiveaz` este, dincontr`, aptitudinea lor de a aduce jocul la esen]ial, a-l reduce la extrem, a practica,cum se spune, un „teatru al pu]inului” contrar celuilalt, liric, „teatru al excesului”.Între cele dou` extreme, se afl` „teatrul” obi[nuit care ]ine [i de unul ca [i de altul.Nu încetez de a m` l`sa prad` sfâ[ierii pe care o produce aceast` triad` care permitealternarea pl`cerilor [i furnizeaz` argumente pentru a continua s` sper. Dup`Parsifal, epuizat, la întoarcerea acas`, am pus mintal în scen` un spectacol lionezde paia]e [i, alt` dat`, pentru a m` consola de a fi abandonat un spectacol pe carenu-l voi mai vedea niciodat`, m-am refugiat într-o virtual` reprezentarecambodgian`. Pl`cerea unei substituiri la o or`, sau, de câteva ori, fuga laspectacolele pe care doresc înc` o dat` s` nu le ratez, înc`p`]ânat împotriva uneirezistente oboseli pasagere. Astfel r`mân într-un teatru, dar un teatru personal.O ultim` observa]ie. Am acas` o marionet`, mai mult un obiect, care vine dintrunspectacol al lui Anatolii Vassiliev. O dat` am avut inten]ia chiar de a o arunca,fiind prea inert`, anonim`, aproape moart`. Nu am f`cut-o…,[i-acum în]eleg de unde-mi vine antipatia. Ea este explicit`, evoc` un destin modernplasat sub semnul lui Malevici, pictorul care, distrus de comunism, nu mai picta lasfâr[itul vie]ii decât corpuri cu fe]e albe, indistincte, neutre. Reprezentare a absen]ei[i a depersonaliz`rii. Marioneta lui Vassiliev retrimite la acest` absen]`: ea nuproiecteaz` un teatru, ea anun]` o dispari]ie. Ceea ce o salveaz` este faptul c` eumplut` cu boabe de orez [i se gole[te de fiecare dat` când o ating. Asta o faceuman`. ßi, poate, teatral`.Atunci când, epuizat de teatrul contemporan, m` repliez acas`, nu pentru a uita,ci, mai degrab`, pentru a intra în altul, personal [i niciodat` decep]ionant, teatrul demarionete care nu va avea niciodat` loc, dar deschide un orizont înspre care pornescla ceasurile mohorâte ale oboselii de spectator ce continui s` fiu. Pentru a visa unalt teatru, diferit de acela din toate serile, marionetele îmi sunt întotdeaunanecesare.GEORGE BANUÎn române[te de MIRCEA CÎRSTEA

via]a literaturiiION BOGDAN LEFTERCUM STåM LA ANUL 2008? 5 NOTE „BILAN¥IERE”Efervescen]` editorial` versus produc]ie literar` „sub]ire”Se vede cu ochiul liber: cam de un deceniu, un deceniu [i jum`tateîncoace, dup` micul boom postcomunist, cînd s-au publicatvaluri-valuri c`r]ile blocate pîn` în 1989 de cenzur`, cele „desertar” sau „din exil”, produc]ia literar` româneasc` a devenit mai degrab`„sub]ire”. E adev`rat, apar multe titluri, îns`, de-a lungul fiec`rui aneditorial, de remarcat se remarc` doar cîteva zeci, iar în bilan]uri revindoar cîte un volum-dou`-trei de versuri, [i mai pu]ine de proz`, tot atîteade critic` [i eseistic`.Situa]ie – vas`zic` – ambivalent`. Pe de o parte, ai zice c` travers`m operioad` bun`, cu o pia]` editorial` efervescent`, cu c`r]i mult maielegante decît pîn` nu demult [i mai bine promovate, m`car cele lansatede marile case. Totul pe fundalul traducerilor rulate frenetic pe rafturilelibr`riilor noastre. Îns`, pe de alt` parte, tipologia formulelor, re]etelor,speciilor [i subspeciilor slab reprezentate sau complet absente dinproduc]ia literar` autohton` e foarte „bogat`”. Sînt [i c`r]i mai pu]in [tiute,mai rar comentate, peisajul e oricum divers, dar pe ansamblu impresia des`r`cie persist`.Vorbesc meru despre literatura „de elit`”, cea care dicteaz` cotele deprestigiu în lumea cultural` „înalt`” (cît de „înalt`”?!; e alt` discu]ie...).Dincolo de ea, în zona a[a-numit` „de consum”, e [i mai jale: produc]ieautohton` nesemnificativ`, aproape de zero.Cum am ajuns aici?A[ indica dou` motive care decurg din profilul profesional alscriitorilor români de azi.Mai întîi, autorii lansa]i înainte de 1989, mai juni ori mai vîrstnici: dup`1990, mul]i dintre ei au redus motoarele, fie pentru c` s-au apucat dealtceva, în spe]` de jurnalism, eseism pe teme morale [i politice, dac` nudirect de ocupa]iuni mai lucrative, fie pentru c` au intrat, ca scriitori,

106VIA¥A ROMÂNEASCåîntr-o „criz` a libert`]ii de exprimare”. Înv`]a]i s` compun` în condi]ii dedictatur`, dificile, periculoase, dar tocmai de aceea stimulative, c`ciproduceau o stare de tensiune [i m`reau miza literaturii, a culturii îngenere, ca rezisten]` sau opozi]ie la sistem, poe]ii, prozatorii, arti[tii no[tris-au trezit r`t`ci]i brusc în democra]ie ca-ntr-un vast teritoriu al tuturorposibilit`]ilor. Pu]ini s-au adaptat [i s-au dovedit capabili s`-[i continueoperele, s` caute solu]ii noi, s`-[i regîndeasc` rolul în „lumea nou`” (cuma numit – americ`ne[te [i ironic – un prozator România postcomunist`).Apoi, autorii ultimelor serii, lansa]i de un deceniu, un deceniu [ijum`tate încoace: în majoritatea cazurilor, ei au propus formule maidegrab` limitate, de suprafa]` restrîns`. Tematic, ei au optat predilectpentru zonele „provocatoare”, presupus subversive, instituind – de fapt –un soi de „conformism al nonconformismului”. Stilistic, predomin`retoricile „crude” [i a[a-zis „minimaliste” (termen folosit anapoda la noi),de fapt simpliste, adeseori de-a dreptul neglijente. În prea multe cazurinoua poezie [i noua proz` par improvizate, precare tehnic, indicînddeficien]e de „me[te[ug” (cum se zicea alt`dat`...), chiar dac` uneoricompensate de talent. Ceea ce ne aduce la situa]ia din înv`]`mîntulfilologic postcomunist, unde se formeaz` cei mai mul]i dintre aspiran]ii lagloria literar`: din ce în ce mai pu]in atractiv [i cu un nivel mediu însc`dere, analizabil în termeni socio-psihologici, în contextul evolu]iilorperioadei.Violen]e ingenuiDespre ce „cruzimi” retorice e vorba – se [tie: argouri f`r` perdea,sexualisme dezagreabile, mizerabilisme varii. Atari violen]e stilistice s-auîndesit în literatura român` de la finele anilor 1990 încoace, mai întîi înpoezie, apoi în proz`, în dramaturgie, în scenaristica de film; ba chiar [i încritic` uneori, sub forma recenzisticii presupus „dezinhibate”, careînlocuie[te limbajul specializat cu un soi de „mi[toc`rie” despre scriitori[i c`r]i (cînd nu e vorba de-a dreptul de lipsa de cuviin]`).Nimic nou, în fond: sînt relansate astfel limbaje [i re]ete ale avangardeiistorice sau ale altor nonconformisme mai vechi ori mai recente.Dincolo de psihologia vîrstelor, care explic` op]iunile stilistice careflexe ale juvenilit`]ii, se pot identifica mai multe cauze ale acestorevolu]ii – ori mai degrab` involu]ii. E vizibil` – bunòar` – tendin]a maigeneral` de „tabloidizare” a tuturor discursurilor publice, nu numai amass-mediei, drept care, în speran]a c` vor deveni mai atractivi, c` se vorvinde mai bine, junii poe]i sau prozatori coboar` [tacheta [i mizeaz` pestriden]`. Tirajele modeste nu-i confirm`.

VIA¥A LITERATURII 107Alt motiv de impetuozitate, mai trist, e inocen]a cultural`: nu sînt raretextele care poart` simptomele unei instruc]ii intelectuale sumare [ilacunare, vinovate [i de precaritatea scriiturii, [i de ridicolul cu careautorii redescoper` Americi de mult a[ezate pe h`r]ile istoriei literaturii,imaginîndu-[i c` sînt mari inovatori dac` folosesc – de pild` – registreledeja explorate ale lexicului licen]ios.Ce-i drept, mai de curînd au început s` se vad` [i reac]ii critice: tot maimul]i comentatori iau distan]` [i-[i transfer` aprecierile pozitive asupraautorilor de poezie sau proz` mai pu]in agresivi, atr`gînd aten]ia asuprafaptului c` „hard line-erii” nu sînt chiar atît de omniprezen]i. Cu altecuvinte, literatura noastr` recent` ar fi mizerabilist`, sexualizant` [.a.m.d.doar pe ici, pe colo, [i anume nu prin p`r]ile esen]iale…Noi „valuri” tinereSînt ast`zi active la noi cel pu]in trei „valuri” de tineri scriitori care aupublicat c`r]i dup` 1990 (nemaisocotindu-i pe autorii mai „cop]i” care nureu[iser` s` debuteze în volum înainte de c`derea regimului comunist [iau avut de recuperat, „sincronizîndu-se” astfel cu colegii lor din seriilemai june).Ar fi – mai întîi – „valul” reprezentat de poe]ii Andrei Bodiu, MariusOprea [i Simona Popescu („bra[ovenii”), Ioan Es. Pop, Ionel Ciupureanu,Ruxandra Cesereanu, Ovidiu Nimigean, Horia Gârbea [i al]ii, deprozatorii Ion Manolescu, Ara ßeptilici, C`t`lin ¥ârlea, Petre Barbu, DanLungu, Filip Florian, Florina Ilis, Gabriel Marineasa [i al]ii, de criticii [iesei[tii Ion Buzera, Codrin Liviu Cu]itaru, Gabriela Gavril, Sanda Cordo[,Ioana Bot, Corin Braga, Corina Ciocârlie, Caius Dobrescu, GabrielCo[oveanu, Mircea A. Diaconu, Ovidiu Morar [i destui al]ii. „Aloc`rile”pe genuri nu sînt exclusive, nu pu]ini autori manifestîndu-se plural.Majoritatea au avut timp s` confirme, dup` debut urmînd nu doar a doua,ci [i a treia, a patra sau a nu [tiu cîta carte. Unii dintre ei, lansa]i ca poe]isau prozatori, s-au manifestat [i în celelalte genuri. Debutan]ii întîrzia]i aiplutonului – dar cu c`r]i care n-au trecut neobservate – au fost în ultimiiani Filip Florian, Ara ßeptilici (romane) sau Cosana Nicolaie (teorieliterar`, studii culturale). Un abandon temporar: cel al timi[oreanuluiGabriel Marineasa, cu o prim` carte în 1993, apoi excesiv de discret. A[remarca – de asemenea – productivitatea majorit`]ii criticilor [i esei[tilor,stimulat` [i de obliga]iile institu]ionale (academice, adic`: trebuie s` aic`r]i ca s` po]i urca treptele profesoratului universitar).Urmeaz` „valul” ilustrat de poe]ii Ioana Nicolaie, Sorin Ghergu],Svetlana Cârstean, Victor Nichifor, Ana Maria Sandu (debut în poezie,apoi un roman), C`t`lin Lazurca ([i poezie, [i proz`, mai nou sub

108VIA¥A ROMÂNEASCåpseudonimul Kata), Mihai Go]iu, Costantin Acosmei, Dan Bogdan Hanu,Robert ßerban, Dan Mircea Cipariu, Dumitru Crudu, Mihai Vakulovski,Iulian Bìcu[ (debut ca poet, apoi c`r]i de critic`), ßtefan Ba[tovoi ([iproz`), Marius Ianu[, Mihai Ignat, Doina Ioanid, Marin M`laicu-Hondrari, Mihai Vieru et caetera, apoi regretatul Sorin Stoica, Ceciliaßtef`nescu, R`zvan R`dulescu, T.O. Bobe, Florin L`z`rescu, Lucian DanTeodorovici, Radu Pavel Gheo, Daniela Ra]iu, Simona Constantinovici ([icu volume de cercetare literar`), Dan Per[a, Cezar Paul-B`descu,Alexandru Vakulovski, Adrian Buz, prozatori, [i criticii/esei[tii LauraPavel, C`lin Teuti[an, Mihaela Ursa, Ioana Cistelecan, Horea Poenar,Victor Cuble[an, Paul Cernat, Angelo Mitchievici (cu începuturi în proz`),Iulian Ciocan (recent [i un roman), Alexandru Matei (cu începuturi înpoezie), Vasile Spiridon etc. Debuturi cam mult amînate au fost ale luiCernat sau Mitchievici, iar Svetlana Cârstean sau Victor Cuble[an înc`n-au semnat c`r]i proprii. Majoritatea – îns` – au confirmat deja cu a douasau [i a treia carte.Din cel mai recent „nou val” s-au remarcat mai ales poe]ii [i criticii.Primii, între care Elena Vl`d`reanu, Ruxandra Novac, Domnica Drumea,R`zvan ¥upa, Claudiu Komartin, Dan Sociu, Dan Coman, ßtefanManasia, Cosmin Per]a, Tudor Cre]u etc., se caut` înc`, fie c` sînt la primacarte (eventual… deja reeditat`!) sau la a doua, dac` n-au fost cumva [imai gr`bi]i. Prozatorii tineri care au publicat c`r]i în ultimii ani sînt doarpromisiuni, deocamdat` mai mult „nonconformi[ti” decît substan]iali. Oremarc pe Ioana Bradea, autoarea unui roman mai atent construit, dar adoua carte o va confirma sau nu. De asemenea, pe Vasile Ernu, ßtefaniaMihalache, Adriana B`rbat sau Andrei Mocu]a. Alte nume: CosminManolache, C`lin Torsan, Dago[ Bucurenci, Ionu] Chiva [.a.m.d. Criticii,între care Emilia David-Drogoreanu, Dan Gulea, C. Rogozanu, Lumini]aMarcu (ultimii doi – [i cu exerci]ii în proz`), ßtefan Firic`, Marius Chivu,Andrei Terian, Oana Pughineanu, Adrian Tudurachi, Alex Cistelecan,Alex Goldi[, Andrei Simu], Bogdan Cre]u, C`t`lin Sturza, Drago[ Varga,Radu Vancu ([i poet), Xenia Karo (cu începuturi poetice), Lumini]aCorneanu, Doris Mironescu, Bogdan-Alexandru St`nescu, Mihai Iov`nel,Alina Hordil`, Tiberiu Stamate, Cosmin Ciotlo[ etc., au nevoie de maimult timp pentru a-[i construi viziuni personale asupra literaturii [iscriituri individualizate. Unii au publicat [i volume, al]ii s-au f`cutcunoscu]i prin recenzistica din reviste. A doua carte a Emiliei David-Drogoreanu a ap`rut în italian`, în Peninsul`, unde s-a stabilit [i face ocarier` universitar`. De la comentariul literar s-au orientat spre cel teatralMihaela Michailov [i Iulia Popovici, înc` f`r` opuri în care s`-[i fi adunatstudiile sau cronicile. Prima dintre ele public` mai nou [i dramaturgie –dar nu mai intru în domeniu, unde sînt [i alte nout`]i mai mult ori mai

VIA¥A LITERATURII 109pu]in recente. Am remarcat [i eseurile despre muzic`, dans, cultur` urban`semnate în pres` de Eva Pervolovici (dup` volume adolescentine deproz`), Adriana Gheorghe, Gruia Dragomir [i Ana Chiri]oiu, RobertB`lan, Veronica Niculescu (de asemenea, [i prozatoare), Bogdan Iancu ([ipoet), Cristi Neagoe [.a. Se pot oricînd adùga nume tinere [i foarte activeîn alte cîmpuri artistice profesionalizate: teatru, film, arte vizuale.Privind peisajul în ansamblu, a[ spune c` s-au lansat în ultimii ani mul]itineri scriitori talenta]i, unii deja confirma]i. Nu s-au înregistrat nout`]iimportante de structur` a limbajelor literare [i sînt cam rare c`r]ile de marevaloare, dincolo de cele doar „promi]`toare”…Bilan]ul unei colec]iiE limpede, incontestabil: prin cele cîteva zeci de titluri publicate de-alungul a circa patru ani, începînd din prim`vara lui 2004, Colec]ia „Ego.Proz`” a Poliromului a contribuit inteligent [i activ la dinamica prozeiromâne[ti tinere a perioadei.Ca proiect editorial, a intrat pe „culoarul” literaturii noi, frecventat pînàtunci de un singur competitor de anvergur`, Paralela 45, acompaniat deDacia, Vinea [i de alte case cu impact mai redus pe pia]`. F`r` a da aten]ie[i poeziei, dramaturgiei, criticii, Poliromul a ales proza [i a organizat ocampanie cu promovare de-a dreptul spectaculoas`. Concep]ia proiectuluia fost – deci – un prim [i mare merit al editurii.Dup` lansare, s-a creat o veritabil` emula]ie printre aspiran]ii la gloriaprozastic`, vis`tori la vizibilitatea noii colec]ii. Autorii selecta]i [ipublica]i au devenit mici vedete, au dat interviuri, au intrat în„clasamente”. Criticii momentului s-au mobilizat [i au recenzat cel pu]ino parte a c`r]ilor în cauz`. Efervescen]a creat` astfel în mediul nostruliterar e al doilea merit în contul Poliromului.La care se cuvin adùgate cîteva observa]ii. De pild`, c` au fost [i uneleezit`ri redac]ionale: în colec]ie a ap`rut la început, în tandem cudebutantul Cezar Paul-B`descu, o autoare reputat`, Mariana Codru], apoia fost anun]at Daniel Vighi, „transferat” la timp în seria „consacra]ilor”,„Fiction Ltd.”, unde ar fi fost [i locul altor prozatori cunoscu]i, precumTudor C`lin Zarojanu sau Dumitru Ungureanu, intra]i totu[i la „Egoproz`”. Tot aici au intrat cî]iva debutan]i nu tocmai tineri.Dincolo de atari mici abateri de la programul colec]iei, mai nepl`cut` econstatarea c` bilan]ul efectiv, în c`r]i bune, nu e înc` pe m`suraproiectului [i a promov`rii. Titlurile cele mai valoroase au fost confirm`ri,nu descoperiri, debutan]ii neridicîndu-se la nivelul autorilor publica]i încolec]ie dup` ce fuseser` deja lansa]i de alte edituri: Sorin Stoica [i Ceciliaßtef`nescu ap`ruser` la Paralela 45, T.O. Bobe la Univers, R`zvan

110VIA¥A ROMÂNEASCåR`dulescu la Cartea Româneasc`, C`t`lin Lazurca la Marineasa [iHartmann; iar Florin L`z`rescu, Lucian Dan Teodorovici [i Radu PavelGheo mai fuseser` publica]i anterior chiar de Polirom.Îns` asta nu se poate repro[a editurii, care n-are cum s` „inventeze” maimul]i scriitori valoro[i decît exist`! Excelen]a proiectului r`mîne, iarbilan]ul noii proze române[ti a perioadei se poate – fire[te – ameliora.Traduc]iile care nu fac o literatur`…Se public` traduceri din bel[ug în zilele noastre: autori vechi [i noi,mari [i mici, de toate soiurile, de toate calibrele.Pe de o parte, par s` revin` clasicii, de care e nevoie întotdeauna pentrucultura general` – de unde reluarea versiunilor române[ti ap`rute îndeceniile 7-8-9 ale secolului trecut. A fost perioada de glorie „neomodern`”a traducerilor literare la noi, în ciuda fundalului comunist alepocii. În proletcultism avusesem parte doar de marii clasici ru[i, restulfiind literatur` de propagand` „interna]ionalist`”, iar mai devreme, de lapa[optism [i pîn` la cel de-al doilea r`zboi mondial, „traduc]iile” s-auacumulat mai degrab` din entuziasm decît în urma unor proiectesistematice, profesioniste.Pe de alt` parte, e limpede în ultimii cî]iva ani tendin]a mai general` demutare a accentului de la autorii cu prestigiu consolidat c`tre succeselecele mai recente din lumea larg`. Polirom, Humanitas, Editura Trei,Curtea Veche, Paralela 45, Nemira [i poate [i al]i cî]iva competitoriparticip` la o curs` crîncen` de achizi]ionare a copyright-urilor. Dreptpentru care rafturile libr`riilor noastre [i mai ales tarabele (precizare cutîlcul ei!) au ajuns s` fie inundate de obi[nuita subproduc]ie literarìnterna]ional`: romane „de consum” de mîna a doua, a treia, a pai[pea,transpuse în române[te la repezeal`, cu erori care sar în ochi, de la calcuricu sonorit`]i nefire[ti la nonsensuri non[alante.Din p`cate, fenomenul se întinde [i c`tre unele c`r]i valoroase, tradusede mîntuial`, inclusiv la casele mari. E o mai veche boal` a „tranzi]iei”postcomuniste. „Tranzi]ia” s-a cam încheiat, boala… persist`!ION BOGDAN LEFTER

interviuriGHEORGHE GRIGURCU\n dialog cuVASILE PONEA„NåZUIM SPRE DESåVÎRßIREA UNEI NEDESåVÎRßIRI”Stimate d-le Gheorghe Grigurcu, v` mul]umesc mai întîi c` a]iacceptat s` atingem prin interviul de fa]` cîteva probleme actuale.De-a lungul mileniilor, omul a sim]it nevoia de-a comunica în planspiritual [i astfel au ap`rut diverse semne [i simboluri care, treptat, au dusla na[terea artelor, fiind completate cu arta cuvîntului. Toate artele s-audezvoltat continuu pîn` azi, plasticizînd via]a, dîndu-i un sens Divin. Opereleliterare, mai ales cele de geniu [i ale sfin]ilor, au constituit trepte de urcarespre sublim. De ce în prezent tendin]a celei mai mari p`r]i din omenire estea unei indiferen]e brutale fa]` de arte? Are vreo leg`tur` aceasta cu crezullùntric, cu chintesen]a inoculat` în noi de Creator, pe care, din trufie, amignorat-o sau este determinat` de al]i factori?Îmi pune]i întreb`ri tulbur`toare. Fac parte din rîndul celor care cred càrta con]ine un sîmbure de transcenden]`, c`, dup` cum spune FericitulAugustin, „frumuse]ea tuturor frumuse]ilor este Dumnezeu”. În fond, actulartistic poate fi socotit un soi de imitatio Dei. Dar intervin factoriperturbatori, nu în ultimul rînd orgoliul creaturii care încearc` s` creeze,implicînd starea concuren]ial` cu celelalte creaturi animate de acela[i ]el,invidia fa]` de ele. Putem vorbi de st`ri demonice, deloc neglijabile întrucît[i ele pot avea un aspect imitativ, „simulator al copierii pozitivului”, „tragicoparodic”(Luigi Pareyson), conform concep]iei diavolului ca simia Dei. S` nuuit`m c` Lucifer e un înger c`zut, un principe al întunericului, totu[i unprincipe, capabil de-o grandoare a puterii de distrugere care poate impresionaputernic, poate seduce. Îns`[i substan]a crea]iei e impregnat` de impurit`]iledramatice ale existen]ialului din care se nutre[te. Din care pricin` produseleei nu s-ar putea a[eza pe treapta cea mai înalt` a sc`rii spirituale. Dac`,potrivit celebrei clasific`ri a lui Kierkegaard, stadiul etic al existen]ei e

112VIA¥A ROMÂNEASCåcaracterizat printr-o decizie în practica valorilor universale, iar stadiulreligios, cel mai înalt, prin faptul c` ne las` în voia tainei supreme, dîndimpresia a se dezinteresa de ra]iune, stadiul estetic este cel al nondeciziei, alpurei posibilit`]i. De unde mediul îndeob[te contradictoriu al artei literare.Operele acesteia nu se nutresc nici din op]iunea etic` ce poate p`reaschematic`, tezist`, nici din extazul mistic care aspir` spre dep`[ireacuvîntului, ci din dubii, fr`mînt`ri, aproxima]ii. N`zuiesc, dac` vre]i, spre odes`vîr[ire a unei nedes`vîr[iri. A[adar religia [i arta posed` naturi distincte,cu toate c` ambele particip` la spiritualitatea imanent` fiin]ei omene[ti.Epoca în care ne afl`m este, din p`cate, una de reflux spiritual, depreeminen]` a unui materialism vorace care duce atît la o diminuare a roluluiinstitu]iilor religioase cît [i la dezinteresul crescînd fa]` de cultur` al mareluipublic. Interesul pentru arte se vede treptat înlocuit de produsele kitsch, de„divertismentul” livrat pe scar` industrial`. Crea]ia care conteaz` se retrageîn cercurile unei elite, fiind [i acolo uneori atins` de degringolada epocal`,descurajat`, ostenit` (vezi de pild` situa]ia poeziei franceze actuale).Dup` cum se spune, „revolu]iile” în lume duc la dezvoltare, la ceva noucare trebuie oglindit în operele de art`. Cum le comenta]i?Scuza]i-m`, îns` termenul de revolu]ie m` indispune. Revolu]ia înseamn`îndeob[te violentare [i, mai grav decît atît, mistificare a idealurilorproclamate ini]ial, deturnare a ]elurilor urm`rite. S` nu mai vorbim, ru[ina]i,de „marea revolu]ie socialist` din octombrie” [i de-a ei uria[` hecatomb` devictime de-o zguduitoare inutilitate. Dar revolu]ia revolu]iilor, cea francez`din 1789, n-a sfîr[it oare într-un apogeu al arbitrarului, într-un dezm`] alterorii ? Napoleon spunea: „În revolu]ii exist` dou` feluri de oameni: cei carele fac [i cei care profit`”. Nu cumva aceast` remarc` se confirm` chiar princeea ce se petrece în România dup`, s` zicem, revolu]ia din decembrie 89?Desigur, revolu]iile pot forma temele unor produc]ii artistice. Situa]iiletulburi, agita]ia, brutalit`]ile, momentele de haos ofer` un material prielnicobserva]iei [i considera]iilor moraliste, înf`]i[înd acea balansare întreposibilit`]i, acea dramatic` indecizie care favorizeaz` crea]ia. Dac` negîndim la ceea ce am putea considera „revolu]iile” în art`, aici avem a facecu inova]ii energice precum romantismul, modernismul, suprarealismul,avangardele în genere. Ele sacrific` o sum` de conven]ii, de cli[ee, dar nu …vie]i omene[ti, coincidente fiind, spre deosebire de revolu]iile socio-politice,cu programele lor, cu n`zuin]ele lor reale. Aici nu mai avem a face cu„profitori”, cu impostori ai unei mi[c`ri datorate altora, ci cu în[i[i exponen]iiînnoirii, cu crea]iile lor ce întrupeaz` muta]iile estetice. Pletora de epigoni eo alt` chestiune…

INTERVIURI 113Lipsa de interes generalizat` a omenirii de azi fa]` de literatur` [i art`crede]i c` se datoreaz` faptului c` respectivii creatori sunt mai pu]in dota]i[i inspira]i decît cei de odinioar` ori s-a modificat percep]ia societ`]ii fa]`de valorile crea]iei?A[a cum spuneam, travers`m o perioad` a despiritualiz`rii. O covîr[itoareatrac]ie spre bunurile terestre, o disolu]ie a moravurilor tradi]ionale, unsibaritism în expansiune anun]`, poate, un final de er`, astfel cum îlîntrevedea Oswald Spengler, care, în Declinul Occidentului, carte ap`rut`îndat` dup` primul r`zboi mondial, profe]ea c`derea acestuia într-o barbarieasem`n`toare celei ce-a pus cap`t Imperiului roman [i din care se va na[te onou` civiliza]ie. Avînd caracter de unicat, civiliza]iile se nasc, trìesc [i mor,aidoma oric`rui organism. Cine [tie! Oricum, în specula]iile spengleriene nue nici o convergen]` cu prognoza marxist` a nimicirii capitalismului prinrevolu]iile proletare, c`ci în componentele crizei intr` deopotriv` sistemuldemocratic [i ideologia socialist`. Potrivit acestora, arta e tot mai reductibil`la mod` iar via]a omenirii se axeaz` pe cîteva metropole în care triumf`plutocra]ia cu l`comia [i capriciile sale. Aceast` enorm` goan` dup`înavu]ire, în dispre]ul tot mai ap`sat al valorilor culturale, duce la oabsolutizare a vie]ii mundane, înspìmîntat` de orice remember al vie]iispiritului. M. Horkhmeier, unul din reprezentan]ii ßcolii din Frankfurt,reaminte[te un lucru esen]ial: „religia îl poate face pe om con[tient de faptulc` este o fiin]` finit`, c` trebuie s` sufere [i s` moar`, c` dincolo de durere [imoarte se afl` nostalgia, c` aceast` existen]` p`mînteasc` nu poate fi cevaabsolut, c` nu e ceva ultim”. Ceea ce n-ar putea decît irita pe suficien]iimembri ai „societ`]ii de consum”! Poate c` nu creatorii de azi „sunt maipu]in dota]i [i inspira]i decît cei de odinioar`”, ci raportul lor cu receptorii afost avariat. Lumile imaginare pe care le propun nu mai atrag o omenirecufundat` frenetic în real, care se str`duie[te a-l stoarce de toate satisfac]iileposibile ale imediatului. Iar vulgaritatea tot mai de[`n]at` a filmelor,spectacolelor, publica]iilor nu probeaz` decît gradul sc`zut de preten]ii alpublicului standardizat, ce s-ar putea recunoa[te în deviza , doar pu]inadaptat`, „pîine [i circ” care m`sura decaden]a cet`]enilor falnicei Rome.V` rog s` comenta]i situa]ia religiei în societatea actual`. Va disp`reaoare religia?Nu ne-am putea imagina dispari]ia religiei, deoarece, dup` cum ademonstrat o via]` întreag` Mircea Eliade, aceasta constituie o tr`s`tur`fundamental` a naturii umane. Spiritul religios înregistreaz` perioade deintensificare, a[a cum a fost Evul Mediu, [i de sc`dere, a[a cum e perioadaactual`. Dac` în trecut raportul dintre imperium [i sacerdotium se rezolvafoarte frecvent în alian]a puterii lume[ti cu cea ecleziastic`, în zilele noastre

114VIA¥A ROMÂNEASCåasist`m la o tot mai accentuat` tendin]` de separare a celei dintîi de cea de-adoua. Cu certitudine, e o consecin]` a mentalului materialist ce covîr[e[te întot mai înalt grad societatea de consum, receptiv` la pragmatismul american,la psihanaliz`, la neomarxism, în siajul iluminismului. Secularizarea mediiloroccidentale pleac` din prejudecata pozitivist` potrivit c`reia Dumnezeu s-aropune „progresului”, adic` din snobismul retro al unui moment al [tiin]elorîn bun` m`sur` circumscris secolului al XIX-lea. Proiectul economic, înso]itde proiectul politic cel mai favorabil înf`ptuirii lui cu supra de m`sur`, ocup`întreg orizontul. Liderii care cuteaz` a se referi la matricea cre[tin` aciviliza]iei europene ori pur [i simplu la împrejurarea c` educa]ia religioas`st` la temelia educa]iei morale de care nici o colectivitate ce se respect` nus-ar putea dispensa, risc` a trece drept demoda]i, excentrici, obscuranti[ti etc.Chiar dac` Partidul Popular European [i-a însu[it teza „r`d`cinilor cre[tine”ale civiliza]iei continentului nostru, ele n-au fost consemnate de c`trediriguitorii UE nici în Tratatul Constitu]ional la care s-a renun]at, nici întratatul de la Lisabona care i-a luat locul. ßi pe meleagurile române[ti e dince în ce mai perceptibil un suflu secularizant, din partea unor exponen]i aia[a-numitei societ`]i civile, promovînd între alte idei cea a elimin`rii orim`car a limit`rii pred`rii religiei în înv`]`mînt. H`r]uirea acesteia a ajuns unsport în vog`, „înc`lzirea” s-a f`cut în comunism, nu-i a[a? Faptul c` religiae o materie de cultur` general`, în afara c`reia n-ar putea fi în]elese cum secuvine alte discipline, începînd cu istoria, cu literatura, cu artele în general,pare a nu conta pentru zelo[ii neoilumini[ti radicaliza]i în laicitatea lordiscre]ionar`. Ei în[i[i î[i permit a desconsidera în chip straniu istoria.Ofensiva lor antireligioas` nu e decît un hybris pe care-l denun]`, dincolo debunul sim], circumstan]a c` înse[i originile principiilor democratice înnumele c`rora î[i întemeiaz` retorica sunt de factur` religioas`. Unul dintrecei mai de seam` filosofi contemporani, ultimul supravie]uitor al ßcolii de laFrankfurt, Jurgen Habermas, care a purtat un dialog de larg r`sunet cucardinalul Ratzinger, devenit papa Benedict al XVI-lea, nu ezit` a scrieastfel: „Cre[tinismul a fost pentru în]elegerea de sine normativ` amodernit`]ii mai mult decît un precursor sau un catalizator. Universalismulegalitar din care s-a n`scut ideea libert`]ii [i solidarit`]ii sociale, cea aconduitei de via]` autonome [i a emancip`rii, a con[tiin]ei moraleindividuale, a drepturilor omului [i a democra]iei – e mo[tenirea direct` aeticii iudaice a drept`]ii [i a eticii cre[tine a iubirii”. Cum l-am puteacontrazice cu seriozitate? Repet: eclipsa sim]`mîntului religios, atît de lamod`, se asociaz` cu o atrofiere a sim]ului istoric [i, inevitabil, cu o punereîn parantez` a celui moral. E ca [i cum un individ [i-ar renega p`rin]ii. Peaceast` decuplare de tradi]ie [i la urma urmei de bune moravuri se instaleazò tulbure permisivitate care î[i propune îns` a cenzura transcenden]a, care î[iîng`duie a pune limite unor aspira]ii fire[ti ale eternului omenesc. Poate c`într-adev`r un ciclu al istoriei se apropie de sfîr[it…

INTERVIURI 115Se cer alte canoane pentru creatori [i operele lor, ce nu pot fi atinse, oris-a emancipat gustul poten]ialilor „clien]i”, deplasîndu-se prea mult sprestînga, iar creatorii nu au surprins sau nu au vrut s` surprind` acest aspect,continuînd rela]ia lor specific` cu Divinul ?În virtutea misterului ireductibil al artei, creatorii autentici între]in rela]iacu Divinul indiferent de contextul epocal. Cît prive[te stînga, dup` toateprobabilit`]ile ea nu mai are viitor. În Est, oamenii nu vor uita ce au p`]it curegimurile comuniste iar în Vest sunt mai preocupa]i s` aib` cît mai multeavantaje, s` pun` mîna pe un loc cît mai bun în competi]ia economiei de pia]`decît s` se înregimenteze sub flamura zdren]uit` a luptei de clas`. A[a cumstau lucrurile la ora actual`, masele nu se deplaseaz` spre stînga, ci, inclusivîn statele mamut precum Rusia ori China, doresc mai curînd conservarea saurestaurarea economiei capitaliste decît distrugerea ei în numele unor proiectenebuloase. În leg`tur` cu canonul: e un concept care, la început, se g`sea îndomeniul religiei, semnificînd o list` de c`r]i legitimate de c`tre biseric`, [icare s-a impus, cu pu]in timp în urm`, în sfera teoriei literare, ca urmare aunei c`r]i a lui Harold Bloom, îndeajuns de lejer` în ipotezele ei pentru a nuavea un efect normativ. În interpretarea sa rezonabil`, canonul e binevenit,întrucît, dat` fiind enorma avalan[` de c`r]i din prezent, configurînd unveritabil labirint, avem cu to]ii nevoie de o îndrumare, de o c`lùz`.Recomandînd o atare selec]ie orientativ`, Marcel Reich-Ranicki, unul din ceimai importan]i critici ai literelor germane de azi, se întreba , ironic,”dac` nucumva suntem prea informa]i; cu alte cuvinte: prea informa]i. ßi totu[iignoran]i”. Dar în nici un caz propunerile pe care ni le fac persoanelepresupus competente nu [i-ar putea aroga o not` de obligativitate. Fie c` suntprodusul unei genera]ii, al unui curent sau al unui singur autor, ele n-ar puteadep`[i condi]ia unei ipoteze, al unui prilej de dezbatere. Orice rigiditate, oricenot` dogmatic` în aceast` ginga[` materie ar fi inoportune. Aerul u[or retroal cuvîntului canon n-ar trebui s` ne în[ele: canonul poate fi îndrept`]it înprezent doar ca o provocare a libert`]ii de con[tiin]` de care nu ne-am puteadispensa.Cît de mult [i în ce direc]ie crede]i c` va evolua postmodernismul sautransmodernismul, care cap`t` r`sunet mai ales prin ideea deinterdisciplinaritate ?Pîn` [i no]iunea de postmodernism ni se înf`]i[eaz` îndoielnic` prinmultitudinea accep]iilor, uneori foarte diferite, ce i s-au acordat, dar cum ,Doamne, s-o mai distingem de cea de „transmodernism”? Nu cumva mîinepoimîinevom ajunge la posttransmetamodernism? Ori la un alt P`s`ril`-L`]i-Lungil` de vocabular? Îns` dac` e s` accept`m, fie [i cu pruden]`,

116VIA¥A ROMÂNEASCåpostmodernismul, e cazul s` ne referim la o „clasicizare” a modernismului,la o integrare a prodigioasei sale serii de manifest`ri. Între postmodernism [imodernism n-ar putea fi o grani]`, o ruptur`, ci doar diferen]a relativ` ce-oconstat`m între dou` stadii de evolu]ie ale aceluia[i fenomen. Numai c`, întimp ce clasicismul era guvernat de o sum` de reguli, aici ne întîmpin`,paradoxal, o cvasitotal` libertate. E un „clasicism” insolit al eliber`rii denorme. Totul e, teoretic, îng`duit, sub egida „antiformalului” a „spirituluianarhic [i creativ” ( Ihab Hassan). În m`sura în care vechiul umanismpromova un principiu al „formei”, umanismul postmodernist se bizuie pe unprincipiu al „for]ei”, dup` remarca lui Jacques Derrida. În terminologianietzschean`, am putea lua în considerare un triumf al dionisiacului asupraapolinicului. Faptul implic` o criz` a ra]iunii de sorginte iluminist`, prin for]alucrurilor limitativ`, cu consecin]ele ei materialiste, în consonan]` cusocietatea postindustrial` care substituie „ethosul industrial al munciiîndîrjite” cu „bucuria de a trì” (Alvin Toffler). S` nu uit`m c` ra]ionalismulde tip iluminist, dispensîndu-se de religie, metafizic`, moral`, a dus la excesecriminale în aplica]iile sale, de la ghilotin`rile în care s-a înecat revolu]iafrancez` la funesta teroare comunist`. Din mediul ateismului mascat orimanifest au purces utopiile sîngeroase care au culminat cu „socialismul[tiin]ific” marxist, pseudodemiurgie pl`tit` cu o sut` de milioane de vie]iomene[ti… Postmodernismul dore[te a restabili inclusiv bucuriapurificatoare a esteticului, în raza faimoasei defini]ii pe care Stendhal ooferea artei, ca „o promisiune de fericire”, simptomatice fiind [i titlurile unorreputate c`r]i ale contemporaneit`]ii: Pl`cerea textului de Roland Barthes,Economie libidinal` de Jean-François Lyotard. Nu cumva acest hedonismresuscitat semnific` [i o subiacent` revan[` la anomaliile totalitare care s-austr`duit a sugruma „pl`cerea de-a trì”, nu doar cea de-a face art` de dragulartei?Am observat c` în ultimul timp s-a diminuat critica de întîmpinare. Dvs.crede]i c` este doar o aparen]` ? Se fac oare în critic` mai pu]inecompromisuri ?Cred c` „diminuarea” criticii de întîmpinare e mai curînd o iluzie. O atarecritic` e suficient de prezent` în publica]iile noastre, dar, pe de-o parte, unelenume tinere care o semneaz` nu s-au impus înc` suficient opiniei publice, pede alt` parte, abunden]a [i vivacitatea analizei politice, absente alt`dat`, neface s` fim mai pu]in aten]i la comentariul literar. E o alt` distribu]ie delumini [i umbre. S` preciz`m totu[i c` are loc un excep]ional aflux de tineriîn spa]iul comentariului pe teme umanistice. Îmi amintesc c` ßerbanCioculescu îmi spunea, cu vreun sfert de veac în urm`, cu prilejul unuiinterviu ce mi l-a acordat pentru revista Familia, c` în compara]ie cu

INTERVIURI 117perioada interbelicului, criticii indigeni ar fi „cît` frunz` [i iarb`”. S` neînchipuim ce ar spune la acest început de mileniu! Datorit` unei asemenearev`rs`ri de contribu]ii, multe din ele remarcabile, atestînd o ]inutìntelectual` [i o informa]ie a la page, asist`m la o extindere pe orizontal` acriticii [i eseului mai mult decît la o structurare a lor pe vertical`. E depresupus c` o astfel de structurare care necesit` o selec]ie [i o ierarhie vainterveni la un moment dat. Cu toate c` n-ar fi imposibil` [i o „pauz`” aautorit`]ii, în lipsa unor personalit`]i directoare, suplinit` de masa bogat` ajocului pluriauctorial de opinii. Cît prive[te compromisurile, acum cîndcenzura ideologic` a disp`rut, ele ]in de con[tiin]a personal` a fiec`ruia dintrenoi …Nu crede]i c` mul]i litera]i fac un fel de „filosofie politic`” în loc deliteratur` autentic` [i asta îndep`rteaz` cititorii s`tui de atîta „circ politic”?La o privire superficial`, a[a e. Dar în realitate ne-am cam dezobi[nuit dedezbaterea necontraf`cut`, în duh democratic, a temelor cet`]ii, inhiba]i,dezgusta]i, înspìmînta]i de presa regimului comunist, confiscat` de o unic`„linie” politic` ce nu suferea nici o rezerv`, de o, în marea majoritate acazurilor, dezarmant` limb` de lemn. S-a afirmat, [i nu f`r` dreptate, c`libertatea cuvîntului e cel mai însemnat cî[tig al evenimentelor dindecembrie. De ce-am cîrti tocmai împotriva exercit`rii sale? Oare elitele nusunt con[tiin]ele cele mai avizate s` se exprime asupra chestiunilor ob[te[ti?De[i pus` în parantez`, persiflat`, teza noocratic` a lui Camil Petrescu neîndeamn` la recunoa[terea c` o societate modern` e reprezentat` de cei ceproduc [i pun în circula]ie idei, de intelighen]ia care se cuvine, dac` nu sìntre decisiv în componen]a puterii politice, m`car s-o monitorizeze eficient.S` nu uit`m c` marile noastre personalit`]i din trecut au mînuit frecvent unstr`lucit condei de gazetar, de la M. Eminescu, B.P.Hasdeu. N.Iorga, C.Sterela Nae Ionescu, G. C`linescu, Camil Petrescu, Perpessicius, MihailSebastian. De ce s`-i mustr`m pe contemporanii no[tri pentru ipostaza lorjurnalistic`? E adev`rat, exist` la noi un „circ politic”, dar el e rezultatul unorveleitarisme, al unor impulsuri ariviste, al unor parvenitisme pigmentate dinbel[ug cu reziduuri ale mentalului totalitar [i cîtu[i de pu]in imputabilcondeielor analitice. Dimpotriv`, gra]ie celor din urm` îl putem cu mai multèxactitate [i promptitudine identifica [i sanc]iona. ßi se cuvine neap`rat s`mai men]ion`m ceva. Scriitorii care i-au acuzat pe confra]ii lor c` „facpolitic`”, a[a-numi]ii „apolitici” [i „echidistan]i”, nu sunt decît ei în[i[iprofitori ai noilor cîrmuiri . Mari ipocri]i care-[i disimuleaz` adeziunile cît sepoate de m`noase, ajungînd în sfera puterii sau în cea a clientelei de prim`mîn` a guvernan]ilor. E o tìoas` diferen]` între a-]i asuma cu lealitate oatitudine politic` [i a o cultiva în culise, cu un maximum de beneficii, [i, în

118VIA¥A ROMÂNEASCåplus, cu preten]ia de a-]i moraliza colegii de scris pentru opiniile lor care nu-]i convin.Cum se poate mîntui scriitorul sau artistul, în general ?F`r` a atinge treapta sfin]eniei, crea]ia creaturii constituie un mare darspiritual. Ea instituie o lume în lume, dovad` c`, dup` spusa Sfîntului SimeonNoul Teolog, „lumea toat` n-o avem pentru nevoile trupe[ti”. E o alternativ`la existen]a empiric`, la înclina]iile noastre pragmatice. Apelînd la limbajulbisericii, nu mi s-ar p`rea gre[it s` recunoa[tem în art` un gen de exorcism,o izgonire a pornirilor joase, a intereselor meschine prin în`l]area spiritului înzona contempla]iei. Totodat` n-avem oare a face în actul creator cu ospovedanie, cu acea cale de eliberare prin formulare de negurileîmpov`r`toare ale fiin]ei, pe care o recomand` psihanaliza pe o cale laic`,îns` care asimileaz` o ancestral` practic` religioas` ?

INTERVIURI 119ALEX. ßTEFåNESCUîn dialog cuDANIEL CRISTEA-ENACHE„DACå SCRISUL MEU ARE O ANUMITå PLASTICITATE,EA VINE DIN LITERATURå, NU DIN PUBLICISTICå”Stimate domnule Alex. ßtef`nescu, chiar dac` sunte]i un criticmereu „în priz`”, atent la actualitatea editorial` (titlul uneiadintre rubricile dumneavoastr`, Reac]ii imediate, spune totul),vrând-nevrând, dup` publicarea Istoriei literaturii românecontemporane v` afla]i într-un stadiu al bilan]urilor. Face]i de aproapepatru decenii critic` literar`. Când a]i avut prima oar` un semn al acesteivoca]ii? Exist` vreo urm` de regret c` a]i mers pe drumul acesta [i nu pealtul? V` sim]i]i un om realizat într-un domeniu în care al]ii vin, sedumiresc [i pleac` spre meserii mai lucrative?Nu mi-am dorit s` fiu critic literar. Îmi r`sunau prohibitiv în minte, înc`de la 14–15 ani, versurile lui Eminescu: „Critici, voi, cu flori de[arte,/Care roade n-a]i adus...” Am debutat cu versuri, în ziarul local dinSuceava, Zori noi (la vârsta la care a debutat [i Eminescu!): „Poate c` totule simplu [i clar,/ Noi încâlcim urzeala luminii,/ Flori a[ez`m laolalt` cuspinii,/ Tragem hotar unde nu e hotar.// ßi poate c` lumea e-un dansnev`zut,/ Numai dansând îl auzi cum pulseaz`,/ Poate c` noaptea e-o altàmiaz`/ ßi-un vis câ[tigat este visul pierdut.// Poate c` vorbele-s spuse-nzadar,/ Fluviul gone[te mereu c`tre mare,/ Poate c` lumea e-un fluviu desoare,/ Poate c` totul e simplu [i clar.”Am scris, în continuare, sute de poeme. Ca student la Bucure[ti, i-amtrimis câte ceva din ce scriam lui Geo Dumitrescu, la Contemporanul [i,ulterior, la România literar`, sub pseudonimul Ioana Matei. GeoDumitrescu a publicat tot ce i-am trimis [i a mai [i f`cut un coup de foudrepentru Ioana Matei (dar vâlv`tìle dragostei s-au stins imediat dup` ce acunoscut-o...). Am preg`tit, tot în anii studen]iei, [i un volum de versuripentru Editura Albatros, Ospitalitate regal`.

120VIA¥A ROMÂNEASCåAtunci a intervenit autoritar Nicolae Manolescu [i m-a convins sàbandonez poezia [i s` scriu critic` literar`. Aveam [i un motiv secretpentru care m-am l`sat convertit. Îl citisem pe Nichita St`nescu [iîn]elesesem – dureros, irevocabil – c` n-am s` am niciodat` gra]ia luizeiasc` în folosirea cuvintelor.Totu[i, din când în când, m-am mai întors la poezie, f`r` s`-mi maitip`resc îns` versurile. Acum câ]iva ani am citit în fa]a publicului, cuprilejul decern`rii unor premii, o prezentare în versuri a lui Emil Brumaru:„Brumaru are vergi cu care bate/ S`lbatic epitetele prea dulci/ ßi-un p`rr`rit de mari [i vechi p`cate/ În care nu e bine s` te-ncurci.// El doarme-nc`r`mid`, trist, la Ia[i/ Visând la fete roz din capital`,/ C-un pix de-argintle face copila[i,/ Apoi, cerându-[i scuze, le în[eal`.// În fiecare num`r dinRom. lit./ Î[i plânge-amar iubirile defuncte,/ Iar noi mereu avem denlocuit/Cuvântul-mit cu p [i puncte-puncte.// Înz`pezit printre scrisori deamor/Originale, dar [i apocrife,/ Brumaru-adun` sârme vechi [i sfori/ Încare vede tandre hieroglife.// El criticilor nu le d` la cap/ Cum fac atâ]iascriitori români,/ Ci st` cu ei închis într-un dulap/ Pe întuneric dou`s`pt`mâni.// Nimeni nu [tie dac`-i maltrateaz`,/ Dac`-i r`sfa]` cu un ceairusesc/ Sau dac` de ceva îi opereaz`,/ Dar la ie[ire criticii zâmbesc.”În critica literar` am intrat, treptat, pân` peste cap. Mai mult de cincimii de articole publicate în reviste [i ziare, cincisprezece c`r]i, rubrici de„po[ta redac]iei”, scrisori prin care r`spundeam [i e-mail-uri prin carer`spund (zilnic) unor necunoscu]i dornici s` devin` scriitori, emisiuni laradio [i TV, cenacluri conduse de mine (cel mai vizibil – „NichitaSt`nescu” de la Biblioteca Municipal` Bucure[ti, frecventat, printre al]ii,în anii ‘80, de Cristian Tudor Popescu [i Varujan Vosganian) – toateacestea arat` c` mi-am f`cut nevast` din critica literar`, de[i n-am iubit-oniciodat`. Am iubit îns` mereu literatura, iar critica literar` î]i d`posibilitatea s` te bucuri de literatur` complet, ceea ce înseamn` de toateformele literaturii (nu numai de cele fa]` de care ai afinit`]i elective, cumse întâmpl` dac` e[ti poet, prozator sau dramaturg). Acest entuziasm decititor (nestins nici azi) mi-a dat for]a s` suport vicisitudinile condi]iei decritic literar. Dar, repet, nu mi-am iubit niciodat` profesia. Nu mi sepotrive[te.Un critic literar inspir` respect sau team`, iar eu a[ fi vrut s` inspirdragoste, ca un poet. Un critic literar este înc`rcat mereu de „bagaje”(c`r]i, reviste, fi[e), iar mie mi-ar fi pl`cut s` am nevoie, asemenea unuipoet, doar de un creion [i o foaie de hârtie. Un critic literar devinecaraghios dac` se copil`re[te (s` ni-l imagin`m pe Titu Maiorescu jucând[otron), iar eu a[ fi vrut s` râd [i s` visez [i s` m` joc toat` via]a.Dac` m` simt un om realizat? Nu. M` consider îns`, dup` ce am scris[i publicat Istoria literaturii române contemporane. 1941–2000, un om

INTERVIURI 121(par]ial) exprimat. Dac` a[ muri pe nea[teptate, a[ avea sentimentul c` nudispar cu totul în neant, c` ceva din mine r`mâne.Care au fost circumstan]ele debutului absolut? Când [i unde a]ipublicat prima oar` un text, [i pe ce tem`? În biografia multor autori aparni[te persoane „providen]iale”, oameni care au fost la timpul [i loculpotrivit pentru a determina ulterioare trasee profesionale. A]i avut partede o asemenea întâlnire decisiv`, f`r` de care viitoarea traiectorie critic`n-ar fi fost posibil`?Am men]ionat deja poezia Poate, ap`rut` în 1963, în ziarul local dinSuceava Zori noi (care dup` revolu]ie avea s` fie redenumit Crai nou).Cu un an înainte îns` debutasem ca... romancier. Iat` în ce împrejur`ri:Profesoara mea de român` de la Liceul „Petru Rare[”, Viorica Breab`n,era o femeie tân`r` [i frumoas`. La lec]iile ei, în loc s` fiu atent la cespunea, îi urm`ream conturul în mi[care al buzelor. F`ceam [i ceva mairù decât atât: o rugam s`-[i scrie planul lec]iei cu creta pe tabl` foarte sus,pretextând c` numai astfel pot s`-l v`d din ultima banc` în care m` aflam.De fapt, voiam s`-i v`d mai bine picioarele.Scriam versuri [i profesoara m` aprecia, de[i de multe ori îi scoteamsufletul cu exuberan]a mea inoportun` (dac` l-a[ întâlni azi pe Alex.ßtef`nescu cel de atunci i-a[ rupe urechile). ßi de citit citeam, chiar foartemult, dar nu exact ce ni se cerea la [coal`. O dat`, când trebuia s` discut`mdespre Baltagul lui Mihail Sadoveanu, eu eram pe dinafar`, fiindc` îmipetrecusem ziua precedent` citind, în traducere, romanul Martin Eden allui Jack London. Am tres`rit auzind invita]ia profesoarei:– ßtef`nescu, poveste[te-ne romanul Baltagul! Dup` aceea vomîncerca s`-l analiz`m.– Baltagul?!, am îngìmat, dornic s` câ[tig timp.– Da, a[a cum ai auzit!Ah, atunci – vorba lui Eminescu – mi se p`rea c` pe cap îmi cade cerul.Una era s` fiu certat pentru indisciplin` (m` mândream când luam not`proast` la purtare) [i altceva s` apar ca ignorant la o or` de român`. Într-oclip` mi-a venit o idee salvatoare:– S` vede]i, eu n-am [tiut c` trebuie s` citim Baltagul [i am citit altroman.– Care?– Unul mai pu]in cunoscut...– Care?– Fiul lui ßtefan cel Mare.

122VIA¥A ROMÂNEASCåUn asemenea roman, bineîn]eles, nu exist` (exist` doar o biografie,Via]a lui ßtefan cel Mare, alc`tuit` de Mihail Sadoveanu). Dup` o scurtèzitare, profesoara m-a îndemnat:– Bine, poveste[te-l pe `sta. Dar alt`dat` s` ]ii seama de recomand`rilemele.Drept urmare, a trebuit s` inventez pe loc un întreg roman, în stilul luiSadoveanu. A ie[it destul de bine (ca dovad`, în clas` se f`cuse lini[te, to]im` ascultau cu aten]ie). La sfâr[it, profesoara mi-a pus nota 9.– Meritai 10. Dar pentru c` n-ai citit romanul indicat de mine î]i scadun punct.Pot spune deci c` romanul meu, adus la cuno[tin]a contemporanilor subpseudonimul Mihail Sadoveanu, a fost bine primit. Pe atunci nu existaCarmen Mu[at, care s` strice totul cu încruntarea ei.Primul articol de critic` literar` (despre poezia lui Dimitrie Stelaru) mi-aap`rut în 1970 (eram înc` student în anul V, la Facultatea de Limba [iLiteratura Român` a Universit`]ii din Bucure[ti), în revista Luceaf`rul,seria condus` de ßtefan B`nulescu. Nu era o colaborare accidental`, ciînceputul unei rubrici s`pt`mânale, Comentarii critice.Omul providen]ial al biografiei mele (de critic literar) a fost NicolaeManolescu. O mie de ani s` fi trìt, nu m-a[ fi apucat niciodat` în modspontan s` scriu critic` literar`. Nicolae Manolescu m-a aruncat în... gol,a[a cum îi arunc` instructorii de para[utism pe elevii lor, din avion, atuncicând constat` c` ace[tia nu îndr`znesc s` sar`.Scrisul dumneavoastr` este unul deosebit de plastic, cu numeroasecompara]ii insolite, care dau deodat` concrete]e unui concept, uneiabstrac]iuni, unei întregi paradigme. Comentatorii au remarcat aceast`component` publicistic` [i au conotat-o pozitiv sau negativ. Credita]ipublicistica într-o asemenea m`sur` încât s` o topi]i în discursul critic?Este o form` de apropiere de cititor, de seducere a lui prin intermediulunui limbaj mai suculent [i mai accesibil? Teoria literar` vi se pareuscat`, fad`, [i deci, pe cât posibil, de evitat în construc]ia critic`?Teoria literar` nu mi se pare uscat`, fad`, ci inutil`. Ea nu explic`nimic. ßi nu poate fi folosit` în evaluarea textelor literare. Putem spune,de exemplu, c` poezia lui George Bacovia ne seduce prin monotonia ei.Dar [i c` poezia lui Constantin Ab`lu]` ne plictise[te prin monotonia ei.Cu alte cuvinte, nu putem face o regul` în leg`tur` cu monotonia [i nici înleg`tur` cu oricare alt atribut posibil al unui text literar. În literatur` nuconteaz` formula folosit`, ci numai cine o folose[te. Talentul salveaz`totul, justific` totul, revalorific` totul. Dac` talent nu e, nimic nu e. Dac`talent e, totul e. Putem face o experien]`. S`-mi spun` mie un teoretician

INTERVIURI 123literar ce anume trebuie evitat în crea]ia literar`, fiindc` duce sigur la e[ec,iar eu îi dovedesc c` tocmai practicând ceea ce el interzice se poate scrieun text valoros. Shakespeare este patetic, Dostoievski – melodramatic,Proust – tautologic, Borges – livresc, dar nu sunt cu mult mai prejos cascriitori decât ßtefan Agopian, care nu face gre[eli de acest fel.Teoria literar` îmi place, atunci când îmi place, ca o construc]ieintelectual` în sine, ca un spectacol de idei, care te face s` crezi, pentru oclip`, c` secretul literaturii a fost dezlegat. Cel mai înzestrat teoreticianliterar de la noi este Eugen Negrici, care are voca]ie de filosof în mai marem`sur` decât mul]i dintre filosofii no[tri de azi [i talent literar în mai marem`sur` decât mul]i dintre scriitorii no[tri de azi. C`r]ile sale i le citescîntotdeauna cu pl`cere.M` bucur c` s-a remarcat plasticitatea scrisului meu, dar nu cred c`vine din publicistic`. Ideea cu publicistica, pus` în circula]ie de NicolaeManolescu, din inten]ia de a explica prin ce m` deosebesc de criticii dinmediul universitar, este fals`. Se caracterizeaz`, oare, publicisticaromâneasc` prin plasticitate? Cea dinainte de 1989 era scris` în limba delemn a propagandei comuniste, iar cea de dup` 1989 este scris` în limbade lemn a senza]ionalismului ieftin. Dac` scrisul meu are o anumit`plasticitate, ea vine din literatur`, nu din publicistic`. Când am început s`scriu critic` literar`, mi-am spus în sinea mea c` nimic nu este maiimportant decât s` nu-l plictisesc pe cititor.Între criticii „[aizeci[ti”, mai impresioni[ti, [i cei „optzeci[ti”, maitehnici[ti, c`de]i cumva la mijloc, într-o genera]ie intermediar`. V`considera]i mai apropiat de predecesori sau de succesori? Ave]isentimentul unei continuit`]i între diferitele genera]ii de critici? Saurupturile vi se par mai importante decât filia]iile?Destui scriitori se afirm` desp`r]indu-se zgomotos de antecesori. A]isim]it aceast` nevoie a delimit`rii, pentru a v` lansa pe propria orbit`?Pentru mine conteaz` individualit`]ile, nu genera]iile. Întâmpl`torgenera]ia optzeci nu are critici literari (cu excep]ia hiperînzestratului DanC. Mihìlescu), dar genera]iile urm`toare au. M` simt într-un raport decontinuitate [i de solidaritate cu to]i criticii de valoare, de la ValeriuCristea la Ion Simu] [i de la Eugen Simion la Daniel Cristea-Enache.Sunte]i un om care î[i propune s`-i binedispun`, s`-i însenineze pe ceidin jur. Povestiri, anecdote, glume, tot tacâmul. Dar sub aceast` masc`zâmbitoare exist` un ochi rù, mali]ios, exploatat în paginile de jurnal.Alex. ßtef`nescu cel autentic este cel „bun” sau cel „rù”? Un om bun

124VIA¥A ROMÂNEASCåeste cel care subliniaz` calit`]ile sau defectele semenului sù? Dar uncritic bun – ce este?Între a fi un om bun (generos, cordial) [i a fi un critic bun (selectiv,exigent), ce alege]i, când cele dou` identit`]i intr` în conflict?Da, cred c` sunt un om bun. De când am îmb`trânit, nu mai sunt pur [isimplu bun, ci sunt bun [i regret c` sunt bun. Nu demult, am cump`rat opereche de pantofi strâm]i, despre care [tiam bine c` n-am s`-i pot purta,numai ca s` nu... stric bucuria vânz`toarei care mi-i adusese ca pe untrofeu, dup` ce cùtase aproape o jum`tate de or` în depozit.Am [i umor, dar sunt un om grav. Nu-mi exhib gravitatea, tocmaipentru c` sunt un om bun [i nu vreau s`-i tulbur pe cei din jur cu trìrilemele intense [i cu visele mele nelini[titoare.Un mod de a fi bun cu semenii tì este s`-]i faci bine profesia. N-amnici o pl`cere s` spun despre o carte c` este proast`, dar trebuie s` o fac,ca s` nu-i induc în eroare pe cititori. Dar [i autorii în cauz` ar trebui s`-mifie recunosc`tori, pentru c` afl` adev`rul despre c`r]ile lor. Un posibiladev`r. ßi s` aprecieze faptul c` îi iau în serios, c` m` bazez pe capacitatealor de în]elegere. Numai pe copii [i pe nebuni îi min]im.Cum arat` o zi din via]a lui Alex. ßtef`nescu, incluzând atât activit`]ileprofesionale, cât [i orele de relaxare din uria[a curte peste care sunte]iproprietar? Ce a]i vrea s` schimba]i din acest desf`[ur`tor cotidian?Care sunt momentele pe care le-a]i dori multiplicate, reiterate, parcursede cât mai multe ori, [i care sunt obliga]iile nepl`cute, peste care a]i vrea,pur [i simplu, s` s`ri]i?Am o anumit` r`bdare oriental` în tot ceea ce fac. Chiar [i dac`îndeplinesc o obliga]ie nepl`cut` (cur`] cartofi, citesc o carte de Liviu IoanStoiciu etc.), m` las absorbit de îndeplinirea ei ca de un ritual.În fiecare diminea]` m` scol la 6 (de[i m` culc cu mult dup` miezulnop]ii). Ies în gr`din`, le dau de mâncare celor doi motani, Lache [iMache, ud cu furtunul florile, zarzavaturile, pomii [i iarba, smulg câtevaburuieni. M` întorc în cas` pe la [apte, m` sp`l [i m` a[ez la computer.Citesc e-mail-urile [i le r`spund, r`sfoiesc c`r]ile [i revistele din teanculcare st` pe birou în stânga mea, îmi fac fi[e. Vorbesc cu Domni]a despreprogramul zilei, plec la redac]ie (sau la alt` institu]ie cu care colaborez).M` bucur s`-mi rev`d prietenii, colegii [i cunoscu]ii, fac curte tuturorfemeilor (îngrozit la gândul c` s-ar putea s` am la un moment dat succes),revin acas`, iau masa cu familia [i cu cine se mai întâmpl` s` fie la noi,m` închid în camera mea [i citesc. Seara ies din nou în gr`din`, unde estemereu ceva de f`cut, stau apoi la televizor uitându-m` la un film tâmpit [i

INTERVIURI 125gândindu-m` la cu totul altceva. Dup` ce Domni]a se culc`, m` întorc încamera mea [i scriu. Înainte de culcare, întotdeauna dup` miezul nop]ii,mai ies o dat` în gr`din` [i m` uit la cer, culcat pe spate în iarb`. M-a[ uitaoricât la cer, f`r` s` m` plictisesc.Din nefericire, nu mai reg`sesc pl`cerea de alt`dat` de a m` plimbaprin Bucure[ti. M` simt strìn în propria mea ]ar`.Nu pot s` uit o sear` frumoas` de var` petrecut` acum cinci sau [aseani la Bruxelles, într-o pia]` din centrul ora[ului, dominat` de o vechecatedral`. Erau acolo mul]i tineri, îmbr`ca]i neglijent, dar curat, care sedistrau într-un mod simpatic. Câte unul dintre ei urca pe o estrad` [i jucatimp de câteva minute rolul de artist, cântând, recitând versuri saudansând. Ceilal]i îl aplaudau frenetic sau râdeau – f`r` nimic rùt`cios –de stâng`cia lui. La restaurantele din apropiere, cu mese a[ezate sub cerulliber, maturii mâncau [i beau în tihn`, servi]i de chelneri plini desolicitudine [i discre]i. Totul era demn de încredere [i pa[nic. Muzica –nezgomotoas`, doar o adiere de muzic` – te îndemna s` visezi.M` uitam cu invidie la belgienii care se sim]eau acas` la ei [i sebucurau, f`r` griji, de o sear` frumoas` de var`. Erau în deplin` siguran]`.ßtiau c` mânc`rurile [i bùturile de pe mas` nu sunt falsificate, c`bancnotele din buzunare nu li se devalorizeaz` de la o or` la alta, c` tineriidin pia]` sunt bine crescu]i [i nu vor deveni agresivi sau indecen]i. Mai[tiau c` nu exist` în preajma lor ho]i de buzunare care s` le pândeasc`fiecare mi[care [i, în eventualitatea c` totu[i ar exista, exist` [i poli]i[ticare vegheaz`.Ce mult îmi doresc s` m` simt [i eu în România ca belgienii în Belgia!Deocamdat`, nu exist` în lume o ]ar` a mea. În Belgia m` sim]eam strìn,pentru c` nu aveam amintiri comune cu cei de acolo. Dar [i în Româniam` simt strìn, cu toate c` sunt foarte legat suflete[te de români. Stilul devia]` de aici m` face s` am permanent starea de spirit a unui intrus.Ho]ii [i cer[etorii m` asediaz` pretutindeni, pe strad`, în magazine sauîn autobuze. Automobili[tii claxoneaz` asurzitor, circul` haotic sauparcheaz` la întâmplare, blocând circula]ia. Tinerii vorbesc murdar (defapt, nu vorbesc, ci url`), la jum`tate de metru de mine, ca [i cum a[ fi uncopac, nu un om. Pe unele str`zi m` atac` în hait` câinii, înrì]i de foame[i de frig.În ceea ce m` prive[te, fac tot ceea ce trebuie pentru ca atmosfera s` fiepl`cut`. Sunt politicos [i binevoitor, îmi îndeplinesc cu seriozitate [i latimp obliga]iile profesionale [i cet`]ene[ti, nu fur, nu fac scandaluri, nuarunc l`b`r]ate coji de banane din ma[in` pe caldarâm. Dar cumin]eniamea trece neobservat` [i se îneac` într-un ocean de dezordine [ibrutalitate.

126VIA¥A ROMÂNEASCåSunt convins c` exist` [i al]ii ca mine, care î[i fac datoria t`cu]i, f`r`s`-i remarce cineva. În ei mi-e speran]a. N-a[ vrea s` mor înainte de a m`sim]i acas` în România.Niciodat` nu-i prea târziu pentru o întrebare ironic`. A]i declarat înscris c` a]i vrea s` fi]i portar la Cotrocenii lui Emil Constantinescu, la ac`rui victorie în alegeri a]i sim]it o emo]ie cum numai prima lectur` apoeziilor lui Eminescu v-a mai provocat. Cum vede]i lucrurile ast`zi? V`mai tenteaz` job-ul?În prezent îmi doresc altceva, s`-i fiu profesor de literatur` lui GigiBecali. Mi-a[ considera misiunea încheiat` doar atunci când l-a[ face s` sesimt` intimidat de numele lui Nichita St`nescu.Întreb`rile finale [i... ultimative. Cum vede]i raiul? Dar iadul? Crede]ic` exist` sau nu, cum vi le imagina]i?Regret c` v` dezam`gesc, dar eu nu cred în Dumnezeu. ßi, mai multdecât atât, simt o deta[are ironic`, pe care îns` în mod obi[nuit mi-oascund, fiindc` [tiu c` reprezint` din partea mea o impolite]e, fa]` de ceicare cred, fie ei Albert Einstein sau Andrei Ple[u. Pentru mine este preaevident c` Dumnezeu reprezint` o inven]ie convenabil` pentru oameni.Este exact instan]a de care aveau nevoie. Este greu de suportat ideea cè[ti al nim`nui în Univers, c` nimeni n-are grij` de tine, c` dac` ]i se faceo nedreptate, ea va r`mâne nepedepsit`. Dumnezeu satisface toate acestea[tept`ri. La nevoie, î]i poate face rost [i de o vil` pe Coasta de Azur saude un BMW. În plus, imaginara lui existen]` te ajut` s` faci fa]` fricii demoarte. Nu întâmpl`tor, dintre fiin]e, numai omul crede în Dumnezeu:pentru c` numai el [tie c` va muri [i are nevoie de iluzia c` va trì într-unfel [i dup` moarte.În ceea ce prive[te raiul, a[ putea s` v` r`spund – dac` a[ treceparticiparea mea la dialog pe pilotul automat, a[a cum fac de multe ori învia]a de fiecare zi – c` mi-l imaginez ca pe un spa]iu plin de blonde,unduitoare, zâmbitoare, îng`duitoare, vis`toare [i... nevorbitoare. Înrealitate, m-a[ sim]i ca în paradis dac` a[ asculta la nesfâr[it poezie, citit`cu glas tare de autor sau de un actor, c`rora îns` s` nu le v`d chipul.Mostre de paradis îmi procur, de altfel, eu însumi, uneori, seara târziu,stând lungit pe o canapea, cu ochii deschi[i în întuneric, [i ascultând, laboxele computerului, CD-uri cu poeme. Întrucât lipse[te imaginea celuicare le pronun]`, cuvintele vin parc` de nicìeri [i au o rezonan]` puternic`în sufletul meu. În acele momente sunt fericit.DANIEL CRISTEA-ENACHE

avanpremier`proz` de ADRIAN BUZDUGANAdrian Buzdugan nu mai e un tinerel care încearc` proza cudegetul. S-a n`scut în 1971. A scris [i a publicat mai mult înziarele brìlene, unde pred` [tiin]ele sociale, dup` ce a studiatfilozofia, studiu soldat cu o tez` de licen]` despre Re-definireaumanului la Martin Heidegger. A scris [i scrie cronic` de film pela Brìla [i Gala]i, a mai publicat proz` în Dacia literar`. Acumnu mai pu]in de 16 ani a depus la editura Junimea din Ia[i dou`volume, Treisprezece gloan]e [i de restul… morcovi, proz`, [iDic]ionar Lume-Eu, poezii. Versurile i-au fost respinse din start,în schimb cartea de proz` n-a mai ap`rut din cauza crizei cu cares-a confruntat editura în acei ani. O treime din volum s-a pierdutprin sertarele editurii, spune autorul. Cele dou` povestirifanteziste, funambule[ti, grote[ti sau cum vre]i dvs. s` le numi]i,pe care le public`m, una în acest num`r, cealalt` în num`rulurm`tor, fac parte dintr-un volum intitulat Luneta lui Ropu [isubintitulat povestiri ultimative. Autorul mai ofer` eventualiloreditori [i urm`toarele alternative de titluri pentru cartea sa deproz` scurt`, excelent`, cred eu, [i anume Bliul sau Capelaexcomunica]ilor, titluri ale unor povestiri, ultimative desigur [iele, din cartea sa, înc` inedit`. În ceea ce m` prive[te, dup` ce amcitit Antilumea [i Idearul, am avut o clip` de panic`: nu cumvasunt ni[te texte ale vreunui maestru strìn despre care eu n-amauzit înc`?! L-am întrebat [i pe autor dac` e el sau altul („E[ti tu,Horatio sau eu nu-s eu?”, vorba lui Hamlet) [i s-a dovedit, sau a[acel pu]in afirm` Adrian Buzdugan, c` e chiar el. Atunci merit`toat` aten]ia [i din partea cititorilor, dar [i din aceea a editorilor.NICOLAE PRELIPCEANU

IDEARUL“Wir sind nichts; was wir suchen ist alles.”Hölderlin, HyperionAm început prima dat` s` colec]ionez tabl`. Prima dat` caprofesionist m` refer... Pân` atunci colec]ionasem “Pif”-uri,“Rahan”-uri, figurine, timbre, almanahuri, c`r]i de aventuri,colec]ii Jules Verne, Dumas, Balzac, Shakespeare, Heidegger – în func]iede vârsta pe care o str`b`team... muzic` pe diferite suporturi, “NationalGeographic”, “Scientific American”, “Science & vie”, “Lettreinternationalle”, fotografii... Dar cu tabla era altceva!... Tabla era unul dinfundamentele civiliza]iei moderne. F`r` ea n-ar fi existat produseleprimare ale acesteia: burlane, jgheaburi, co[uri de fum sau de gaze,cazane, virole, butoaie, g`le]i, stropitori, cutii, c`ni, pâlnii, casete, ]evi,tubulaturi, acoperi[uri...Unii colec]ioneaz` filme pe DVD, având liste complicate, pe genuri,premiate, aranjate pe regizori, actori... unii cump`r` c`r]i pe care nu le vorciti niciodat` [i pe care nepo]ii mo[tenindu-le le vor vinde la un pre] denimic, al]ii aduc familia în sap` de lemn achizi]ionând scumpe obiecte deart`...Toat` lumea colec]ioneaz` sau a colec]ionat vreodat` ceva! Reviste,diverse ambalaje – unele pentru concursuri idioate, ceasuri – în stare defunc]ionare sau nu, celulare, tatuaje, piercing-uri, medalii, bani – vechisau noi, boli, flori, programe, afi[e, scrisori, amintiri, infrac]iuni... Mul]ise laud` cu jocurile câ[tigate, locurile v`zute, lucrurile cump`rate,mijloacele de transport etc. Totu[i, cu cât destina]ia a fost mai îndep`rtat`,hainele sau ma[inile mai scumpe, cu atât e riscul mai mare s` fie [i s`r`mân` ni[te simpli imbecili.Sunt [i colec]ionari plictico[i, cei care vâneaz` func]ii, care adun`diplome ori chiar state...Unii fac mul]i copii [i le pun nume ciudate ori numele tuturorrubedeniilor, al]ii fac sex [i p`streaz` în memorie doar num`rul la care aajuns colec]ia. Chiar memoria nu e altceva decât o colec]ie de amintiri [icuno[tin]e, inteligen]a fiec`ruia fiind circumscris` de gradul de ordonareal informa]iei...

PROZå DE ADRIAN BUZDUGAN 129C`r]i, reviste, tablouri... toate ni[te prostii! Tabla e altceva! Eareprezint` apogeul civiliza]iei umane, verig` de aur între perisabilulp`mânt ars [i plasticul infect!Copiii sunt încuraja]i s` colecteze ab]ibilduri, imagini-surpriz` cupersonaje de desen animat, strecurate prin chipsuri, gume de mestecat,cartona[e cu juc`tori de football, baseball sau alte sporturi îndr`gite înzona natal`, jocuri pe calculator, [erve]ele... La [coal` sunt pu[i s` facìerbare, insectare, portofolii – care nici nu [tiu precis ce trebuie s` con]in`,desene, s` umple caiete cu teme... în mare parte inutile... Mai târziu ajungs` viziteze colec]iile pe care nu le pot realiza singuri: acvarii, delfinarii,voliere, terarii, vivarii, gr`dini botanice, parcuri zoo, muzee...ßi asta te duce cu gândul la o teorie a conspira]iei! De mic e[ti îndrumats` strângi, s` colectezi!...Am vândut c`r]ile, revistele, perdelele, mobila, clan]ele, covoarele...cam tot ce era nefolositor [i m` putea încurca sau distrage. În schimb amcomandat ni[te etajere lungi, înc`p`toare. Corpurile de iluminat le-amdirec]ionat bineîn]eles în a[a fel încât s` sublinieze [i mai mult valoareapieselor speciale: o tabl` groas` de tanc petrolier, patru pe patru, un pat decablu din tabl` electrozincat` perforat`, un reflector dublu parabolic, oînvelitoare din solzi de tabl` în profil african, cu protec]ie anticoroziv` [icâteva pancarte stampate.Livromanii, filateli[tii construiesc colec]ii de natur` pozitivobsesional`,numisma]ii sunt la grani]a dintre pasiune [i afacere, erudi]ii[i enciclopedi[tii acoper` o zon` neutr` [i se ajunge la colec]iile negativef`cute de ipohondri, recidivi[ti, uciga[i în serie... Sunt [i excentrici, carecolec]ioneaz` capcane pentru [oareci, lacrimi, obiecte radioactive,mirosuri pestilen]iale, din]i, fetu[i malforma]i sau oase.Oamenii fac colec]ii pentru a-[i acoperi goliciunea.Unii, în dorin]a de a se apropia de o existen]` autentic`, colec]ioneazòbiecte de cult, corane, biblii, cruci, podoabe, moa[te, documente, m`[ti,obiecte de artizanat, antichit`]i. Al]ii, în zborul lor inutil prin lume, adun`ce[ti, tacâmuri, oale, lame, pietre, carduri, tuburi, cutii, brichete, p`pu[isau ma[inu]e, arme, diverse produse alimentare, cartele telefonice,stilouri, instrumente muzicale, accesorii, machete, clopo]ei, ]es`turi, piesede mobilier, etichete, bijuterii...În unele cazuri, oamenii se definesc prin colec]iile lor ambulante, prinpromisiunile sau mi[toc`relile pe care le fac ori prin suma fobiilor,obsesiilor sau argumentelor aduse. Interesant este c` oamenii în[i[i sestrâng în colec]ii! Pentru a-[i u[ura via]a, se cristalizeaz` în comunit`]imici [i mari. Solda]ii se ofer` voluntari sau sunt sili]i s` formeze armate,sportivii se strâng în echipe, ambi]io[ii culeg creduli pentru biserici sau

130VIA¥A ROMÂNEASCåpartide, copiii sunt aduna]i în c`mine, gr`dini]e [i [coli, tinerii înfacult`]i...Satele, ora[ele, întreprinderile, asocia]iile, sindicatele, organiza]iileadun` oameni [i le impun reguli în virtutea c`rora colec]ia func]ioneaz`.Adeseori persoanei i se asociaz` un num`r de identificare [i este tratat` caatare.E adev`rat, îmi pierdeam mult timp cu considera]iuni asupra colec]iilorîn general, dar tabla, între care foile de tabl`, r`mânea pasiunea mea!Rulouri [i foi de tabl` lis` [i striat`, cutat`, decapat`, melamin`, multistrat,galvanizat`, b`tut`, gùrit`, expandat`, plut`, tabl` din aluminiu, tablàluminiu cu efect inox satinat, tabl` din o]el inoxidabil, tabl` de o]elfosfatat` [i vopsit` electrostatic, fetru, magnetic`, tabl` alpaca, tabl` decupru aurit`, tabl` zincat` vopsit` în culori standard (alb, gri [i maro) sauneagr`, neagr` striat`, tabl` zincat` [i cutat` asimetric, tabl` de plumb.În timp ce-mi ordonez [i completez colec]ia, mai fac c`delni]e, cuvepentru ma[ini de sp`lat [i diverse [abloane. Exemplarele nereu[ite le vândcunoscu]ilor [i procur materia-mam`: tabla.Când te gânde[ti c` o întreag` industrie st` în umbra tablei:laminoarele, [tan]ele, cle[tii [i foarfecii, matri]ele, presele etc.E epopeic!Câteodat` stau [i m` gândesc c` pentru cei mai mul]i oameni via]a nueste decât o colec]ie de momente banale printre care î[i construiescevenimente m`runte: nun]i, botezuri, anivers`ri, înmormânt`ri...Inventeaz` comemor`ri, s`rb`tori numai ca s`-[i mai coloreze via]asearb`d`, vidul existen]ial. Ziua X, Ziua Y, zile de na[tere, onomastice, 1Mai, 8 Martie, s`rb`tori na]ionale, pomeniri, s`rb`tori religioaseexpandate: Vallentine’s Day, Halloween [.a.m.d. Toate graviteaz` îns` înjurul arbitrariului; mai bine faci un chef de echinoc]iul de prim`var`, c`-imai cu rost!Unii parc` sunt f`cu]i s` strâng` numai necazuri, al]ii, cu nep`sare,nimicuri!Timpul, la o adic`, nu este decât o colec]ie de momente trìte mai multsau mai pu]in anapoda, iar universul, o adun`tur` de energii în ve[nic`mi[care.În coresponden]a sus]inut` pe care o am cu Christine Svenningsen, ceacare colec]ioneaz` insule Thimble, precizez într-un loc c` este aproape oregul` a abera]iei colec]iei: un om nu cite[te toate c`r]ile pe care le strângeîn biblioteca personal`! Colec]ia pur pasional` zgând`re dramul denebunie s`dit în fiecare.Alt` treab` cu tabla! Toate foile de tabl` le-am admirat, pipìt, mirosit,în câteva chiar m-am tìat! Ce amintiri...Azi am scris mare pe o pancart` din tabl` bej, sm`l]uit`:

PROZå DE ADRIAN BUZDUGAN 131“M` uit la tabl` [i-mi zic:E[ti un nimic!...”Îmi dau lacrimile...Tocmai cercetam frumoasele asperit`]i ale unei foi de tabl`, cu caroiajdiferit, când m-am trezit cu unul de la fisc.- Dom’le, n-ave]i afacerea înregistrat`!- Ce afacere, dom’le? Cum colec]ioneaz` al]ii autografe, l`mpi, oglinzi,propriet`]i, firme luminoase, decora]ii, semne de circula]ie, afi[eelectorale, steaguri, saco[e, vopsele, andrele, h`r]i sau colec]ii conexe,capace de canal, lan]uri... a[a colec]ionez [i eu tabl`: lope]i, hârle]e, f`ra[e,t`vi, chiuvete, rezervoare, caroserii, fuzelaje, lighene, b`rci, stre[ini,bagdadii, suporturi, doze... E vreo problem`?I-am promis c` îmi voi scoate certificat de produc`tor, dar n-am sc`patde el pân` nu i-am dat patru rulouri de band` laminat` la rece...Eram în balcon, când privirea mi-a r`mas în]epenit` în glastrelevecinei. “Dou` lalele sunt o colec]ie? De la câte lalele începe colec]ia?”acesta era paradoxul colec]iei, care trebuia surmontat cumva! “O laleaalb`, una galben`, una ro[ie... sunt atâtea culori [i atâtea nuan]e!... Laleauaneagr`! Peste toate era ea! Maximul colec]iei! A[a cum se distinge întrecolec]iile de bùturi, colec]ia de vinuri, orice colec]ie avea o cheie debolt`, un punct apoteotic, un nod central: capul de bour, trofeul majestuos,medalia olimpic`, teza printre atâtea alte lucr`ri sau teste nesemnificative,imperiul între state [i palatul printre case!Am intrat [i m-am uitat în colec]ia mea la piesele mari: un rezervorcilindric, ro[u, cu lungimea de 3 metri [i diametrul de 1,4 ,în greutate decirca 1,5 tone, o ]eav` de de[euri radioactive pentru care sp`rsesem to]ipere]ii ca s`-mi intre în apartament... [i un ceainic rusesc, de parad`... Nuintra nimic în cli[eu!Spre sear` mi-am revenit [i am început s` lucrez furibund la un gulercilindro-tronconic din plac` de grafit expandat cu inser]ie din tabl` de inoxlis`, în grosime de 0,5 milimetri, cu dimensiunile de 2200 x 2180 mm înbaza u[or eliptic`.Ieri am avut o controvers` cu Borka, un prieten, care are o pasiunepentru surprizele de la ou`le Kinder – are peste 500... [i care-[i tot noteaz`visele erotice avute cu elevele sale. Totul a pornit de la remarca mea cumc` are mai multe surprize decât a fabricat firma. A luat-o ca un atac laadresa autenticit`]ii colec]iei sale...– Pasiona]ii colec]ioneaz` obiecte care au o semnifica]ie aparte pentruei!– Atunci, micu]ii terori[ti, care colec]ioneaz` poze cu atentatesângeroase pot fi numi]i Adev`ra]i colec]ionari? a r`bufnit el. În plus, dac`

132VIA¥A ROMÂNEASCåajungi s` crezi c` pân` [i mâncarea g`tit` este o colec]ie de proteine,glucide [i lipide, vei sfâr[i ca un colectofag primitiv, lipsit de orizont!- Oricum, important e s` ai stil! Po]i s` colec]ionezi chiar ou`! i-amreturnat eu.Ne-am desp`r]it cam sup`ra]i...Când m` întorceam de la Martina L. , care-mi expusese mândr`colec]ia de nepo]i, ne[tiind c` asta m` va determina s`-i eliberez locul dinpeisajul social al apropia]ilor mei, am z`rit o mâ]` într-un prun uscat [i amsim]it o zdruncin`tur`!Eram pe un drum gre[it!Da, sigur m` pozi]ionasem pe un drum gre[it! m-a luat cu ame]eal`...Ce colec]ionasem eu pân` atunci? Materie anorganic` prelucrat`?!Ce eroare!!! Mai în`l]`tor ar fi fost s` fi adunat chiar frunze uscate sauceap`!...S` colec]ionezi p`r]i din natur`! Asta DA!Colec]ionarea fiin]elor nu este o noutate. Mul]i colec]ioneaz` voluntarflori, animale de companie, amici, familii de albine, cai, iepuri etc. Totu[inu se cade s` faci de-aiurea ni[te simple colec]ii de clorofil` (ferigi,cactu[i, mu[cate, narcise, trandafiri...) sau, ceva mai dificil, de vertebratesau nevertebrate.Copacul nu este o colec]ie de frunze, cum nici gâ[tele nu colec]ioneaz`pene sau girafele pete!... Trebuia deci o Tehnic`!Din prima zi am luat un câine, pe care l-am lipit cu prenandez decopacul din fa]a casei [i o feti]`, pe care am pus-o s` fac` cu mâna. Ams`dit [i 25 de lalele.Am scos bani frumo[i din vânzarea celor aproape 300 de tone detabl`... Pe drum am cump`rat ni[te semin]e de ienup`r [i un vultur f`r` oureche de la un importator sc`patat, cunoscut al sor`-mii...A trecut pe la mine [i Urta, un fost coleg de liceu. Mi-a l`sat trei mâ]e[i un chiparos. L-am f`cut un tur al colec]iei: i-am ar`tat aleile împânzitecu pìanjeni [i melci, straturile cu tuf`nele [i brebenei...A fost impresionat!...Tot umblu pe la oficialit`]i s`-mi decreteze casa rezerva]ie natural`, darf`r` succes...“Natura ca colec]ie”.Am înm`rmurit când am v`zut afi[ul!Trei nop]i, cât au mai fost pân` la anun]ata conferin]` Microsoft petema colec]iei, n-am dormit aproape deloc. Tot îmi imaginam [ir`simaginam cavalcada de întreb`ri [i r`spunsuri edificatoare,entuziasmul [i emula]ia, spiritele frenetice dezl`n]uite, potopul deîn]elepciune [i har...

PROZå DE ADRIAN BUZDUGAN 133A[ezat în primul rând, fa]` în fa]` cu tribuna am a[teptat-o înfrigurat pecea care sus]inea conferin]a, eminenta Sanna Prcka.Am z`rit-o imediat pe specialist`, era pu]in mai hidoas` ca toatetablourile lui Bosch la un loc, îns` avea ni[te ochi inflama]i, inteligen]i.– ...jurnalul cu preten]ii este de obicei un attic foarte curat [i ordonat,în care sunt prezentate într-un mod nefiresc anumite întâmpl`ri, trìri [iproiecte, care în mod firesc ar trebui s` fie de-a valma! Mai aproape derealitate este pân` [i Umberto Eco, nu atât prin recombinarea gigantesc` afaptelor istorice din “Pendulul lui Foucault”, cât prin credibilul vârtej din“Misterioasa flac`r` a reginei Loana”: revistele, benzile desenate [ic`r]ile copil`riei, imaginile care-au aprins focurile pubert`]ii, fotografiilecelebrit`]ilor vremii se amestec` în iure[ul nebun al creierului care caut`s`-[i recapete memoria...M` concentrasem atât de mult, încât m` dureau urechile cu pleoape cutot!Nu prea în]elegeam eu ce leg`tur` aveau astea cu subiectul conferin]ei,e drept, nici nu citisem chestiile la care f`cea trimitere!... Oricum,enumera]iile anun]au apropierea colec]iei...Nu m` în[elasem:– Romanul “Colec]ionarul” este cheia întregii literaturi a lui Fowles,de altfel, unul dintre singurii b`rba]i care au p`truns în mintea femeii...Aici am spart glumele porcoase referitoare la locul unde p`trunsese defapt John Fowles, cu o întrebare:– Colec]ion`m aparate de uz casnic [i electronice în genere, sausubspeciile acestora: cipuri, transformatoare, sloturi, microprocesoare,difuzoare, circuite, motora[e...?– ```... drept s` v` spun, domnu’...– Molz, Joseph Haar Molz!– Domnu’ Molz!... Cartea nu-i o simpl` colec]ie de pagini sau cuvinte!În ea sunt strânse afirma]ii, exclama]ii [i interoga]ii, idei. Privind obtuz,chiar alfabetele nu sunt decât colec]ii de litere, poeziile de imaginipoetice, picturile de forme [i culori...M-am ridicat. Am mai auzit o fraz` tare încâlcit` despre celule,molecule, atomi [i particule elementare înainte de a trânti u[a cu putere.Am aprins descump`nit veioza.ßi dac` nu [i-a b`tut joc de mine?Triste]ea m` apas`... Colec]ia mea nu este decât un abator al naturii...Ca parte a naturii, e imposibil s` creezi o colec]ie complet` f`r` ca eas` nu te cuprind`!... Or, Colec]ionarul trebuie, în mod necesar, s` se afleîn afara colec]iei!Trebuia s`-mi fi dat seama [i s` sar peste evolu]ia înceat`: anorganic,organic, spiritual.

134VIA¥A ROMÂNEASCåAchizi]ionarea unor culegeri de aforisme celebre era facil`, dar nu erao solu]ie! Eu trebuia s` cern!Zi de zi am început s` merg la bibliotec` [i s` extrag nectarul dinteancurile pe care mi le tot aducea un g`ligan de[irat, ve[nic nemul]umit.Eliminam butadele, “Singura scuz` a lui Dumnezeu este c` nu exist`!”(Stendhal), “Dumnezeu e mort, dar nici omul n-o duce prea bine...”(Gianni Vattimo), vorbele ofensatoare, “Nu conteaz` cum te întorci, curu’tot în spate îl ai.” (Ingmar Bergman) sau cinismele remarcabile,“Moartea unui om este o tragedie, moartea câtorva sute de mii este doaro statistic`” (Stalin), “Ucide]i-i pe to]i! Dumnezeu îi va recunoa[te pe aiSì!” (Arnold Almari) [i r`mâneam cu spiritele adev`rate: “Avem artapentru a nu fi distru[i de realitate.” (Nietzsche),“Cunoa[te-te pe tine însu]i [i las` Natura zeilor.” (Socrate),“Universul este o ma[in` de f`cut zei.” (Bergson), “Simplex sigillumveri.” (Boerhaave), “Animalul este afectat numai de raza de lumin`necesar` vie]ii, omul, dimpotriv`, chiar [i de raza indiferent` a celei maidep`rtate stele.” (Feuerbach), “A cunoa[te flac`ra din afar` ignorândc`ldura, sau a cunoa[te flac`ra consumându-te în ea, a [ti f`r` a fi sau afi f`r` a [ti – aceasta este dilema.” (Jankélévitch)...Dup` îndelungi dezbateri cu mine însumi, m-am oprit asupratermenului “sofiologie”. Rostirile pline de în]elepciune, care fac obiectulcercet`rilor mele, contureaz` acest domeniu.Trebuie s` recunosc c` statutul de întâi sofiolog m` m`gule[te pu]in!...Dup` vreo 30.000 de volume am capitulat.Sentin]ele trebuiau s` fie ale mele! Ce strânsesem eu nu diferea cunimic de colec]iile autorizate, intrate în hibernare prin milioane de altebiblioteci!Îmi era clar c` trebuie s` evit truismele, gen “nimeni nu-[i este suficientsie[i”, “în to]i exist` spaima c` avem doar aceast` via]`”, “sunt maipu]ini oameni decât stele” sau formele prea complexe: “Realitatea este uncontinuum quadrimensional care se exprim` prin mi[care.”, “Datorit`tensiunii ce apare între referen]ialitatea temporal` a con[tiin]ei [i lipsaunei referen]ialit`]i corespondente în existen]`, la nivelul con[tiin]ei segenereaz` pentru echilibrare compensa]ii atemporale: de rangul I –fiin]a; de rangul II – nefiin]a [i nemurirea; de rangul III – ciclicitatea [iholismul.”Am ales forme mai lacunare, unele poate cam obscure:“Gândirea împiedic` ac]iunea.””Amintirile cadreaz` Eul.”“Transformarea noastr` este unitatea de m`sur` a umanit`]ii.”“Cine st`pâne[te timpul, î[i este propriul st`pân.”

PROZå DE ADRIAN BUZDUGAN 135“Limita noastr` este lumina.”“Clipa face ca din haosul ce vine s` nu r`mân` decât un fir.”“Nimicul nu e dincolo de stele, nimicul este între noi [i ele.”Dup`-amiezele mi le petreceam pe turnul prim`riei. Libertatea care og`se[ti pe culmi, al`turi de abis, echilibrul instabil... îmi inspirau panseurinoi.Ieri a plouat. Azi e cam frig [i bate vântul.Sergentul îmi smulge hârtia mototolit` din mâna încle[tat`.“Universul este visul eternit`]ii de-a muri...”– Ai naibii sinuciga[i!... mormìe el [i o arunc` la co[.Reanimare. Salonul 5. V`d c` am perfuzie...Medicamente, saloane, sicrie, asistente, urne, cimitire... la astea nu m`prea gândisem...Poate c` trebuia s` confec]ionez o tabl` din mercur!... Ni[te ra]e... “Esist gut.”... Nimeni nu poate concura cu natura.Pe borcanul în care a ajuns creierul lui Molz scrie atât:B.Z. 506245, Creier de Boemia.ADRIAN BUZUDUGAN(Citi]i în num`rul urm`tor povestirea ANTILUMEA, de acela[i autor)

antologie liric` VRCåTåLINA CADINOIUDE¥INU¥II MERG PE VÂRFUL DEGETELORîn memoria prof. dr. Mihail-Constantin EremiaMam`, stai acolo, nu veni, stai acolo [i vezi gâ[tele cum deoache baltalebedele cum scrijelesc cu ciocul de lemn, în gardul apei, hieroglifestai acolo, aici cerul este prea departe de om,cerul de-aici nu este înalt cât vi]a de vie din bolta noastr`Stai acolo, îmblânze[te p`durile cu vorba, dar f`r` bici,[i apelor spune-le s` m-a[tepte f`r` armonic` sau preo]i la pontonc`ci voi veni.Po]i s` chemi apele la ponton în a[teptarea mea cât pr`je[tipe[tele pe spinarea încins` a calului înh`mat la [aretà[a cum mi-am chemat eu prietenii din copil`rieatunci când ai n`scut-o pe sora mea.Dar, mam`, stai acolo, nu veni! Aici cerul este prea departe de omla noi, acolo, cerul doarme în poala ta, cormoranii î]i torc pe genunchiacolo îngeri, str`buni, constela]ii, Atlantidedorm în poala ta, ceasul î]i toarce pe genunchi.Aici cerul nu-l po]i prinde de plete, s`-i tragi o palm` când tun` prea taretrezind puii de rândunic` din grajd.Aici de]inu]ii merg pe vârful degetelor, [i noi, restul,în genunchi de[i nu sunt altare la tot pasul pe strad`.POCAHONTAS SUB PAVETCå*Dac` m` voi arunca între sop` [i buturug`,niciun imperialism al clopotelor d`ng`nind în sânge,* pavetca – acoperi[ de stuf, sus]inut de piloni, construit în gr`dinile din balt`, folosindca ad`post, în nop]ile de paz` (împotriva invaziei mistre]ilor).

ANTOLOGIE LIRICå VR 137nu-mi va schimba conturul buzelor,nici acel rictus de sear`care-mi aduce praful pe mâneci.Azi sunt cea mai înalt` not` dintr-o partitur`,chiar azi când pianistului i-au crescut unghiile.Pentru statutul meu de culac,cu întinderi mari de stuf,penitenciarul î[i va l`rgi gardurile pân` la Sfi[tofcaunde apa din fântâni este s`rat`[i casele nu aveau dup` r`zboi difuzor.Dac` m` voi arunca între sop` [i buturug`,nu sunt atât de piatr` încât s` nu mor de variol`.Domnule doctor, muribunzii v` cer bisturiul ca pe o spovedanie!VALSUL FåRå TIMBRUMam`, sunt bine, valsul meu descrie un buzunar peticitpe [oldurile kareninelor de pe Volga,pe [or]ul ciroticei Palaheia.Ah, în jurul ochilor tì, cu strig`tul herminelorjupuite de vii,valsul meu descrie un buzunar peticit.M-am mutat din vechea mansard`, între pere]ii unui clopot[i, cu vecerniile strânse, îl voi face pe diet s` mearg` din nou.S`-i spui a[a – a zis Katika: „Laz`re, arunc`-]i cârjele,o s` vals`m în ritmul unui buzunar peticit!”Pe canalul Cerneavca, apa se sfin]e[te singur`în trei timpi, cu mi[c`ri vioaie,într-un vals, pe marginile unui buzunar peticit.Paclon lui Eumen, cu iasomie la picioare!Paclon lui Tihon, cu nume de lini[te!Paclon degetelor mele, uitate pe frunzele de papur`!Paclon ]ie, mam`, cu strig`tul herminelor jupuite de vii, în ochi!

138VIA¥A ROMÂNEASCåDUET CU O CRUCE MICåLilca, dura, ucrainenilor nu le plac merele noastre.Mama mea, Liuba are acum cincizeci de riduri[i nu [tie s` le spun` nua[a cum ]iganii nu [tiu s` spun` “nu te iubesc”.Lilca, dura, bomboane albastre avem [i noi la bufet,pe malul ucrainenilor, sârma ghimpat` cre[te din penele de li[i]`!Mesele ro[ii de plastic fac muguriîn timp ce eu renun] ca o ancor`s` mai urmez vreo corabie,în timp ce tu devii Liliana Constantinescu.Vocea mea s-a auzit o vreme în cimitir.Ast`zi dezertez ca solda]ii dopa]i cu LSD,dezertez într-un câmp de-o palm`în care linia vie]ii este tran[eul unde se doarme,unde pirandele se vopsesc cu Gerocossen blond,unde uneori sacrific miei statuilor.Lilca, dura, au b`tut clopotele de utrenie,arunc` porumbul, viedmele vor închide poarta,rug`ciunile au c`zut din lanternou ca muncitorii Zidului Chinezesc.Eu am cântat liturghiile pe piramide.Po[ta[ii îmi vor aduce pensia de acordeonist` la timp[i tu vei cùta gardurile de stufîn care am ascuns biletele la cinematograf.Lilca Ditcov, s-au încuiat preo]ii în casa ta,nu mai spun nacialurieste un an secetos [i, [tii bine, dura, c` noi nu avem paparude.Glosardura!=proasto!nacial=rug`ciune de sear`viedm`=vr`jitoare

VALENTIN DOLFIHAMSTERUL ALBV-am f`cut rost de un animal de companiea spus râzând Lauren]ia [i am luat acas`hamsterul alb [i l-am a[ezat în buc`t`rieîntr-un vas de sticl` [i Mihaela i-a cro[etato m`nu[` din lân` mereu îl scoteam [i nejucam cu el mereu îi d`deam s` m`nâncebuc`]ele de morcov de m`r de ou [i de prun`[i într-o diminea]` de iarn` l-am g`sitnemi[cat întins pe culcu[ul lui de lân`tati a spus plângând Alexandra a muritPrunicel hamsterul alb ca o juc`rie a Domnuluicu via]a lui mic` ne-a bucurat pe to]iLOCUL VECHI AL FAMILIEICând a murit tata am cùtat în cimitirlocul vechi al familiei unde au fostîngropa]i str`bunicul Ion [i str`bunica Anaunchiul Ionel [i bunica Paraschiva cugreu l-am g`sit lâng` un cavou în construc]iepentru c` îl acoperise iarba [i crucea lipseaatunci am comandat o cruce nou` dinmarmur` alb` care s` nu se rup` [i s` nuputrezeasc` cu poz` [i numele lui scrisfrumos dedesubt dar pietrarul a gre[it [ia f`cut crucea mic` [i îngust` nu mai aveauloc toate numele pe ea las` las` a zismama când a v`zut e foarte bun` [i astac` doar nu e nevoie s`-i trecem pe to]i

140VIA¥A ROMÂNEASCåa[a au disp`rut de pe fa]a p`mântului pentrutotdeauna [i str`bunicul Ion [i str`bunicaAna [i unchiul Ionel [i bunica ParaschivaO BANDå SUB¥IRENoaptea nu e bine deloc s` umbli bramburape strad` zice doamna Fisher c` po]i s`r`mâi f`r` bani f`r` ceas [i f`r` verighetèu am ridicat din umeri eu n-am ascultat-oam plecat la întâmplare s` caut comunitatearomâneasc` o or` întreag` am mers cu metroulpân` m-am r`t`cit la num`rul 3109 era mult`lume adunat` pe trotuarul din fa]` murise o actri]`ziceau c` o cheam` Norma Jean Baker [i c` a fostfrumoas` a venit poli]ia repede a venit ambulan]aacoperit` cu un cear[af o scot pe targ` afar`[i lumea se înghesuie curioas` o band` sub]ireo band` albastr` desparte acum via]a de moarte[i moartea de via]` police line do not crossO LUNGå ßI NESFÂRßITå BE¥IECând se ceart` cu Doina nenea Mi[ubea mult [i-ar vrea s` moar` dar Doinae bun` [i-l las` s` bea cât vrea [i mereuîl împac` ea ghice[te viitorul în cafeapentru ceva m`run]i[ [i o bere [i miemi-a spus odat` c` voi trece peste o ap`mare [i chiar a[a a fost când am plecatîn America [i-am zburat peste ocean [inenea Mi[u s-a mirat mult când i-ampovestit cum trìesc oamenii cu mul]idolari [i limuzine luxoase în zgârie-noricând se ceart` cu Doina nenea Mi[u beamult [i-ar vrea s` moar` dar i-a spus unulc` dup` moarte nu mai e nimic [i-atuncibea s` uite de fric` [i-atunci bea s`-[i fac`curaj c` ce e moartea cu adev`rat zicedac` nu o lung` [i nesfâr[it` be]ie

ANTOLOGIE LIRICå VR 141AMINTIRE CU BUNICAEu am o amintire cu bunica a zis te rog taietu gìna asta pe care am adus-o asear`c` nu mai vrea s` m`nânce [i mi-e tare mil`de ea s`r`cu]a [i m-am dus în baie [i i-amretezat gâtul ca un adev`rat b`rbat deasupraveceului a curs mult sânge [i m-am stropitdar cu]itul nu era bine ascu]it [i gìna s-a zb`tutmult [i nu a murit atunci bunica a dus-o repedeîn fa]a blocului s` curg` sângele afar` bunicaa fost o femeie tare cumsecade ea a murit înanul o mie nou` sute [aptezeci [i patruînc` de mic a vrut bunica s` am [i eu p`catePROFESORUL DEACONUA murit profesorul Deaconu care a scris patruc`r]i [i a vrut s` intre în Uniunea Scriitorilorelevii îl porecliser` Varlaam dar el s-a considerattot timpul doar un simplu slujitor al literaturiiromâne oamenii spuneau c` e sâcâitor [ineînduplecat în lupta lui permanent` cu primarulnemul]umit de ruina care a cuprins or`[elula murit [i c`]elu[ul vagabond pe care îl hr`neamîn fiecare diminea]` amândoi au disp`rut unulîngropat în cimitir cel`lalt îngropat de noi pe undâmb de ce un om [i un câine au sfâr[it la fel[i cum de au disp`rut în aceea[i zi au fostîntreb`ri la care eu bibliotecarul or`[elului eu caream citit Biblia din scoar]`-n scoar]` [i multe c`r]ide filozofie [i de anatomie n-am [tiut s` r`spund

NICOLAE DRåGANAVE MARIADumbrav`. Pomii mu[c` din cer. Vara îndur`capriciile soarelui mai nel`murite decât fiecarerid de pe chipul tù. Patimi abandonate.Lâng` pietre verzi, surâs de cìn]` târzie.Smerenie vecin` cu febra, cu magia [i dincolo…Dincolo nepotolite tuburi de org` în tulpinile c`roraseve murmur` „Ave Maria”.UN ALT ANOTIMPNu [tiam cum se nume[te pas`rea. Poate numele eiînsemna sfâr[itul. Un drum. Un munte. Un râu cu aburi moi.O diminea]` cu secera pe gur`. Ce tremur, ce degete sub]iriaveai, obosito. Din alte teritorii n`v`leau nedumeri]ii.Tri[ti. Cu ramuri u[oare. Cu memoria susurând în chip deelice în fa]a unui trib de obiecte. Dintr-o gur` înnoptat`,în secunda sfâ[iat` de elanuri [i gheare, cuvinte – fosforne invitau la o ceremonie cu pânze înalte. Ne pr`bu[eamîn lumin` pitic`. A altui anotimp.ÎI CREDEM PE TO¥ILa urma urmelor, spunea domnul Apollinaire,„minciunile nu ne înspìmânt`”. În spa]iul cufundatcineva se roag` în numele cuvintelor pr`date.Precum pulberea aliniat` în snopi,precum t`l`zuirea nelegiuit`,gândul se pune în slujba ursitoarelor.Ce viclenie, Doamne, ce dans grotesc,în fa]a puterilor, ce pic`tur` pe pojghi]a lustruit`

ANTOLOGIE LIRICå VR 143a dezm`]ului.Vacarmul se aprinde. Flautul e s`ditîn chip de arbore-judec`tor în c`mara nup]ial`.Pe coridoare, pe sc`ri, pe terase un abur f`r` timppalpit`, tremur`, se dilat`, se întunec`,devine spectrul uman din gâtlejul c`ruiasunt scuipate sentin]ele adev`ratuluidezastru.PRINTRE CEREßTI TULPINEM`r[`luiau cuvintele în somn,sc`p`rau s` dep`[easc` pragul,m`runte insecte zvâcneau deasupra lor,dâr` purpurie l`sa în urm` steagul.ßi tocmai atunci sosea cineva,s`-i spun ce întâmpl`ri s-au n`pustit în mine,dar limba-mi fusese smuls` [i pluteapetal` de azur printre cere[ti tulpine.UN MARTOR CARE NU APROXIMEAZåAmiaza venea neumilit` cu pulberi,numai elan, numai claritate, numai [uvoi,disp`reau în grab` multe obiecte obscure,sunete izbeau timpanul unor foi;Pietrele ne ascultau nestingherite – destuierau cei ce râvneau o ultim` leg`nare.Ocolul rebel putea p`rea ori[icuinu încâlceal` sumbr`, ci doar iluminare.Martor decis, amiaza spre în`l]imi surâdea,o singur` culoare încerca s` scape de prejudec`]i,tocmai în clipa când în ghearele pâclei prundi[ul zvâcnea.Abandonam curând ezitarea, viu orele sunau,atât de viu încât le descifram deplin alfabetul;Ca gândurile unui mag, atât de firesc se a[terneauz`pezile luminii, încetul cu încetul.

LETI¥IA ILEAÎN SEARA DE VARåo melodie revars` nisipul de[ertuluipeste mobilenimic nu s-a schimbatdoar felul în care refuzmai pu]in energic catifelat chiar strig`tuldoar felul în care acceptf`r` s` vreaunimic de faptcâteva note gravate direct pe cortexmiros de de[ert în n`ritot mai visez oaza aceeaîn timp ce praful se a[ternelent peste mobiletot mai visezmarele startde[i nu se mai audenici un foc de pistolvorbesc din ce în ce mai stinsfac semne tot mai slabedoar doar va observa cinevanimic nu s-a schimbatdin balcon privesc ascult atentpeste ora[ vântul de[ertuluia[ porni acum chiar acumdar t`lpile se prind în cimentul proasp`ta[ porni acum chiar acumdar nicìeri nimeni nu m` a[teaptà[ porni chiar acumspre nicìeri spre nimenitârându-mi corabia peste nisip

ANTOLOGIE LIRICå VR 145Så N-AI UNDE TE DUCE, DOMNULEs` n-ai unde te duce[i aerul din jur s` nu te mai încap`s` nu mai ai la ce renun]ablânde [i dorite s` fiemicile mor]i de peste zis` n-ai unde te duce[i câinele drag s` te mârâie du[m`noss` nu po]i face s` tac`prelungul bocet din arteres` scrii rândurile acesteaapoi s`-]i faci trei crucidar mai aless` n-ai unde te duceîn diminea]a de duminic`[i nespus s`-]i iube[tiprimitoarele mor]i de peste ziÎN SFÂRßITera deja timpulde mult venise vremealumea aplaudate rugau s` ]ii un discurss` vorbe[ti frumoss` le mul]ume[titu erai norocoasafavorita number oneîngrijit îmbr`cat`cu firele albe corect ascunse

146VIA¥A ROMÂNEASCåsub vopseacu cearc`ne [i riduricorect ascunse sub farddaera [i timpulei de mult spuseser` astade mult venise rândul tùmaestrul de ceremonii zâmbeaar`tându-[i to]i din]iitu [tiai c` în nici un caz nu trebuies` zâmbe[ti cu partea stâng`în partea stâng` era un câmp de b`t`liepustiit în partea stâng`sub um`rai înaintatcuprins` de o mare oboseal`lumea aplaudate-ai str`duit ai mul]umitai vorbit frumosspunând cât de multînseamn` pentru tineapoi ai plecatspre malul acela pustiuunde adesea f`ceai exerci]iide suportat de înduratde rezistaterai acum foarte bun`reu[eai o sut` de exerci]ii pe minutîntr-o mân` într-un piciorîn sfâr[it te-ai odihnit[i ai îndr`znit s`-]i prive[ti premiulera chiar MARELE PREMIUMARELE PREMIU PENTRU RåMÂNEREA ÎN VIA¥åpe carecu un gest elegant [i sigurl-ai aruncat în râucât de repede s-a dus draculuiascunzându-se sub bolovani

FLORICA MADRITSCH MARINLUNA TREZIRIIDac` în prim`var` ne-am trezit [i acum devenimmai buni cu frunzele golului dintre noia[a vrem s` fim [i nu putem fi altfeltimpul înso]it de aer curat[i de ploi mamare, calde, cu nervurile-n cere timpul nostrudintotdeauna l-am iubitam [tiut c`-i al nostruam [tiut c` din el nu vom ie[i decâtpiept`nându-ne p`rularanjându-ne p`rul ca pe straturile de floriflori mirosind a sânge lunarBALADA ÎNCEPUTULUISe ia floarea de mire [i se a[az`lâng` buchetul de mireas`se face cald [i bine în cas`se întorc ceasurile la or` fix`se [terge praful de pe noptier`ca s` i se fac` loc celui care urmeaz`nimeni nu casc`nimeni nu transpir`nimeni nu-[i gânde[te de rù aproapelefiecare cremuie[te pantofii celuilaltf`r` s`-i repro[ezeeste o armonie de intrat cu biciul în eao cùtare între ce n-a fost f`cut bine[i ce-a fost blestemat

148VIA¥A ROMÂNEASCåun zid marcat de câinele vecinuluiurina îl macin` cât vezi cu ochiie lini[te [i-i bineceasurile ticìe pentru c` nimeni nu uit`s` le întoarc` la or` fix`to]i ochii sunt înfip]i în televizor ca într-o ]eap` moalecâte un atentatcâte o violarecâte un r`zboi cu aproapele pe care nu-l mai iube[tica pe tine însu]icâte o sect` îi spal` naivului creierulcâte o a[teptare care se mulge singur`în plictiseal`, în dobitocie[i s` mai pui floarea de mire în piept[i-n mân` buchetul de mireas`s`-i dai începutului o nou` [ans`s`-l hr`ne[ti ca pe un copilpentru ca el s` te strâng` de gâtcând i-o pica lui mai bineLIBELULADanseaz` dup` o muzic` divin`plutind în aeraparent f`r` cea mai mic` greutatedispare dintr-o dat` iute ca un fulgerdar revinepare lini[tit` pentru o vremest` într-o pozi]ie de parc` ar meditaaproape de ap`face salturi mici de pe o frunz` pe altadar frunza e mult prea fragil` [i amenin]`s` se desprind`cadevâsle[teîncotro [tie doar vântulse duce [i se-ntoarceca [i cum ar fi uitat s`-mi spun` cevazboar` contra curentuluiame]itor de repedese-avânt`

ANTOLOGIE LIRICå VR 149se leag`n`bâzâie scuturându-[i aripileca s`-mi arate ce [tie ea s` fac`se rote[te fulger`torpân` când mi se face rùmi se învârtesc toate înaintea ochilor [in-o mai v`d***Luna [tie s` vorbeasc`, [tie s` mângâies` citeasc` printre rândurile scrise de tinecând vremea se înrùt`]e[teî[i strânge [i mai tare cercul de lumin`[i-]i spune cât mai dureaz` pân` plou`pân` apare curcubeul[i te las` s`-i pipì corzile întinse, dezlegând nodurilecu ochiul liberjucându-te cu câinele din ochiul du[manuluipentru c` luna [tie când s` vorbeasc`[i când s` mângâie[i când s` respire în ierburile de lâng` cas`ca s` te vindecis` te-ntorci la zilele de alt`dat`când alergai[i-odat` cu tine cele patru umbre pe gazonul verde

note din lùntruG. PIENESCUCUM AM DEVENIT CåR¥AR (2)Într-una din zilele acelui april, st`team de vorb`, un grup de colegi,în holul Facult`]ii, tocmai despre reparti]ii [i tocmai subt imenselecromolitografii ale oribilelor clasice portrete, executate în cine [tiece [coal` de arte plastice colhoznic`, închipuindu-i pe Marx, Engels,Lenin [i Stalin. Pe nea[teptate, un tân`r blond m-a în[f`cat de bra], m-ascos din grup [i m-a tras dup` el. Primul gând, speriat, a fost c` mi-a venit[i mie rândul la „dispari]ie”: barba ,,legionar`”, lecturile „reac]ionare”,atitudinile „netov`r`[e[ti”... Pe-atunci, a[a disp`reau oamenii, uneori [i depe strad`: erau lua]i tov`r`[e[te de bra]/bra]e, de câte un individnecunoscut sau de câte doi indivizi necunoscu]i [i condu[i, tot tov`r`[e[te,la o limuzin` neagr` (de fabrica]ie sovietic`, marca „Volga”), dup` care numai [tia nimeni dac` [i unde coborâser`. Îns` tân`rul blond s-a oprit dup`câ]iva pa[i, apoi, f`r` s`-[i spun` numele, m-a întrebat:– Dumneata e[ti Cutare?– Da, am r`spuns,eu sunt.– Fii atent! Vezi ce faci! Ai fost tìat de pe lista institutului.ßi s-a pierdut în forfota talme[-balme[ului din hol. L-am rev`zut dup`mul]i ani, în cabinetul profesorului Tudor Vianu, directorul BiblioteciiAcademiei Române. Abia atunci – trecuser` vreo zece-unsprezece ani decând m` avertizase – ne-am strâns mâinile [i ne-am spus unul altuianumele. Abia atunci am aflat c`-l cheam` Constantin Jalb`. Nu l-amîntrebat nici atunci, nici în anii urm`tori cine îl trimisese s` m` în[tiin]ezec` am fost eliminat de pe lista viitorilor colaboratori ai institutului, [i niciel nu mi-a spus, din proprie ini]iativ`. Poate c` avertismentul transmis, înaprilie 1950, st`tea sub leg`mântul uit`rii, leg`mânt obi[nuit în epoc`,pentru c`-i asigura atât transmi]`torului cât [i celui ce primea vesteatransmis` privilegiul lucrului ignorat. ßi nici nu am g`sit timpul potrivits`-l întreb, deoarece, în ianuarie 1983, a c`zut peste dânsul, dintr-odat`,grea [i mut`, ve[nicia.

NOTE DIN LåUNTRU 151Avertismentul transmis de Constantin Jalb` mi-a amplificat nelini[tea.Pentru a ie[i de subt amenin]area unei repartiz`ri politice proscriptive, amcerut sfatul unei colege prietene, student` la catedra de literatur` [i limb`francez`, Crina Ileana Co[oveanu, aflat` într-o situa]ie mult mai grav`decât a mea: tat`l ei fusese arestat. Pentru a evita, o repartizare politicapunitiv`, ea intrase, cu concursul profesorului Ion Frunzetti în „câmpulmuncii”, ca func]ionar` la Direc]ia General` a Editurilor, Poligrafiei [iDifuz`rii c`r]ii de pe lâng` Consiliul de Mini[tri, [i, prin consecin]` legal`,nu mai putea fi repartizat` aiurea de c`tre comisiile din Facultate. CrinaCo[oveanu m-a sf`tuit s` m` duc imediat la sediul acelei „direc]iigenerale”, stabilit, dup` exproprieri, în hotelul „Ambasador”, la etajul alpatrulea, s`-l caut pe „tovar`[ul Ali”, s`-i spun mai întâi c` sunt trimis deIon Frunzetti, [i numai dup` aceea ce doresc. Numele „Ali” m-a camsurprins, dar nu mult, zicându-mi c`, la urma-urmelor, ce mai conteaz` unnume de turc printre atâ]ia porecli]i. Ba chiar ,,Ali” mi s-a p`rut unpseudonim mai familiar [i mai potrivit acelor timpuri de caraghiozlâcuripolitice interna]ionale, [i chiar, istorice[te, mai… intim decât “NaftuliDavid” (de exemplu), probabil pentru c` Imperiul Otoman nu a ocupat [inu a anexat, sus]inând c` le elibereaz`, t`râmuri istorice române[ti. Dar s`nu-l sup`r pe “tovar`[ul” Voronin, dat în mintea interna]ionalei comunistedin 1921, când s-a hot`rât, la Moscova, c` Valahia [i Oltenia sînt stateimperialiste care au ocupat, în 1920, teritoriile „strìne” Moldova,Bucovina, Basarabia, Transilvania, Banatul,Cri[ana,Maramure[ul...Deci m-am dus la hotelul “Ambasador”, am urcat la etajul al patrulea[i am început s`-1 caut pe „tovar`[ul Ali”, cioc`nind rând pe rând la u[ilede pe culoar, cu speran]a c` din dosul uneia din ele voi auzi îndemnula[teptat: „ Intr`!”. Zadarnic` speran]`, pân` aproape de cap`tul culoarului,când, în sfâr[it, am auzit o voce de b`rbat rostindu-l. Am intrat. În mijloculînc`perii, ce nu sem`na deloc a camer` de hotel, erau puse, cam laîntâmplare, un birou modest, func]ion`resc, [i trei scaune. Dou` dinscaune, unul de-o parte [i al doilea de cealalt` parte a biroului, erauocupate de un b`rbat care [edea cu spatele spre u[a pe unde intrasem. Pescaunul din fa]a lui [edea un adolescent în uniform` liceal` (în 1950 înc`nu se renun]ase la uniforma [colar`). B`rbatul, cu p`rul înspicat alb, s-antorstrei sferturi spre mine, m-a m`surat scurt [i m-a-ntrebat imperativ[i cu încruntarea vizibil` a spr~ncenei drepte:– Dumneata pe cine cau]i?Am r`spuns prompt:– Pe tovar`[ul Ali. Sînt trimis de domnul Frunzetti.B`rbatul s-a ridicat în picioare – era mai scund decât mine – , s-a uitatdin nou cu aten]ie la intrus, a surâs – un surâs ironic, dar [i binevoitor, carei-a accentuat ridurile de pe obraji [i de pe frunte, desenate parc` nu atât de

152VIA¥A ROMÂNEASCåvârst`, înc` tân`r`, cât de un început mai vechi de blazare, poate c` dincochet`rie intelectual masculin` – [i mi-a spus:– Deci a[a; tovar`[ul Ali [i domnul Frunzetti!.. Eu sunt „tovar`[ul Ali”,a adùgat, numai c` nu m` cheam` a[a, turce[te. Ali, ci Al. I. ßtef`nescu.Dar pe dumneata cum te cheam`, c`, intrând, ai uitat s`-]i spui numele...Mi l-am spus.– ßi de ce m` cau]i ?– M-a trimis domnul Frunzetti s` v`-ntreb dac` nu a]i avea trebuin]` demine.– Da?!ßi iar i s-au accentuat ridurile.– ßi ce [tii dumneata s` faci?– Nu pot r`spunde, dac` nu [tiu ce ar trebui s` [tiu.M-a m`surat din nou, atent, cu oarecare gravitate, din cap pân`-npicioare (cum se zice) [i mi-a spus:– Ia-]i scaunul `la de-acolo [i a[az`-te aici, lâng` mine.ßi,dup` ce m-am a[ezat pe scaun, a cotit brusc din ceea ce mi se p`rusea fi un început de dialog spre subiectul care m` interesa, spre alt subiect:– Uit`-te la `sta – [i l-a indicat cu b`rbia pe adolescentul din fa]a lui –. E nepotu-meu. Îmi cere bani ca s` se duc` s` vad` un film la Aro. Eu nusînt de acord s`-i dau, pentru c` a luat not` proast` la matematic`. Ce zici?S`-i dau, ori s` nu-i dau?Pe mine m` ardea s` ajung` la „chestiune”, a[a c` am r`spuns imediat:– Eu zic s`-i da]i, ca s`-i dezvolta]i, printr-o pl`cere artistic`,sentimentul obliga]iei morale de-a înv`]a la matematic` [i ca s` v` fac`pl`cere dumneavoastr`.– I-auzi! I-auzi! a mai zis, parc` mirându-se [i parc` adres~ndu-sebìatului.I-a dat banii. Bìatul mi-a mul]umit, a plecat [i am r`mas singur cu„tovar`[ul Ali”.– Ce [tii s` faci? m-a întrebat iar.– Dup` cum am zis: nu [tiu ce v-ar interesa s` [tiu.– Recenzii [tii s` faci?– Nu pot spune c` [tiu, pentru c` nu am f`cut niciodat` o recenzie, darpot s` încerc.– Atunci ia cartea asta – [i mi-a dat o c`r]ulie, parc`, dac` nu m`-n[eal`memoria, de Vladimir Colin – [i adu-mi-o înapoi, împreun` cu recenzia,nu mai mult de dou`-trei pagini, peste patru zile.Ne-am strâns mâinile, el surâzând [i urându-mi succes, eu înapoindu-isurâsul [i mul]umindu-i pentru urare. Peste patru zile i-am adus [i c`r]ulia[i „recenzia”, iar peste alte [apte zile o voce de femeie mi-a comunicattelefonic, cu gravitate, c` am fost angajat „dispecer” la Direc]ia General`

NOTE DIN LåUNTRU 153a Editurilor, Poligrafiei [i Difuz`rii c`r]ii de pe lâng` Consiliul deMini[tri, [i c` a doua zi, 23 aprilie, la orele [apte, trebuia s` m` prezint lahotelul “Ambasador”, camera 425.Bineîn]eles c` într-o vreme când mai cu seam` institu]iile statului, darnu numai, foloseau din ce în ce mai multe rusisme, sonoritateaenglezeasc` a termenului „dispecer”, necunoscut, m-a frapat. Am vrutdeci s` [tiu ce înseamn`. Mai bine zis, ce voi începe s` fiu de a doua zi laorele [apte. ßi, deschizând dic]ionarul englez-român, am aflat, cu p`rerede rù, c` începând din 23 aprilie 1950, urma s` trec din situa]ia de quasiabsolvental Facult`]ii de Litere [i Filosofie, specialitatea filologieromân`, în aceea de func]ionar transmi]`tor rapid – un fel de curier, careva s` zic`, al unor sarcini oficiale. Totu[i, grabnica angajare înfunc]ion`ria dispeceratului a însemnat nu numai o abatere, pe care amregretat-o, de la profesiunea dorit` [i sperat`, dar [i un succes tactic,întrucât astfel am eliminat ab initio eventualitatea repartiz`rii în „câmpulmuncii” dup` hot`rârea comisiilor politice din Facultate [i apoi a M.I.P.-ului (Ministerul Înv`]`mântului Public), care s-a produs, f`r` efect, îniunie 1950: „la dispozi]ia inspectoratului jude]ean Bistri]a-N`sùd”.Episodul epedist mi-a înscris în memorie doar câteva schi]e depersonaje cu tr`s`turi mai accentuate sau care m-au impresionat prin câteun profil,o atitudine, un gest, o vorb`. A[a, de pild`, p`strez în amintiregra]ioasa siluet` mignonne a inteligentei colege [i prietene, CrinaCo[oveanu. Apoi, imaginea lui Niculae Gheran, [eful sec]iei dispeceri,alta decât cea de-acum. Înalt, suplu, cu adresare direct` (ca [i acum),uneori – a[ spune, folosind un eufemism – chiar abrupt` (ca [i acum), carenu-[i voala deloc orgoliul de a proveni din primele genera]ii de activi[tiU.T.M., având [i atunci, ca [i acum, o bun` rezerv` de humor, dar înc`neviciat de vanit`]i [i de modalit`]i de afirmare à tout prix. O calitate ainteligen]ei proprii: de[i utemist convins, deci (cum s-ar zice) „principial”,nu d`dea doi bani pe sarcinile dispecere[ti trasate de „forurile” pemeriste[i de „superiorii” ierarhici, preferând ca în locul îndemnului de a leexecuta, s` ne invite, din când în când, pe to]i ocupan]ii camerei 425, lacâte o plimbare prin parcuri [i la ßosea. Temperament labil, suferind de unciudat complex de superioritate, punctat uneori de impresii pasagere c`cineva îl subapreciaz` ori c` ar avea inten]ia s`-i diminueze meritele [is`-l coboare de pe treapta superioar` a sc`rii sociale pân` la care era [i esteconvins c` a parvenit prin calit`]ile-i superlative indiscutabile, dartotodat` în stare de judec`]i lucide, de aprecieri corecte asupra altora [ichiar asupra lui însu[i, unele din acestea voalate discret, tip sentimental,capabil de atitudini [i de gesturi spontane extrem de generoase, dar uneori[i surprinz`tor de contrare generozit`]ii, provenind, presupun, dintr-un fel

154VIA¥A ROMÂNEASCåde necesitate de a-[i demonstra „puterea”. Ar fi o schi]` de portret început`în 1950, la care am adùgat câteva tr`suri de creion sugerate de mai multeobserva]ii extrase din experien]ele trìte de-a lungul celor peste cincizecide ani de quasi-colegialitate editorial` [i la care voi adùga alte câtevatr`s`turi impuse de o seam` de impresii deduse din multe experien]edirecte sau indirecte, tr`s`turi cred c` potrivite unei mai bune cunoa[terireciproc avantajoase, dac` nu le va fi dat s` provoace, dimpotriv`,gâlceav`...Peste ceea ce am numit, poate gre[ind termenii corec]i, [efia de sec]iea lui Niculae Gheran, a ap`rut, la un moment dat, aceea a unui alt [ef,presupun c` „[ef de serviciu”: Raul Joil. Noul [ef, un b`rbat de 30-35 deani, promovat, f`r`-ndoial`, tot din activi[tii de rezerv` ai P.M.R-ului, sedeosebea de al]i activi[ti din Direc]ia General` E.P.D. prin modul civilizatde a se adresa convorbitorului [i printr-o evident` timiditate, ceilal]iepedi[ti – b`rba]ii îndeosebi – fiind mai to]i fuduli [i agresivi îndialogurile de serviciu. Chemându-m` odat` în biroul lui ca s`-mi „trasezesarcini” (a[a se zicea!), fiind numai noi doi, singuri, i-am spus, printre„tras`ri”, c`-i [tiu numele din Bilete de papagal, unde semnase o poezie.Reac]ia lui m-a uimit. În loc s` se bucure c`-l [tiam nu numai ca birocrat-[ef, dar [i ca poet, chiar dac` peste semnul n`zuin]ei poetice, debutul,trecuse mult timp f`r` consecin]e, [i-a coborât privirea, spunându-mi,aproape în [oapt`:– Cred c` e[ti informat gre[it.– Nu m-a informat nimeni gre[it. Ce v-am spus este adev`rat. V-amcitit însumi numele înscris subt câteva versuri tip`rite în revista lui TudorArghezi.Replica lui, timid`, cu privirea îndreptat` tot spre suprafa]a mesei pecare î[i sprijinea coatele:– Nu e adev`rat...ßi a continuat s` vorbeasc`, tot pe acela[i ton, spunându-mi ce urma s`fac. Dar dup` ce am ie[it din biroul lui [i am intrat în camera 425, adispecerilor, a venit dup` mine, m-a chemat [i, pe culoar, zâmbind jenat [iuitându-se iar`[i în jos, mi-a spus:– Da, am colaborat la Bilete de papagal, dar deocamdat` uit` c` [tii.În 1950, Tudor Arghezi era înc`, întocmai ca în 1948 [i 1949, numeleunui scriitor interzis, pe care era mai bine s`-l ui]i, dac`-l [tiai.Superioar`-n grad lui Raul Joil era o femeie totalmente antipatic`, prenumele ei (poate pseudonim) Ana (Nu]u!) Naum, r`mas` în memoria meadoar prin dou` observa]ii, care îns` o caracterizeaz`. Prima: A respins ca„necorespunz`tor din punct de vedere politic” un manual de gimnastic`,provenit de la Editura Sport-Turism, acuzându-m`, pentru c`-i d`dusemviza „bun de cules”, de „reminiscen]e [i tendin]e mistice”. Argumentele?

NOTE DIN LåUNTRU 155În paginile dactilogramei manualului era folosit` de mai multe oricomanda, clasic` în gimnastica suedez`, „Cruce T lua]i!”. La încercareamea de a-i explica [i prin desen comanda, m-a întrerupt [i, enervat`, mi-aporuncit sec:– Spune-le celor de la editur` s` g`seasc` o alt` comand`, f`r` cruce!A doua observa]ie pe care mi-a f`cut-o Ana Naum, directoare adjunctà Direc]iei Generale a Editurilor, Poligrafiei [i Difuz`rii c`r]ii, a fost denatur` ortografic`: mi-a înapoiat de trei ori o scrisoare oficial`dactilografiat` [i de dou` ori i-am restituit-o, prin secretariat, spresemnare. Dup` a treia înapoiere m-am dus însumi la ea [i am rugat-os`-mi spun` de ce nu o semneaz`. Motivul, rostit cu dispre]:– Pentru c` nu [tii ortografia. Ce fel de student ai fost dumneata, dac`nu ai corectat gre[eala dactilografei? Nu ai v`zut c` a scris „nu v-a]irespectat angajamentul” ([i a subliniat cu creion ro[u sintagma „v-a]irespectat”), în loc de ([i a scris îns`[i) „va-]i respectat”?Orice explica]ie mi s-a p`rut zadarnic`. Am spus doar: „Am în]eles” –pentru c` în]elesesem, într-adev`r – [i am dat scrisoarea dactilografei,rugând-o s` o copieze cu modificarea f`cut` de „tovar`[a Naum” [i s` i-odea la semnat prin secretariat. Nu m` îndoiesc c` în forma „corectat`” asemnat-o, iar secretariatul a trimis-o cui trebuia s-o trimit`.Dispeceratul propriu-zis consta în transmiterea c`tre edituri – fiecaredispecer avea subt îndrumarea [i controlul sù câte o editur` (unii [i câtedou` edituri) – a unor a[a-numite “h`r]i tematice”, de fapt a unor planuritematice defalcate, f`r`-ndoial`, de vreme ce unul dintre principiilesocialismului bol[evic era centralismul, dintr-o mare „hart` tematic`”general`, cuprinzând nu numai editurile, dar [i toate artele [i disciplinele[tiin]ifice. Fiec`rui dispecer îi reveneau ca „sarcini specifice” câtevainep]ii, precum: a) desenarea „h`r]ii tematice”; b) înscrierea pe „hart`” atemelor stabilite pentru editura pe care o îndruma [i controla; c)transmiterea „h`r]ii” respective c`tre editura monitorizat` [i verificareaperiodic` a concretiz`rii temelor de pe „hart`” în lucr`ri publicabile.„Harta tematic`” era desenat` prin trasarea cu o rigl`, pe una sau pe maimulte foi de hârtie, a mai multor linii orizontale [i verticale, care,întretìndu-se,formau mai multe casete. Dup` îndeplinirea acesteiimportante sarcini intelectuale, dispecerul, întorcând foaia de hârtie în a[afel încât lungimea paginii s` devin` frontispiciul ei, înscria în spa]iiledintre liniile de pe latura paginii scurt`, din stânga, mai multe temetransmise de „conducere”, teme pe care editurile monitorizate urmau,dup` cum am spus, s` le acopere cu lucr`ri. „Harta tematic`” a Edituriipentru Literatur` a Uniunii Scriitorilor (E.P.L., devenit`, dup` 1950,Editura de Stat Pentru Literatur` [i Art` – E.S.P.L.A.), al c`rei dispecer

156VIA¥A ROMÂNEASCåam fost, cuprindea teme precum: „Prietenia dintre R.P.R. [i U.R.S.S.”,„Prietenia dintre armata R.P.R. [i Armata Ro[ie”, „Lupta împotrivaburghezo-mo[ierimii”, „Lupta împotriva chiaburimii”, „Colectivizareaagriculturii”, „Lupta împotriva misticismului” [.a.m.d. În casetele de pefrontispiciu (latura lung` a paginii) înscriam speciile literare în caretrebuiau s` fie dezvoltate temele respective: versuri, romane, nuvele,schi]e, studii etc., iar în p`tratele din dreptul temelor [i speciilor literare,trebuia s` înscriu num`rul de volume pe care E.P.L. urma s` le publice înanul editorial 1950-1951. O asemenea mostr` de stupiditate acentralismului socialist bol[evic [i a dirijismului ideologic specific amfost obligat, deoarece acceptasem compromisul dispecerlâcului, s` otransmit editurii. Directorul Aszody, fiind, ca de obicei, absent, l-amabordat, pentru prezentarea primei h`r]i tematice, pe directorul adjunct,Iosif Katz, un b`rbat matur, bine hr`nit [i bine îmbr`cat, trupe[, camdolofan, jovial [i afabil, cu care mai avusesem de-a face ca dispecer.Str`duindu-m` s` m` impun printr-o atitudine [i printr-un ton cât mairiguros oficiale, pentru ca omul din fa]a mea, iste] cum îl [tiam, s` nuîn]eleag` cumva, printre gogom`niile pe care le debitam trasându-i„sarcini de stat”, c` le rostesc à contre coeur, m-am sim]it oarecummul]umit când l-am v`zut c`-[i ia noti]e pe pagina unei agende. Oarecum,întrucât faptul c`-[i lua noti]e dup` tr`nc`neala mea însemna c`-mi jucambine rolul de dispecer, cu alte cuvinte c` alunecam din ce în ce mai multpe panta compromisului pe care, de voie, de nevoie, p`[isem cerând [iacceptând numirea ca dispecer în Direc]ia General` E.P.D. Privind-o,atunci, de la-n`l]imea celui de-al doilea eu (întotdeauna prezent) [i acumdin dep`rtarea anilor trecu]i (vreo cincizeci [i opt) [i a vârstei, scena mi-ap`rut [i îmi pare exemplar` pentru acele vremuri. Dup` vreo trei sferturide or` de perora]ie, pe când tocmai îmi încheiam tirada final`[i,preg`tindu-m` de plecare, îl „amenin]am” – tot oficial, dar surâzând –c` peste vreo dou`-trei s`pt`mâni îi voi face o alt` vizit` ca s` aflurezultatele diligen]elor impuse editurii de obliga]ia de a respecta hartatematic`, rezultate pe care va trebui s` le înscriu într-un raport, Iosif Katz[i-a închis agenda [i, tam-nisam, m-a întrebat:– Bei o cafea?Invita]ia inclus` în întrebare mi s-a p`rut neutr` [i cuviincioas`,invita]ia unei gazde, a[a c` am acceptat-o [i, mul]umind, m-am rea[ezat pescaun.Cafelele sosind imediat, de parc-ar fi fost f`cute chiar în momentulîntreb`rii, Iosif Katz s-a rea[ezat [i el pe scaun [i, luându-m` pe ocolite,a început un fel de continuare, dar într-alt` tonalitate decât a l`muririlormele dispecere[ti, care, în mireasma aburind` a cafelelor de pe mas`,p`rea tonalitatea unui molcom început de taifas.

NOTE DIN LåUNTRU 157– Uite ce-i, tovar`[e. Noi doi ne cunoa[tem de câtva timp [i din câtevaconvorbiri care mie mi-au pl`cut. ßi mai [tiu despre dumneata c` ai foststudent al lui Alexandru Rosetti [i c` într-o vreme el te-a adus corector laFunda]ia Regal`. De-aceea vreau s`-]i spun câteva lucruri pe cinstite. Te-amascultat atent cât timp mi-ai t`lm`cit harta tematic`. Nu [tiu ce p`rereadev`rat` ai dumneata despre cele scrise pe harta aceea, dar [tiind ce [tiu,p`rerea dumitale cred c` nu se deosebe[te prea mult de ceea ce vreau s`-]ispun. Nu [tiu cine a n`scocit harta asta tematic` [i nici nu m` intereseaz`s`-l [tiu, dar mult` minte n-a avut, de vreme ce [i-a închipuit c` o editurè ca o fabric` de cuie [i autorii c`r]ilor sunt ni[te muncitori oarecare.Am dat s`-1 întrerup, nu ca dispecer, pentru a-l pune la punct, ci pentruc` analogia pe care era gata s-o rosteasc` îmi era cunoscut` înc` dinFacultate, dar mi-a blocat el inten]ia:– Te rog, las`-m` s` termin ceea ce voiam s`-]i spun. Iat`, s` zicem c`mâine îl invit la editur` pe Eusebiu Camilar [i-i propun s` scrie un romandespre colectivizarea agriculturii. Romanul acela despre care ai vorbitdumneata, citindu-l de pe harta tematic`. S` presupunem c` el accept`propunerea. Dac` o accept`, atunci eu trebuie s` închei cu el un contractde editare prin care m` oblig s` public romanul. În contract nu se stabile[tetema romanului, ci doar num`rul de coli de autor [i termenul la care el seoblig` s` mi-l dea dactilografiat [i corectat. Contractul respectiv m` oblig`s`-i dau un avans, bani pe care trebuie s`-i cer de la Uniunea Scriitorilor,pentru c` sîntem editura Uniunii. ßi nu numai atât, ci trebuie s` solicit, totla Uniune, s`-i acorde o ,,diurn` de documentare”[i, pân` la termenulcontractual de predare a manuscrisului, o camer` în vila scriitorilor de laSinaia, unde s` scrie romanul. ßtii ce se va întâmpla? Peste zecedou`sprezeceluni, Camilar îmi va aduce un roman de dou`zeci de coli deautor, adic` patru sute de pagini, dar nu despre colectivizarea agriculturii,ci un roman de dragoste sau cu o alt` tem`, care i s-a p`rut lui maiinteresant` sau mai pe potriva gândurilor lui. Spune-mi, te rog, ce fac eucu manuscrisul, c`ci a[a-i zicem dactilogramei? I-l dau lui Florin Tornea,care conduce redac]ia de proz`, [i dac` el îl accept` – Camilar e unpersonaj cu prestigiu politic – eu ce m` fac, [i cu romanul, pe care nu mil-a cerut nimeni, [i cu tema neacoperit` de pe harta dumitale?Era, evident, o întrebare retoric`, deci dispecerul E.P.D, care începusems` fiu, a t`cut mâlc, mul]umit c` nu trebuie s` r`spund`, l`sându-l pe IosifKatz s` continue, ceea ce a [i f`cut, dup` ce a sorbit din cafea.– A[a c` uite ce-]i propun eu. Dumneata te duci la E.P.D., î]i faciraportul, scriind ce mi-ai spus. Peste dou` s`pt`mâni vii s` verifici dacàm îndeplinit sarcinile trasate, [i mai faci un raport despre îndeplinirea lor.Îmi vei da [i mie câte o copie din fiecare, iar dac` ei vor vrea s` necontroleze, atunci ori îmi vor telefona, ori vor veni s` st`m de vorb`. Eu

158VIA¥A ROMÂNEASCåle voi spune ce scrie în rapoartele dumitale [i voi mai adùga [i câte cevade la mine, ca s` în]eleag` c` scriitorii nu sînt ni[te muncitori la o fabric`de cuie. Ei, ce zici? Am dreptate? E[ti de acord?Avea dreptate, f`r`-ndoial`, [i eram de acord cu dreptatea lui. Dartotodat` îmi era ru[ine pentru c` acceptasem compromisul dispecerlâculuiepedistic, ipso facto s` intru în toate rolurile ce-mi vor fi repartizate [i s`le interpretez cu ifose oficiale, ca [i cum a[ fi convins de juste]ea lor.Totu[i fa]` de con[tiin]a mea, aveam o scuz`: f`cusem compromisulurm`rind [i câteva proiecte ideale, a c`ror înf`ptuire mi-o impuneatrebuin]a mea de ordine [i de ameliorare a realiz`rilor contemporane îndomeniul edit`rii literaturii clasice române, precum [i a propriilorcuno[tin]e profesionale. Îndemnat de acest gând, m-am ridicat de pe scaun[i i-am întins lui Iosif Katz o mân` franc`. Astfel am stabilit primaîn]elegere discret` de a m` deta[a, min]ind, de ceea ce putea s` par` a fiopinia mea personal` [i nu era. Întreaga structur` uman` – cu câtevaneînsemnate excep]ii – a socialismului bol[evic a fost edificat` pe aceast`datorie intim` a fiec`ruia de a min]i pentru a-[i putea ocroti libertateaop]iunilor [i a opiniilor, libertate interzis` de unul dintre principiile debaz` ale dictaturii bol[evice: a fi liber înseamn` a accepta normelestabilite. În aceea[i s`pt`mân`, Niculae Gheran a introdus [i întredispecerii de subt [efia lui aceea[i metod` de lucru, dar mult simplificat`:ie[eam cu to]i odat` pe u[a hotelului „Ambasador”, [i-n loc s-o ia fiecarespre editura pe care trebuia s-o îndrume, plecam, dup` cum am spus,împreun` cu Niculae Gheran [i subt pov`]uirea lui, la plimbare prinparcuri [i la ßosea, iar la întoarcere fiecare î[i redacta raportul mincinosdespre discu]iile avute la editura monitorizat` [i îl semna mul]umit deorele pl`cute petrecute împreun`. Fire[te, printre plimb`rile de pl`cereintercalam [i câteva vizite la edituri, cu discu]ii mai sus]inute, ceea cef`cea ca rapoartele s` nu fie întrutotul mincinoase. Dar la un moment datam început s` simt c` dispecerlâcul [i ceasurile petrecute astfel în plimb`riînsemnau pentru mine zile irosite din timpul pe care dorisem [i doream s`-ld`ruiesc n`zuin]elor mele profesionale. A[a c` am apelat înc` o dat` la„tovar`[ul Ali”, rugându-l s`-mi înlesneasc` un transfer cât mai grabnicla E.S.P.L.A. El aflase, din câteva dialoguri cu mine, de ce îmi doresc cuardoare acest transfer. Nu [tiu cât de mult a contribuit „tovar`[ul Ali” laîndeplinirea dorin]ei mele, îns` nu am motive s` m` îndoiesc c` a pus o„vorb` bun`” acolo unde trebuia s-o pun`. Dar, amintindu-mi cuobiectivitate momentul, mi se pare c` un ajutor substan]ial mi l-a dat ocoleg`, Ella Matei, fiica scriitorului român de limb` maghiar`, etnic evreu,Ury Benador. Dup` o convorbire cu ea, convorbire la care m-a invitat, [iîn cursul c`reia i-am expus cu fermitate n`zuin]ele mele profesionale, EllaMatei mi-a promis, dându-[i cuvântul de onoare în calitatea politic` pe

NOTE DIN LåUNTRU 159care o avea (secretara organiza]iei de baz` P.M.R.), c` la 1 ianuarie 1952voi fi transferat la E.S.P.L.A. ßi, într-adev`r, la 1 ianuarie 1952 am fosttransferat la E.S.P.L.A.G. PIENESCUNOTE1. A existat, în anii 1949-1989, un Index, adic` un indice alfabetic de autori interzi[i,de c`r]i [i de publica]ii periodice interzise, întocmit de Partidul Muncitoresc Român.Dac` cereai, la bibliotec`, cartea unui autor interzis ori o publica]ie interzis` nu leprimeai spre consultare decât cu aprobarea special` a directorului bibliotecii respective.Extragerea prin copiere manual` sau prin dactilografiere – în anii 1950-1965 nu existauîn biblioteci xeroxuri, iar ulterior, utilizarea lor era interzis` – a vreunui text din c`r]i saudin publica]ii periodice nu era permis`. Rigurozitatea interdic]iilor a sl`bit dup` 1965,dar, totu[i, pentru mul]i autori [i pentru multe publica]ii, Indexul a r`mas valabil [i dup`1965.2. Cf. Coresponden]a lui G. C`linescu cu Al. Rosetti (1935-1951). Edi]ie îngrijit`,cu prefa]`, note [i indice de Al. Rosetti. Cu o prefa]` de Vasile Nicolescu. Bucure[ti,Editura Eminescu, 1977 [i Coresponden]a lui Al. Rosetti cu G. C`linescu (1932-1960)prezentat` de Liviu C`lin. Bucure[ti, Editura Eminescu, 1984.

un poem de ANDREI SIBERSKIPremiul Vie]ii Române[ti la Concursul Na]ional de Poezie [i Interpretare Critic` “Porni Luceaf`rul”, edi]ia aXXVII-a, Boto[ani, 13-15 iunie 2008MAESTRUL NIMåNUISunt un reparator de busole asta e ceea ce [ti]i!ceea ce nu [ti]i e c`busolele pe care le întorc pe toate fe]ele [i le me[teresc dup` puterile melecresc înùntrul oamenilor bineîn]eles, nimeni nu posteaz` in ziar anun]uride genul:”Busola mi-a luat-o razna. Rog ajutor imediat!”nu, cu siguran]` nu ve]i vedea a[a cevase tem ca nu cumva s` fie uci[i demarele pìanjen pe care îl sl`vim, hr`nim[i-l pict`m în icoanec` doar îngerii [i sfin]ii îs afuma]ile lipse[te exotismul gre]ospe care îl savur`m zilnic.totul depinde de ochiul [i r`d`cinile fiec`rui nefericit în parteîn unii îmi permit s` plonjezvor avea ceva convulsii, dar nimic mai multla al]ii îns` e ceva mai complicattrebuie s` îmi schimb înf`]i[area [itextura sufletului pentru a m` putea târîpe sub pielea lore ca [i cum a[ înota în mla[tinipe timp de noaptemiros de la o po[tòdat` ajuns în leag`nul busoleip`[esc încet, bâjbâi pe întuneric– nu to]i au amabilitatea de a-]i aprinde mac`r o lamp` –

POEM 161[i nu m` las atras de dansul perfidal phoenic[ilor muribunzice orbiteaz` în jurul munteluide unde spiritul viu al r`t`cituluis-a ridicat la cerurile nim`nui;apoi arta...lovituri de ciocan înro[italternând cu comprese cu ap` vie ciudat e c` mereu m` emo]ionezca un b`trân ramolit, nostalgicl`sându-mi astfel semn`tura pe fiecarecapodoper`;v` întreba]i de ce o fac?ce e cu meseria asta stranie?ofrandele clien]ilor ]in de foame dragonuluim`car pentru o vremenu se mai r`suce[tenu m` mai chinuiepot [i eu respira în lini[te...acum sunt un adev`rat maestrudar trebuie s` [ti]i c` nu mi-a mersmereuca pe strunearipile lui mi-au ie[it prin spateam încercat s` zborca hipnotizat spre noris` for]ez poarta Lumilor.Ce crede]i c` s-a întâmplat?Lumina ochilor Domnului nu s-a mai ar`tatßi lan]uri oxidate au r`s`rit din mine!

literatura român` în scrisori (4)DUMITRU ¥EPENEAGSE APROPIA SFÅRßITUL DICTATURIIAnul 1988 a fost prolific pentru coresponden]a mea cu Sorin M`rculescu.Desigur, unele scrisori s-au pierdut pe drum ori s-au oprit în sertarele Securit`]ii(orice s-ar spune despre Securitate, trebuie totu[i s` recunoa[tem c` erastrâng`toare [i ordonat`...). Scrisoarea reprodus` mai jos sunt sigur c` Sorin a primit-o,a[areiese din r`spunsul sù neobi[nuit de rapid. Mi-o [i laud` cu mult` generozitate, de[i mienu mi se pare chiar a[a de grozav`. Ce-i drept, mi-a r`mas numai ciorna. Poate c`, trag eun`dejde, când am copiat-o pe curat, am ameliorat-o substan]ial. Cert e un lucru: pân` latextul `sta, scrisorile mele erau de trei-patru ori mai numeroase. çncepând îns` din mai1988, schimbul nostru epistolar a c`p`tat oarecare regularitate: Sorin a prins curaj (politic),[i dintr-odat` i-a fost mai pu]in` lene. Eu de-aici nu-mi d`deam seama, acolo îns` situa]iaîncepea s` se dezghe]e, intelectualii s` se mi[te, unii chiar s` protesteze. Se apropia sfâr[ituldictaturii.Drag` Sorine,Supun aprecierii tale acest delir tragi-comic pentru un spectacol patrioticîn cadrul « Cânt`rii României ».Dup` ani de zile de lupte [i de pribegie, se întoarce el, r`zboiniculîmb`trânit [i u[or rablagit, spre patria mum` [i bate în poarta primuluipaznic, cel mai important, pentru c` p`ze[te cuvintele, limba. Pazniculmo]ìe cu capul pe o traducere dintr-o limb` vorbit` într-o ]ar` care nu maie de mult ce-a fost. La început nu în]elege prea bine. E buimac. Dar chiardac` gura îi e cleioas`, vorba tot î[i p`streaz` ritmul de balad` u[orsforìtoare: La castel în poart` oare cine bate?Fire[te, mama nu poate r`spunde decât prin gura altuia, dar asta nuînseamn` c` trebuie s` renun]`m la ritual. Paznicul limbii e chiar limbamatern`, e chiar mama. R`zboinicul poart` straie civile [i destul de uzatepentru a fi luat, la lumina lunii, drept un fel de fiu r`t`citor.– Eu sunt, bun` mam`, fiul tù iubit...Paznicul ca orice paznic î[i îng`duie luxul unor lungi t`ceri îmbiindu-l pecel`lalt la explica]ii mai am`nun]ite. Când te adresezi limbii trebuie s` devii

LITERATURA ROMÅNå çN SCRISORI 163limbut. E ca un examen. E[ti silit s` folose[ti cât mai multe cuvinte, pazniculle num`r` cu grij`. E ca [i cum i-ai pl`ti o cau]iune: ca s` reintri înînchisoare, dac`-]i închipui cumva c` ai ie[it vreodat`. Ai plimbat-o cu tine,ai avut-o în suflet [i în cap: închisoarea, închisoarea limbii, limba închisorii.Cum vrei s-o iei [i s-o întorci, pân` la urm` tot acolo ajungi.– ...fiul tù iubit.Cam prezum]ios, dar [i asta intr` în ritual. N-are nici o leg`tur` cuadev`rul. To]i fiii se cred iubi]i de c`tre limba matern`. Mai ales fiir`t`citori. ßi discursul trebuie prelungit. çn primul rând pentru ca pazniculs` aib` timp s` se dezmeticeasc`, s` se ridice din în]epeneala scaunului [i s`se apropie eventual de fereastr`. E întuneric. Vocea de afar` e slab`. Ce maivrea [i `sta ? Atâ]ia fii care î[i proclam` singura identitate legitimizant` –limba matern`. Atâ]ia indivizi obosi]i de individualitatea lor care ar vrea s`revin` la sânul matern, flasc [i cald, s`-[i uite acolo neputin]a de individ, s`prind` puteri [i, în fond, s` li se confirme c` exist` ca indivizi, c` ei sunt fiiiubi]i...ßi sunt convin[i. Altfel n-ar îndr`zni s` gândeasc` c` sânul `stamatern oricât ar fi de gigantic...Paznicul î[i râde în barb`, c`ci are viziuneaunei scroafe enorme la ]~]ele c`reia se îmbulzesc o puzderie de purcei maidegrab` costelivi. Se apropie de fereastr` [i repet`, de ast` dat`, cu o vocemai puternic`:– Oare cine bate?B`trânul r`zboinic sau fiul r`t`citor e deci obligat s` intre în tot felul dedetalii care la urma urmei îl pot plictisi pe paznic. Dar [i riscul `sta faceparte din ritual. Cel de afar` îngaim` f`r` prea mult` convingere, ba chiarexagerând (licen]` poetic`, nu-i a[a?)– Eu [i de la oaste m` întorc r`nit.Exagereaz` dar nu foarte mult. Paznicul limbii materne trebuie totu[i càpreciaz` efortul pe care cel`lalt îl face în bezn`. Gesticula]ia lui umilit`. ßiîn plus e bine dispus. ç[i d` seama c` e paznic [i c` cel`lalt [tie asta. Chiardac` l-a sculat din somn, respectul e evident. ßi-apoi a fi deranjat [i asta faceparte din func]ia de paznic. Dar [i t`r`g`narea. Nu se cade ca un paznic s`fie gr`bit. Are papuci [i-[i tîr[~e picioarele. Povestea asta cu fii r`t`citori eca [i cealalt` cu cavalerii r`t`citori: sfîr[e[te în caricatur`. Din cauzaexcesului de gesticula]ie. Iar momentul e prost ales. Acum când mamascroaf`, în co[ar...Dar paznicul se corecteaz` repede, nu mama, nu scroafa, ci co[arul eîntr-o situa]ie mai delicat`; [i-atunci, bineîn]eles, purceii, chiar [i cei maisedentari...Cam a[a trebuie în]eleas` gândirea neexprimat` a paznicului. Darcum s` fii sigur ? Sigur` nu e decât vocea care pogoar` ca un tunet.– De e[ti tu acela...Din nou problema identit`]ii, ori vrea pur [i simplu s` câ[tige timp? Nue momentul! ar putea zice paznicul. Dar nu zice, pentru c` [tie c` `sta nu eun discurs pentru un fiu r`t`citor care a ajuns unde a ajuns din lipsa oric`rui

164VIA¥A ROMÂNEASCåsim] al timingului. Paznicul e poliglot. ßi adaug` ]âfnos, ascu]indu-[i vocea,feminizând-o:– ...nu-]i sunt mam` eu!Purul adev`r. Dar în retorica paznicului, asta vrea s` însemne exactcontrariul. D’aia î[i preface vocea, pentru ca declara]ia s` r`mân` simbolic`[i credibil` totodat`. Situa]ia e u[or ridicol`. B`trânul r`t`citor, clochardul`sta al limbii, ar trebui s` în]eleag` [i s` nu insiste. Oricum nu e momentul!– Du-te la o[tire...Paznicul devine dur, n-are încotro. Toat` cer[etoreala `luilalt începe s`-lagaseze. La început l-a acceptat, fiindc` situa]ia p`rea biblic`. Dar dac` st`s` se gândeasc` mai bine, nu e chiar a[a.. In Biblie e vorba de un tat`, nu deo mam`. Iar versurile care ies din gura paznicului, pentru c` a fost solicitatca o mam` – [i degeaba î[i pi]igìe glasul, ridicolul r`mâne – ei bine,versurile astea povestesc un moment de ezitare în destinul unui personaj micde stat [i iute la mânie, care degrab` sânge v`rsa...Paznicul nu mai [tie cucine vorbe[te, cui îi d` replica. Mai spune totu[i, cu jum`tate de voce:– ...pentru ]ar` mori.Dac` ar fi spus pentru limb` mori ar fi fost ambiguu. Putea s` însemnesacrific`-te pentru limba noastr` minunat`...Dar cum ? ßi putea s` însemne– iar sensul, în cazul acesta, ar fi fost înt`rit prin existen]a unei solu]ii – morilimbii, adic` renun]` la ea. De aceea paznicul e obligat, de[i tare ar vrea s`devieze de la acest discurs, la urma urmei politic, s` r`mân` în cadrulacestuia, deci în tradi]ie. E obligat, pentru c` nu se cade ca un paznic s`îndemne la abandon. Paznicul se gânde[te s` îndulceasc` imboldul `sta cambrutal, aproape feudal. Are acum o adev`rat` voce de sopran`, ba chiar atâtde sub]ire, de gâtuit`, c` poate p`rea un gui]at prelung.– ßi-]i va fi mormântul împodobit cu flori.Consolare de gradul zero, care nici m`car nu precizeaz` unde va fi acestmormânt, ce epitaf i se va pune pe lespede [i cine îl va face [i când.R`zboinicul r`t`citor e u[or dezam`git. Dar cum nu are încotro, [i-[i d`seama c` e un simplu personaj într-o balad` patriotic`, se îndep`rteaz` deturnul castelului. Deghizarea în fiu r`t`citor n-a prea reu[it. S`-[i pun` iararmura ruginit` [i coiful care îl roade sub b`rbie? ßi unde-i scutul?Dar el n-a fost niciodat` ßtefan cel Mare. Mai degrab` un fel de Ahile deiarmaroc care, la un moment dat, s-a sup`rat pe sat. Iar când s-a sup`rat seg`sea la ora[. Unde-i scutul? Dar unde-i Patrocle?Te îmbr`]i[ez,Drag` Puiule, Bucure[ti, 16 mai 1988çn fine, bombardamentul tù cu boabe de orez m-a scos din torpoare. Darce spun eu – sau tu – „boabe de orez”, nu asta sau pietre ai azvârlit din Paris,

LITERATURA ROMÅNå çN SCRISORI 165ci de-a dreptul o rachet` de-aia, cum îi zice (Exocet?) , care a scos-o pe„mama surdo-mut`” din cas` [i din mu]enie. ¥i-am citit scrisoareapr`p`dindu-m` de râs [i cuprins [i de o nostalgie mistuitoare. Dup` oasemenea scrisoare ar fi trebuit pur [i simplu s` ne vedem [i s` sporovìmnu o noapte întreag`, pentru c` eu tot somnoros am r`mas, ci o zi, r`t`cindpe str`zi [i poposind în c`m`ru]a din Mecet sau în cea din Mihai Bravu...Scrisoarea ta e o capodoper` de fine]e, umor [i arheologie sentimental`!M-ai dezgropat din straturile groase ale rutinei, ale amân`rii, ale fugii decuvânt...Ce fac cu scrisorile tale? Afl` c` le citesc de multe ori (ca s` fimdrep]i, la câteva ]i-am r`spuns) [i le plasez pe birou în puncte vizibile, ca s`le am totdeauna la îndemân` pentru r`spuns. ßi le am! Ba mai mult,scrisorile în care îmi cereai p`rerea despre traducerile din poeziile melele-am grupat într-un dosar cu bibliografia de rigoare, plasat [i el la vedere,în dreapta mea, deasupra c`r]ilor din „Pléiade”: cred îns` c` nevoia de-a m`reciti, ideea de-a m` lua înc` o dat` în serios (c` o dat` m` luasem, cândle-am scris) m-a blocat: nu spun c` n-o s` mai pot scrie despre asta, darideea de-a face o confruntare cu textul meu, dup` ce în traducerea ta m-amrecunoscut suficient, m` îngroze[te! Dar s` l`s`m...Traducerea ta era – adicèste – excelent` din punctul meu de vedere [i, dac` voi prinde iar curaj, î]ivoi vorbi mai am`nun]it despre asta.Altfel, anul [i mai bine de când nu ]i-am mai scris (sau poate nu-i nici unan?) a fost, mai ales în ultima lui parte, funebru, dac` n-ar fi fost decâtdispari]ia în serie scurt`, în decembrie trecut, a lui Constantin Noica, a luiDimov, [i, nu [tiu dac` ai aflat, a lui Radu Niculescu care, pare-se, într-undelir depresiv, s-a aruncat de la balconul apart. lor de la et. 10... Cu Dimovm` vedeam rar de tot în ultimii ani, dar eram bucuro[i c` ne [tiam existând;cu Radu m` vedeam mai des, ce s` zic, cam la un an o dat`; o mintestr`lucit`, n-a reu[it s` termine mare lucru, dup` ce, pe la începutul anilor70 demarase într-un doctorat la Paris cu Greimas... Acum, dup` Pa[ti, s-apr`p`dit [i Modest Morariu, probabil [ti]i: mi-a fost dat s` îngrijesc ultimalui carte, o antologie din Cioran, tradus` de el, [i cu ocazia asta l-am vizitatacas` cam cu o lun` înainte de-a se stinge. Am aflat c` [i tat`l Monei a murit,regret [i îi (v`) transmit condolean]ele noastre. çn asemenea condi]ii care, ladrept vorbind, sunt de când lumea, cum s` nu ne bucur`m c` exist`m pur [isimplu, de[i probabil asta e doar o etap`, zic eu, cu atât mai încrâncenatdup` baia de acid sulfuric a c`r]ilor lui Cioran pe care abia acum le-amparcurs (afar` de Histoire et Utopie) pân` la sa] – dar [i `sta ar fi un subiectpentru câteva scrisori. ßi last but not least, condolean]e pentru moarteamamei tale, nu [tiam c` s-a dus. Când?Am lucrat mult în „buc`t`ria” mea, înh`mându-m` iar la traduceri, f`r`de care nu putem supravie]ui. Preg`tesc acum al doilea volum din edi]iaGracián ( Criticonul mi-a ap`rut toamna trecut`) [i am sub tipar un volum

166VIA¥A ROMÂNEASCåde eseuri, Semne de carte, în care mi-am adunat, rescrise [i amplificate,câteva produc]ii critice din ultimii dou`zeci de ani – îl vei vedea! A[ fi atâtde dornic s` fiu la curent cu ce faci tu, de[i e atât de greu: nu vezi c` „bìe]ii”nu m` las` s` primesc romanul tù ? Pì cum s`-ncerci s` scrii altul pe careeu s`-l arunc la co[, idee cu adev`rat caracteristic` pentru tine [i care-midemonstreaz` cât de neschimbat ai r`mas [i tu! Poate prin Mona, când maivine, sau prin Liliana, care mi se pare c` vine aici prin iunie, îmi trimi]icartea sau, poate, c`r]ile tale ultime. Ai dreptate, s` ne citim acum, în via]`,de[i treaba cu posteritatea mi se pare mai complicat`. Nu exist` de fapt nicio posteritate abstract`, tu [i cu mine suntem posteritatea lui Homer, viermelealb nu poate lucra în toat` posteritatea, v`zut`, cum spui tu, ca un craniu, cieste el însu[i posteritatea, un lung, ne[tiut de lung vierme inelar care fieînainteaz` genera]ie cu genera]ie, fie st` imobil [i scade, se usuc` într-untrecut continuu, crescând propor]ional cu tot atâtea inele, într-un viitor carenu este decât tot un trecut amânat... Asta, ca s` p`strez latura funerar` [imacabr` a metaforei tale, pentru c`, de fapt, cred c` tot tu ai dreptate. Vezic` nici aici nu ne-am schimbat, eu înc` mai mizez pe o esen]`, [i asta cu atâtmai înver[unat acum, dup` ce l-am citit pe Cioran care, oricât ar fi el devitriolant, poate c` în absolut nu e decât ceaiul de mu[e]el cu care dracul î[icl`te[te gura inflamat` de blasfemii.Sper ca scrisoarea asta s` nu-]i clatine convingerile [i sistemul de reflexedespre „calmul” meu, nu chiar atât de imperturbabil pe cât pare. E drept c`„mutismul” a fost [i r`mâne ispita mea de o via]`, dar aud tot ce se întâmpl`[i doar o paralizie a motricit`]ii trecerii de la o ac]iune la alta m` împiedic`,uneori vreme îndelungat`, s` dau semn c` am în]eles [i c` particip la toatesemnalele sonore care mi se trimit. A[a c` trebuie s` te încerce [i o anumit`compasiune fat` de cazul meu [i ar trebui s` continui a-mi scrie [i dincaritate. M`car din când în când bombardamentul cu vorbe m` ajut` s`-mirecap`t forma normal`.Scrisoarea ta, pe scurt, a fost o baie de lumin` [i de spirit, scrii române[tela fel de bine ca întotdeauna. M-a bucurat [i iat` rezultatul! A[tept încontinuare! Acum m` întorc în buc`t`rie, oalele [uier`, capacele salt`, evremea t`cerii!Te s`rut, Sorin

atelierRADU ALDULESCUZILE DE TÂRG CU SCRIITORIMemoria lucreaz` în salturi mortale impulsionate de afecte,predipozi]ii estetice sau erotice, frustr`ri de toat` mâna, uzur`provocat` de vârst` sau folosire abuziv` etc. Spectacoluluiliteraturii îi priesc uneori aceste salturi, dezastruoase altminteri. Când mil-a pomenit Marian Dr`ghici, numele Vioricì R`du]` nu mi-a spus nimic,de[i în urm` cu un an [i ceva îmi propusesem s` nu-l uit. Mai apoi mi-amamintit de manuscrisul acelui roman cu titlul Eu, somnul pe care mi l-adat M`d`lina Ghiu s`-i fac referat. Singura obiec]ie ata[at` recomand`riientuziaste spre publicare a fost de altfel schimbarea titlului. Mai încoace,când am recitit romanul sub form` de carte, cu titlul În exod, am g`sitobiec]ia mea neîntemeiat`. Eu, somnul s-ar fi potrivit ca subtitlu.Memoria tinde s` se revigoreze, prin contabilizarea semnifica]iilorunor întâmpl`ri mici care graviteaz` în jurul unei întâmpl`ri mai mari cese poate numi eveniment. A fost chiar a[a cum mi-am dorit: am propus-ope Viorica R`du]` spre publicare, i-a ap`rut cartea, a[a încât n-aveamdecât s` m` sp`l pe cap cu ea vorbind la lansarea ei. S-a întâmplat la vreodou` s`pt`mâni dup` ce am cunoscut-o personal pe autoare, pe data de 7iunie 2008, la Bookfest, la standul editurii mam` [i tat` [i familie bun`pentru noi – Cartea Româneasc`, editura care a programat între orele15.30 [i 16 lansarea succesiv` [i aproape comasat` a dou` romane:Sonata pentru acordeon a subsemnatului [i În exod a protejateisubsemnatului. Mi-am exersat harul oratoric de doi lei la ambeleevenimente, al`turi de colegi mai în vârst` [i mai dota]i precum DanielCristea-Enache, Eugen Istodor, Christian Cr`ciun [i, bineîn]eles, VioricaR`du]`; socot benefic [i consemnez, tocmai pentru a tempera salturilememoriei. Între cei prezen]i în asisten]`, n-am re]inut nici o figur` descriitor optzecist, nou`zecist sau dou`miist. O singur` scriitoare, dar mare,a ]inut s` ne vad` [i s` ne aud`: Ileana M`l`ncioiu, iar undeva, în spatele

168VIA¥A ROMÂNEASCåmeu, între rafturile cu c`r]i, a[ezat pe un scaun [i cu bastonul al`turi,mi-l amintesc pe Mircea Horia Simionescu.Din lucrurile pe care le-am spus, la lansarea Vioricì R`du]`, re]in cem-a surprins [i m-a prins la proza ei, [i anume, instrumentarea unuiexperiment stilistic [i deopotriv` narativ, care nu numai c` nu anuleaz`func]ionalitatea estetic` dar o [i potenteaz`. Pomenind de anulare prinexperiment, am avut în vedere ce s-a întâmplat la noi cu textualismul înproz` [i alte soiuri de inven]ii [i inova]ii verbale, care s-au dovedit în timpo consecin]` a neputin]ei epice. Literatura este într-adev`r o chestiune delimbaj, mai mult decât alte îndeletniciri ale intelectului, [i totu[i atuncicând limbajul se umfl`-n pene ostentativ pentru a p`rea mai mult decâtinstrument, chit c` el este [i instrument [i lucrare [i la o adic` este totul,lucrarea risc` s` piar` pe propria limb`-limbaj. Nu e cazul VioricìR`du]`, care [tie, ca s` zic a[a, pe ce p`mânt calc` [i încotro o duc pa[iipentru a ajunge la proza vie]ii prin poezia [i meandrele ei metafizice.Am vorbit, deasemenea, desprea acea realitate de dincolo de realitate,partea nev`zut` a realit`]ii, infinit mai vast` decât cea v`zut` infinit` înfapt, care devine verosimil` prin personaje venind din lumi paralele [i dinvise ale altor personaje, din vie]i anterioare [i vie]i viitoare intersectându-se[i combinându-se spre a na[te povestea, o poveste de parc` ar vrea s`dovedeasc` printre altele c` ve[nicia s-a n`scut la sat; autoarea ne ar`t`din ce anume: gesturi, chipuri, obiceiuri vechi adaptate lumii noi,obiceiuri noi marcate de mituri, unelte, crâmpeie de natur`, animale,fenomene naturale [i supranaturale etc. Toate angrenate [i aglutinate înample desf`[ur`ri onirice. Nu-mi mai amintesc dac` am spus, darconsemnez aici: onirismul Vioricì R`du]` este unul get-beget, de lamama lui, nu contraf`cut din amestecuri suprarealiste [i textualiste.Somnul [i visul provoac` exodul, ruperea de aceast` lume [i totodat`continuitatea ei sub alte forme, mai mult sau mai pu]in palpabile sauimponderabile. Atmosfera cu ingredinetele ei aminte[te cumva de Sorescudin La lilieci [i totodat` de C`rt`rescu din Visul. În cazul când ar fiposibil` o astfel de combina]ie, între doi autori diferi]i [i aproape opu[i caviziune [i recuzit`, uite c` Viorica R`du]` o realizeaz`, r`mânând, desigur,ea îns`[i.Abia dup` ce am cunoscut-o am aflat ca are la activ vrea zece volumede versuri, eseuri critice [i proz` publicate în ultimii zece ani un bun prilejpentru mine de a m` redescoperi impresionat foarte în fa]a unei ipostazeoricum destul de rare în aceste vremuri: o scriitoare experimentat` [i,totodat`, dedicat` la sânge, trup [i suflet voca]iei sale. În pofida a ce sepoate vedea cu ochiul liber de jur-împrejur în mediul literar autohton, semai întâmpl` s` vedem pe viu c` talentul e o chestiune de caracter, care sehr`ne[te mai des cu via]a celui în stare s`-i suporte ap`sarea. Restul e ,

ATELIER 169bineîn]eles, literatur`, a[a c` nu-mi permit [i nici n-ar fi de bun augurpentru Viorica s` fac presupuneri asupra destinului ei literar. Tot ce potspune [i am [i spus la lansare, e c` În exod este un roman care va rezista,chiar [i ocolit deocamdat` de aprecieri critice dac` nu cumva tocmaiaceast` ocolire-omitere i-ar garanta durabilitatea. N-ar fi nici primul [i niciultimul caz de acest fel, chit c` exist` voci [i critici, precum cea a luiCornel Ungureanu [i a Irinei Petra[, care o sus]in.Ca unul n`scut [i tr`t la ora[, în betoane, asfalt [i blocuri comuniste,prea încercat de nostalgia traiului la ]ar`, m-am sim]it în largul meu îninflexiunile eliptice [i stranii ale frazelor acestui roman. Exodul din lumeabunicilor, care trìau ca [i pe alt` planet` în urm` cu doar o sut` de ani,pare s` lase-n urm` salturi în gol ale memoriei. Viorica mi s-a plâns c` nu-ireceptat` [i în]eleas` de critic` în ce-[i propune s` fac` [i, dup` p`rereamea, reu[e[te cu asupra m`sur`. Destinul creatorului las` în urm` mai alessingur`tate, a[a încât am încercat s`-i povestesc despre vicisitudinile uneiglorii literare oricum de[arte [i pe ce s-ar întemeia aceast` glorie în mediulliterar la noi, fa]` de care , orice ar spune oricine, marea literatur` este camîn alt` parte. Pentru ea, ca [i pentru oricine hot`rât pe treaba scrisului cas` zic a[a, ar fi mult mai bine s` fac` abstrac]ie de acest mediu.Scrisul s` fie singurul care s` conteze, precum un organ care creaz`func]ia existen]ei, chiar dac` de la un punct încolo tot el e cel care ar puteadistruge aceast` func]ie. Important e ca Viorica s` simt` pozi]ia aceluipunct pentru a-[i coordona felul cum s` se mi[te în jurul lui.Tot pentru a veni în ajutorul memoriei, consemnez [i ce am spus lalansarea romanului meu. Unele date tehnice, dar semnificative în anumiteprivin]e, cum ar fi condi]ia [i statutul scriitorului român. Am spus a[adarc` am definitivat manuscrisul Sonatei pentru acordeon în urm` cudou`zeci de ani [i am reu[it s`-l public în urm` cu 15. Cartea a a[teptat,a[adar, s` fie publicat` doi ani pân`-n revolu]ie [i înc` trei ani dup` aceea,dup` care a mai a[teptat înc` 15 pentru a fi reeditat` într-un tiraj de 100 [iceva de exemplare. Fiind singura mea carte care a primit un premiu USR,cel de debut, s-ar putea ca la un moment dat asta s`-mi fac` bine lametabolism cum se spune, înlesnindu-mi peste înc` vreo zece aniob]inerea acelei indemniza]ii de merit lunare în valoare de 12 – 14milioane lei...E unul din obiectivele onorabile la care aspir` nu doar unulca mine, dar [i scriitorul român în general, sau o anume majoritate ascriitorilor români prin[i în tranzi]ie...Nu puteam s` nu amintesc faptul c` publicarea acelui roman de debutmi-a indus un soi de iluzie rea, negativ`, [i anume c` am dat s` m`consider un scriitor liber-profesionist cât de cât notoriu, perceput [i tratatca atare de forurile culturale autohtone. Nici pomeneal` de a[a ceva: n-afost posibil nici ni[te ani mai târziu, dup` ce am mai publicat c`r]i [i mi-a

170VIA¥A ROMÂNEASCåap`rut o recenzie elogioas` în Le Monde du Livre, despre care nu s-a [tiutmai nimic aici, iar când am încercat s` povestesc despre ea unei persoaneinfluente, aceasta mi-a retezat-o cu date despre cel care a scris recenzia:un evreu a f`cut mult rù literaturii române... Prin 96 – 97 se \ntâmplaaceasta: de ani buni tr`geam de coad` mâ]a literaturii tot în speran]a c`. ßitotu[i. Dac` mi-ar da mâna vreodat` s` scriu ni[te memorii confesive degenul cum am devenit scriitor, a[ aminti în primul rând de apari]ia dupànul 2003 – 2004 a unei genera]ii de critici grupa]i [i forma]i în jurul unorreviste precum Cultura, Observator Cultural, Suplimentul de cultur`,Bucure[tiul cultural [i multe altele. Aceste critici fac parte, desigur, dintrunfenomen mai vast de retrezire sau resuscitare a interesului pentruliteratur` român` în România, care include edituri, re]ele de difuzare,colec]ii pe genuri literare, investi]ii în promovare de c`r]i [i autori etc...Printre anormalit`]ile atroce ale tranzi]iei postcomuniste a existat [iexist` înc` [i asta: mari edituri, adev`rate uzine de carte, care nu publicàutori români contemporani sau îi public` pe s`rite, în procente infime. Cumare întârziere [i mare greutate lucrurile au început s` se mi[te spre bine[i s` se normalizeze, datorit` unor oameni care au în]eles ce înseamn` sìnveste[ti în literatur`. F`r` ace[ti oameni, am spus, bazându-m` exclusivpe scrisul meu, ajutat eventual de ce-mi oferea sistemul cultural în urm`cu 15, 10 sau 7 ani, eu n-a[ fi putut aspira la un statut normal de scriitor.Am vorbit apoi despre cartea Sonata pentru acordeon, care s-ar fiputut numi la o adic` Ni[te ]igani, dac` n-ar fi f`cut atingerea la o carte [iun scriitor de o carism` diferit` de a mea [i oricum infinit mai respectat [imai cultivat de institu]iile culturale din România de acum [i de dinainte derevu]ie. L`sând gluma la o parte, mai mult decât în celelalte romane alemele, povestea acestuia e cople[it` de intriga aferent`, care vrea s` devin`la o adic` intrig`raie. Asta am urm`rit, inspirându-m` din sunetul muziciiinstrumentului din titlu. Am mai amintit c` intriga aferent` pove[tiiacordeonului, era spus` pe vremea aceea a ceau[ismului timpuriu [i târziu,ce voci precum cea a Romicì Puceanu [i Gabi Lunca secondat` înaproapede Maria Ciobanu, Ion Dol`nescu [i al]i zeci asememea lor. Am iubitfoarte mult aceste voci [i înc` le iubesc, nu cu fervoarea tinere]ii de atunci,dar ori[icât.Din ele se trag maneli[tii de azi, pe care deasemenea îi iubesc, poate înalt fel, cumva de la distan]` [i cu spirit critic, ca s` zic a[a, iar aceastìubire r`zbate mai mult sau mai pu]in difuz în toate c`r]ile mele – undetaliu – nuan]` care cred c` m-a dezavantajat, în sensul c` a indus ni[tere]ineri celor care m-ar fi putut promova prin traduceri. Nici una dinc`r]ile mele n-a fost tradus` [i numele meu n-a existat vreodat` pe listelede sciitori propu[i spre a fi tradu[i prin ICR. Nu neap`rat pentru a tragespuza pe pl`cinta mea, a[ vrea s` spun sau s` reamintesc: exist` o zon`

ATELIER 171estetic` de dincolo de, sau care transcende kitch-ul, prostul-gust,subcultura, pe care artistul o recupereaz` mai mult sau mai pu]in con[tient,dimpreun` cu emo]ia primar` generat` [i o pune în valoare mai mult saumai pu]in eficient. La noi, în literatur` se întâmpl` asta mai mult în poezie[i mai pu]in în proz` [i roman, pe de o parte pentru c` avem o mai slab`tradi]ie în roman decât alte culturi din Europa, pe de alta pentru c`romancierul român contemporan optzecist, nou`zecist sau dou`miist, nuprea risc` înc` o mai profund` cunoa[tere a inimii a specificului na]ional.Oricum, ceea ce se nume[te azi fenomen al maneliz`rii, e ceva mult maicomplex decât o prelungire benign` a unui sistem socio-politic-culturalpornit din a[a zisa democra]ie original`.Am mai spus c` lumea descris` de mine în acest roman e ca [idisp`rut`, devenit` istorie în toate sensurile cuvântului, fiind mult maidep`rtat` de lumea în care trìm decât ar ar`ta o distan]` în timp, dinpricina rupturii revolu]iei [i totodat` din pricina unei precipit`ri avremurilor pe care eu, unul, o simt cu asupra m`sur`. Aburul [i parfumulacelei lumi, istoria ei, \mi place s` cred c` am reu[it s` le fixez în carte, devreme ce m` pot reg`si dimpreun` cu tinere]ea mea în paginile ei; e celmai mare câ[tig [i cea mai mare bucurie pe care ]i le pot oferi scrierea unuiroman. Pe lâng` acestea, orice ai ob]ine în virtutea unui statut social [imaterial de scriitor, oricum ilizoriu [i derizoriu, e praf [i pulbere.A[ fi vrut s` închei cu câteva fraze pe care n-am mai reu[it s` le spundin pricina c`ldurii, aglomera]iei, rumorii din târg [i bineîn]eles dinpricina emo]iilor. Sunt convins, a[ fi spus, de existen]a unor adev`ruri pecare doar literatura le poate p`stra [i transmite, folosindu-se printre altelede roman, un gen popular [i total totodat`, care include toate celelaltegenuri literare. Am încercat, într-o prim` faz` prin acest roman s` faclucruri care nu s-au mai f`cut ori s-au f`cut extrem de rar [i pe s`rite înproza româneasc`. Dac` am reu[it, nu sunt eu în m`sur` s` spun [i oricumr`mâne de v`zut.Dintre întâmpl`rile dinaintea dublei lans`ri din 7 iunie, pe cale de a-iîmbog`]i semnifica]ia printr-o leg`tur` subtil`, o consemnez pe cea devineri 6 iunie, când l-am v`zut pentru prima dat` pe viu [i l-am cunoscutpersonal pe Emil Brumaru. Poetul [i-a amânat cu o zi întoarcerea la Ia[idin pricina mea, acceptând s`-i intermediez întâlnirea cu un mare fan de-allui, care-l vede ca pe un îndrept`]it [i meritoriu laureat al Nobelului literar(subscriu din toat` inima) [i fa]` de care personal am o mare obliga]ie.Printre altele, [i iubirea noastr` comun` pentru poezia lui Brumaru, l-aîndemnat s` fac` pentru mine mai mult decât a catadicsit s` fac` oriceinstitu]ie cultural` din România, salvându-m` de la petrecerea înc` uneiierni ( a treia) în frig, f`r` c`ldur` în calorifere [i f`r` ap` cald`. A fostcadoul lui de Cr`ciun, o central` termic` [i toat` instala]ia aferent`

172VIA¥A ROMÂNEASCåvalorând în jur de 60 de milioane, pentru care am încercat s` m`recompensez livrându-i-l în viu pe Brumaru.Pân` la întâlnirea cu fanul sù, poetul a umblat cu mine prin târg [i mi-acump`rat c`r]i – dou` romane: Sectan]ii a lui Iuri Mamleev [i Frumoasarusoaic` a lui Victor Erofeev, precum [i cele trei volume ap`rute laEditura Cartier ale Operei Poetice – Emil Brumaru [i un volum de versurial aceluia[i scos de Editura Trei, Povestea boierna[ului de ]ar` [i afecioarei cu lindic zglobiu, citit` de mine încontinuu în zilele petrecute înTârg spre a redescoperi un scriitor adev`rat [i un poet de geniu de mareanduran]` [i d`t`tor de speran]` c`-n vremurile ce vin literatura va maiputea s` însemne ceva. Aceea[i speran]` m-a încercat pe parcursulpreumbl`rii noastre printre standurile editurilor, acosta]i de doritori deautografe pe c`r]ile lui Brumar [i intersectându-ne cu figuri cunoscuteprecum Mircea Bârsil`, criticul Nicolae Oprea, prozatorul DumitruAugustin Doman [i mul]ii al]ii preumblându-se prin Târg asemenea nou`,pentru a se vedea în c`r]i [i în carne [i oase [i nutrind poate aceea[isperan]`, pe cale de a deveni certitudine pentru mine duminic` 8 iunie, înultima zi a Târgului, când am asistat la lansarea la standul Editurii CurteaVeche a laureatului premiului Nobel pentru literatur` pe 2006 OrhanPamuk, de la care am reu[it s` ob]in un autograf pe romanul M` numescRo[u.RADU ALDULESCU

comentarii criticeCONSTANTIN PRICOPDIN LITERATURA ROMÂNå POSTBELICå: EUGEN SIMIONEugen Simion – [i, împreun` cu el, noi, cititorii sì – î[i poateîng`dui ast`zi o privire cuprinz`toare asupra traseului parcurs, alocului ocupat în literatura român` postbelic`, a ideilor pe carele-a sus]inut, a scriitorilor pe care i-a promovat… O asemenea privireretrospectiv` ar avea o dubl` semnifica]ie. Prin opera lui Eugen Simion neputem apropia de traseul unei genera]ii de critici – criticii genera]iei 60. Dealtfel, nici nu-l putem în]elege corect pe Eugen Simion dac` nu-l plas`m încontextul literar care-l con]ine. Pentru c`, orice s-ar spune, oricîte adversit`]is-ar dep`na, statura lui Eugen Simion se ridic`, bine conturat`, în pia]acentral` a promo]iei sale! S-a aflat în permanen]` „la vedere”, cuvintele sale,imprimate întotdeauna în reviste cu audien]` au ajuns, f`r` dificultate, lacititori. Chiar dac` din acela[i val fac parte comentatori ai fenomenului literarcare afirm` o incompatibilitate categoric` cu autorul nostru, critici care nu araccepta, cum nu ar accepta nici Eugen Simion, s` fie al`tura]i în aceea[ienumerare… çn ultim` instan]`, oricît ar fi de… „intransigente”, disputeleacestea se consum` în interiorul aceleia[i paradigme – nu între o paradigm`[i alta… Combatan]ii nu vorbesc limbi (critice) diferite, fac parte din aceea[iforma]iune – nu numai prin vîrst`, ci [i prin ilustrarea aceleia[i mentalit`]i.F`r` a uniformiza, constat`m c`, dincolo de particularit`]ile fiec`ruia,comentatorii din acest contingent sînt cl`di]i dup` tipare asem`n`toare, au unanumit fel de a concepe literatura, de a o judeca, de a se situa fa]` de aceasta.Din punctul de vedere al artei, însemn`tatea genera]iei 60 poate fi cu greuignorat`. Ea a relansat literatura român`, a plasat-o pe coordonate credibile,a eliberat-o din marasmul realismului socialist. Esen]iala schimbare dedirec]ie nu se produce de la sine – nici pe seama legilor de evolu]ie ale arteiliterare. Din ra]iuni asupra c`rora nu insist aici, dictatura comunist` relaxeaz`în anii 60 ap`s`rile care sterilizau energiile creatoare – creînd condi]iile

174VIA¥A ROMÂNEASCåpentru apari]ia noii literaturi. Scriitorii momentului (tineri, dar [i mai pu]intineri – din aceia care, pentru o vreme, fuseser` opri]i de la publicare sauap`ruser` cu regretabile texte scrise „la comand`”) alimenteaz` sentimentulrevenirii la normalitate. Dac` examin`m f`r` prejudec`]i devenirea literaturiiromâne din a doua jum`tate a secolului al XX-lea constat`m c` atunci a fostscris capitolul care o legitimeaz`. Pe lîng` poe]ii [i prozatorii care aveau înacel moment o maxim` vizibilitate intrau în scen` cî]iva critici, atunci tineri[i pu]in cunoscu]i. Ace[tia vor marca pîn` tîrziu mi[carea literaturii române.çnc` nu s-a subliniat îndeajuns rolul pe care l-au jucat (îl joac`!) în spa]iulliterar românesc criticii genera]iei 60. Rol mai important chiar decît acela albeletri[tilor. çn poezie, în proz` s-au succedat, de atunci, mai multe valuri descriitori, asupra lor a început s` î[i fac` sim]it efectul trecerii timpului,tablourile de grup s-au modificat… Comentatorii impu[i în acei ani au r`mas,pîn` ast`zi, mogulii criticii literare române[ti; sînt, în continuare, activi,prezen]i în prim plan, î[i impun punctele de vedere… — f`r` a întîlni oopozi]ie consistent` din partea criticilor din genera]iile ulterioare.***Condi]iile particulare în care se formeaz` [i î[i fixeaz` tr`s`turilegenera]ia 60 sînt decisive pentru modelarea unei forma mentis, a unui modelde gîndire – literar` [i nu numai… çn acel moment se ]ese canavauaideologic` pe care se vor desf`[ura reprezentan]ii promo]iei. Din p`cate,compozi]ia liantului care îi solidarizeaz` pe criticii forma]i atunci n-a fostînc` stabilit`. Interesul a mers de fiecare dat` c`tre personajele de prim plandin poezie [i proz`, c`tre avatarurile acestora. Or, lucru care se observ` ast`zimai bine decît alt`dat`, nu doar personajele, ci mai ales condi]iile speciale aleepocii, rela]iile dezvoltate în aceste împrejur`ri, optica promovat` atuncidefinitiveaz` interesul acestei promo]ii.Pozi]ia central` pe care se vor situa la pu]in timp dup` apari]ia lor în via]aliterar` d` criticilor promo]iei privilegiul de a structura spa]iul literar, de astabili o anumit` tematic`, o ]es`tur` de întreb`ri fundamentale, de motivecare organizeaz` via]a literar`. Pîn` în zilele noastre urm`m, dac` nusolu]iile, cel pu]in principalele teme fixate în acel moment istoric. çncerc`rilede reorganizare ale genera]iilor ulterioare, cît se poate de fire[ti, de altfel, nuau schimbat înc`, în mod esen]ial, ceea ce a fost fixat de c`tre genera]ia 60.***Este caracteristic` pentru critica din anii ’60 sincronizarea perfect` cuevolu]iile din celelalte genuri literare. Poe]ii, prozatorii, criticii alc`tuiescacum un organism omogen. Se va spune c` afirma]ia e un loc comun, c`

COMENTARII CRITICE 175aceasta ar fi starea normal` a criticii. Istoria literaturii arat` c`, dimpotriv`,în condi]ii de libertate situa]ia e cu totul alta. Genurile literare au, fiecare,propriile lor legi interne, ritmuri de evolu]ie specifice. (Nu este vorba aici decritica de întîmpinare, de publicistica literar` – aceasta reprezentînd doar oparte a criticii – aflat` permanent în subordinea actualit`]ii literare.) Ra]iunilesincroniz`rii din acel moment istoric sînt evidente. Pentru întreaga genera]ie60 era important`, înainte de toate, îndep`rtarea de limitele impuse deputerea politic`, înl`turarea barierelor percepute ca atare de toat` suflarealiterar`. E vremea dep`[irii realismului socialist, a încerc`rilor de eliberare decontrolul nedisimulat al puterii politice asupra literaturii. De[i putereacomunist` din România a ob]inut de la mul]i autori concesii, realismulsocialist, importat din Uniunea Sovietic`, unde a fost luat în serios, nu a avutaici nici un rezultat notabil. Scriitorii români de bun` credin]` s-au unit,atunci cînd a fost posibil, împotriva a ceea ce era resim]it ca o acut`restrîngere a libert`]ii de expresie. Iluzia elimin`rii interven]iilor comisarilorpolitici în art` a produs coagularea necesar` noii configur`ri a literaturiiromâne din acel moment. Eugen Simion î[i m`rturise[te în repetate rîndurisolidaritatea cu poe]ii [i prozatorii genera]iei sale. Chiar dac` n-ar faceasemenea m`rturisiri, atitudinile sale literare sînt explicite. Preferin]ele saledeclarate se îndreapt` c`tre Nichita St`nescu, Marin Sorescu, Marin Preda –autori cu o pozi]ie central` în genera]ia lor. Dar nu exclusiv c`tre ace[tia.Sus]inerea scriitorilor favori]i e necondi]ionat`; rareori apar rezerve, tonul eal aprecierilor pozitive. Iat`-ne în fa]a uneia din nu pu]inele discrepan]e caremarcheaz` mentalitatea comentatorilor din aceast` genera]ie. Ei î[i asum` cunon[alan]` metoda impresionist` (care le asigur`, probabil, sentimentul decontinuitate cu critica interbelic`, în mare parte de aceea[i factur`, [i le d`senza]ia de libertate, sentimentul distan]`rii de dogmatism), dar cultiv` ocritic` de sus]inere. Partizanatul devine o certitudine pentru acest contingentde comentatori literari, de[i critica de sus]inere este incompatibil` culibert`]ile, cu subiectivismul asumat al impresionismului… Condi]iilevitrege impun incompatibilit`]i – f`r` ca ele s` fie resim]ite ca atare de ceicare le practic`. Era momentul lans`rii unor noi scriitori, al propuls`rii ideilorcare confirmau op]iunile noii genera]ii. Nimic altceva nu putea fiimportant… Un Eliade R`dulescu al momentului ar fi spus: „sus]ine]i bìe]i,sus]ine]i, nu e vremea respingerilor critice…” Comentatorii din aceast`genera]ie practic` o critic` partizan` – care nu se potrive[te nici cucomentariul impresionist – despre care am vorbit – nici cu aplicarea strict` acriteriului estetic – despre care vom vorbi. çn ultimele decenii ale dictaturiicomuniste literatura ajunsese s` fie polarizat` categoric, dup` criterii politice(a[a cum era perceput` politica în acel moment). A[a zi[ii liberali, de o parte,„oamenii puterii”, de cealalt`; ai no[tri, aici – ceilal]i în tab`ra du[manilor…

176VIA¥A ROMÂNEASCåIndependen]a nu e posibil`. Divizat` dup` asemenea frontiere literaturacritic` nu se putea fragmenta dup` seismogramele individuale aleimpresionismului critic. Taberele erau clar împ`r]ite, sus]inerile [iexcluderile, riguroase. Or, în condi]iile cvasi cazone ale alinierilor pe fa]`,criticii vorbeau obsesiv despre criterii estetice... çn fapt, nu po]i sus]ine f`r`rezerve anumi]i scriitori pretinzînd, la fiecare nou` carte a lor c` sprijinul,evident, programatic, nenuan]at, este datorat exclusiv aprecierii estetice…Poate doar geniile dau, cu fiecare nou` scriere, o capodoper`; doar a[a s-ar fiexplicat entuziasmul cu care era întîmpinat orice gest literar al scriitorilor mair`s`ri]i din propria grupare. Ori, ast`zi se vede cu ochiul liber, literatura dinacea perioad` nu a dat chiar a[a de multe genii…ßi în aceast` privin]`, a grupurilor de interese dup` care se organizeaz`scriitorii, este continuat` o tendin]` „tradi]ional`” a literaturii noastre. Dar,dac` în perioadele anterioare astfel de organiz`ri erau numite cu termenipeiorativi, în era „luptelor” cu puterea comunist` erau v`zute ca atitudinidemne de cele mai înalte elogii. Adev`ra]ii independen]i, spuneam, nu-[ig`seau locul. For]ele importante erau organizate dup` lozinca, cu valoareetic` dar f`r` valoare estetic`, to]i pentru unu [i unu pentru to]i.çn nucleul ideologic al momentului c`p`ta vigoare o alt` surs` a criticii desus]inere. Noua direc]ie na]ional` avea resurse multiple: sentimente inculcatede o anumit` cultur` tradi]ional`; inten]ia de a reface atitudini interbelice,puternic infuzate de problema na]ional`; nu în ultimul rînd, angajamentulexplicit al puterii, devenit` na]ionalist`. Erau dinamizate oficial sentimentelena]ionale pentru a se suplini sc`derea dramatic` a interesului maselor pentrulupta de clas`. Modelul Ungariei 1956 nu putea fi neglijat. Nu intru înam`nunte. Vreau doar s` observ c` în literatur` e dificil s` respec]i cu stricte]ecriteriul estetic atunci cînd urm`re[ti cu vigoare o politic` na]ional` – a[acum se întîmpl` în multe cazuri cu reprezentan]ii genera]iei ’60. ßi ea seprelunge[te pîn` în zilele noastre. Eugen Simion ilustreaz` cu onestitateaceast` direc]ie. Pledoariile sale pentru un spa]iu literar na]ional într-uncontext al globaliz`rii sînt [i azi puternic accentuate.çmprejur`rile din anii 60 determin` o redimensionare, o restrîngere acriticii, pentru a ob]ine [i apoi a men]ine ceea ce era resim]it în mod acut caideal al literaturii. Critica [i-a uniformizat eforturile, concentrîndu-se asupracondi]iilor favorabile pentru beletristic`. Nici nu existau alternative. Dac`spa]iul literar nu func]iona normal, nici critica de întîmpinare nu î[i asiguraspa]iul vital.

COMENTARII CRITICE 177Anii ’60 sînt, nu e greu de dovedit, ai criticii de sus]inere. çn primulmoment sus]inerea se r`sfrînge, inevitabil, asupra scriitorilor din propriulgrup, din aceea[i genera]ie – ulterior unii dintre ei transfer` aceast` practicàdînc înr`d`cinat` asupra unor autori din promo]iile ulterioare. Practica eaceea[i. Tendin]a de a avea al`turi, „um`r la um`r”, un num`r de scriitorisprijini]i de criticul „progresist” este rareori negat`. Comentatori care s` sesitueze în afara… genera]iilor, într-o singur`tate orgolioas`, pot fi num`ra]ipe degetele de la o mîn`.***Intra]i în literatur` într-un moment favorabil, criticii genera]iei 60 s-auaureolat cu gestul radical al desp`r]irii de vechea mentalitate realist socialist`[i al trecerii la criteriul estetic. çn fapt, noua direc]ie a fost „adulmecat`” decî]iva critici mai vechi. Tinerii de atunci nu aveau înc` (nu aveau cum sàib`…) autoritatea necesar`. Cu riscul de a spune azi altceva decît au spusieri, spirite mobile ca Paul Georgescu, Ov. S. Crohm`lniceanu [. a., înc`de]in`tori ai investiturilor „de partid [i de stat” ob]inute în deceniul anterior,capabili s` simt` cu anticipa]ie de unde bate vîntul, au în]eles rapid ceurm`rea puterea politic` [i, cùtînd s` se salveze, au f`cut bre[e în zidurile pecare le ap`raser` cu str`[nicie cu o zi înainte. Intransigentul Paul Georegescuîl sus]ine pe Nichita St`nescu – dup` ce încercase s` îl blocheze… Criticiitineri, participan]i la scena schimb`rii la fa]`, au sus]inut cu toate for]ele lormodificarea contextului.Era firesc ca grupul de critici ai genera]iei 60 s` se simt` esen]ial implicatîn mult invocata (nu doar de c`tre Eugen Simion) „ap`rare” a criteriuluiestetic. Criticii genera]iei s-au obi[nuit, ca pe vremea cînd se mai confruntaucu iner]iile unei dictaturi ideologice de tip r`s`ritean (în pierdere de vitez`, edrept), s` se prezinte în postura de de]in`tori [i de gestionari ai criteriuluiestetic. çnainta[ii lor sînt, în linie direct`, nu se putea altfel, Maiorescu [iLovinescu. Nu pu]ini dintre noii comentatori scriu, la începuturile lor literare,monografii consacrate acestor personalit`]i. Sînt volume care au devenitrepere în deschiderea de orizont promis` de arhitec]ii noii etape comuniste.Eugen Simion consacra un volum important lui E. Lovinescu – Scepticulmîntuit. Scrierea reprezenta un pas important în reintroducere în circuitulfiresc a operei marelui critic.çn perspectiva deschis` de restabilirea criteriului estetic Eugen Simionvizeaz` valorile genera]iei sale [i valorile na]ionale, valorile clasice. „S`r`mînem la principiul autonomiei esteticului, pentru care au luptat Maiorescu

178VIA¥A ROMÂNEASCå[i Lovinescu.” (Fragmente critice, II, 211) „…timp de 30 de ani am ap`ratcît am putut literatura autentic`”, ca în cele vreo 3000 de pagini cît areScriitori români de azi, unde ap`r` „cu din]ii b`trînul criteriu estetic” (II,211). De aceast` atitudine pozitiv` este legat` cariera sa de critic.Revenind la importan]a lui Maiorescu [i E. Lovinescu pentru criticii dingenera]ia ’60 s` observ`m c` ace[tia mizeaz` pe un atú invocat în spiritexclusivist. Tocmai acest exclusivism impune anumite disocieri. Contextuldin anii ’60 nu avea nimic în comun cu vremurile în care trìser` Maiorescusau Lovinescu. Puterea comunist` „îng`duise” o anumit` libertate – careintra, de altfel, în calculele ei politice. Aplicarea criteriului estetic – mai alesa acestuia – nu este îns` posibil` decît în deplin` libertate. çn condi]iile uneisimili-libert`]i nu se poate avea decît un simili-criteriu estetic. E de în]eles c`criticii din acest pluton nu au con[tientizat – probabil nu con[tientizeaz` niciast`zi – astfel de incompatibilit`]i. Ei sînt în continuare convin[i c` subdictatura comunist` a func]ionat totu[i, în mod real, criteriul estetic… F`r`îndoial`, din acea genera]ie s-au ivit scriitori adev`ra]i, care au scris operedemne de tot interesul, valabile [i ast`zi – dar aceast` realitate nu modific` ostare de fapt. Pîn` în decembrie 1989 nu se poate vorbi de nici o libertate. çnplus, atîta timp cît nu era posibil` – [i nu era posibil`! – o concuren]`neîngr`dit` pe pia]a valorilor literare, criteriul estetic era obligat s`colaboreze cu alte criterii… S` nu ne am`gim. çn anii ’60 s-a acordat, dinmotive strategice, o libertate par]ial`, „interesat`” – retras`, de altfel, atuncicînd aceea[i putere a schimbat macazul. Ceea ce au ob]inut criticii care auînso]it scriitorimea din acele timpuri pîn` în zilele noastre a fost dreptul de asus]ine anumi]i autori, considera]i de bun` credin]` din punctul de vedere algrupului. Adic`, într-adev`r, o est-etic`, nu o estetic`. Eugen Simion esteunul dintre cei care au depus eforturi pentru ca lumea literar` de atunci sàpar` ca o emana]ie a normalit`]ii literare, una în care func]ioneaz` criteriulestetic. Trebuie s` recunoa[tem c` în bun` parte încercarea criticilor cares-au aflat în primele rînduri ale frontului literar din anii lui „ca [i cum” areu[it. çn sensul c` au fost sus]inu]i scriitori care au trasat un nou spa]iuliterar, un sistem de valori diferit de cel anterior etc. Scrieri remarcabile alepoe]ilor [i prozatorilor genera]iei, rezistente pîn` ast`zi, au înt`rit iluziaaplic`rii criteriului estetic… O nou` etap` a discu]iei în acest spirit desprecriteriul estetic are loc dup` c`derea comunismului. çmpotriva celor careaduceau acuza]ii celor care colaboraser` pe fa]` sau în secret cu regimul seridica acela[i… criteriu estetic: doar acesta conteaz`, restul prive[te,eventual, doar persoana autorului – [i se estompeaz` în spatele meritelorliterare.

COMENTARII CRITICE 179***Prezen]a continu`, rapid`, cînd [i unde era nevoie, pe frontul actualit`]iiliterare, impune comentatorilor din anii ’60 un mod de expresie potrivit cuscopurile urm`rite. Foiletonul devine genul critic predilect al comentatorilorliterari care î[i sus]ineau promo]ia [i aspira]iile acesteia. Genul are la noitradi]ie [i a fost favorizat de particularit`]i ale literaturii noastre. Dar în anii60 prezen]a „strîns unit`” a literaturii din acel moment a determinat în modspecial plasarea foiletonisticii mai presus de celelalte genuri de critic`.Caracteristicile epocii vor avea urm`ri [i asupra genera]iilor urm`toare. Maimulte decenii la rînd impresionismul critic (critica de întîmpinare, critica derevist`, publicistica literar`, cum a mai fost numit`) a devenit genul dominantal comentariului nostru literar. Necesitatea prezen]ei operative pe „frontul”actualit`]ii culturale cere comentatorilor genera]iei o anumit` viziune asupracriticii literare. çn cvasitotalitatea lor, criticii genera]iei practic` foiletonul.Probabil c` ei în[i[i nu con[tientizeaz` exclusivismul metodologic, genulacesta de critic` devenind una din tr`s`turile implicite ale genera]iei critice.Cel pu]in pentru o perioad` important` din cariera lor comentatorii literariafirma]i atunci au ilustrat înainte de toate foiletonismul. E semnificativ faptulc` autorii importan]i, care se ilustrau în ]ar` în primul rînd prin foileton,aidoma colegilor lor de genera]ie, au trecut, integra]i în alte spa]ii culturale,la genuri mai complexe de critic`. Exemplul genera]iei ’60 seduce încontinuare, maniera lor de a face critic` a trecut neschimbat` la mul]ireprezentan]i ai genera]iilor ulterioare care, la nivelul declara]iilor cel pu]in,p`reau a avea o alt` mentalitate critic`. Pîn` [i unii foarte tineri cronicari deast`zi, doritori, dup` b`tìoasele lor programe, s` înnoiasc` totul, nu sunt, înfapt, decît clone ale vajnicilor publici[ti literari din anii ’60… çntr-un fel e deîn]eles: publicistica literar` aduce o notorietate rapid` în compara]ie cu criticamai profund`, favorizeaz` tovar`[iile de campanie [i asigur` o anumit`putere, achizi]ionat` rapid, f`r` eforturi speciale. Dar cît se poate deinconsecvent`. Scriitorul român are nevoie de cronici – dac` nu favorabile,m`car s` se vorbeasc` despre el… Eugen Simion o spune undeva f`r` ocol.çn momentul în care a încetat s` mai ]in` cronica literar` într-o revist` deoarecare notorietate, cei mai mul]i dintre prietenii literari l-au… uitat…Trebuie s` amintim îns` c` practica foiletonului cultiv`, la cei slabi de fire, oserie de defecte. Aceast` critic` nu pretinde o informa]ie serioas`, semul]ume[te cu cîteva vorbe de efect (scrise… bine…), permite împrumuturinem`rturisite, chiar o lips` de considera]ie fa]` de dreptul la proprietateaintelectual`, fa]` de cel care emite o idee, pentru c` foiletonismulfunc]ioneaz` conform anecdotei amintite de Camil Petrescu în E. Lovinescusub zodia senin`t`]ii imperturbabile… Foiletonistica ocupa la noi pozi]ii atîtde puternic înr`d`cinate, încît momentul imita]iilor frenetice dup` RolandBarthes & Co, de exemplu, n-au reu[it s` le [ubrezeasc`. Nu s-a trecut, cum

180VIA¥A ROMÂNEASCåar fi fost de presupus, [i cum s-a întîmplat în cîteva cazuri izolate, la altegenuri de critic`, la eseul neconformist sau la studiul profund [. a. m. d.;imitarea noii critici s-a plasat în… cronicile literare, care au început s`fojgìasc`, peste noapte, de actan]ii, paratextele [. a. m. d.Eugen Simion n-a c`zut în asemenea capcane, dar a adùgatimpresionismului fundamental domenii noi de expresie. Studiile de istorieliterar` [i cele cu ambi]ii teoretice au completat activitatea publicistuluiliterar aflat mereu pe creasta valului. Dar, la fel ca pe mul]i dintre colegii sìde genera]ie, foiletonul îl marcheaz` profund. Altfel nu ar fi atît de afectat de„pierderea” cronicii literare, de faptul c` nu ar mai avea unde s` ]in` o cronic`literar`. Dup` ce decenii la rînd [i-a sus]inut rubrica, ea devenindpreocuparea începuturilor sale de s`pt`mîn` – lipsa ei declan[az` o adev`rat`criz`. çntr-un sumar autoportret î[i prezint` suferin]ele provocate de faptul c`„a p`r`sit cronica literar` s`pt`mânal`. A ]inut-o aproape 40 de ani f`r`întrerupere [i în fiecare luni diminea]a se treze[te brusc cu gândul c` are cevaesen]ial de f`cut: s` comenteze romanul sau poemul pe care tocmai l-aterminat de citit. Reflex vechi…” (prefa]` la o evocare ap`rut` la Chi[inù,de Elena Tamazlâcaru). Nu e o cochet`rie. Cronica (s`pt`mînal`, lunar` [. a.m. d.) este principalul mijloc de exprimare al criticilor din aceast` genera]ie.Pentru comentatorul care practic` o critic` de sus]inere interven]ia periodic`într-o publica]ie e vital`, f`r` ea nu î[i mai justific` existen]a. Regretulm`rturisit dup` cronica hebdomadar`, de[i între timp autorul abordase cusucces alte genuri de critic`, subliniaz` o natur` „foiletonistic`”. De altfel,chiar dac` n-a mai scris cronic` s`pt`mînal`, Eugen Simion a p`strat ceva dinmodul de a scrie foiletoane [i în celelalte volume de critic`. Articolele lui derevist` erau de cele mai multe ori pozitive – critica de sus]inere prevala în fa]aexhib`rii de sine cultivate de al]i impresioni[ti. Asta i s-a [i repro[at, [i nu odat` – lipsa spiritului ferm al criticului de întîmpinare. Poate c` uneori ar fifost binevenite scrî[netele de din]i în locul unor v`tuite detest`ri…Eugen Simion e atras de jurnalele scriitorilor. Dup` ce d`duse el însu[i unadmirabil jurnal (Timpul trìrii…) caut` s` fundamenteze teoretic condi]iagenului. Mai multe volume se ocup` de Fic]iunea jurnalului intim – multspa]iu fiind acordat relat`rii detailate pe marginea bogatei colec]ii de jurnalede scriitor luate în discu]ie. Este atras de teoria literar`, remarcîndu-se înexaminarea „dispari]iei autorului”, pus` în scen` de noua critic`. Nu oaccept` nu pentru c` ar fi descoperit vreo insuficien]` teoretic`, ci mai multdintr-un bun sim] construit pe aceea[i rela]ie clasic` între existen]` [i discursliterar – proprie, înc` o dat`, spiritului foiletonist – favorizînd, înc` o dat`,rela]ia dintre existen]` [i scriitur`. Rela]ia se dovede[te fundamental` pentruEugen Simion, nu o dat` fiind neglijate distinc]iile dintre cele dou` realit`]i.

COMENTARII CRITICE 181Oricum, în aceast` al`turare evident` e de cùtat originea interesului sùpentru genul literar care o exprim` adecvat – jurnalul. De practicafoiletonului îl apropie propensiunea pentru un tip de nota]ie limpede,colocvial`, sobr` în acela[i timp – care favorizeaz` reu[ita din Timpultrìrii… Dar pasiunea foiletonului, cu tot ce aduce aceasta, poate fiidentificat` [i în celelalte scrieri ale sale.E de subliniat, de asemenea, familiaritatea criticului cu lumea literar` pecare o descrie. Eugen Simion este un foarte bun cunosc`tor al literaturiiromâne, în special a celei postbelice, mai exact a genera]iei 60. Scriitoriromâni de azi e cel mai bun exemplu de istorie literar` în maniera lui EugenSimion. Stilul articolului de sus]inere, care poart` semnul foiletonului,str`bate dincolo de am`nun]ita descriere a operelor scriitorilor români de azi.çn slujba literaturii na]ionale a[ vedea [i cea mai nou` scriere de sintez` a luiEugen Simion, Tîn`rul Eugen Ionescu…S` nu uit`m nici alte merite incontestabile ale lui Eugen Simion. Deseoriexegeza este continuat` cu activitatea de editare. çn cazul lui E. Lovinescu,Scepticul mîntuit este urmat de o edi]ie cu scrierile lovinesciene cele maiimportante. Activitatea de editare constituie în cariera lui Eugen Simion ocomponent` esen]ial`. Ea e continuat` pîn` în zilele noastre cu realiz`riremarcabile ca publicarea mss. eminesciene sau colec]ia de „Operefundamentale” realizat` sub egida Academiei române – fiecare din acesteini]iative meritînd un comentariu în detaliu. Cum o discu]ie aparte ar merita[i impresionantul DGLR – al c`rui ini]iator [i coordonator general este EugenSimion.Dintre contradic]iile genera]iei pe care nu putem s` le semnal`m [i laEugen Simion s` o men]ion`m în încheiere pe aceea care pare s`-i marchezeexisten]a literar`. Ni se aminte[te frecvent de comprehensiune, de bun`vecin`tate în spa]iul literaturii, de inutilitatea urii. „Ura nu aduce nimic bun”.Colegii sì de genera]ie – dar [i criticii tineri – ocolesc îns`, se pare, f`r`regrete asemenea principii. Chiar Eugen Simion este de multe ori încontradic]ie cu criticii genera]iei sale sau cu aceia mai tineri. Se lupt` cu aceiacare pretind revizuiri dar nu în]eleg s` le fac` a[a cum crede de cuviin]Èugen Simion. Se afl` în dispute cu aceia care nu i-au recunoscut meritele.Se simte obligat s` condamne lipsa de respect fa]` de Nichita St`nescu,Marin Preda, Marin Sorescu. Este, într-un cuvînt, un critic al genera]iei sale.CONSTANTIN PRICOP

BOGDAN CRE¥UOASELE TARI ALE CRITICULUIÎncep abrupt, cu o m`rturie banal`: am acas` toate c`r]ile lui EugenSimion, le-am citit, recitit, cu creionul în mân`, pe toate. Adolescentfiind, am crescut [i m-am format pritocindu-le. Prin intermediul lor amajuns pentru prima oar` la anumi]i scriitori, mai ales de provenien]` francez`.Tot pe aceea[i cale am priceput c` literatura este, indiferent de genul în carese manifest`, un discurs care se las` povestit. Altfel spus, reconstruit critic.Ceea ce m-a atras de la bun început la c`r]ile sale, într-o perioad` în carecritica literar` nu se num`ra nicidecum printre priorit`]ile mele, a fost retoricaelegant` [i respirabil` totodat`. Eugen Simion [tie s` fac` agreabil oricesubiect, sus]inând [i demonstrând c` stilul nu e o chestiune secundar` încritica literar`. El pare a [ti de toate [i caut` mereu calea de mijloc; o caut`,a[ spune, p`tima[, uneori încruntat, alteori de-a dreptul vehement. Nu e niciun paradox în aceast` diploma]ie a discursului sù, care adopt` o morg` [i oatitudine academice, dar face [i cu ochiul. De aici rezult` un ton mereu egalcu sine, obiectiv, dar nu pân` la a deveni rece, cum consider` NicolaeManolescu undeva (Critica bine temperat`). Cine caut` cu tot dinadinsulanalize inedite sau îndr`zne]e nu s-a orientat bine. Autorul Dimine]ii poe]ilornu e un ludic [i nici un temperament prea dispus la experimentehermeneutice. El prefer`, de cele mai multe ori, abordarea monografic` acut`rui autor, aducând la zi [i arbitrând contribu]iile critice anterioare. Nurisc` foarte mult, dar nici nu fuge de pericol. Pariaz` de regul` pe scriitoriiconsacra]i, f`r` a se feri îns` s` semneze cecuri de încredere în alb. Una pestealta, Eugen Simion este un critic în care te vezi obligat s` ai încredere.Înainte de 1989, când îns`[i autoritatea criticii literare era alta, EugenSimion era, al`turi de Nicolae Manolescu, o institu]ie. Reu[ise s` se batèficient pentru impunerea scriitorilor genera]iei sale [i nu f`cuse prea multecompromisuri. Reu[ise chiar, cine [tie prin ce strategii, s` scrie despre autoriprea pu]in accepta]i de regim, cum ar fi Mircea Eliade. În plus, cred c`studiile sale din cele patru masive tomuri din seria Scriitori români de azireprezint` singura tentativ` serioas` de sintez` asupra literaturii postbelicescrise înainte de c`derea comunismului.Cum dup` revolu]ia (sau lovitura de stat, ce-o fi fost) din decembrie 1989,scriitorii s-au desp`r]it, cu violen]` uneori, în func]ie de op]iunile politice [i

COMENTARII CRITICE 183cum op]iunile lui Eugen Simion s-au îndreptat exact în sensul contrar celorale majorit`]ii colegilor de breasl` (îmi amintesc c` la aniversarea num`rului100 al Caietelor critice invita]i de onoare au fost Ion Iliescu [i OliviuGherman), el s-a trezit nu numai izolat, dar negat [i în calitatea sa de critic.El însu[i nu pierde prilejul s` aminteasc` acest lucru, dar îl transform` într-oadev`rat` obsesie. ßi poate c` nu chiar f`r` noim`. Nu discut aici orientareapolitic` sau apolitic` a sa. Nici nu m` intereseaz`. La urma urmelor, nu înfunc]ie de Simion iau deciziile când votez. ßi, dac` st`m strâmb [i judec`mdrept, e libertatea lui s` fie de partea cui dore[te. Nu cred c` orientareapolitic` a unui intelectual d` m`sura talentului [i dedica]iei sale profesionale.Aici e toat` problema. ßi o [tie prea bine chiar fostul pre[edinte alAcademiei: „Eu cred c` simpatiile [i antipatiile mele politice nu au nimic deaface cu critica mea literar`”. Just! Prin urmare, chiar dac` pasivitatea înanumite circumstan]e este problematic`, chiar dac` cei mai mul]i au tendin]as` judece omul, cu sl`biciunile, gre[elile [i ezit`rile sale, uitându-i sautrecându-i sub t`cere calit`]ile evidente, pe mine m` intereseaz` tot criticulEugen Simion. ßi, trebuie s-o spun cu toat` responsabilitatea, dup` 1990,când majoritatea criticilor titra]i au depus armele sau [i-au domolit ritmul, ela r`mas mereu la masa de scris. Nicolae Manolescu trìe[te, risc s-o afirm,din autoritatea câ[tigat` înainte de 1990 [i din promisiunea Istoriei critice...,pe când Eugen Simion a scris volume importante, de la cele despre MirceaEliade [i tân`rul Eugen Ionescu, la cele trei volume despre Fic]iuneajurnalului intim [i seria în cinci p`r]i a Fragmentelor critice. Adaug [icoordonarea DGLR-ului, care, cu toate minusurile sale [i erorile reparabileoricând, este cel mai bun instrument pe care îl avem. Amintesc [i Moartealui Mercutio, Genurile autobiograficului, Convorbiri cu Petru Dumitriu,plus alte reedit`ri, unele substan]ial adùgite (studiul despre Lovinescu, maiales) [i deja mi-am numit argumentele pentru a discuta despre o activitatecritic` intens`. În mod paradoxal, receptarea acestor c`r]i a fost mult maifirav` decât ele au meritat-o. Aversiunile pe care autorul le-a stârnit s-auîndreptat [i asupra operei sale. Ceea ce, ideal vorbind, nu este corect. Practicîns` e, din p`cate, aproape o regul`. Las` c`, atacat cu brutalitate, nici EugenSimion nu s-a ap`rat în pa[i de menuet; ba chiar [i-a alc`tuit o retoric` avictimei, evocându-[i, la tot pasul, inamicii care abia a[teapt` o mi[caregre[it` pentru a se repezi asupra sa. Deschid aproape la întâmplare volumelede publicistic` [i dau peste tot de sintagme de genul: „inamicii mei”,„vr`jma[ii mei” sau „du[manii mei”. Criticul a devenit, poate explicabil,suspicios [i a dat într-o manie a persecu]iei. E adev`rat, mul]i prieteni l-aup`r`sit în numele unor principii extraliterare, dar nici el nu se las` mai prejos[i nu d` nici un pas înapoi. ßi, dac` stau bine s` m` gândesc, din toat` aceast`boal` a tranzi]iei noastre, istoria literaturii s-ar putea s` aleag` tocmaidevotamentul pentru marii scriitori, de regul` congeneri, pe care EugenSimion nu s-a l`sat dispus s`-l negocieze. Cum nu fac parte din nici o ga[c`,

184VIA¥A ROMÂNEASCådin nici o grupare sau redac]ie literar`, cum nu ap`r, prin urmare, nici uninteres, pot spune c` pe mine unul m` intereseaz` exclusiv intelectualul,scriitorul Eugen Simion; pe om nu-mi permit, pur [i simplu, s`-l judec.Nu am citit înc` nici un comentariu pe marginea celei mai recente apari]iia autorului: Fragmente critice. V. Sfâr[itul literaturii? (Funda]ia Na]ional`pentru ßtiin]` [i Art`, 2007), ceea ce mi se pare straniu, ]inând cont c`volumul este unul oricum numai lipsit de interes nu. Cum se explic` oareaceast` t`cere a cronicarilor? Înainte de 1989, orice tip`rea Simion eraprompt [i serios recenzat. Acum, abia de mai apar câteva reac]ii, risipitesporadic prin paginile unor reviste literare pe care oricum nu le mai preacite[te foarte mult` lume. S` fie vorba de acea conjura]ie a t`cerii, de care seplângea, pe vremuri, un Camil Petrescu? Sau de faptul c`, de vreme ce criticaliterar` a pierdut mult teren în ultimele dou` decenii, nici volumele semnatede marii ei reprezentan]i nu mai stârnesc interesul? Înclin c`tre a douaipotez`, printre altele [i pentru a intra în jocul exegetului, care pare hot`rât s`discute serios, poate prea serios, aceast` iner]ie mai veche decât s-ar crede,care prive[te decesul literaturii [i al artelor în genere. „Adev`rul este,postuleaz` criticul, c` exist` o criz` real` a literaturii sub dou` aspecte celpu]in: o criz` a profunzimilor (literatura a încetat s` mai fie un discurs desprelume, a devenit un discurs despre sine, un discurs autoreferen]ial, cu altecuvinte: a început s` povesteasc` propria func]ionare). A doua criz` majorèste criza lecturii, cu consecin]ele de rigoare”. Cred c` întoarcerea narcisistà literaturii c`tre sine nu e o boal` de dat` recent` [i c`, atunci când nu estedecorativ`, simpl` adoptare a unei mode [i atunci când reu[e[te s` devin` oproblem` sus]inut` existen]ial, ea trebuie acceptat` printre marile teme aleliteraturii. În al doilea rând, am impresia c`, de la o vreme, literatura, prozamai ales, s-a întors c`tre povestea simpl`, onest`, a recuperat un filonautenticist care o îndep`rtase de cititor. A doua criz` este mult mai grav` [i]ine de terenul pe care lectura îl pierde continuu în competi]ia cu agresivitateaimaginii gata constituite, specific` „societ`]ii transparente”, pe care oteoretiza Vattimo. Evident c` astfel de teme, tratate cu rigiditate, pot sucombaîntr-un retorism catastrofic. Eugen Simion [tie îns` foarte bine s` temperezelucrurile [i are [i ironia necesar` atunci când este cazul. Dar are [i darul de arosti r`spicat adev`ruri care, dintr-o prost în]eleas` team` de a folosi vorbemari, sunt de cele mai multe ori sabotate. Transcriu, în semn de modestàdeziune, un pasaj elocvent: „Dante [i Cervantes ne înva]` mai mult decâtsociologii [i psihologii erudi]i despre condi]ia uman`; romanul ne d`, nu unnou savoir, ci o nou` capacitate de a comunica [i de a percepe rela]iile dintreoameni, în fine, de a percepe [i de a în]elege pe Altul...” Perfect adev`rat,chiar dac` sun` utopic. La urma urmelor, rostul unui critic nu este de aformula adev`ruri pietrificate: literatura nu se las` explicat` f`r` rest, nu selas` predat`. Rostul unui critic este acela de a ini]ia, de a ghida lectura, de apropune, nu de a impune direc]ii ale recept`rii. În condi]ii sensibil diferitefa]` de cele de acum câteva decenii, când criticii chiar erau asculta]i, când

COMENTARII CRITICE 185cuvântul lor chiar conta, rostul lor este acum, mai mult decât oricând, acelade a alc`tui pledoarii apte s` câ[tige cititori. Or, lui Eugen Simion acest lucrui-a ie[it mereu, ieri, ca [i azi.Altfel, fiind o cronologie a reac]iilor critice ale autorului în vremuri pecare e clar c` nu le consider` favorabile meseriei sale, cartea este variat`tematic, dar egal` prin ton. Unul mai curând pesimist. Dar e vorba de unpesimism activ, care îndeamn` la replic`, nu de unul care se complace înpasivitate [i care se consoleaz` mai degrab` din lene decât din convingereac` nimic nu mai e de f`cut. Ba multe sunt de f`cut, consider` Eugen Simion[i bine face. ßi, când vine vorba de ap`rarea celor pe care, pe bun` dreptate,îi consider` scriitori mari, el devine intransigent. Cum, de cele mai multe ori,e vorba despre Nichita St`nescu, Marin Sorescu, Marin Preda sau G.C`linescu, Vianu etc., î]i cam vine s`-i dai dreptate. E aici un punct nevralgical criticii postdecembriste, care a ales, de cele mai multe ori, atitudiniextremiste. De[i declar` c` adev`rul trebuie rostit, cu orice pre], în întregimeasa, chiar dac` e neconvenabil, Eugen Simion pare mult mai dispus s` iertecompromisurile din timpul comunismului [i s` apere opera cut`rui scriitor.Sigur c` e preferabil` aceast` variant`, decât excluderea sau negarea valorii,acolo unde ea este vizibil`, doar pentru c` biografia scriitorului las` de dorit.Dar, m`car de dragul memoriei pioase, ocultarea unor fapte reale, tic`loasesau doar la[e, nu e o solu]ie. ßi totu[i, un critic trebuie s`-[i fixeze azimutulîn func]ie de axa estetic` a operei, re]inând, pentru istoria literar`, evolu]iamoral` a scriitorului. În aceast` privin]`, trebuie s` recunosc, pe EugenSimion rar l-am prins în off-side. El recomand` mai degrab` echilibrulverdictului, cunoa[terea contextului, decât acuza rece, savonarolic`. Cum îljudec`m pe Ion Caraion, de exemplu? Avem dreptul s`-l acuz`m pur [isimplu, trecând cu buretele peste marea suferin]` care l-a îndemnat, poate, s`î[i vând` sufletul? ßi, chiar dac` conchidem c` este un om la[, c` [i-a turnatprietenii etc., îl face asta un scriitor mai pu]in important? Desigur c` nu.Oricum, cert este c` faptele trebuie cunoscute. Pruden]a în dr`muirea lor e,totu[i, o atitudine ce ]ine de bun sim]. E un nod gordian aici, pe care criticulliterar are dificult`]i în a-l dezlega: „Se întâmpl` ca omul biografic s` nu fiela în`l]imea omului care scrie [i criticul literar este pus în situa]ia de a-ijudeca pe amândoi, având cele dou` chipuri în fa]`. Cum va proceda? Dup`p`rerea mea nu are alt` [ans` decât aceea de a spune adev`rul, fiind atent lacircumstan]e, încercând s` în]eleag` tragedia din interiorul unei istorii urâte,neignorând, mai ales, faptul esen]ial c` acela care a acceptat un compromisregretabil este un poet important, poate un mare poet”. Corect! Dar de celemai multe ori, autorul acestor Fragmente critice este mai dispus s` p`strezet`cerea, considerând c` nu e cazul s` spun` lucrurilor pe nume, c` opera emult mai important`. Sigur c` e mai important`, dar nici nu mi se pare corects` achit`m, cu de la noi putere, unele fapte care au avut urm`ri grave asupraaltuia. Cine î[i mânje[te condeiul, d` seama în fa]a eternit`]ii [i a proprieicon[tiin]e, cine face îns` rù [i altora, are a da seam` public de faptele sale.

186VIA¥A ROMÂNEASCåAici e problema. Prin urmare, nu cred c` e corect s` vorbim, de pild`, doardespre ipostaza de critic stimabil a lui Ovid S. Crohm`lniceanu, de dup`1960, uitând-o pe cea de agitator [i zbir ideologic din „obsedantul deceniu”.Oricine are discern`mânt vede c` balan]a înclin` c`tre cea de a doua etap` acriticului, dar [tie c` cel`lalt talger nu e totu[i gol. Amnezia nu e, cu oricerisc, o solu]ie valabil`. Iar eufemismul [i sugestia nu fac decât s` îngra[eamnezia.Multe adversit`]i [i-a atras Eugen Simion luând ap`rarea unor scriitori cuasemenea pete în biografie! Pe de o parte, era datoria criticului literar,permanent atent la valoarea operei, s` ]in` partea acesteia. Pe de alt` parte,autorul Jurnalului parizian nu î[i poate reprima anumite accente altemperamentului sù; el e, am impresia, un moralist. Vede mereu dincolo depojghi]a lucrurilor [i extrage sensuri generale din cazuistica pe care o are subochi. Are, e limpede, [i orgoliul, [i con[tiin]a propriei valori [i o pune, demulte ori, cheza[. Dar totul, cred eu, într-un scop nobil: acela al sus]ineriiliteraturii de bun` calitate. Eugen Simion este un p`tima[ al acestei idei.Devotamentul sù pentru meseria de critic literar este admirabil [i, dinp`cate, din ce în ce mai rar. Asta nu i-o pot nega nici, vorba lui, cei maiînver[una]i adversari.C`tre final, decupez un fragment cu valoare testimoniar`. E, de fapt, om`rturie de credin]`, una dintre nu pu]inele pe care autorul le-a f`cut de-alungul unei cariere prestigioase. O confirmare a d`ruirii sale, a voca]ieiautentice pe care [i-o exercit` de aproape jum`tate de veac: „Îi trebuie [icriticului oase tari pentru c` trebuie s` stea, uneori, zece ore la masa de scris,dar îi mai trebuie ceva: o imens` r`bdare [i o mare iubire pentru literatur`.Critica este o logodn` pe via]` cu literatura, iar literatura nu-i ofer` totdeaunanumai satisfac]ii. Uneori î]i vine s` fugi din bibliotec` [i s` te pierzi în pustiilevie]ii curente. Te r`zgânde[ti în cele din urm` [i, sp`[it, reiei farmecul acesteilogodne spirituale. Nu vorbesc de o conjugalitate pe via]` pentru c` eapresupune, adesea, mari [i mici traume. Critica este o iubire lung` r`mas` înfaza logodnei. O logodn` de-a pururi, vorba lui Arghezi. A[adar: cine vrea s`devin` critic s`-[i cerceteze întâi oasele tari pentru a le evalua puterea derezisten]` [i, apoi, s`-[i cerceteze spiritul [i caracterul pentru a-[i da seamade cât` r`bdare este în stare”.Pe 25 mai, anul acesta, Eugen Simion a împlinit 75 de ani. O vârst` care,într-o lume normal`, ar trebui s` impun` respect [i m`car o reveren]`.Dincolo de orice dubii, el este unul dintre marii no[tri critici, iar acest lucruse cere rostit cu responsabilitate. În plus, spiritul sù este la fel de viu [i depercutant ca întotdeauna, curiozitatea, r`bdarea nu i s-au tocit. Are, ce mai,oasele tari. Iar acest al cincilea volum al Fragmentelor critice demonstreaz`cu prisosin]` acest lucru.

MIRCEA BÂRSILåMARIANA MARIN SAU VOCA¥IA LIRICå ßI VIA¥APoezia Marianei Marin a atras înc` de la început aten]ia, princomponenta confesiv` [i prin orientarea mesajului liric sprerevolta existen]ial`. Confesiunea este marcat` de oroarea fa]` deexisten]a cheltuit`, dintr-o obligativitate lùntric`, pentru a produceliteratur`. Nostalgia vie]ii adev`rate (adic` a vie]ii alienate, dar care nuimplic` sentimentul alien`rii) a[a cum o trìesc oamenii obi[nui]i stârne[teumilin]e, invidii [i, respectiv, mil` de sine. Poeta este gata s` renun]e înorice moment, la „rolul” pe care, neavând încotro, trebuie s`-l joace înlume, c`ci, din punctul ei de vedere, a fi poet(`) are în]elesul uneiirevocabile damna]iuni: o damna]iune care, prin datele ei ce ]in de temablestemului, atârn` cu mult mai greu în balan]a lumii chiar [i decâtdamna]iunea de „curv` a cartierului”:“bab` sinistr` [i alcoolic`pe care atât mi-ai prezis-oîntr-un tarot jerpelit de Marseillenu am ajuns.Doar fierea urc`-ncet pe oglinzi.Între timp, curva cartieruluiîmi face semne deocheate(dar pline de miez).M` întreb de unde mai areatâta inim`-n ea.I-a[ propune oricând s` schimb`m rolurile.S` huzureasc` ea aici,în acest teritoriu încremenit în fle[cìal`(dar glorios)S` cobor [i eu dincolo [i-n abisHop!Hop! ßi cu sarea pe coad`...dar cine s` mai aibe azi, Doamne, inim`pentru o atât de perfect` c`dere a m`[tiiîn masc`?

188VIA¥A ROMÂNEASCå(Nastratinul colectiv, în Mutilarea artistului la tinere]e, Editura„Muzeul Literaturii Române”, 1999).Ipostaza de poet` „blestemat`” (o masc` definitiv` [i care exclude atâtludicul, cât [i dualismul specific ascunderii temporale sub masc`),presupune scrutarea lucid`, necru]`toare a propriei existen]e [i a lumii [i,respectiv, sentimentul unei justi]iare situ`ri în „textul” (mult mai mare) încare suntem „cro[eta]i” [i care se caracterizeaz` prin a[a-numitacomunicare „de gradul zero” [i prin continua amenin]are a declinului [i amor]ii, ca în poemul:Era o vreme a textelor[i a gradului zero în comunicare.Pân` [i moartea textuaPe deasupra ora[uluiPân` [i iubirea noastr`Tr`gea dup` ea tot mai greu.Sacii de vid.Eram cro[eta]iLa un text mult mai mare”. (Comentariu la eseul lui Alexandru Mu[inaprivind e[ecul genera]iei 80)„Eram aidoma unei biserici amenin]ate cu demolareafapt care exista [i în realitatepe care îl puteam pipì cu privirea zilnicîn ora[ul meu pr`fuit.Clopotele îmi b`teau turbat sub piele,în creier[i nu puteam s` m` întreb pentru cine.ßtiam!De la un anotimp la altul,Ba poate mai des,R`mâneau tot mai pu]ini.Una dintre fete spuneaC` am devenit ni[te ciocli.Mi-era fric` de telefoanele de la miezul nop]iiprin care ne anun]au moartea prietenilor[i transa în care intram cu to]iila înmormântare[i cu atâtea gâtleje ale min]iiurletul mut: cine urmeaz`?” (Tinere]e f`r` art`)

COMENTARII CRITICE 189Pentru Mariana Marin, arta de a trì tinere]ea s-a stins în apropiereavârstei de treizeci de ani – vârsta intr`rii în deplina maturitate –, iaraceast` „poz`” (în sensul lovinescian al termenului), se v`de[te a fi, pe deo parte, de sorginte romantic`, iar pe de alta, un „împrumut” din liricafeminin` modern`, situat` tematic în orizontul insurgen]ei. În poemulElegie sunt numite poetele care au cunoscut – fiecare în felul ei – tragica„mutilare a artistului la tinere]e”:Mutilarea artistului la tinere]e la -15 gradeNici cazul Sylviei Plath nu este posibil,Nici frânghia Veronicì Micle nu are s`punDin când în când amintirea stins` a ¥vetaeveiT`cerea în care se îneac` Ahmatovaßi mizeria, s`r`cia acelui IerusalimDin care Else m` cheam`.Da, Sapho, s-a mai îngr`[at p`mântulDe când ne-ai l`sat.Celebra ta urâ]enie [i ging`[ia lui Emilyn-au f`cut s` ajung` pân` la mine decât ace[ti m`r`cinice-mi strâng aidoma unor c`tu[etalentul [i via]a”.În optica Marianei Marin, talentul [i via]a sau mai exact [tiin]a de a trìse afl` într-o rela]ie lipsit` complet de solaritate, iar literatura, în pofidam`re]iei sale spirituale, are statutul unui edificiu care impune, în modobligatoriu, autosacrificarea celor ce au contribuit la în`l]area sa:„Pân` [i zece mii de spânzur`toriÎn`l]ate de-a lungul marilor literaturiAr fi mai pu]in înfrico[`toareDecât ceea ce mi-e dat s` aud” (Zece mii de spânzur`tori)Tot mai ap`s`tor, sindromul depresiv asociat cu frigul lùntric,provoac` o stare de vinov`]ie (vinovatul f`r` vin`!), de obosealèxisten]ial` [i de singur`tate ce se adânce[te pân` la dorin]a recluziuniiîntr-un sanatoriu, ca figur` a izol`rii:„Doamne,De m-a[ putea odihni într-un sanatoriu de muntePrintre pastile roz [i albastre,Un sanatoriu cu miros puternic de bradßi covoare moi

190VIA¥A ROMÂNEASCåCu doamne cochete [i nevrozateCu conflicte pl`cute, mici, conjugale (...)De m-a[ putea odihni în oricare sanatoriu al vie]iiÎn cotloane diverse [i simple, cinstite,Unde s` nu existe decât un pat unde s` dormßi un lighean în care s` vomitTot ce dându-mi ai luat, DoamneTot s` vomit”. (Elegie)Revolta Marianei Marin nu este doar verbal`, a[a cum se întâmpl` înscriitura celor ce mimeaz` o asemenea stare. Revolta sa, într-adev`rautentic`, este cât se poate de fireasc`, în aspectul ei estetic, [i, prinaceasta, beneficiaz` de atuul verosimilit`]ii. De la o pagin` la alta ([i de lao carte la alta), sentimentul înfrângerii – atât în planul „experimentuluisocial”, cât [i în cel ontologic – se intensific`, pân` la dobândirea, într-unportativ modern, a a[a-numitei m`re]ii tragice. Treptat, poeta intr` încompeti]ie cu modelele feminine, în ceea ce prive[te martirajul, iarsingurele momente de înseninare sunt ob]inute prin întoarcerea în trecut:„Într-o vreme [i eu aveam un creier frumos.Îmi spuneam: uite ce frumos îmi curge sângele.Uite, ce curat` e moartea mea lent`.Rochiile mele grele aveau un în]eles,Mâna mea stâng` iubea mâna mea dreapt`.Într-o vreme îmi puneam cerceißi te a[teptam preg`tit` ca o mireas`” (Maic` închipuit`)Este greu de spus cât` teatralitate con]in tânguirile Marianei Marin [inonconformismul ei, ca expresie a inadaptabilit`]ii la un context al c`rui„arhetip” este patul lui Procust. Din unghiul nostru de vedere, teatralitatea– atât cât exist` – este, în cazul ei, fertil`, întrucât are acoperireexisten]ial` [i un remarcabil poten]ial de „naivitate” – indispensabil` înorizontul eroicit`]ii –, care asigur` un „ce” aparte discursului dirijat sprenecesara expresivitate. Având ce s` spun`, poeta, „se roste[te” cu odureroas` simplitate elegiac` [i care îng`duie orice: descrierea direct`,introspec]ia, zborul imagina]iei, viziunea, co[marul etc.Conflictul cu un real tot mai agresiv [i renun]area la utopiile „hr`nitecu sânge” – [i care se hr`nesc, acum, din ele însele – au dobândit, înpoezia Marianei Marin, calitatea de vectori ai mesajului liric.Pierderea capacit`]ii de a mai hr`ni utopii – un loc aparte avându-l,între acestea, iluzia gloriei – este semnul „capitul`rii” lùntrice, într-olume în care timpul a devenit toxic [i unde îns`[i speran]a miraculoasei

COMENTARII CRITICE 191salv`ri, în ultimul ceas, s-a volatilizat, în conformitate cu un ne[tiutscenariu, prin întermediul c`ruia se manifest` rùl din lume:„Ce faci când harnic o lumeÎ]i distruge casa dinlùntrul tù,Î[i vopse[te în negru ferestrele,Î[i batjocore[te pere]ii?Cum s` te aperi de toxicitatea timpuluiÎn care trìe[ti?Mereu am crezut c` exist`ßi un al doisprezecelea ceasPentru bucuria de a fi.M-am târât cu greu c`tre el,i-am [lefuit fiecare secund` de iad,am fost de partea bun` a lucrurilor[i întâmpl`rilor pân` la el.Azi nu se spunec` el a b`tut de multßi doar eu n-am auzitCum [erpe[te au sunat clopotelePentru cei aidoma mieLa marginea universului r`ma[i înghe]a]iÎn triste]e [i bâlci!” (Casa)Confesiunea Marianei Marin, o confesiune-m`rturie, divulg` osolitudine tragic` în „închisoarea” prezentului inflexibil [i înjositor.Ironica încercare de „repara]ie” a propriei vie]i. („Te ui]i într-o bun` ziprostit/ la propria ta via]`/ îi mai retu[ezi o mân`,/ îi mai a[ezi o grimas`/sub a[ternuturi de care nimeni nu [tie./ îi mai torni un ghinion în pahar”– (Zece mii de spânzur`tori), obsesia dezastrului personal („Dar n`pârcavine]ie a dezastrului/ cât de bine mi-o amintesc/. S-a strecurat tiptil înc`din copil`rie/ pe maidanul din spatele casei noastre,/ [i-a f`cut cuib, ainventat jocuri cu miez,/ mi-a s`rit în fa]` când tocmai treceam, / cu pasaburit dintr-o vârst` în alta” – O gr`m`joar` de ace) sau asumarea uneiîngrozitoare ipostaze, ce aminte[te de zei]a Demetra reprezentat`, în zilelecumplitelor ei dezn`dejdi, cu cap de iap` [i felurite lighioane în pletelecoamei („ [i, mai ales, voi avea un curaj nebun/ fa]` de to]i [obolanii pecare cu atâta dragoste/ mi i-am împletit în p`r / într-o sear` la Caien/ atâtde departe de cas`” – St`pânita) anticipeaz` , în chip sarcastic, solu]iaaccept`rii minciunii protectoare [i, implicit, cea a cuvenitei biciuiri anedreptului destin:

192VIA¥A ROMÂNEASCå„Mai devreme sau mai târziu tot te vei întoarceLa minciuna ]esut` între tine [i lumeEa, micu]` iap` fumurie,Care î]i ap`r` imagina]iaCând sloiurile o iau la vale.O vei striga atunci în gura mareßi în copite aurite o vei implora s` dansezePeste ceea ce numai via]` nu s-a numi.t«Te duci s`-]i întâmpini destinul?Atunci nu-]i uita biciul!»” (Septembrie sau mai bine pe ger)Sentimentul anihil`rii, într-o lume care, din p`cate, nu i-a oferit decâtvarianta alien`rii, [i, totodat`, refuzul alian]ei cu o realitate„distrug`toare” [i tiranic` a[az` poezia Marianei Marin sub semnul uneiautentice atitudini protestatare [i al strig`tului existen]ial. Un strig`t întrutotul atipic în „corul” bucure[tean al optzeci[tilor.MIRCEA BÂRSILå

cronica literar`cartea de critic`NICOLETA SåLCUDEANUSCHIMB DE MAMECritica literar` e dam` bine. Întruchipare a autorit`]ii în spa]iuln`zbâtios al crea]iei, ea face pe sanitarul sau, la rigoare, ped`daca, în câmpul literelor. Este o instan]` în sine care vede lanivel “macro”, din perspectiv` istoric`. Criticii, în schimb, caindividualit`]i, sunt [i ei oameni, v`d “micro” [i, nu de pu]ine ori ornant,anamorfotic. Diferen]a dintre critica-instan]`, preocupat` de facereacanonului, [i critica criticului e c` ultimul, inevitabil încorsetat întrereperele canonice, din motive deontologice, î[i poate totu[i interpretarepertoriul pe o gam` mai elastic`, între moft [i mizericordie. Critica esever` [i distant`, criticul e ceva mai indulgent, poate [i mai inteligent, fie[i prin condi]ia sa uman`. Nu exist` individualitate critic` s` nu fi cedat,m`car o dat` în via]`, capriciului de moment sau parti-pris-urilor. În nouasa culegere de cronici, Diacritice (Editura Curtea Veche, 2007), Al.Cistelecan se erijeaz` în ambele st`ri de agregare ale judec`]ii, între istorie[i moft, între canon [i mizericordie.Pe un interval scurt – e drept, pre] de o “Simpl` precizare”, ce ]ine decuvânt introductiv, pare c` vocea vine de undeva de sus, din transcenden]aomului care este. Al. Cistelecan se las` vorbit (vorbe[te f`r` el). E vocea,chiar de nu tocmai tun`toare, a criticii-instan]`. Perspectiva e epopeic`,privirea îmbr`]i[az` panoramic o perioad` dificil` de surp`ri [i realc`tuiri,în istoria literar` recent`, aceea de la c`derea comunismului (a se citi de laManolescu încoace) pân` în zilele noastre, [i se revendic` strict de laautoritatea canonului. ßi ce vede Cistelecan-instan]a de acolo, din t`rii?De[i amenin]at` cu dispari]ia de pe fa]a p`mântului românesc, criticaliterar` trìe[te! Fire[te, asta dup` o îndelungat` perioad` de com`postmanolescian` (“Trauma asta [i jelaniile corespunz`toare s-au întins pecâ]iva ani buni”). Rezult` c` literatura nu mai e orfan` de tat`; ba mai

194VIA¥A ROMÂNEASCåmult, a f`cut deja schimb de mame. “Har Domnului, nu mai e lips`”,exclam` instan]a profetic-pro [i retrospectiv` Cistelecan, “la salvarea ei (acriticii, n.m.) s-a pornit o întreag` genera]ie de noi critici”. Dar “nu despreaceast` ultim` serie critic` – ale c`rei c`r]i abia ies – va fi vorba în paginilece urmeaz`” – precizeaz` acesta. Atunci despre ce, despre cine va fivorba?! Despre nonsalvatori, despre antisalvatori? Dac` între demisia luiManolescu [i transsubstan]ierea sa în deus otiosus – pe care Cistelecan îlîn[urubeaz` chiar în transcenden]a criticii, deci în ipostaz` [i extaz` deinstan]` pur`, chit c` în plin` dezagregare – [i “ultima serie critic`” (ce-lface s` exclame voios, în gama “Iat`, lumea ne cunoa[te”: “HarDomnului, nu mai e lips`!”) se întind cei [apte ani de secet`, volumul serezum` [i refer`, precum reiese clar din cele scrise, strict la perioada“amenin]`rii cu dispari]ia”, se refer` a[adar chiar la acea “lips`”, lips`care, vezi bine, de când cu seria izb`vitoare, carevas`zic` nu mai exist`.F`cându-se abstrac]ie de faptul c` volumul înglobeaz` [i comentarii lac`r]ile “demisionarului Manolescu”, ale transcenden]ei pline cum ar veni,reiese c` e o carte prin excelen]` a golului deplorat, a neantului, a disforieidintre dou` euforii, în m`sura în care prinde exact perioada de “traum` [ijelanie”, dedicat` fiind taman seriilor de nonsalvatoare, zadarnicùmplutur`, în a[teptarea aceleia izb`vitoare, escatologic vorbind, ce va s`vin`, aceleia ce st` deja pe ]eav`. Se poate spune c` Cistelecan scrie înDiacritice despre ceva ce nu exist`, despre t`cerea dintre dou` salve decritic`. Str`batem iute cuprinsul, ca s` identific`m numele escatologicdefavorizate, în vremuri de restri[te, a criticii de depresiune, marionetelede avarie, [i le identific`m rapid: Adrian Marino, Eugen Simion, MirceaMartin, Ion Pop, Mircea Iorgulescu, ca s` le men]ion`m doar pe cele devârf. Volumul nu este, a[adar, nimic altceva decât un superb construct defic]iune critic`. M`rturise[te autorul în final: “Sper, îns`, c` [i a[a, prinsondaj punctual, paginile ce urmeaz` pledeaz` pentru vitalitatea specieicritice [i pentru actualitatea ei. Dar mai cu seam` despre dialogul critic”.Dac` pledoaria pentru vitalitatea prin devitalizare e exemplificat` cuantiprezen]e, iar “sondajul punctual” se aplic` la antimaterie, se pot faceurm`toarele deduc]ii: Ori criticii despre care scrie nu exist` [i suntinventa]i cu totul, ori pur [i simplu Cistelecan a încurcat prefe]ele. Afolosit aici prefa]a de la alt` carte, aceea, viitoare, despre “ultima seriecritic`”, serie ce îi îndrept`]e[te pe deplin entuziasmul vizionar. Înclinc`tre ambele variante. Doar în felul acesta se poate explica de ce autorulse extaziaz` în profe]ii aurifere, dar î[i pierde timpul, pre] de o întreag`carte, s` ne ilustreze imaginea unui gol istoric dintre dou` [tafete,populându-l cu personaje de substitu]ie.Cu criticul-individualitate Cistelecan, criticul-om, este cu totul alt`poveste. S`rind peste “Simpla precizare” cu bucluc [i intrând în substan]a

CARTEA DE CRITICå 195volumului, lucrurile se complic`. Siberia cultural` dintre Manolescu [iviitorii, privit` la genunchiul broa[tei, se vede monstruos, iar criticul pecont propriu începe s` simt` enorm. Craterele devin statui, desenelemurale basoreliefuri. Sigur, nu pleac` la microscopie f`r` ironia prins` labandulier`. Dar cu toat` ironia esen]ializant` sau m`car face]ia pus` lab`taie, peisajul de jos se înc`p`]âneaz` s` se arate luxuriant, forfotitor.Chiar de juc`torii spectacolului critic se încapsuleaz`, în marea lormajoritate, într-o evolu]ie autist`, a-referen]ial`, refuzând dialogul critic(dac` nu chiar taclaua limbut`) la care Cistelecan este atât de predispus, eitot se manifest` efervescent, în perimetrul unui ecosistem în toat` regula,cu toate lan]urile ideatic-trofice con]inute. Nu se mai poate spune despreprotagoni[tii tabloului vivant, fie ei inventa]i [i deloc salvatori, c` nuperformeaz` într-un timp [i loc determinate, chiar de ele sunt fic]ionale [iintersti]iale. Lista lui Cistelecan, dup` fervoarea [i verva pe care le punela b`taie, dospe[te într-o veritabil` proz` critic`, animat` de personajeplauzibile, e o adev`rat` list` de patrimoniu închipuit`, un fel de acerb`rezisten]` prin cultur` între cele dou` – se în]elege – [tafete. Privind înapoicuvântul înainte, dup` a[a desf`[urare de instrumente [i metode criticeaplicate timpului tranzi]iei dinspre, spre, al destr`m`rii [i reîntrem`riicriticii, dup` a[a volute de expresivitate [i devo]iune (tumefiat` în cazultripticului Aurel Pantea, Alexandru Vlad, Virgil Podoab`, apela]i dup`prenume, actan]i de proz` veritabil`), te întrebi cu temei dac` viziuneaasumat` în “Simpla precizare”, în ipostaza de critic`-instan]` – este cuadev`rat istoric` sau nu cumva dezv`luie, în sens pur cultural, o rev`rsarede preaplin individualmente sentimental. Oricum criticul-om, fa]a umanà acestuia e mult mai ata[ant` [i captivant` decât a celui-instan]`. ßi nu sepoate spune c` d` gre[; adev`rul sù critic, chiar de adesea înfofolitexcesiv în ghirlande de simpatie [i empatie acidulat`, pogoar` ca undiagnostic pân` la urm` corect. Armat axiologic au ba, a[a cum auobservat deja Daniel Cristea-Enache sau Andrei Terian – ca s` pl`timtributul obligatoriu referen]ialit`]ii critice, scrisul lui Al. Cistelecan este unspectacol în sine, un foc bengal al inteligen]ei [i subtilit`]ii temeinicorganizate conceptual. Microcosmic vorbind, el reu[e[te o galeriesavuroas` de portrete critice, pe cât de aproape de o realitate poten]ial`, peatât de vivide, în care paradoxul bombastic sau oximoronul suav – de lamoft la mizericordie, sunt ingredientele de savoare. Vocea criticii-instan]`,în schimb, înc` se resimte de modelul paternalist, are nevoie de doic`, ded`dac`, de un Manolescu-supernanny. Oricum îns`, între Manolescu [iPodoab`, parcursul este delectabil.NICOLETA SåLCUDEANU

cartea de proz`GRA¥IELA BENGAURZEALA AVENTURII, URZEALA POVESTIRIIAcum patru ani nu se [tia nimic despre Nicolae Strâmbeanu.Inginerul cu doctorat, trecut prin cercetare [tiin]ific` [i carierùniversitar`, p`rea în cel mai bun caz un remarcabil cititor. Cânda ap`rut Evanghelia dup` Araña (Humanitas, 2004), lumea literar` a trecutprintr-un moment de stupoare : cartea era, f`r` exagerare, excelent` iarautorul, necunoscut. Au curs cronici apreciative, nominaliz`ri [i premii.Debutul lui Nicolae Strâmbeanu „are, de fapt, valoarea unei solideconfirm`ri”, scria Marius Chivu în „România literar`”. În opinia multora,aveam de-a face cu cel mai bun debut în proz` al anului 2004.Dar ce e Evanghelia dup` Araña? O m`rturisire. E povestea unei vie]iaventuroase, în care Joaquin Araña c`l`tore[te dintr-un port în altul cuexuberan]a celui incapabil s` renun]e la un viciu devastator. Una peste alta,e evanghelia unui iconoclast cu trup frem`t`tor [i suflet de Odiseu ratat,]esând cu migal` pânza de pìanjen a pove[tilor sale. Joaquin Araña este untân`r saltimbanc spaniol care, printr-un accident al sor]ii, ajunge s` îl ucid`pe Jesus, c`lug`rul tâlhar – de fapt, un alter-ego al protagonistului. A[aîncepe necontenita fug` a lui Araña. Str`bate Portugalia, spre a sc`pa depedeaps`. Mai apoi, din dorin]a de c`p`tuire, îl g`sim la bordul uneiculevrine sau al unei caravele, str`b`tând m`rile [i poposind pe ]`rmuri caremai de care mai pline de capcane. Cartea are toate datele unui romanpicaresc, asezonat cu condimente seduc`toare: o succesiune ritmat` deperipe]ii, de fast [i degradare, de intrigi, tr`d`ri [i luxur`. Indubitabil,prozatorul a cercetat îndelung nu doar bibliografia de gen, ci [i filoanelemedievalisticii europene [i extrem orientale.Trebuie spus c` începuturile literaturii picare[ti din Spania „secolului deaur” convergeau spre un model tipologic [i narativ destul de s`rac. Orfansau desp`r]it de p`rin]i din cauza s`r`ciei, picaro-ul spaniol peregrineaz` denevoie, f`r` a p`r`si ]ara de ba[tin`. Excep]ii par]iale sunt Guzman deAlfarache (protagonistul declasat al lui Alemán), care cutreier` lumea dinpasiune, [i un personaj al lui Villegas, Don Pablos, despre care nu mai afl`mnimic din clipa în care se îmbarc` spre Indii. A[adar, deocamdat` picaro-ul

CARTEA DE PROZå 197se mul]ume[te s` colinde Spania, schimbând st`pânii în cùtarea unei buc`]ide pâine sau trìnd din minciun` [i codo[ie. Prin acest tip de personaj seproiecteaz` imaginea umanit`]ii amorale, pentru care singurul reper esteaventura înavu]irii. ßi totu[i, primul erou picaresc – Lazarillo de Tormes, dinromanul lui Mendoza (1554) – a avut o alt` structur` sufleteasc`, protejândcu înc`p`]ânare o f`râm` de etic`.Personajul lui Nicolae Strâmbeanu trece el însu[i peste dezam`giri [ie[ecuri, peste tr`d`ri [i în[el`ciuni. Îl anim` nu numai dorin]a de asupravie]ui într-un timp al urgiilor, ci [i ambi]ia de a reconstrui destine [i dea umple scena lumii dup` propriile-i capricii ori fantasme. În esen]`,saltimbancul [colit în trupa lui don Francisco nu renun]` niciodat` lameseria lui: e un r`t`citor în]elept, care se adapteaz` publicului cu scopul dea-l îmblânzi [i de a-i lua – dac` se poate – banii. Iar dac` pierde averifabuloase [i influen]` politic`, a[a cum s-a întâmplat dup` c`derea Malaccì,Araña o ia de la cap`t. Nimic nu îl extenueaz`, nici singur`tatea naufragiuluipe o insul` pustie, nici amorul tumultuos, nici r`nile sau umilin]a. De laCervantes trebuie s` fi luat romanul picaresc motivul în[el`torului în[elat,experien]` departe de a avea vreun efect didactic asupra unui picaroadev`rat, a[a cum este Joaquin Araña. Pentru noul evanghelist alnestatorniciei, umilin]a nu este decât o stare pasager`, datorat` uneiconjuncturi nefavorabile. Se trateaz` cu o patetic` tânguire filosofic` [idispare cu totul la revederea M`rii Oceanice : „O bucurie ca împlinireavreunei neru[in`ri dup` o lung` [i nevoit` înfrânare. / Toate îmi eraucunoscute: mirosul parâmelor, scâr]âitul cavale]ilor, str`lucirea m`rii subdumnezeiasca lumin`, lipsa de obraz a ciracilor. ßi toate îmi stârneaucântarea din suflet, pe care o port cu mine de când m` [tiu, ori glasul aceluibonz de la poarta P`cii Eterne t`lm`cindu-l pe Sakia Muni, cum îi st`teascris cu slove de foc, înlùntrul pleoapelor: / – Eu cunosc destr`marealumii… Am v`zut nimicirea ei de fiecare dat`, înc` o dat` [i înc` o dat`,când roata se întoarce… Atunci lucrurile se destram` de la sine, lut sp`lat deApele Eternit`]ii, [i se contopesc precum gândul [i uitarea… / […] MareaOceanic` era lumea mea, cl`tin`toarea [i am`gitoarea mea lume. Numai peîntinderea ei, între ape [i Dumnezeu, aveam vreme s`-mi iert [ovìelile,gre[elile [i nebuniile, s`-mi plâng mor]ii [i s`-mi oblojesc r`nilesufletului.”( p.280)Evanghelia dup` Araña a fost scris` de-a lungul a optsprezece ani. Nucunosc cât timp a lucrat autorul la Scrisoarea pe care nu o vei citi niciodat`(Humanitas, 2006) [i nici nu are vreo importan]`. Dar, într-o anumit`m`sur`, e greu de crezut c` aceasta provine din acela[i câmp fertil alimagina]iei. S` nu în]elege]i gre[it: dup` fic]iunea luxuriant`, plin` deascunse delicii, din Evanghelia dup` Araña, Scrisoarea... r`t`ce[te printenebrele epocii comuniste. O lume absurd`, desfigurat` de cli[ee, se

198VIA¥A ROMÂNEASCåreflect` prin cea de-a doua carte a prozatorului. O incursiune dureroas` înistoria imediat`, pigmentat` cu elemente autobiografice, [i un spa]iu pe câtde familiar geografic, pe atât de contondent ideologic se contureaz` într-ocarte care ar fi meritat mai mult` aten]ie.La doi ani dup` încremenirea otr`vitoare din Scrisoarea pe care nu o veiciti niciodat`, Nicolae Strâmbeanu vireaz` din nou spre aventur`. Scriespecial pentru colec]ia „Cartea de pe noptier`” romanul Turnul de ap`(Humanitas, 2008). C`l`torii, asedii, lupte, pove[ti de dragoste, deghiz`ri,prietenii [i tr`d`ri – desigur, Turnul de ap` ad`poste[te de toate, în propor]iiatent stabilite, cu mân` sigur` de prozator-chimist. Îns`, mai cu seam`,verticalizeaz` un perimetru enigmatic [i captivant: Banatul secolului alXVI-lea, cu Civitas Themesiensis în b`taia focului turcesc – un Turn Babelunde se amestecau limbile, unde în spelunci se beau min]ile [i pe meterezese pierdeau nenum`rate vie]i. Ceea ce se întâmpl` în Civitas Themesiensis,în Lugosch (Lugoj), Nagylac (N`dlac), Temesrékás (Reca[), Csanád(Cenad), dar [i în Bécs (Viena), în Spania sau [i mai departe, pe ]`rmurileM`rii Oceanice, afl`m din cuvintele unui mercenar spaniol. Cu obâr[ii în LaMancha, Antonio Represa ar putea fi vreo rubedenie a lui Don Quijote sauSancho Panza. Traverseaz` lumea secolului al XVI-lea, iube[te [i lupt` cupatim`, nimere[te pe meleagurile ml`[tinoase vegheate de Turnul de ap` [iîncearc` s` înt`reasc` ap`rarea cet`]ii. Interlocutorul lui este un personajt`cut, Licen]iatul (proiec]ie fic]ional` a lui Cervantes?), c`ruia i se povestescnoile aventuri [i i se reamintesc cele vechi. În mi[carea ei oscilatorie,nara]iunea îngem`neaz` prezentul [i trecutul, dramatismul istoriilornefericite [i memoria fericit` a personajului-narator: „ – Lumea e plin` debube ca o pâine rù fr`mântat`, Licen]iatule ! Bunòar`, cetatea asta nu arenume. Ungurii îi spun Temesvár, nem]ii Temeschburg, turcii Demi[var sauGüldembeihar, iar Regele Roman de la Viena, Civitas Themesiensis. / Staude vorb` cu tine de fiecare dat` când Aldaña m` trimite la palisade. Mla[tinasap`, lemnul putreze[te în grab`, [i cine s`-l c`tr`neasc`? / Mi s-a spus c`,în urm` cu ani, contele Petrovici a nìmit valahi pentru vreo dou` sute debu]i cu p`cur` din ]ara lor, dar mangosi]ii s-au f`cut pulbere pe drum. Neamf`r` fric` de Dumnezeu. Oricât i-a cùtat s`-i beleasc` pe urm`, a r`mas cubuzele umflate. Iar eu trag pe n`ri miasmele smârcului, socotind cum sepoate drege blestemate de palisad` [i m` încearc` dorul de Ubanque, vântulde miaz`zi, pe care indienii bogotás m-au înv`]at s`-l primesc cu guradeschis`, fiindc` aduce noroc, s`n`tate [i fericire...” (p.5)De unde s` privim r`t`cirile unui mercenar? Din unghiul continuit`]iic`l`toriei, în aparen]a ei hegemonic`, ori prin lentila discontinu` ageografiilor în care popose[te? Dac` peregrinarea constituie modalitatea dedefinire a unui aventurier, atunci c`l`toria, nu a[ezarea, reprezintèchivalentul vie]ii. Cântecul din lùt` [i pove[tile lui Araña t`lm`ceau

CARTEA DE PROZå 199fream`tul unui suflet-zbur`tor, comprimat sub presiunea clipei în stagnare.Instabilit`]ii modelului picaresc spaniol, Araña îi adùga dezvoltareaimpresiei [i a imagina]iei, aduse în prim-plan de c`l`torul romantic. ÎnTurnul de ap`, Antonio Represa p`streaz` ceva din nostalgia a[ez`rii. Darsentimentul apartenen]ei nu se raporteaz` la un spa]iu, ci se las` trezit de ofemeie. Când iube[te, Represa e gata s`-[i închid` armele în cuf`r. Dar tihnanu dureaz` iar spaniolul cutreier` lumea în cùtarea lui Corazon La Reinasau, însingurat, se arunc` în b`t`lii pentru a o uita pe Huainamára, fecioaradin Las Barracas Bermejas.În cazul picaro-ului spaniol, a[a cum apare el la Mendoza, Alemán,Cervantes sau Villegas, nedeterminarea provoac` o existen]` fragmentar`,ale c`rei segmente sunt strìne de ispita considera]iilor sau a contempl`rii.Picaro-ul trìe[te în eveniment, el ia de la via]` clipa ciobit` din timp [i,chiar dac` aceasta nu îi este favorabil`, se str`duie[te s` o transforme peplacul lui. Fapta îi precede întotdeauna gândul, altfel nu are nicio valoare.Aproape de picaro-ul clasic prin îndârjirea cu care încearc` s` pliezeevenimentul pe tiparul mental adecvat supravie]uirii sau afirm`rii sale,Antonio Represa se diferen]iaz` totu[i de modelul lui spaniol datoritàplec`rii spre cugetare. Judecata îi înso]e[te mi[carea [i ac]iunea, în efortulde a în]elege mersul vremilor, nu corectitudinea op]iunilor sale. R`mâne înafara proceselor de con[tiin]`, preferând refugiul în cotloanele memoriei sauun zâmbet amar. Dac` picaro-ul clasic se mul]umea cu aventuri de suprafa]`,colorate [i pip`rate dup` gustul fiec`ruia, dar ]inute în frâul unui intervaltemporal închis (de regul`, prima tinere]e a protagonistului), AntonioRepresta devine emblema vie]ii ca lupt`, în paradigma ei absolut`. Unhidalgo din La Mancha str`bate cu arma în mân` continentele [i m`rile,îndreptându-se firesc spre t`râmul promisiunilor explozive – mereuaproape, mereu amânat. Din Spania, Napoli, Santa Cruz, Palos sau SanLúcar de Barrameda, pân` la prizonieratul într-o groap` mustind a [obolani,Antonio Represa împlete[te (altfel decât o f`cuse Araña) deplasarea înspa]iu cu zborul în timp. În ordinea întâmpl`toare a unor popasuri,c`l`toriile lui decupeaz` vârstele civiliza]iilor. Fiecare oprire se substituieunei verigi m`runte din istoria omenirii. O reconstituire palpitant` a uneip`r]i din timpul lumii noastre, strategii militare [i (in)adapt`ri politicosociale– iat` ce ofer`, printre altele, Turnul de ap`.Cu personaje care au trecut aievea prin istorie (cum e contele Losonczy,comandantul cet`]ii), cu unele intrate de mult în legend` (ca Pavel Chinezu,care a jucat pe mas` cu un turc mort între din]i [i al]i doi în bra]e) [i cu multealtele fictive, Turnul de ap` îmbin` fabula]ia cu documentul [i r`cealacol]oas` cu afluxurile senzoriale. Toate acestea sunt bine absorbite într-oretoric` sold`]easc`, cinic`, sentimental`, laconic`, voluptuoas`, ironic` – înfunc]ie de alternan]ele temporale [i de circumstan]ele personale. E literatur`,

200VIA¥A ROMÂNEASCånu un manual de istorie. ßi nici o c`rticic` doar pentru uzul adolescen]ilorn`b`dìo[i. Chiar dac` nu reg`sim anvergura portretistic`, largiledesf`[ur`ri epice sau intarsiile simbolico-metaforice din Evanghelia dupÀraña, povestea nu e mai pu]in vie. Are culoare, substan]`, vigoare. Invaziaepisoadelor narate de Antonio Represa sluje[te o arhitectur` a trecerii [i asupravie]uirii, cu pasaje impresionante ca performan]` stilistic` sau ca for]èvocativ`: „Aminteau [i sârbii de acel faimos conte (Pavel Chinezu, n.n.)care st`pânise Civitas Themesiensis în urm` cu vreo jum`tate de veac. Bachiar povesteau c` era atât de aprig, încât, dibuind niscai tr`d`tori la celde-al doilea asediu al Belgradului, poruncise s`-i adune într-o temni]`, ca s`le dea în fiecare zi pe câte unul la pro]ap. Iar celui din urm` îi tìase mâinile,picioarele [i abia la urm`, dup` vreun ceas, capul. / Iar Cândea, urma[ul lui,adeverise totul f`când semnul crucii [i spusese, înfiorat de amintirea unuiatât de vestit lupt`tor : / – Asta-i nimic. S`-l fi v`zut pe Câmpul Pâinii, laOr`[tie, unde se dusese cu mul]i fl`cì al`turi de Petru al Moldaviei,împotriva spurca]ilor. Pân` la urm`, r`maser` pe-acolo jum`tate dinpurt`torii de turbane, ba[ca vreo trei pa[ale cu unul [i dou` tuiuri. Ca s`nu-l pomenesc pe Aloisio Gritti, ragusanul, pe care nenoroci]ii voiau s`-lpro]`peasc` în fruntea Ardealului...” (p.27)În jurul Turnului de ap` din Civitas Themesiensis nu este nici timp, niciloc de întreb`ri. H`]i[urile drumurilor, aventura dau numai impresia delibertate. De fapt, a[a cum [tia [i Araña, Represa e convins c` omul sesupune sor]ii iar r`zvr`tirile sunt zadarnice. Când întreb`rile vor s` prind`contur, traducând zbucium [i nelini[ti îndelung reprimate, personajul sescutur` de parc` ar vrea s` înl`ture ni[te chingi nev`zute care îl ]in în loc.Or, a sta pe loc înseamn` sfâr[itul. ßi totu[i tenta]ia meditativ` persist` încele mai diverse forme, sub straturi de concupiscen]` ori în larma infernalà b`t`liilor. De aici î[i extrage Antonio Represa un dublu profil, câ[tigându-[iindividualitatea din jocul durit`]ii de cremene [i al particulelor de ap`.Metafizica lui e fluidul, curgerea mai departe. Întotdeauna, trebuie cùtatînceputul – fie în îmbr`]i[area femeii, fie într-o alt` c`l`torie. O nouàventur`, o alt` poveste. A[a sfâr[e[te Turnul de ap`, distrus de ataculturcesc asupra Timi[oarei, în 1552. Dar povestea lui Antonio Represa,mercenarul care intrase pân` [i în cortul pa[ei încercând s` salveze CivitasThemesiensis, continu` cu siguran]` în alt col] de lume. Generos, autoruls-a oprit aici [i ne permite s` descoperim pe cont propriu, mai departe,aventura.GRA¥IELA BENGA

MONICA GROSUASEDIUL VIENEISAU DESPRE VULNERABILITATEA UNUI SPA¥IUNostalgia pentru un trecut simbolic, resim]it` în special de cei maivârstnici, dar uneori [i de copiii acestora, e de fapt nostalgia pentruViena, pentru centrul unui Imperiu dominant, cu valoritradi]ionale bine înr`d`cinate. R`sturnarea acestor valori de-a lungul uneiistorii tumultuoase [i impactul unui regim totalitar, cum a fost comunismul,au bulversat pilonii de sus]inere ai acestei lumi, dând na[tere uneidispropor]ionalit`]i de gândire [i percep]ie. De aici [i invazia, greu de st`vilit,a trecutului în prezent, printr-o retrìre dramatic`, acut` a unor realit`]idemult apuse [i totu[i persistente înc`. Dac` spa]iul de manifestare a acesteilumi e Transilvania, atunci lucrurile se complic` prin raportarea repetat`,secole de-a rândul, dintre periferie [i centru. Coordonatele lumii marginale [ivulnerabilitatea acestui spa]iu, aflat din punct de vedere istoric la confluen]aepocilor, sunt evocate cu adânc` deta[are de Horia Ursu, în recent premiatasa carte Asediul Vienei (Editura Cartea Româneasc`, Bucure[ti, 2007).Aparent simple, lucrurile nu stau tocmai a[a în roman, a c`rui ac]iune estev`dit [i voit complicat` de autorul ce st` în umbra textului, având orgoliul dea nu interveni [i de a nu cataloga personajele în tipuri. Proiectat` într-un micora[ de provincie, ac]iunea romanului nu e linear`, dimpotriv` cote[te abrupt,întrerupând adesea firul relat`rii epice, spre o [i mai mare dezorientare acititorului. Spa]iul fic]iunii este Apud, un topos ce exprim` simbolicperimetrul Transilvaniei, undeva între Baia Mare, Cluj, Sighi[oara [i TârguMure[, a[adar un tablou multietnic al fostului spa]iu imperial. Perioada pecare o traverseaz` aceast` lume pestri]` este una postrevolu]ionar`, detranzi]ie prin urmare, o tranzi]ie suspendat` între un trecut ce pare s` nu-[iretrag` definitiv tentaculele [i un viitor incert. Astfel, personajele c`r]iitrìesc un prezent acaparat de vise [i amintiri ce le asediaz` atât lini[teasufleteasc`, cât [i speran]ele de viitor. La acest asediu interior, fiecarereac]ioneaz` în felul sù, unii sunt sedu[i de ideea plec`rii, a unei debaras`ritotale de spa]iul estic (evreul Cain), chiar dac` al]ii se reîntorc în ,,paradisulpierdut” (Flavius-Tiberius), reîntoarcere compromis` [i ea, dup` cum se vadovedi, ,,pentru c` to]i [tiau c` nu e bine s` te întorci. Nici dac` aduci un

202VIA¥A ROMÂNEASCåcamion de antene parabolice. ßi dac` tot le aduci e bine s` le descarci [i s` oiei din loc. Repede.” (pp. 378 – 379).Motorul epic, odat` pornit, este împins înainte de mul]imea personajelorce mi[un` în aceast` lume în care pare s` nu se întâmple nimic, a[a cum [ipo[ta[ul Gheret` se plânge mereu. E o forfot` f`r` rost, inutil`, dezlânat`,nimic nu se coaguleaz` într-o ac]iune ferm`, poate [i din motiv cèvenimentele se petrec înainte de anul nou când totul st` sub semnul unuibilan] gr`bit de sfâr[it de an. ßi totu[i, din galeria figurilor se desprindedestinul unor cupluri (Petru ßendrean [i Iolanda, Marta Morar – Koblicska [iCoriolan Moduna, Sebastian Gavril Gheret` [i Zorela), destin compus dinf`râme, întâmpl`ri m`runte, privite în derizoriul lor cotidian. Horia Ursu nuprezint` individualit`]i bine conturate, nu ofer` tipologii [i, de aceea, fiecarepersonaj contribuie în felul sù la completarea tabloului acestei lumi variate,hibride (arti[ti, intelectuali, femei frivole, parveni]i etc.), ce populeazÀpudul [i în spe]`, o Transilvanie periferic`. Oglinda pe care autorul o poart`peste acest spa]iu reflect` realit`]i deformate, modificate, impure. Ironia [isarcasmul înso]esc descrierea, iar stilul rafinat, perfect stilizat ofer` deliciullecturii.Horia Ursu recompune caleidoscopic imaginea unei lumi dezorientate, aunui spa]iu vulnerabil din punct de vedere geografic, istoric [i cultural.Punctul nevralgic îl reprezint` chiar anomia care define[te societateapostrevolu]ionar` [i exodul spre Vest. În continuare, trecutul pare s` minezedin interior lini[tea [i sentimentul stabilit`]ii rela]iilor, c`ci în aceast` epoc`postcomunist`, nimic nu se fixeaz` sau încheag`, totul st` sub semnultaton`rilor nefinalizate, incerte. Doar Brându[`, exponent al lumii nouinstalate, exprim`, cât se poate de clar, o lume în ascensiune, material [ipolitic, o lume care [i-a pierdut cultul pentru carte, art` (chiar dacàchizi]ioneaz` trei tablouri, o face din snobism), tradi]ie.Imagini neuitate din trecut inund` f`r` voie gândurile eroilor ce parînl`n]ui]i de propriile lor amintiri. Un astfel de exemplu ne ofer` profesorulPetru ßendrean, care ,,ura blocurile. Pentru el fiecare bloc era o cas`demolat`, o gr`din` îngropat` în moloz, un om plângând pe o gr`mad` delemne sau lâng` un camion în care tocmai î[i înc`rcase mobila… Trìaurându-[i cu înver[unare trecutul. Un trecut m`runt, de om m`runt, oarecare.Un om oarecare, dar cu amintiri…” (pp. 207 – 208). Una dintre amintirile ceîi st`ruiau în minte era aceea în care locatari noi î[i luau în primireapartamentele, c`rându-[i cu greutate mobilele ori ,,covoare de iut` f`cutesul, rar câte un persan, ma[ini de sp`lat Alba Lux, frigidere Arctic [i Zil, c`r]iaproape deloc.” (208). Izbitor de realist`, acest tip de descriere configureazìmaginea unei lumi aflate în deriv`, în destr`mare, o lume f`r` preocup`riintelectuale, f`r` c`r]i [i f`r` valori spirituale. Sentimentul instabilit`]ii, alrat`rii, al rostului pierdut macin` din interior, surpând echilibrulprotagoni[tilor, ce se ascund inevitabil în propriile lor psihisme. Universul

CARTEA DE PROZå 203personajelor este extrem de interesant cu toate c` acestea nu sunt amplucreionate, ci doar schi]ate, compuse din frânturi de existen]`, din propriile lorvise, întâmpl`ri sau confesiuni, de la care se porne[te în sondarea resorturilorintime ale unor gesturi [i ac]iuni. Numele acestora vorbesc de la sine despreoriginea lor multietnic` (români, unguri, sa[i, evrei, armeni, slovaci etc.),oferind tabloul unei lumi aflate în faza ei crepuscular`. Vechea aristocra]ie sestinge, genera]ia tân`r` fiind [i ea sortit` e[ecului într-o perioad` cândschimb`rile [i capitalismul postrevolu]ionar se instaleaz` lene[, abolindregulile unei societ`]i conservatoare.Spectacolul tranzi]iei este oferit în toat` splendoarea lui (macabr`), cuocazia a[a numitului ,,Revelion cu vânzare” din casa doamnei Alieta Ster,aflat` în dificila situa]ie de a-[i vinde tablourile [i probabil pân` la urm` [icasa, dup` cum observa cu triste]e profesorul Petru ßendrean, aflat [i elîntr-o rela]ie de afectivitate cu acest loc. Plecarea tablourilor însemna poate[i plecarea sa, acceptarea grea a schimb`rii. ,,Petru era ab`tut. Brusc, loculacela îi devenise strìn, tot mai strìn cu fiecare etichet` cu inscrip]ia Colec]iaBrându[` pe care Iolanda le lipea pe ramele celor trei tablouri, din proprieini]iativ`. E ca un exerci]iu de exorcism, îi spuse ea dup` ce î[i termin` lucrul.Se priveau în ochi cu o tandre]e uitat`. Erau tot mai aproape unul de altul pem`sur` ce tablourile se preg`teau de o c`l`torie spre o adres` înc`necunoscut`. Dar ei se schimbaser` înainte chiar ca aceast` cas` s` seschimbe.” (p. 348). Dup` cum se poate u[or observa, limbajul nu secaracterizeaz` prin pre]iozitate, dimpotriv`, impresia este de simplitate,spontaneitate [i curgere fireasc`. Frapant de expresive ne apar originalitateaexprim`rii [i maniera în care autorul mizeaz` pe efectele ironiei, ca procedeuartistic, precum [i pe jocul de cuvinte.Roman cu o structur` epic` compozit`, cu mai multe voci narative,Asediul Vienei se a[az` în postmodernitatea literar` româneasc`, cu toate cùn anume realism specific Europei Centrale nu poate fi negat.Postmodernitatea textului este asigurat` îns` de repetatele inser]ii ale realuluiîn universul pur fic]ional al c`r]ii, de prezen]a ironiei [i a unui umor negru,dou` dimensiuni fundamentale ce asigur` lecturii un farmec în plus. Maimult, discursul abund` în analepse ce ambiguizeaz` [i mai tare firul epic alevenimentelor, iar autorul transpune în compara]ii plastice [i foarte originalefragmente de via]` [i trìre ce iau cel mai adesea turnura unor flash-uri, aunor imagini surprinse sub blitz. Dialogurile antreneaz` un sarcasm nemilos,prezent de altfel [i în descrieri, c`ci autorul î[i abandoneaz` f`r` regretpersonajele în propria lor ignoran]` [i neputin]`.Asediul Vienei este cartea unui spa]iu pe care Horia Ursu ni-l deseneaz`complex, cu resorturile, dar mai ales cu maladiile sale, într-o manier`scriptic` de-a dreptul original` [i incitant`.MONICA GROSU

cartea de poezieMARCEL LUCACIUÎMPåRå¥IA ANEITransformând – ironic [i surâz`tor – proza vie]ii în poezie,c`l`torind printre mode [i contingente poetice pe care –persiflându-le – rareori [i le asum`, Mircea Petean reune[te învolumul Poemele Anei (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2007) toate crea]iilededicate generoasei ([i casnicei) sale Muze de-a lungul a treizeci de ani,c`rora le adaug` un num`r însemnat de inedite. Din „Câteva cuvintel`muritoare”(scrise sub impulsul confesiunii fruste [i cuceritoare), afl`mc` apari]ia Anei a declan[at – irevocabil – adev`rata Poezie, întrucâtsimplele exerci]ii de scris, de pân` atunci, fuseser` doar ni[te „dibuieli”ceaveau s` anun]e lunga „aventur` existen]ial` [i artistic`” a poetuluiardelean. Aceasta, în ciuda faptului c` primul poem al Anei a fost z`mislit„înc` înainte de-a o cunoa[te,” poem care – cine [tie? – „poate chiar s`-ifi gr`bit apari]ia.” P`strându-[i – mereu intacte – prospe]imea, naturale]ea[i candoarea, versurile lui Mircea Petean datoreaz` mult ”triadeisalvatoare: IUBIREA, POEZIA, CåLåTORIA.” O dovedesc, cuprisosin]`, cele 115 poeme care atest` – fiecare dintre ele – o profesiunede credin]`, pe cât de lucid`, pe atât de pasional`: „Am scris [i voi scrie încontinuare la Poemele Anei, câte zile voi avea, c`ci în iubire se aflìzvoarele poeziei, celelalte întâlniri, care sunt apanajul c`l`toriei, înte]indfocul [i al uneia [i al celeilalte. Este vorba despre o religie [i despre oestetic`, în acela[i timp.”Suita liric` (alc`tuit` din nou` grupaje, unitare, bine cump`nite) eprecedat` de poemul „Domeniul” ale c`rui secven]e („Impreca]ie,”„Invoca]ie,” „Cântec”) reprezint`, de fapt, variante stilistice ale poetuluide la Jucu Nobil. Din „h`]i[ul de carne [i sânge”, ni se dezv`luie, apoi, opoetic`, în care cuvântul din „primordii” fiin]eaz` [i „în-fiin]eaz`”deopotriv` Poezia [i Iubirea, ambele oferind iluzia nemuririi. Tonalitateasolemn`, compara]ia revelatorie, alura sobr` [i hieratic` sunt definitoriipentru acest poem remarcabil, scris cu mult` evlavie: „vreau s` te strig/penume/cade ca o s`mân]`/dep`rtarea/cuvântul nu se roste[te – /se înfiin]eaz`//m`cheam` din marginea/ceea/r`v`[esc la doi pa[i

CARTEA DE POEZIE 205de/aici/h`]i[ul de carne [i sânge/al celui mai aproape/al celei maiaproape/cu mâinile oarbe//cine poate s` p`[easc` peste moarte/ca pe ape/alui va fi împ`r`]ia numelui(I, 1).” De altfel, compara]ia simpl` oridezvoltat` [i tendin]a de a parafraza sunt doar câteva constante ale poezieilui Mircea Petean:”sar în urma mea cuvintele/ca l`custele(I, 9)”; „màplec deasupra ta precum deasupra/primei noastre întâlniri(I, 5)”; „apa îmicurgea printre degete ca anii tinere]elor(VI, 68)” sau:”vino-n codru laizvorul/care somnoleaz` pe frunze putrede [i n`mol/ia-]i cazmaua [ilopata/[i urc`-n ma[in`(IX, 100).” Exist` o mare diversitate a vocilorpoetice, inclusiv a tipurilor de vers utilizate (alb, clasic, liber), semn alunei libert`]i premeditate, dar, mai ales, al unei lirici care e departe de a fimonocord`. Poetul e când tandru, când autoironic, ludic ori senten]ios:”via]a deocamdat` aduce-a gospodar n`t`rù/b`trâne (V, 65).” În fond,poemele sunt fie rodul unui pelerinaj, la munte (un veritabil laitmotivînfr`]it cu „marginea marginii”, de unde însinguratul „infirmier alsperan]ei” vegheaz` somnul dulce al iubitei), fie rezultatul unui periplu,cotidian [i banal, prin urbea transilvan`. Poate, de aici, [i acest permanentcontrast al capricioaselor acorduri, diafane sau – deliberat –prozaice:”dormi/surâsul în col]ul gurii uitat/ca un fluture viu//e un fel alvie]ii/de a-[i r`spunde sie[i/o/auzi cum bate un os/în toaca de lemn verde/apântecului tù(I, 6)” ori: „ninge nea[teptat/aud la postul local de radiovocea unui b`rbat/în chip teatral surprins de z`pada care pune st`pânire/peora[ul pân` deun`zi cople[it de noroaie(VI, 78 – Praf, noroaie, z`pezi).”Oscilând între nostalgie, exuberan]` [i scepticism, majoritatea crea]iilorsunt, totu[i, subtile imnuri naturiste din care nu lipsesc Mun]iiMaramure[ului, brazii, cerbii, Prundurile, izvoarele, râul, „înverzita vale”[i multe alte indicibile elemente ale de mult întâmplatei „sih`strii” de laBor[a. Persist`, oricum, tendin]a de a radiografia, „dintr-o r`suflare,” totce st` (cum altfel, decât) în umbra Anei, de vreme ce împ`r`]ia ei se afl`,oriunde duc drumurile”c`l`torului de profesie”, dincoace [i dincolo demun]i. P`truns, pân` în m`duva oaselor, de cenu[iul exasperant [imonoton al „capitalei provinciei,” ve[nic tân`rul trubadur „solfegiazàproape zilnic/diverse partituri de fe]e (II,18)” sau se las` cople[it deprezen]a celor mai sofistica]i companioni, neuitând, în schimb, dejum`tatea lui cea de toate zilele: „c-un pahar de ]uic`-n mân`/cu mânietandr`-n priviri/c-un ]`ran ajuns cadru didactic [i poet//de talie jude]eanàl`turi/eu fac exerci]ii de sintaxa str`zii/comentând iste] cu voio[iestraniul cotidian//nu-i cu cine vorbi – nu [tiu –/f`r` tine Ana/via]a-i unmuzeu pustiu (IV, 53 – În capitala provinciei).” Jovial este Mircea Peteanmai cu seam` în poemele unde revin, din restri[te, Nicanor, Bazil oriscribul Ilie, cel care „fi[a de zor coapse de femei tinere în bibliotec` (IV,

206VIA¥A ROMÂNEASCå42)” [i dorea „pe vremea aceea/s` scoatem împreun`/o revist` anual` depuericultur`(IV,44).”Poemele închinate Anei caut` – [i g`sesc, de fiecare dat` – „o calezeiasc`” înspre f`ptura ei suav`, „ceresc de p`mânteasc` (IV, 39).” Versulredevine ceremonios [i galant, c`ci dragostea înaripeaz` sufletul,purtându-l spre stele, [i înfrânge – astfel – anii ce trec impasibil: „ la felde înalt` [i dreapt` ca acum treizeci de ani/Ana/p`[e[ti prin inima mea(IX, 108).” Înc`rcate, mereu, de o proasp`t` ging`[ie, pân` [i invoca]iilep`streaz`, în miezul lor, starea de beatitudine specific` tân`ruluiîndr`gostit pentru care unic` [i neasemuit` e orice întâlnire cu st`pânainimii sale:”toate poemele de amor z`mislite de-a lungul mileniilor/nu faccât întâlnirea aceasta/Ana/tu înflore[ti în mijlocul de[ertului meu(VII,86).” Tulbur`toare [i pline de gra]ie, gesturile de tandre]e ale iubitei suntca o tainic` [i mirabil` binecuvântare:”Ana î[i trece mâinile peste fa]a meade parc-ar mângâia/circumvolu]iunile scoar]ei terestre (V, 64-Laaniversar`)”sau: „mut e jocul degetelor al palmelor [i al privirii/mut [i deo tandre]e f`r` de sfâr[it (VII, 81).” Finalul acestei peregrin`ri s`vâr[ite înnumele iubirii e parc` r`v`[it de melancolie, pietate [i venera]ie:„Dumnezeul tù este Ana/vei muri [i vei rena[te în împ`r`]ia ei (VII, 87).”Imagismul debordant ori [`galnic, tenta]ia explor`rii perpetue a fe]elorveacului încerc`nat, dorin]a de a nu literaturiza cu orice pre] împ`r`]iadiafanei Ana sunt tot atâtea semne c` ne afl`m în preajma unui poetreveren]ios, înzestrat cu resurse inepuizabile, de o mare complexitate atrìrilor [i rostirilor abisale.MARCEL LUCACIU

cronica traducerilorRODICA GRIGOREIAN McEWAN. ÎN CåUTAREA ISPåßIRIIOfeti]` vede ceva de la fereastr`, crede c` în]elege tot [i, mai ales,c` [tie adev`rul, pe care î[i [i propune s`-l exprime, scriind [idescriind scena, poate chiar din trei puncte de vedere diferite.Feti]a se nume[te Briony Tallis, are treisprezece ani, e pasionat` deliteratur` [i a scris, pentru a s`rb`tori vizita fratelui sù mai mare, o pies`de teatru intitulat` Suferin]ele Arabellei, pe care vrea s-o pun` în scen`,folosindu-se de verii ei, afla]i la re[edin]a familiei Tallis, din cauzanea[teptatului divor] al p`rin]ilor lor. Numai c` ceea ce vede Briony pefereastr`, în mod cu totul întâmpl`tor, într-o zi torid` din vara anului 1935,este suficient de greu de în]eles chiar [i pentru protagoni[ti: sora mai marea lui Briony, Cecilia, de curând revenit` acas`, dup` anii de studii launiversitate, [i Robbie Turner, fiul servitoarei devotate a familiei Tallis,absolvent str`lucit de Litere la Cambridge [i pasionat de medicin`. Dar cevede Briony? O vede pe Cecilia cu o vaz` [i cu un buchet de flori în mân`,stând al`turi de Robbie, lâng` fântâna artezian` din gr`dina casei, apoidezbr`cându-se pe nea[teptate, sub privirile uluite ale lui Robbie,incapabil s` fac` ceva pentru a o opri, [i s`rind în ap`. O simpl` ceart`? Ocerere în c`s`torie? O respingere mândr` din partea fetei, pe temeiuldiferen]ei de clas` social`? Nimic din toate astea sau câte ceva din fiecareîn parte? Iat` întreb`rile la care foarte tân`ra autoare de piese de teatru [i,poten]ial, de proz` trebuie s` r`spund`. Cum altfel decât scriind totul,descoperind, în acest fel, tot adev`rul, [i afirmându-[i voca]ia de precoceromancier`. Dar, cum realitatea – [i mai ales realitatea anilor ‘30 –dep`[e[te, adesea, cea mai îndr`znea]` fic]iune, ambi]ioasele planuri ale [imai ambi]ioasei Briony se vor schimba în scurt timp. Îns` vor schimba [ivor distruge, deopotriv`, [i vie]ile tuturor celor din jurul ei, iar dup` ani dezile Briony va fi silit` s` admit` c` nici chiar fic]iunea ajuns` lades`vâr[ire nu este în stare s` mai îndrepte gre[elile trecutului, ci ar putea

208VIA¥A ROMÂNEASCådoar, cel mult, s` încerce s` le isp`[easc`. De[i „pentru Dumnezeu nuexist` isp`[ire, [i nici pentru romancieri” sau, cel pu]in aceasta esteconcluzia la care ajunge, dup` câteva decenii, B.T., naratorul romanuluilui Ian McEwan, Isp`[ire – (2001), nimeni alta decât Briony îns`[i, care,în anul 1999, serbându-[i a [aptezeci [i [aptea aniversare, se poate mândricu faima de romancier` celebr`.Imediat dup` apari]ia acestei c`r]i a lui McEwan, nu pu]ini au fostcriticii care au descoperit o serie de apropieri între strategiile narativeutilizate de Henry James în What Maisie Knew, dar [i între perspectivaadoptat`, acolo, de autorul Ambasadorilor [i viziunea din Isp`[ire, c`cipunctul de vedere [i, mai cu seam`, punctul de vedere al unui copil asupralumii adul]ilor, precum [i a[a numita „viziune scenic`” sau ramastructural` ce cuprinde nara]iunea ne trimit, f`r` doar [i poate, la metodeleconsacrate ale realismului psihologic, a[a cum a fost el practicat de HenryJames. Desigur, îns`, c` în Isp`[ire accentul cade pe scena de lâng`fântân`, moment nea[teptat [i luminând, la fel de nea[teptat, tot ce se vaîntâmpla în continuare pe parcursul romanului, asem`n`tor, pân` la unpunct, cu modalitatea impus` înc` din Amsterdam (1998). De altfel, nu eprima dat` când Ian McEwan mizeaz` pe asemenea modific`ri de situa]ie[i r`sturn`ri de perspectiv`, dac` ne gândim, de exemplu, la celebra scenà balonului din Durabila iubire (1997). Numai c` modul în care scriitorulreu[e[te s` descrie atât ceea ce se petrece între Cecilia [i Robbie, cât [iceea ce vede Briony dep`[e[te net nivelul pe care îl atinsese în crea]iileanterioare, în fond, deteriorarea pre]ioasei vaze nefiind altceva decâtexpresia premonitorie [i simbolic` a acelor lucruri atât de pre]uite darcare, în fa]a atacurilor insidioase ale realit`]ii, se dovedesc a fi extrem defragile, via]a îns`[i sau sentimentele umane neavând, în Isp`[ire, un statutsau un destin fundamental diferite.Pe de alt` parte, McEwan se dovede[te, [i în acest roman, a fi foartepreocupat de tot ceea ce înseamn` scrierea unei c`r]i, ca [i de toateam`nuntele ce duc, finalmente, la descoperirea voca]iei literare, din acestpunct de vedere, drumul lui Briony, a[a sinuos cum este, fiind tocmai uninedit portret al artistului în tinere]e. C`ci piesa ei de teatru, Suferin]eleArabellei, care nu va fi reprezentat` decât în 1999, la aniversarea autoarei,era, de fapt, expresia deplin` a fanteziei creatoare a feti]ei cucerit` penea[teptate de revela]ia faptului c` ea, tocmai ea, ar fi în stare s` creeze,prin cuvinte, o întreag` lume pe care s-o îmbog`]easc`, apoi, prin tipulaparte de cunoa[tere pe care o implic` ordinea distinct` a scrisului. Dac`recitim cu aten]ie romanul lui Ian McEwan din aceast` perspectiv`, vomdescoperi – dar nu cu surprindere, având în vedere arta pe care autorul ademonstrat-o deja [i nu doar o dat` – c` Isp`[ire nu este altceva decât o

CRONICA TRADUCERILOR 209versiune pentru adul]i a acestui adev`r, atât de simplu, încât poate s` par`,pentru cititorul inocent, de-a dreptul surprinz`tor. Puterea cuvintelor de arestructura adev`rul se vede, îns`, [i în alte câteva situa]ii, desigur, maiales atunci când Robbie este arestat pe nedrept, ca fiind cel care ar fiabuzat de provocatoarea Lola, exclusiv pe baza m`rturiei lui Briony, ceacare se înc`p`]âneaz` s` cread` în propria ei variant` de adev`r mai multdecât în adev`rul realit`]ii. Propria ei variant` de adev`r desemnând, f`r`îndoial`, lumea imagina]iei mai mult sau mai pu]in creatoare. Mecanismultextual func]ioneaz`, în principiu, la fel ca în relatarea modului în carepercepe Briony scena de lâng` fântân`, dovedindu-se a fi suficient dematur` pentru a-[i da seama de complexitatea întâmpl`rii respective, darnu suficient de preg`tit` s` în]eleag` c` era vorba de un fragment derealitate, iar nu de unul dintr-o povestire scris` chiar de ea [i pe care, înconsecin]`, ar fi putut-o modifica dup` plac. Adic`, altfel spus, Brionyprefer` s` cread` în ceea ce ea îns`[i dore[te s` fie adev`rat, [i nu neap`ratîn ceea ce [tie c` este – sau poate fi – veridic. Din acest punct de vedere,Isp`[ire poate fi citit, deloc surprinz`tor, [i ca un bun roman filosofic,având în centru o serie de preocup`ri legate de raporturile mereuschimb`toare stabilite între realitate [i lumea imagina]iei, dar, deopotriv`,de implicarea cititorului în interpretarea mereu nou` a oric`rui text, înfunc]ie de capacitatea sa de a-[i suspenda, dup` caz, dar cât se poate dedeliberat, fie incredulitatea, fie credin]a oarb` în adev`rul fic]iunii. În plus,drumul de la simplul proiect narativ la roman este reprezentat detribula]iile lui Briony îns`[i, cea care, scriind, în timpul r`zboiului, nuvelaDou` siluete lâng` fântâna artezian`, prime[te din partea prestigioaseireviste Horizon, prin intermediul unei scrisori semnate C.C. (editorulrevistei respective fiind, se [tie, Cyril Connolly), nu o promisiune depublicare, ci câteva direc]ii pe care, dac` e s` devin` cu adev`rat literatur`,textul respectiv trebuie s` le urmeze. Evident, Briony este, în Isp`[ire,personajul cheie [i catalizatorul tuturor întâmpl`rilor, putând fi comparat`,din acest punct de vedere, cu June Tremaine din Câinii negri (1992), saucu Leonard Marnham din Inocentul (1989). Numai c` ea seindividualizeaz` mai ales deoarece este ridicat` la rangul de narator,asumându-[i, astfel, sarcina de a descrie – deci, implicit, de a (re)crea –întreaga lume din jurul sù, în mod semnificativ, [i încercând s` tind`mereu spre idealul deplinei obiectivit`]i.Pe de alt` parte, acest roman al lui Ian McEwan cite[te [i interpreteaz`,în felul sù, numeroase texte de referin]`, din literatura de limb` englez`[i nu numai, scriitorul insistând, deci, pe dimensiunea v`dit metatextualà c`r]ii sale. Astfel, dac` epigraful este preluat din Northanger Abbey, deJane Austen, preferin]a pentru scenele teatrale poate fi pus` în leg`tur` cu

210VIA¥A ROMÂNEASCåMansfield Park, mai ales dac` avem în vedere modul în care Brionypreg`te[te reprezenta]ia piesei sale de teatru. Apoi, în atmosferapetrecerilor mondene din casa Tallis, reg`sim numeroase accente din celemai bune pagini ale lui Evelyn Vaughn sau Anthony Powell [i, de ce nu,chiar din regalul cinematografic al lui Jean Renoir, The Rules of theGame. Pe de alt` parte, revenit` acas`, Cecilia cite[te, deloc întâmpl`tor,romanul Clarissa al lui Samuel Richardson, o carte care, ca [i cea a luiMcEwan, î[i spune povestea proprie, c`ci scrisorile Clarissei, a[a cumbine [tim [i a[a cum Cecilia va afla ea îns`[i, reprezint` cea mai de pre]mo[tenire pe care eroina lui Richardson o las` dup` moarte, dorind caacestea s` fie publicate. Ian McEwan sugereaz`, astfel, de la bun început,c`, cel pu]in la un anumit nivel, [i romanul sù reprezint` un soi denea[teptat testament literar al naratorului, B.T. Isp`[ire înceteaz`, astfel, afi strict un roman menit s` exploreze implica]iile gre[elilor omene[ti [i alevinei lui Briony [i se transform`, pe nea[teptate, într-o explorare subtil` anaturii fic]iunii îns`[i, într-un mod întrucâtva asem`n`tor cu metodautilizat` înc` de Laurence Sterne, în Tristram Shandy, dar putând fi comparat[i cu strategia narativ` din romanul lui Italo Calvino, Dac` într-onoapte de iarn` un c`l`tor. Iar dac` Briony tinde, cel pu]in în anumitemomente, s` reprezinte Literatura, atunci, f`r` îndoial`, victima ei cea maisigur` nu putea fi decât Robbie, cel care renun]ase la studiul literaturii înfavoarea unei viitoare cariere de medic, dorind, deci, s` se raporteze laadev`ruri ce pot fi demonstrate [tiin]ific, iar nu la adev`rul fic]iunii.Finalul romanului lui McEwan, îns`, e mai pu]in sceptic în ceea ce prive[te[ansele literaturii, c`ci, dac` fic]iunea poate distruge, a[a cum s-av`zut din tragica poveste de dragoste a Ceciliei [i a lui Robbie, ultimelepagini din Isp`[ire î[i propun s` demonstreze c` tot ea este în stare, celpu]in câteodat`, s` (re)însufle]easc`, chiar dac` e vorba, a[a cum seîntâmpl` în cazul reprezent`rii dup` ani de zile a Suferin]elor Arabellei, deo însufle]ire tardiv` [i de o isp`[ire livresc`. Singura cu putin]`, în fond,într-o lume în care nimeni nu mai pare a crede în alte isp`[iri, din momentce nici romancierului [i nici lui Dumnezeu ele nu-i mai sunt date.RODICA GRIGOREIon Mc Ewan, Isp`[ire,Traducere [i note de Virgil Stanciu, Polirom, 2008.

cartea de istorieMIHAI SORIN RåDULESCUL’HISTOIRE DES FEMMES, O REEDITARE BINEVENITå 1Cartea se înscrie într-o serie de reedit`ri istorice întreprinse deFunda]ia Gheorghe Marin Speteanu din Bucure[ti, cea maiînsemnat` dintre ele fiind Istoria Bucure[tilor a luiG.I.Ionnescu-Gion. La aceasta se adaug` publicarea unor lucr`ri deistoricul Constantin Rezachevici, precum [i a Juliei Hasdeu de JenicaTabacu, muzeograf` la Castelul Hasdeu de la Câmpina. Desigur, primaîntrebare ar fi cine este cel al c`rui nume îl poart` funda]ia, aceasta pentrua o scoate de sub suspiciunea unui anumit, s`-i spunem, diletantism.Primejdia exist` [i nu poate fi minimalizat`, c`ci al`turi de amintitelelucr`ri de specialitate au ap`rut [i unele lucr`ri care te duc cu gândul laaceasta. Gheorghe Marin Speteanu (1912 – 1994), licen]iat al AcademieiComerciale din Bucure[ti, a r`mas în anonimat, [i ini]iativa fiului sù, dl.Viorel Gh.Speteanu, mi se pare un act de pietate filial`. El sugereaz`totodat` faptul c` nu este neap`rat nevoie de nume consacrate din cultur`,pentru a avea ini]iative pozitive [i c` poate fi înf`ptuit un act cultural [i înafara marilor edituri, consacrate [i de meritele lor, dar [i în bun` m`sur`de mass media. çn perioada interbelic`, ca [i înaintea Primului R`zboiMondial, o sumedenie de înf`ptuiri culturale se datoreaz` unor edituri demic` anvergur` [i nu neap`rat personalit`]ilor de prim` m`rime. Toateaceste considera]ii mi se par necesare pentru o bun` în]elegere a reedit`riiuneia dintre cele mai izbutite – dar uitate – c`r]i ale lui Constantin Gane.De ce nu au fost republicate, de pild`, scrierile sale la Editura Humanitas?Pentru c` au fost considerate obsolete [i nepotrivite cu discursulistoriografie actual? Chiar dac` tonul lor sf`tos, b`trânesc poate crea oasemenea senza]ie, C. Gane este un autor ce merit` a fi restituit în1 Constantin Gane, Am`râte [i vesele vie]i de jupânese [i cucoane. Boieroaice dinMoldova [i ¥ara Româneasc` în secolele XVI - XIX, [edi]ia a II-a], cu o Not` asupraedi]iei, de editorul ei, Viorel Gh. Speteanu, Bucure[ti, Editura Funda]iei CulturaleGheorghe Marin Speteanu, 2006, 414 p. + 12 il.

212VIA¥A ROMÂNEASCåcontemporaneitate. Nu poate fi clasat în categoria grafomanilor netalenta]i[i dep`[i]i decât comi]ând o eroare major` de judecat`. Pentru a folosi unadjectiv foarte neacademic, C. Gane nu a produs literatur` istoric`“p`[unist`”, ci merit` mult interes; dup` cum releva [i editorulAm`râtelor [i veselelor vie]i de jupânese [i cucoane (p.VI). C. Gane af`cut inteligibile pentru marele public chestiuni menite s` r`mân` altfelîntr-un cerc restrâns.C. Gane a r`mas în con[tiin]a unui public larg cu ale sale populareTrecute vie]i de Doamne [i Domni]e, dar iat` c` revine în actualitate unvolum pe care el l-a publicat chiar în vremea r`zboiului, mai exact în anul1943. Este penultima sa carte publicat`. çn acela[i an, mai vârstnicul sùcoleg de genera]ie Vasile Panopol (1881–1956), fiul natural al junimistuluiVasile Pogor, î[i publica unica sa carte, intitulat` Românce v`zute destrìni 2 . Este interesant` aceast` sincronie [i ne putem întreba cine ainfluen]at pe cine, f`r` a putea da un r`spuns cert acestei chestiuni.Aceasta pentru c` C. Gane publicase deja, în deceniul patru, Trecute vie]ide Doamne [i Domni]e. Vasile Panopol a fost un genealogist boem, cu haral condeiului, dar pe care 1-a fructificat prea pu]in, în vreme ce C. Gane al`sat posterit`]ii foarte multe pagini scrise. Oricum ar fi, problemapriorit`]ii ideii nu mi se pare foarte important` în acest caz.çn Nota asupra edi]iei ar mai fi trebuit adùgat faptul c` scriitorul a fostministru plenipoten]iar la Atena [i c` a încetat din via]` în închisoarea dela Aiud. De asemenea, în enumerarea scrierilor sale a fost uitatinteresantul roman R`d`cini. Romanul M`ci[enilor (1946), care se refer`la controversata descenden]` modern` a Movile[tilor. Ar trebui precizat [ifaptul c` nu este deloc sigur c` familia din care provenea C. Gane pe liniemasculin` era din vechii boieri G`ne[ti (p.V). El descindea îns` pe liniefeminin` din ace[tia, mai exact din “Anica, nor` g`neasc` [i ea, c`ci fiicaagì Dumitrachi [i a Sevastiei s-a m`ritat cu o rud` îndep`rtat` a sa,Iordachi Gane, fiul stolnicului Pascal de la Bârlad. Ea era bunica autoruluiacestor rânduri” (p.298). Potrivit genealogistului bucure[tean FerdinandBartsch – din a c`rui arhiv` personal` de]in câteva piese, gra]iegenerozit`]ii fiicei sale –, ßtefan Gane, tat`l scriitorului, c`s`torit cuConstan]a n`scut` Canano, era fiul lui Gheorghe Gani [sic] zis Grecul(1817 – 1884; oare aceste date de via]` sunt juste ?), din Bârlad, postelnic2 Vasile Panopol, Pe uli]ele Ia[ului, edi]ie îngrijit` [i prefa]at` de Mihai Sorin R`dulescu,Bucure[ti, Editura Allfa, 2000, p.2. C.Gane îl citeaz` pe Vasile Panopol în capitolul III"O r`pire din a[ternut – M`ria stolniceasa Constandachi, sora lui Mihai Vod` Racovi]`",în leg`tur` cu o "genealogie a familiei Constandachi" (p.75, nota 2; p.76, nota 1 [i p.86,nota 1).

CARTEA DE ISTORIE 213[i al Anei, fiica lui Dumitrache Gane, unul dintre fiii banului Ioni]` Ganede la Ciumule[ti (jud.Suceava), a c`rui filia]ie din vechii boieri G`ne[ti nupune probleme. Gheorghe Gani era fiul lui Pascal Gani (1775 – 1857),vornic de poart`, din a doua lui c`s`torie. Pascal Gani era, la rândul sù,fiul postelnicelului Toader Gani, fecior, la rândul lui, al unui alt PascalGrecu zis Gani [i al so]iei sale pe nume Sanda n`scut` Ib`nescu. PascalGrecu era, la rândul sù, fiul lui Pavel Grecu. Obâr[ia elenic` a spi]ei arputea explica de ce C.Gane avea s` fie trimis s` reprezinte România laAtena, în anii celui de-al doilea r`zboi mondial. Sunt con[tient c` aceast`departajare genealogic` ar putea probabil deranja pe unii dintre urma[iifamiliei Gane, dar Amiens Plato sed magis amicus veritas...În Am`râte [i vesele vie]i de iupânese [i cucoane se vede – ca [i înîntreaga sa oper` – preferin]a moldoveanului C.Gane pentru figurileboiere[ti din Moldova. Astfel, dintre 15 figuri feminine, trei suntmuntence, dou` strìne (Maria Rosetti [i Elena Racovi]`), iar celelalteprovin de la nord de Milcov. Aceasta [i pentru c` competen]a istoricogenealogicà scriitorului se concentra pe familiile boiere[ti din Moldova.In chestiunile legate de ¥ara Româneasc` a f`cut apel la erudi]ia deosebità lui George D. Florescu (pp.9-12). De[i este în bun` m`sur` o carte depopularizare istoric`, frapeaz` pozitiv numeroasele referin]e documentare[i bibliografia competent` pe care o citeaz`. Ca [i în alte c`r]i ale sale,C.Gane nu a reluat doar lucruri cunoscute, ci a reconstituit via]` trecut` pebaz` documentar`.Sunt [i chestiuni genealogice discutabile în aceast` carte, cum ar fi depild` aser]iunea privitoare la str`lucita obâr[ie bizantin` a familiei Canano(p.109). Pentru a în]elege aceast` hiperbolizare, trebuie avut în vederefaptul c` mama lui C.Gane era n`scut` Canano, explica]ia fiind pur [isimplu exaltarea propriei origini.çn ceea ce prive[te aspectul material al c`r]ii, dac` hârtia ar fi fost decalitate mai bun` – la fel ca [i tehnoredactarea –, impactul c`r]ii ar fi avutde câ[tigat. Coperta lucioas` nu compenseaz` ]inuta grafic` cam pauper`,în oarecare contrast cu subiectul tratat. Cu toate observa]iile [i criticileposibile, faptul de a fi redat în circula]ie, fie [i într-un tiraj nu prea mare,aceste pagini ce s-ar putea înscrie f`r` exagerare în ceea ce avea s` fienumit “l’histoire des femmes”, merit` a fi consemnat [i elogiat.MIHAI SORIN RåDULESCU

cartea de religiePAUL ARETZUSUFLETUL DUPå MOARTEP`rintele Serafim s-a n`scut în 1934, în San Diego, din p`rin]iprotestan]i. Numele sù de mirean era Eugene Dennise Rose. Afost un tân`r avid de cunoa[tere, preocupat de studierea limbilor[i a filosofiei orientale. L-a avut mentor pe proeminentul Alan Watts [i afost fascinat, ca mul]i din genera]ia sa, de René Guénon. Primele contacte,îns`, cu biserica ortodox` îi schimb` complet cursul vie]ii. Are revela]iaîntâlnirii personale cu Dumnezeu [i se converte[te. Devine ucenic alarhiepiscopului plin de har Ioan Maximovici, cel care, prin canonizare, în1994, va ajunge Sfântul Ioan de Shanghai [i San Francisco. Împreun` cutân`rul rus Gleb Podmo[enschi întemeiaz` o Fr`]ie misionar` ortodox`.Încearc` experien]a pustniceasc` [i este tuns monah în 1970, luândnumele sfântului sihastru rus Serafim din Sarov. Retras în mun]i, trìndîntr-o chilie construit` în p`dure, se consacr` aprofund`rii scrierilorSfin]ilor P`rin]i [i, apoi, redact`rii propriilor texte. Este hirotonit preot, în1977. Îmboln`vindu-se, moare în 1982, la vârsta de 48 de ani. Postum,scrierile sale devin din ce în ce mai cunoscute, fiind traduse în numeroaselimbi. Lucr`ri precum Cartea Facerii, crearea lumii [i omulînceputurilor, Ortodoxia [i religia viitorului, Locul Fericitului Augustinîn Biserica Ortodox` dovedesc harul sù, cutezan]a de a trata problemenu tocmai simple, stringente, forma]ia sa multipl`, [tiin]ific`, filosofic`,teologic`.Foarte cunoscut` este îns` Sufletul dup` moarte. Experien]econtemporane „de dup` moarte” în lumina înv`]`turii ortodoxe (EdituraSophia, Alexandria, 2007, traducere de Dana Cocargeanu, cu un cuvântDespre autor de ieromonahul Damaschin de la Mân`stirea SfântulGherman din Alaska, Platina, California). Motiva]iile c`r]ii sunt rezumateîn Precuvântare: „prima este aceea de a explica, din perspectivaînv`]`turii cre[tine ortodoxe despre via]a de dup` moarte (ve[nic`),experien]ele de dup` moarte din zilele noastre, care au trezit atâta interes

CARTEA DE RELIGIE 215în unele cercuri religioase [i [tiin]ifice; a doua menire este de a înf`]i[asursele [i scrierile fundamentale, care cuprind înv`]`tura ortodox` desprevia]a ve[nic`.” (p. 7). În afara celebrei pericope din Evanghelia lui Luca,16, 19-31, despre Bogatul nemilostiv [i s`racul Laz`r, sursele privindÎmp`r`]ia eshatologic` le afl` la câ]iva P`rin]i ru[i, Ignatie Briancianinov,Teofan Z`vorâtul [i Ioan Maximovici, în Vie]ile Sfin]ilor, dar [i, princontrast, în diverse experien]e oculte, necre[tine, legate de moarte.P`rintele Serafim observ` cre[terea interesului pentru domeniul mor]ii[i pentru entitatea religioas` a sufletului odat` cu revela]iile uimitoareasupra fenomenului vie]ii de dup` moarte pe care le fac, în anii ’70 aisecolului trecut, medicii Raymond A. Moody, Elizabeth Kubler-Ross,Karl Osis [i Erlendur Haraldsson. Celebra carte a psihiatrului americanRaymond A. Moody, Via]a de dup` via]` (1975), con]ine m`rturiile unoroameni, de diferite na]ionalit`]i [i credin]e care au trecut prin experien]amor]ii, din care se configureaz` un scenariu, în mare m`sur` comun,alc`tuit din cincisprezece elemente, formând, dup` câte se pare, traseulsufletului dup` moarte. Evenimentele sunt observate dintr-o perspectiv`[tiin]ific`, fiind calificate drept paranormale. Fire[te, ceea ce-l intereseaz`pe Serafim Rose din aceste cercet`ri medicale sunt elementele care aucontiguitate cu eshatologia ortodox` [i posibilitatea de a le integra înparadigma cre[tin`. Iar acestea pot fi reduse la experien]a din afar` detrup, la întâlnirea sufletului cu alte f`pturi [i la perceperea fiin]ei delumin`. S-ar p`rea c` e vorba de un proces de experiere a mor]ii de c`tresuflet. Acesta î[i în]elege cu greu starea de desprindere, se limiteaz` laexprimarea prin gând, nu mai poate comunica în nici un fel cu cei vii [i deaceea este cople[it de singur`tate, are îns` revela]ia c` via]a continu`,întâlne[te mor]i, f`pturi spirituale, îngeri, sfin]i [i, în fine, este atrasirepresibil de o lumin` spiritual`, plin` de c`ldur` [i de iubire.Vrând s` identifice f`ptura luminoas`, p`rintele Serafim face o scurtìncursiune în angelologie. În Evanghelii, îngerii au func]ii psihopompe,iar imaginea lor este cea a unor b`rba]i sc`lda]i în lumin`, cu ve[mintelealbe ca z`pada ori str`lucitoare ca fulgerul. Sfin]ii P`rin]i, de[i sus]incaracterul lor noetic, îi socotesc imaterialit`]i prezente, capabile s` seînf`]i[eze oamenilor în chip perceptibil. În Cartea lui Daniel, avem odescriere a îngerului: fa]a lui ca fulgerul, ochii lui ca fl`c`rile de foc,bra]ele [i picioarele lui str`luceau ca arama lustruit`. În schimb, îngeriic`zu]i, de[i adesea apar cu chipul lor dezgust`tor, iau înf`]i[`ri frumoasepentru a ispiti. Ei reprezint` tot timpul partea malefic`, adic`încep`toriile, st`pâniile, st`pânitorii întunericului acestui veac, duhurilerùt`]ii, [i î[i au s`la[ul într-un perimetru numit v`zduh. Mimetismul [iperfidia lor sunt nelimitate, putând face minuni [i predic]ii. Sunt nev`zu]ipentru ochii omene[ti, dar z`ri]i cu ochi duhovnice[ti. La fel ca în Vie]ile

216VIA¥A ROMÂNEASCåSfin]ilor, în care apari]iile angelice sunt frecvente, în experien]elecomentate de doctorul Moody, sufletul este a[teptat de doi îngeri, celp`zitor [i cel c`lùzitor. Având îns` caracterul în[el`tor, prin defini]ie, aldiavolului, autorul crede c` apari]iile luminoase din momentul mor]ii nusunt decât ultime încerc`ri de ispitire.În inten]ia de a proba caracterul canonic al experien]elor suportate decei reveni]i din moarte, p`rintele Serafim observ` c` cei mai mul]i dintreace[tia întrez`resc la cap`tul traseului simbolic o alt` lume, paradisiac`,plin` de verdea]`, de flori, de gr`dini, aud muzici celeste, au o stare debeatitudine, sunt inunda]i de lumin`. Vederea acestui rai este comun`tuturor muribunzilor, de orice confesiune, chiar ateilor, virtuo[ilor [ip`c`to[ilor. Întrebarea pe care [i-o pune în chip firesc este dac` viziunilesunt autentice, cre[tine. R`spunsul este unul negativ: „În loc s` trezeascàdânci sim]`minte de cutremur, fric` de Dumnezeu, pocìn]`, pe caretrìrea autentic` a prezen]ei lui Dumnezeu le-a insuflat sfin]ilor cre[tini(dintre care experien]a Sfântului Pavel pe drumul Damascului poate filuat` ca model – Fapte 9, 3-9), experien]ele de ast`zi pricinuiesc ceva cese aseam`n` mai mult cu senza]ia de bine [i de pace din mi[c`rilemoderne ale spiriti[tilor [i penticostalilor. Cu toate acestea, esteneîndoielnic c` aceste experien]e nu sunt obi[nuite; multe dintre ele nu potfi socotite simple halucina]ii [i par a se petrece dincolo de hotarele vie]iip`mânte[ti a[a cum este ea în]eleas` de obicei, într-un t`râm cumva întrevia]` [i moarte.” (p. 66).Pentru a clarifica lucrurile, p`rintele Serafim Rose recurge la înv`]`turapatristic` ortodox` [i în special la cel mai competent în aceast` privin]`,episcopul Ignatie Briancianinov. C`derea a adus moartea, a creatdihotomia dintre suflet [i trup, a limitat p`rt`[ia cu sfin]ii îngeri [i afacilitat leg`tura cu duhurile c`zute. Via]a, care ni se ofer`, este un prilejsoteriologic, al desprinderii din proximitatea duhurilor c`zute, care neispitesc [i ne înrobesc. Chiar [i în demersul ascetic, omul poate dobândivedere duhovniceasc`, dar poate fi am`git de n`luciri, de ispitiri. Cei carese supun nevoin]elor pot primi darul perceperii duhurilor. Unul dintre ceimai încerca]i a fost Sfântul Antonie. Credinciosul adev`rat, sus]ineautorul, trebuie s` fie circumspect în leg`tur` cu privilegiul de a vedea.Mutatis mutandis, exist` pericolul de a interpreta gre[it vedeniile dinexperien]ele de dup` moarte.Înv`]`tura patristic` [i tradi]ia ortodox` arat` f`r` ezitare care estetraseul pe care îl urmeaz` sufletul dup` ce se desparte de trup. În geografiaspiritual`, îngerii se afl` în ceruri, iar demonii, în v`zduhul de sub ceruri,prin care sufletele trebuie s` treac`: „Pentru încercarea sufletelor latrecerea prin v`zduh, puterile întunecate au a[ezat locuri de judecat` [istr`ji, într-o rânduial` remarcabil`. În straturile de sub ceruri, începând de

CARTEA DE RELIGIE 217la p`mânt pân` la cer, stau de paz` legiuni de duhuri c`zute. Fiecare ceatàre în grij` un anumit p`cat [i pune sufletul la încercare când ajunge la ea.Str`jile diavole[ti [i locurile de judecat` din v`zduh sunt numite înscrierile patristice v`mi, iar duhurile care slujesc în ele, vame[i, spuneIgnatie Briancianinov. Atestarea v`milor începe chiar cu Apostolul Pavelcare, în Efes. 2,2, vorbe[te despre st`pânitorii puterilor v`zduhului, careîncearc` s`-i împiedice pe cei ce trec. Apoi, apare la numero[i Sfin]iP`rin]i ca Atanasie cel Mare, Ioan Gur` de Aur, Macarie Egipteanul, IsihieSinaitul, Grigorie Dialogul, Efrem Sirul, Chiril al Alexandriei. M`rturiidespre v`mi se afl` [i în Vie]ile Sfin]ilor. Astfel, în Via]a Sfântului Vasilecel Nou, Fericita Teodora poveste[te, în vedenie, despre cele dou`zeci dev`mi reprezentând p`catele pentru care sufletul trebuie s` dea socoteal`.Unii dintre sfin]i îns` urc` v`mile în cortegiu de îngeri, urm`ri]i de fra]iilor. Trecerea prin v`mi face parte din judecata particular` care premergeînfrico[`toarea Judecat` de Apoi.Comparând cele dou` scenarii, cel din teologia dogmatic` ortodox` [icel relatat de experimentatorii actuali ai mor]ii, se observ` mariledeosebiri dintre ele: în locul v`milor neîndur`toare apare o vedereretrospectiv`, în locul disputei dintre demoni [i îngeri , o expecta]ieluminoas`, în locul judec`]ii, o blând` concesivitate [i egalitate,nemaif`cându-se distinc]ia dintre bine [i rù. Autorul conchide c`recentele m`rturisiri ale experien]elor de dup` moarte nu pot fi, în cel maibun caz, decât evenimente preliminare, aflate în antecamera mor]ii, cândsufletul se mai poate înc` întoarce în trup. Experien]ele de dup` moarte autangen]e mai curând cu literatura ocult` aflat` în Cartea tibetan` amor]ilor, în scrierile lui Emanuel Swedenborg, în textele teozofice, înviziunile astrale asupra sufletului, în credin]a budist` în reîncarn`ri,reprezent`ri care au în centrul aten]iei, în primul rând, c`lùzireaspiritului, f`r` urm`rirea unei teleologii, unui scop absolut, bine definit. Înlumea spiritual` a lui Swedenborg, simbolurile sunt confuze, Raiulfunc]ionând ca o societate terestr`, iadul la fel, dar negativ. P`rinteleSerafim Rose crede c` vizionarul suedez era am`git de lumea din v`zduha duhurilor c`zute. La fel, planul astral din spiritismul teozofic prezint` olume, a duhurilor, nediferen]iat` justi]iar, accesibil` prin intermediulmediilor. Fenomenul de proiectare astral` în afar` de trup se manifest`ca o aventur` în alt` realitate, constând în dedublare [i ie[irea din trup aunei emana]ii spirituale. Ceva asem`n`tor c`l`toriilor oculte se întâmpl`,uneori stimulat de droguri, [amanilor care pot ie[i în afar` de trup [i potlua leg`tura cu spiritele c`zute. Vr`jitorii apeleaz` [i ei la duhuri.Comparând aceste fenomene, p`rintele Serafim ajunge la concluzia cèxperien]ele de dup` moarte, cercetate azi, nu sunt diferite de cele dinafar` de trup, de c`l`toriile oculti[tilor, de incursiunile în t`râmul iluzoriu

218VIA¥A ROMÂNEASCåal demonilor c`zu]i, numit în diferite feluri, planul Bardo în Carteatibetan` a mor]ilor, lumea spiritelor la Swedenborg [i la spiriti[ti, planulastral la teozofi [i oculti[ti, lumea v`zduhului de sub ceruri la ortodoc[i.În niciunul dintre cazuri nu este vorba de lumea cealalt`, eshatologic`, cide lumea în[el`toare a demonilor care nu trebuie confunda]i nici cu îngeriipsihopompi, nici cu sufletele mor]ilor care s`l`[luiesc în Rai sau în iad.Chiar [i în cazul reîncarn`rilor, sus]inute anamnezic prin hipnozaregresiv`, este vorba, demonstreaz` p`rintele, de un caz de sugestiedemonic`.În continuarea c`r]ii, Serafim Rose arat` care este, dup` înv`]`turaortodox`, parcursul real al sufletului dup` moarte, p`trunzând, mai întâi,în lumea v`zduhului de sub ceruri, apoi parcurgând v`mile, la care începeJudecata Particular`, dup` care cele curate se înal]`, c`lùzite de îngeri, înRai, iar cele p`c`toase [i nepocìte sunt aruncate de demoni în iad. „Prinurmare, Raiul este sigur un loc, [i sigur este sus fa]` de orice punct de pep`mânt, iar iadul este sigur jos, în m`runtaiele p`mântului; îns` acestelocuri [i cei ce s`l`[luiesc acolo nu pot fi v`zute de oameni decât dup` celi se deschid ochii duhovnice[ti, precum am v`zut mai înainte cu privire lalumea din v`zduh. Mai mult, aceste locuri nu sunt cuprinse încoordonatele sistemului nostru spa]io-temporal: avioanele nu trec în chipnev`zut prin Rai, nici sateli]ii p`mânte[ti, prin al treilea cer [i nici nu sepoate ajunge la sufletele celor ce a[teapt` Judecata de Apoi în iad forândîn p`mânt dup` ele. Ele nu sunt acolo, ci într-un alt fel de spa]iu careîncepe chiar aici, îns` se întinde, s-ar putea spune, într-o alt` direc]ie.” (p.151-152). Concluzia este c` Raiul [i Iadul trebuie v`zute prin credin]`.Cerurile nu pot fi v`zute decât în stare duhovniceasc`. Scenariulexperierii Raiului cuprinde o ascensiune prin v`mi, c`lùzirea sufletuluide îngeri trimi[i de Dumnezeu, prezen]a permanent` a unei luminiputernice, a unei miresme de negrìt sau a altor semne ale haruluidumnezeiesc, provocarea st`rilor de cutremur [i de fric` înaintea m`re]ieiDomnului, de smerenie [i nevrednicie.Despre Iad se vorbe[te adesea în textele sfinte, în Evanghelia lui Marcu(focul cel ve[nic, care este g`tit diavolului [i îngerilor sì), în Evanghelialui Luca (pilda s`racului Laz`r), în Epistolele Sfântului Bonifatie (în careîngerul îi spune monahului din Wenlock: „Vaierul [i plângerea pe care leauzi venind de jos sunt ale acelor suflete la care nu va veni niciodat`bun`tatea cea iubitoare a Domnului, ci o flac`r` nestins` îi va chinui peveci.” – p. 169). În literatura experien]elor de dup` moarte, în schimb,iadul lipse[te de cele mai multe ori. Dr. Maurice Rawlings, care aresuscitat mul]i oameni, sus]ine c` supravie]uitorii sunt înclina]i s`suprime din pove[tile lor aspectele nepl`cute. De[i experien]ele de dup`moarte sunt o dovad` c` sufletul continu` s` trìasc` în afara trupului, ele

CARTEA DE RELIGIE 219nu spun nimic despre destinul eshatologic. Adev`ratele informa]ii desprelumea de dincolo le dau Vie]ile Sfin]ilor sau m`rturiile insuflate aleP`rin]ilor. Experien]ele recente, privind via]a de dup` moarte, dar [i celespiritiste, oculte, privind ie[irea din trup, sunt stratageme ale duhurilorc`zute, menite s` minimalizeze teama de moarte, de judecat` [i de iad, sìnculce ideea c` nu trebuie respectate virtu]ile cre[tine, odat` ce nu sedisociaz` între rù [i bine.Pentru cre[tin, îns`, moartea, pe care [i-a declan[at-o singur, prinneascultare, este sensibil legat` de moralitatea vie]ii. De[i este st`pânit defrica de moarte, un adev`rat cre[tin se apropie de aceasta cu lini[te [i cumare încredere în Dumnezeu: „Când Avva Agathon a vrut s` ses`vâr[easc`, a r`mas trei zile având ochii deschi[i [i nemi[ca]i. ßi l-aumi[cat fra]ii zicând: Avvo Agathoane, unde e[ti? ßi le-a r`spuns lor:înaintea judec`]ii stau. I-au zis lui: [i tu te temi, p`rinte? Le-a zis lor: cuadev`rat m-am silit dup` puterea mea, ca s` p`zesc poruncile luiDumnezeu: dar om sunt [i de unde s` [tiu de au pl`cut lucrurile mele luiDumnezeu! ßi i-au zis lui: dar nu n`d`jduie[ti, c` lucrul tù este dup`Dumnezeu? Zis-a b`trânul: nu n`d`jduiesc, de nu voi întâmpina peDumnezeu, c`ci alta este judecata lui Dumnezeu, [i alta a oamenilor. Iarcând au vrut s`-l mai întrebe alt cuvânt, le-a zis: face]i bine [i nu mai grì]iacum cu mine, c`ci n-am vreme. ßi îndat` s-a s`vâr[it cu bucurie.” (p. 190,citat din Pateric).Ortodox, adic` întors la credin]a cea adev`rat` a p`rin]ilor, SerafimRose î[i încheie demonstra]ia privind în]elegerea cre[tineasc` a mor]ii cuun Rezumat al înv`]`turii cre[tine despre soarta sufletului dup` moarte.Dup` trecere, sufletul este sensibil [i devine mai ager, amintindu-[i tot cea f`cut în via]`. Cei afla]i pe patul de moarte cap`t` vedere duhovniceasc`.Ei pot fi ispiti]i de duhuri. Apoi, sufletul înso]it de înger se întoarce, timpde dou` zile, în locurile dragi de pe p`mânt. În a treia zi, asemenea luiHristos, înviaz` în lumea de dincolo [i trece prin cele dou`zeci de v`mi,învinuit de duhurile rele pentru p`catele cu care a fost ispitit. De aceea,înfrico[`toare este pentru suflet ziua a treia, când are mare nevoie desporirea rug`ciunilor celor apropia]i. Trecerea prin v`mi reprezint`Judecata Particular`, când sufletul este disputat de îngeri [i demoni.Urmeaz`, apoi, patruzeci de zile în care sufletul este purtat în locuri cere[ti[i în adâncurile iadului, dup` care se hot`r`[te locul în care va sta pân` laînvierea de veci. În a[teptarea Judec`]ii de Apoi, starea sufletelor poate fiîmbun`t`]it` prin rug`ciuni [i pomeniri, „în ziua Pogorârii Sfântului Duh,în rug`ciunile ce se fac în genunchi la Vecernie, exist` chiar [i o cererespecial` pentru cei din iad.” (p. 214). La Judecata de Apoi, sufletele se voruni cu trupurile înviate [i se va instaura ve[nica Împ`r`]ie a Cerurilor: cei

220VIA¥A ROMÂNEASCånecredincio[i [i cei p`c`to[i vor suporta supliciul ve[nic, iar cei drep]i sevor bucura de vederea Domnului Iisus Hristos.Cartea se încheie cu texte [i dezbateri anexate, folosite pentrusus]inerea temei, cum sunt cele desprinse din scrierile Sfântului Marcu alEfesului, comb`tând concep]ia apusean` despre purgatoriu, m`rturiiprivind via]a de dup` moarte revelat` unui iconar, unui arhimandrit, unuipreot, r`spunsul polemic dat unui opinent critic. În fine, blajinulieromonah deplânge înstrìnarea oamenilor, [i chiar a clerului, de tradi]ia[i înv`]`tura autentic ortodox` aflat` în textele sacre, hagiografice [iascetice, în dumnezeie[tile liturghii: „Înv`]`tura ortodox` despre via]a dedup` moarte este cam aspr` [i cere un r`spuns foarte sobru din parteanoastr`, plin de frica lui Dumnezeu. Îns` ast`zi omenirea e foarterâzgâiat` [i egocentric` [i prefer` s` nu aud` nimic despre ni[te realit`]iatât de neînduplecate ca judecata [i r`spunderea pentru p`cate.” (p. 286-287). Pornind de la un fapt recent, intens discutat [i interpretat, mai alesîn cercurile intelectuale, acela uimitor al experien]elor de dup` moarte alecelor resuscita]i, [i extinzând cercetarea [i asupra mai vechilor cazuri deie[ire în afar` de trup, în cazul spiritismului, al c`l`toriilor astrale,[amanismului sau ocultismului, pe care le consider` simple ispitiri aleduhurilor demonice, p`rintele Serafim Rose sistematizeaz` o adev`rat`teologie a mor]ii [i a sufletului, luând ca argument numai înv`]`tura [itradi]ia bisericii ortodoxe.PAUL ARETZU

cronica plasticÌOANA VLASIUEFIGIA LUI CAROL I ßI BUCUREßTIUL STATUILORS` o spunem limpede de la început, recenta instalare în Pia]a Revolu]ieia machetei la scar` real` a statuii ecvestre a lui Carol I,executat` de Florin Codre, compromite îns`[i ideea de omagierea regalit`]ii. Alegând locul r`mas gol din fa]a Bibliotecii Universitare,fosta Funda]ie Carol I, dup` d`râmarea, în 1948, a statuii, abia ridicate în1939, datorate sculptorului croat Ivan Mestrovic, actuala statuie nu facedecât s` mimeze [i s` uzurpe monumentul distrus odat` cu instaurareacomunismului. Exist` o mod` a remake-urilor, dar în acest caz nu e vorbadespre a[a ceva. Între remake [i pasti[` este o diferen]`. Primulreinterpreteaz`, modific` accentele, eventual parodiaz`, profit` desemnifica]ii vechi pentru a induce altele noi, pasti[a copiaz` f`r` har. Nueste prima ini]iativ` de acest fel dup` 1990, nici alte ora[e nu au fostscutite de interven]ii asem`n`toare, Ia[ul de pild`, dar este cu siguran]`cea mai nociv`, în m`sura în care se va definitiva, ]inând seama de loculpe care îl ocup` monumentul în inima spa]iului simbolic al ora[ului.Pia]a Revolu]iei este supus` din 1990 unui adev`rat asalt al statuilor [iconstruc]iilor comemorative de tot felul. Teritoriu preferat al mizelor politice,pia]a cu pricina a ajuns s` suporte într-un perimetru restrâns, într-ototal` ignorare a oric`rei concep]ii de ansamblu indispensabil` pentruorice spa]iu urban, dar cu atât mai mult pentru nucleul tare al capitalei, ocacofonie de statui [i însemne comemorative. Degeaba admirabila efigiea lui Iuliu Maniu ca martir [i erou al anticomunismului, conceput` deMircea Sp`taru, impune o concep]ie modern` a monumentului, dac`,mergând numai câ]iva pa[i mai încolo, dai peste ]eapa lui Ghildu[, colajstângaci [i de prost gust de elemente formale al c`ror sens obscur a fostnevoie s` fie decriptat pentru trec`tori pe o t`bli]` al`turat`. Spa]iul derezonan]` al primei statui a fost anulat prin instalarea celei de a doua, celedou` statui se calc` pur [i simplu pe picioare. Vizavi de Iuliu Maniu,având în stânga ei biserica Cre]ulescu se înal]`, e drept la dimensiuni mairezonabile, portretul cruciform al lui Corneliu Coposu de Mihai Buculei.Asocierea cu biserica [i înscrierea figurii în forma unei cruci trimite tot la

222VIA¥A ROMÂNEASCåideea de martiraj. Pu]in în spatele lui Coposu se afl` o sculptur` a lui IonNicodim, prima în ordine cronologic` ridicat` în ambian]a bisericiiCre]ulescu, pe care înaintea celor de azi, sculptorul Gheorghe Anghel ovedea nu doar ca fundal ci ca element constitutiv al ansamblului în carestatuia sa Mihai Eminescu urma s` fie instalat`. Sacralizarea marilor figuriale culturii române[ti pe care deliberat o urm`rea Anghel avea nevoie despa]iul intens spiritualizat al bisericii. Voin]a lui nu a fost îns` respectat`,Eminescu aflându-se azi în fa]a Ateneului, concurat mai nou de osculptur` din plante [i tufi[uri, ini]iativ` bizar` a cine mai [tie cui, careflateaz` un gust dubios de tipul celui pentru sculptura în ghia]`. Noroc c`statuile de ghia]` se topesc repede, în timp ce pianistul de frunze din fa]aAteneului se va ve[teji abia la toamn`!Inutil s` spun c` cele dou` sculpturi, a lui Buculei [i Nicodim, cumeritele lor incontestabile, nu fuzioneaz` cu spa]iul în care se afl`, ci sejuxtapun f`r` nici o noim`.S-a vehiculat cu un an [i ceva în urm` refacerea ecvestrei lui Mestrovic,întrucât macheta exist` înc` în posesia urma[ilor artistului. Negocierileduse de Ministerul culturii în acest sens nu au ajuns la un rezultat pozitiv,proiectul, discutabil în sine, dar oricum întrucâtva legitim, trebuind s` fieabandonat.Pentru pietonul din proximitatea statuii de butaforie, aflat` acum în fa]aBibliotecii Universitare, amplasat`, la ini]iativa prim`riei capitalei, cuinten]ia lùdabil` în sine, de a consulta opinia public` în privin]aoportunit`]ii [i calit`]ilor ei artistice, sunt mai vizibile detaliile anatomieicabaline [i coada înfoiat` în acolad` a patrupedului decât seme]iamonarhului. Se va spune c` oarecum asem`n`tor era [i originalul, dar dece s` refacem un monument cu erorile lui cu tot?Florin Codre a debutat ca un sculptor de talent în anii 70. S-a distins lavremea aceea printr-o sculptur` de tip minimalist în descenden]`brâncu[ian` practicat` de altfel de toat` genera]ia sa, dar a câ[tigat [iconcursul pentru statuia ecvestr` a lui Avram Iancu, ridicat` apoi la Târgu-Mure[ în fa]a catedralei ortodoxe. În anii 80 se stabile[te în Italia, în anii90 revine în ]ar`, dar practic nu mai este prezent ca artist. Nu se poatespune c` Florin Codre nu [tie s` fac` un cal [i un c`l`re], (din câte am auzitse ocup` chiar cu cre[terea cailor), dar pentru a-l omagia cum se cuvine peCarol I e prea pu]in. Un monument al regalit`]ii în România ar trebuiconceput de un artist [i nu de un cunosc`tor în materie de cai. Un concurspentru un astfel de monument ar fi binevenit. Men]ionez în treac`t cine seafla în comisia care a avizat machetele lui Mestrovic pentru monumentelelui Carol I [i Ferdinand: Jalea, Medrea, Frederic Storck, Mili]a Petra[cu,Eugen Cr`ciun, Virgil Cioflec, Zambaccian, Steriadi, G.Oprescu, Pallady,

CRONICA PLASTICå 223Petra[cu, Ressu, Petre Antonescu, iar din partea Ministerului cultelor [iartelor, Minulescu, Ion Marin Sadoveanu, Grigore Ionescu. (1 Ast`zicomisiile nu sunt consultate sau deciziile lor sunt ignorate.Tot un rezultat nefericit al voin]ei de restaura]ie gre[it în]elese este [iansamblul sculptural de cariatide din parcul Her`strù conceput deBaraschi pe vremea lui Carol II, plat [i conve]ional din punct de vedereartistic [i lipsit de orice semnifica]ie în contextul actual. Efortul financiardesf`[urat pentru instalarea acestei construc]ii neinspirate [i perfect inutileera demn de o cauz` mai bun`. Statuia lui Charles de Gaule care premergeangajarea pe aleea str`juit` de cariatidele lui Baraschi, cu toate calit`]ileei, pe care un mare sculptor ca Mircea Sp`taru nu poate s` nu le imprimeoric`reia din lucr`rile lui, formeaz` împreun` cu un ansamblul dinproximitatea ei o ambian]` spa]ial` aberant`. Dac` din perspectiva eiprivim spre centrul pie]ii, unde se afl` înc` de la începutul anilor 90 subtilaevocare a evenimentelor din 89, sculptura intitulat` Crucea secolului dePaul Neagu, nu putem decât s` constat`m înc` o dat` absen]a uneiconcep]ii integratoare a edililor no[tri, o total` opacitate fa]` de mesajelevizuale [i ignorare a faptului c` ]esutul urban transmite celor ce-l locuiescun conglomerat de semnifica]ii.Polemica în jurul simulacrului de statuie al lui Carol I e un semnal dealarm`, înc` unul, de care ar trebui ]inut seam`.Note1. Vezi Ioan Opri[, Sur les oeuvres d’Ivan Mestrović en Roumanie, înTransylvanian Review, Vol.VII, no.3, Autumn, 1998, p.159-180

cronica de filmCåLIN STåNCIULESCUPREMII, FESTIVALURI, RECOMPENSE…Începutul de an fuse cât se poate de fast pentru tinerii cinea[ti dinRomânia. Dup` Ursul de Aur cucerit la Berlin, regizorul MarianCri[an dobânde[te cu Megatron al patrulea Palme d’Or la Cannes.Ceea ce este absolut remarcabil în aceast` performan]` este rapiditatea cucare atât regizorul, cât [i produc`torul sù, nimeni altcineva decât AncaPuiu, so]ia cunoscutului autor al filmului Moartea domnului L`z`rescu, aumaterializat un proiect prezentat juriului Centrului Na]ional alCinematografiei în sesiunea decembrie 2007 – ianuarie 2008. Nici treiluni de zile a durat drumul de la idee la performan]`, lucru care spunemulte despre for]a de reac]ie a celor ce vin din urm` pentru a se afirma nunumai pe ecranele din ]ar`, dar [i la prestigioase competi]ii interna]ionale.O poveste simpl` – un pu[ti î[i petrece ziua de na[tere la un McDonald[i cu acest prilej încearc` s`-[i împace p`rin]ii –, i-a adus lui MarianCri[an succesul într-o competi]ie puternic` [i prestigioas`.La începutul lunii mai a avut loc la Bucure[ti [i în alte mari ora[e din]ar` Festivalul Filmului European, organizat de Institutul Cultural Român,Uniunea Cinea[tilor [i Muzeul Satului. Pe lâng` multe filme europene devaloare am v`zut un excep]ional film documentar semnat de ThomasCiulei, Podul de flori, alte filme de fic]iune, de cinea[ti români, nefiindselectate la aceast` manifestare.Filmul lui Thomas Ciulei a ob]inut pân` în momentul premierei de laStudio dou` importante premii la Paris [i la Wiesbaden. De trei ani,Costic` Arhir din satul Arcui î[i cre[te singur cei trei copii, so]ia fiindplecat` la munc` în Italia pentru a câ[tiga sprijinul economic necesarsupravie]uirii familiei. Timp de patru luni Thomas Ciulei filmeaz` via]aacestei microcomunit`]i [i rezultatele ating grani]ele capodoperei.Cineastul nu urm`re[te pitorescul din realitate, nici nu exploateaz`patetismul situa]iilor, efluviile de umanitate surprinse subîn]elegând firesccredin]a, dragostea, munca, speran]a [i împlinirea. Peisajul basarabean,locurile unde vie]uiesc eroii filmului lui Thomas Ciulei sunt înregistratecu toat` for]a lor pictural`, ce subliniaz` o dat` mai mult determinarea

CRONICA DE FILM 225luptei pentru existen]`, pentru demnitate în condi]ii economice precare,privite nu de pu]ine ori chiar cu umor de c`tre protagoni[ti.Thomas Ciulei reflect` cu intui]ie [i inteligen]` artistic` contrastelevie]uirii în ruralitatea basarabean`, unde calculatorul coexist` în chipfiresc cu ticurile gâ[telor din ograd` sau cu pu]in fiorosul p`zitor alanimalelor, pre numele sù Tarzan….Percep]ia realit`]ilor cotidiene evit` detaliile sordide, alegând dinfluxul existen]ial întâmpl`ri [i evenimente relevante cu o inspira]ie defactur` poetic`, acest fapt neexcluzând medita]ia profund` asuprarela]iilor umane, precum [i a valorilor perene ce-i anim` pe membriiclanului Arhir.Filmându-i pe cei care au r`mas cineastul vorbe[te cu o deosebit` for]`de convingere despre cei care au plecat [i despre motiva]iile lor. ßi, dac`în Republica Moldova sistemul comunist supravie]uitor a determinat capeste 50 la sut` din for]a de munc` s` emigreze, acest lucru trebuie s` deade gândit, [i asta nu numai guvernan]ilor…Regizorul Thomas Ciulei face parte dintre pu]inii cinea[ti caremediteaz` cu sinceritate la consecin]ele nefaste ale zilelor noastre. Deaceea Podul de flori este un film care nu trebuie deloc ocolit.Tradi]ionalul Festival al filmului Transilvania ajuns la cea de-a [apteaedi]ie a avut câteva spoturi extrem de spirituale legate de cifra [apte, recteJames Bond…., dar printre evenimentele festivalului s-au num`ratpremierea actri]elor Catherine Deneuve [i Tamara Buciuceanu, precum [ia maestrului Radu Beligan pentru întreaga sa carier`. Tot aici a fostprezentat [i cel mai recent Palme d’Or cucerit de cinematografiaromâneasc`.O ini]iativ` meritorie a Ministerului Culturii a fost tot în luna maiacordarea Premiilor Na]ionale, bine sus]inute financiar, [i care reiau otradi]ie interbelic`, eveniment unde la categoria film [i televiziune a fostpremiat regizorul Cristian Mungiu pentru al sù de acum celebru film4,3,2.Din p`cate, nominalizarea regizorului a fost unic`, a[a c` situa]ia a fostcam adamic`. Dac` televiziunile, cele particulare [i cea de stat, nu se potlùda decât cu difuzarea masiv`, la propor]ii de acum industriale aprostului gust [i a maltrat`rii limbii române, acest lucru trebuie deja s` i[teo contrareac]ie, pe care din nefericire nu o prea v`d materializat`. Unexcelent profesor al multor promo]ii de filologi români, profesori, ziari[ti,oameni chiar de televiziune, ne povestea la o nostalgic` reîntâlnire cumembrii promo]iei ‘68, c` la unele institute de înv`]`mânt superior seface Ecologie lingvistic`. Se pare îns` c` mai-marii televiziunilor cuacoperire pe toat` ]ara nu prea au auzit despre acest lucru, la urma urmeifiresc, normal, [i care ar trebui s` dea mai mult de gândit celor ce

226VIA¥A ROMÂNEASCåpromoveaz` incultura într-un ritm aproape stahanovist. Dar asta poate fi [io bun` plecare pentru o scurt` comedie. Doar ne-am specializat pescurtmetraje de marc`.Tot în luna mai un apreciat prozator român [i-a serbat [aptezeci de anide existen]` f`r` ca aceast` modest` aniversare s` fac` vâlv`. M` gândescla Horia P`tra[cu, autorul nu atât al binecunoscutei Reconstituiri, dar [i laautorul altor proze cu mare înc`rc`tur` ideatic`, pline de subtile tâlcurimoralizatoare, care mai fiecare pot na[te capodopere cinematografice,dac` s-ar g`si [i regizorii ap]i s` în]eleag` sensurile din spatele cuvintelorautorului. Cortul [i Tancul au fost ni[te experimente nereu[ite pe o proz`str`lucit` [i toate aceste lucruri s-au întâmplat din marea generozitate aautorului care a oferit un credit f`r` grani]e unor cinea[ti afla]i la primulfilm. Produc]iile slabe care au rezultat din scriitura de cristal a autoruluiReconstituirii r`mân artefacte de conjunctur`, care i-au adus prea pu]inesatisfac]ii lui Horia P`tra[cu. Dar la cele [apte decenii pe care le-aaniversat recent – oare de ce TIFF nu s-a gândit [i la acest num`r, sòmagieze pe cinea[tii afla]i la cifra [apte, ca „prefix”? – Horia P`tra[cur`mâne acela[i scriitor exemplar, pu]in retras, cu un sim] al umorului rarîntâlnit pe meridianele noastre [i care a înnobilat arta cinematografic` din]ara noastr` cu atribute rar de g`sit în toate genera]iile – altruism, ironieautoindus`, generozitate, hâtro[enie, [i o rectitudine de invidiat [i pentruviitori campioni ai gimnasticilor politice de pe plaiurile române[ti.Un excelent documentarist [i-a serbat cei optzeci de ani de via]`proiectând la Arhiva Na]ional` de Filme un portret dedicat lui DumitruGusti. Mircea Popescu este autor a peste 100 de filme documentare, iarrememorarea vie]ii [i operei celui ce a înfiin]at Muzeul Satului a stimulat[i nostalgia dup` alte opere de recuperare. Regizorul David Reu a scris oemo]ionant` carte de amintiri ale regizorului amintit, dar [i a aleoperatorului care a filmat atât ultimele zile ale lui Dej, cât [i cele multe alelui Ceau[escu:Pantelie Tu]uleasa. Experimentul este instructiv, opera unui om dedicatculturii r`mâne, iar cea a unui om dedicat conjuncturii se perimeaz`,indiferent cât de mare a fost criminalul servit.

spectatorNICOLAE PRELIPCEANUSIBIUL, O CAPITALå A TEATRULUIFestivalul Interna]ional de Teatru de la Sibiu e o întreprindere vast` [iuneori eclectic`, în interiorul c`reia încap [i spectacole a[a zicând clasice,de scen` italian`, dar [i spectacole produse de spirite libere de orice frânestilistice [i chiar lingvistice. Nu vei putea fi sigur niciodat` c` ai optatpentru cele mai bune spectacole, acelea pe care ai fi dorit s` le vezi, cândla aceea[i or` choix-ul e vast, de o suprafa]` interna]ional` impresionant`.Nu vei gre[i dac` vei alege, de pild`, dac` ai fi ales vreau s` spun, anulacesta, Godot-ul lui Silviu Purc`rete, în reluare la un an de la moartea luiVirgil Flonda, acel actor atât de uman [i de cald, care f`cea din rolul sùo adev`rata bijuterie dramatic`. Constantin Chiriac este în aceea[i verv`de alt`dat`, al`turi de un Marian Râlea, înlocuitor al lui Virgil Flonda, nudeparte de linia pe care o trasase acesta rolului sù, poate [i iluminat,acela, de umbrele mor]ii apropiate. Nu cred c` Silviu Purc`rete l-a for]atpe acest mare artist care este Marian Râlea s` urmeze linia Flonda, cipoate c` acela g`sise chiar cale spre sufletul personajului, pe care i l-atransmis intact urma[ului sù (nu „V`c`resc...”). Trebuia v`zut, desigur, [ispectacolul cel`lalt care f`cuse vâlv` de curând, cu Lulu de Wedekind, înviziunea lui Silviu Purc`rete. Aici, regizorul s-a oprit, a m`rturisit-o elînsu[i la o conferin]` de pres` ]inut` à contre coeur, la mijlocul drumului.Regizorul Andri Zholdak, comentând conferin]a, excep]ional` în putereaei de sintez` [i totu[i plastic` a lui George Banu despre „Nudul în teatru”,i-a repro[at lui Silviu Purc`rete c` la el, în Lulu, nudul ar fi fost mai multilustrativ decât, s` zicem ca-n politic`, participativ. A g`sit un nudfrumu[el, cel al actri]ei Ofelia Popii [i l-a ar`tat, f`r` a se desprinde despiritul cam îmbâcsit al textului, o îndr`zneal` inimaginabil` la începutulsecolului dou`zeci, un multi-cli[eu pentru cei de azi. Oricum, spectacolulmerit` v`zut pentru c` este o realizare tehnic` [i actoriceasc` demn` descena acestui teatru, pe care Constantin Chiriac l-a f`cut celebru în ultimiiani.

228VIA¥A ROMÂNEASCåRoman]a lui Magno Rubio, în schimb, o poveste siropoas` desprezilierii filipinezi din Statele Unite ale Americii, de[i jucat` cu multènergie, d`ruire, suflet, se men]ine în limitele unui teatru tezist, menit sàline suferin]ele unor oameni s`raci [i neferici]i. Numai c` nu e delocsigur c` publicul-]int` [tie c` ar trebui s` se duc` la teatru ca s`-[i vad`suferin]ele, a[a cum nici un public nu [tie de fapt dinainte de ce trebuie s`se duc` la cutare spectacol, astfel încât deseori spectacolul î[i rateaz`]intele mi[c`toare [i le v`d numai aceia obi[nui]i s` vad` teatru pur [isimplu, f`r` scop [i tez`. Am întrez`rit, îns`, [i aici, în spectacolulgrupului americano-asiatic, mi[c`ri rituale, care fac mare vog` la un altgrup, mult mai bine construit [i mai motivat, fie [i numai prin celebritate,cel al teatrului Kabuki, prezent mai multe seri pe o scen` construit` într-oalt` hal` industrial` dezafectat` decât Simerom, unde se juca, în acela[itimp, din nou [i din nou, Faust. Totul în teatrul Kabuki mi-a amintit, prinreduc]ie fire[te, de teatrul pe butoaie, de teatrul medieval european,pove[tile au ceva comun, izbitor a[ zice, cu cele din Decameronul sau dinCanterbury. Numai c` teatrul japonez [i-a creat un cod specific, la care îlreduc mai to]i comentatorii europeni, atunci când ofteaz` [i exclam` cuochii-n sus, vorbind despre acest teatru. ßi asta pentru c` pu]ini oamenidin lumea artistic` risc` s` duc` exegeza pân` la originea ei, la problemauman`, la povestea uman` [i la rolul ei artistic, cu sau f`r` un anume cod,cu un altul sau f`r` el. Fire[te, caracterul mai exact al japonezului a creatacest cod foarte exact, ceea ce-i fascineaz` pe europeni. Toat` lumea de laSibiu se întreba „ai v`zut kabuki”, cu atât mai mult cu cât actorulprincipal, dac` putem spune asta despre vreun rol din acest tip de teatru,este al nu [tiu câtelea dintr-o lung` dinastie, început` prin secolul al XVIleasau al XVII-lea. M`rturisesc aici: [i eu am v`zut kabuki, dar m-am dusla pomul lùdat cu sacul (cam) prea mare.O, dar spectacolele au roit la Sibiu, în prima parte a lui iunie, când sedesf`[oar`, în mod tradi]ional, Festivalul Interna]ional de Teatru. Au roit[i strìnii, ora[ul fiind împânzit de o re]ea de nem]i, englezi sau anglofoni,ru[i, francezi, japonezi fire[te etc. etc. A fost chiar [i pre[edinteleFestivalului de la Edinburgh, dup` care pretinde acesta de aici, de la Sibiu,c` s-ar situa, deci pe locul trei în Europa, primul fiind Avignon-ul. Nu [tiudac` aceste clasamente mai figureaz` [i în mintea altcuiva decât aromânilor, dar ce e sigur e c` festivalul de la Sibiu este unul important. Aufost [i spectacole-lectur` din piese ale unor autori români sau strìni. Euam prins unul cu o pies` a unui autor belgian vestit, zice-se, Paul Emond(mi-e greu s` accept, cel pu]in la pronun]are, lipsa unui D), a c`reitraducere, se pare, era cu totul nefericit`, astfel încât la discu]ii autorulvorbea de una [i noi, ceilal]i, de alt` pies`. Festivalul e astfel conceputîncât s` nu te lase s` te dezmetice[ti: de pe la zece diminea]a încep

SPECTATOR 229conferin]ele de pres`, apoi urmeaz` lans`ri de c`r]i, apoi lecturi, astea lanoua bibliotec` Astra, iar dup` masa, noul „tramvai numit Popescu”, cuactorii de la Sibiu, dar tot cu poemele lui Cristian Popescu. Numai c`tramvaiul merge de la cimitir la R`[inari [i retur, actorii joac` scurt timp,jos, în sta]ia terminus din satul lui Cioran, spre distrac]ia s`tenilor camor`[eniza]i, apoi se întoarce, pentru a termina „nunta” lui Popescu, a[acum [i trebuie, conform tragicului text, caragialian în esen]a sapopescian`, în poarta cimitirului. Mirese [i miri în alb [i negru sefotografiaz` în poarta cimitirului, într-un final impresionant, chiar dac`tramvaiul nu mai e 26 [i nu mai trece chiar prin cartierul unde a copil`rit[i visat poetul. Tot Gavril Pinte, specializat parc` în spectacole cu poeme,a mai pus în scen`, de fapt în scene, c`ci spectatorul e plimbat de la unala alta, unul, de data asta cu poeme de un alt poet mort de tân`r, IustinPan]a, cu un mic insert, destul de insesizabil, din Mircea Iv`nescu. Daracesta e destul de (prea) lung [i, mai ales, static. Poate c` nici poemele luiIustin Pan]a nu se potriveau, precum cele ale lui Cristian Popescu, atât decolocviale, bucure[tene pân`-n m`duva sunetelor lor, cu o rostire pescene, fie ele [i unele improvizate, iar`[i într-o hal` industrial`dezafectat`. Se pare c` Sibiul s-a specializat în folosirea acestor vestigiiale industriei socialiste, ceea ce-l conecteaz` la ritmul occidentului, undeasemenea spa]ii sunt folosite demult.Dar nu e numai asta, am v`zut [i un mic spectacol, un monolog în fond,cu o prezen]` mut`, dar instrumental`, a înc` unui personaj, care cânt` lainstrumente existente [i improvizate, de pild`, dintr-o narghilea, cu oactri]` de mare for]`, Salt (Sare) de Eugenio Barba, un celebru regizoreuropean, un clasic al acestei arte, cam ca Peter Brook. Aici mult` sare acurs pe scen`, dar nu în zadar. De[i adus din Danemarca, spectacolul eraîn italian`, limba regizorului. Deranjat de un telefon mobil care suna preainsistent, actorul interpret de muzic` a fost silit s` intervin` vehement,ceea ce a schimbat o clip` cursul spectacolului, dar ne-am revenit repede.Una peste alta, c`ci festivalul are obiceiul s` continue [i dup` ce pleac`cei gr`bi]i, el constituie o bucurie a spiritului care iube[te teatrul, dar [iideile, c`ci nu e de colea s` ascul]i conferen]iind oameni ca George Banu,a c`rui gândire clar` [i fundamentat` la fiecare propozi]ie se deseneaz`parc` în fa]a ochilor ascult`torului. ßi apoi, toat` aceast` trecere în revistà teatrului lumii nu e la îndemâna oricui, tot acest aparat tehnicfunc]ionând aproape ca un mecanism nem]esc, cu micile sc`p`ri despecific na]ional totu[i, constituie el însu[i un spectacol pentru cel dispuss` vad` [i dincolo [i dincoace de scen`.

meridianADRIAN SÂNGEORZANINDIAÎn India totul pare început foarte de demult [i l`sat neterminat, ca unmit care-a uitat ce-a vrut s` spun`. Mark Twain zicea despre Indiac` o b`nuia la fel de veche ca istoria sau ca timpul, dar c` nu sea[teptase s-o g`seasc` mai veche decât amândou` puse la un loc. Am cititc`r]i despre ea, am v`zut filme, am lucrat în New York cu mul]i indieni,emigran]i ca [i mine, îns` India, v`zut` la fa]a locului, m-a luat cu totulprin surprindere. E o lume care st` ascuns` în detalii pe care le vezi doarcând te apropii cu adev`rat de ele [i care-]i invadeaz` toate sim]urile decum ie[i din aeroport. Nimic nu te va preg`ti îndeajuns pentru contactuldirect, adev`rat, fizic, cu aceast` lume care nici nu merge nici nu st`, nuplute[te, nu zboar`, dar nici nu se scufund` de mii de ani. Mai mult dejum`tate din India se na[te, trìe[te, moare [i e incinerat` afar`, în strad`,pe câmp, un continent mic cu mult peste un miliard de oameni c`ruia zeiiau uitat s`-i ridice acoperi[ul pân` la cap`t.Prima zi în New Delhi a fost un [oc. N-am în]eles mare lucru din ora[ulcel mai cosmopolit al Indiei, unde am umblat dintr-un templu grandios înaltul, [i între care s`r`cia, vacile, câinii, dar mai ales oamenii, î[i exerseaz`supravie]uirea cotidian` ca pe un balet straniu [i incredibil. Pentru noi,poate grotesc, dar natural [i firesc, ca via]a [i ca moartea. Am stat o or`înùntrul unui superb palat musulman de unde am privit c`zut în prostra]ie,nu minareturile, domurile sau detaliile lui, ci spectacolul str`zilor care-lînconjurau. Dac` n-ar fi trecut zeci de mii de motorete, ma[ini, ric[e,biciclete, toate în diferite faze de dezintegrare, a[ fi fost sigur c` întorcereaîn timp e posibil`. Mare lucru nu-mi aduc aminte din acel palat, dar e greus` uit sutele de tarabe din jur. Cea în care trei copii treceau din mân` înmân` sute de gìni albe c`rora tat`l le tìa capetele cu o vitez` ame]itoarearuncându-le undeva în spatele acelui abator improvizat. Lâng` el, um`r la

MERIDIAN 231um`r, altul cur`]a pe[ti, la un metru o tarab` cu antichit`]i cu idoli hindumutila]i, smul[i cine [tie de unde, un cazan imens sub un foc f`cut dinbaleg` uscat` în care d`dea în clocot mâncarea multor familii, ni[te cu[timici din lemn pe ro]i în care stau ni[te jum`t`]i de b`rba]i ce par amputa]ide la brâu în jos, pentru c` stau în pozi]ii perfecte de lotus. Fiecare vinde,face ceva, sau pur [i simplu asist` la spectacolul lumii. Un zid lung de careatârn` cele mai nea[teptate lucruri, lâng` care e mult` via]`, mi[un` copii,animale, mai ales b`rba]ii, care cu fa]a la perete se b`rbieresc între ei, setund în fa]a unor oglinzi ciobite [i urineaz` nestingheri]i. Un fel de zidimens, de-a lungul întregii Indii, un zid mai lung [i mai vechi decât zidulchinezesc care nu va fi trecut pe nici o hart`.Ghidul, un indian foarte educat [i amabil, un tân`r dintr-o cast`superioar`, ne-a sf`tuit s` evit`m strada [i contactul direct cu oamenii. S`nu facem nici un „eye contact” cu cei care cu siguran]` ne vor înconjuraconstant între autobuz [i temple, încercând s` ne vând` ceva, s` cer[easc`,s` ne spun` o poveste, sau pur [i simplu s` ne arate c` oamenii î[i pot p`straîn privire, în acela[i timp, zâmbetul, disperarea [i resemnarea. S` nu-iprivim [i s` nu le vorbim, ca [i cum ar fi ni[te stafii inexistente. E greu s`nu te ui]i la oameni în India, e greu s` nu le vorbe[ti, de[i majoritatea nuvorbesc engleza. Înc`lcând regula m-am ales pân` la urm` cu zeci deelefan]i, femei cu patru sau [ase picioare, c`r]i cu Kamasutra, mul]i Budamici [i gra[i, fluiere, clopote, m`[ti, pe care n-am s` [tiu niciodat` unde s`le atârn.În prima sear`, un prieten jurnalist francez care trìe[te în Delhi de doiani a organizat pentru noi pe terasa casei lui o petrecere, unde a adunat vreotreizeci de invita]i. O amestec`tur` din toat` lumea care ne face s` nesim]im ca acas` la New York. Cei patru români pe care-i g`sim peacoperi[ul acelei case par adapta]i, transforma]i [i mai ales atin[i într-unmod nobil [i în]elept de lumea în care trìesc temporar, ceea ce m` face s`cred c` suntem totu[i o na]ie adaptabil` [i în]eleg`toare, de[i n-am avutniciodat` colonii [i contacte cu lumi îndep`rtate. Ne-au asigurat cu to]ii cùn european poate trì doar în acel ora[ [i c` adev`rata Indie începe abiadincolo de New Delhi, ceea ce ne-a speriat pu]in.Ie[irea din New Delhi cu autobuzul, ie[ire care a durat peste trei ore, mis-a p`rut a fi parte dintr-un fel de exod disperat [i zilnic. Putea fi atât ie[ireacât [i intrarea într-un fel de purgatoriu pentru care nu eram preg`ti]i.Autostrada, care traverseaz` nord-sud tot continentul, trece prin mii de sate[i or`[ele care încep direct din mijlocul [oselei. Nu am v`zut niciunde[oferi ca în India. În fiecare sear` când ajungeam cu bine la hotel ne venea

232VIA¥A ROMÂNEASCås`-l lu`m pe [ofer în bra]e [i s`-i mul]umim c` suntem în via]` [i c` n-a ucispe nimeni. Autobuzul î[i face loc cu greu, evitând, totdeauna în ultimulmoment, oameni, femei cu copii în bra]e, ric[e, c`mile, vaci, câini, elefan]i.Era o permanent` minune c` în urma noastr` nu r`mânea nimeni strivit,schilodit, sau m`car furios. Mi-am amintit f`r` s` vreau de Bucure[ti [i deagita]ia oamenilor de-acolo. çn India n-am auzit oameni certându-se, n-amv`zut fe]e încruntate f`r` rost [i nici m`car un singur accident, de[icircula]ia n-o supravegheaz` nimeni. Am v`zut o singur` dat` o scen` vag`de furie. În drum spre Jaipur, dup` ce am dep`[it o turm` de oi cu p`stori[i p`stori]e, care p`rea coborât` din timp, sau direct din cer, ghidul a deciss` opreasc` ma[ina pentru a putea fi fotografia]i. Erau câteva sute de oiproasp`t tunse mânate de ciobani descul]i cu turbane ro[ii pe cap, urma]ide femei colorat îmbr`cate [i de m`gari care c`rau pe ei tot ce poseda aceltrib de nomazi apar]inând unei caste de jos. Copiii dormeau b`l`g`nindu-sepe mici platforme de bambus amesteca]i cu mieii noi n`scu]i, cu bidoanelede lapte [i vreascuri. Au trecut cu to]ii în t`cere, stânjeni]i c` sunt folosi]ica spectacol. Procesiunea s-a încheiat cu femeile mai în vârst` iar ultimas-a oprit în fa]a ghidului [i i-a spus printre din]i câteva cuvinte. Fe]e ca a eiam v`zut [i-n România cu [atrele de ]igani nomazi care colindau pevremuri [i am fost sigur c` l-a blestemat. A doua zi trei din grup s-auînboln`vit [i au r`mas la hotel. Eram aproape cu to]ii vaccina]i, spreia]iîmpotriva ]ân]arilor purt`tori de malarie [i [tiam c` nu trebuie s` neatingem de ap` nici atunci când ne sp`l`m pe din]i, dar bacteriile la careindienii sunt imuni au g`sit cas` la vizitatori.La Jaipur ne-am plimbat cu elefan]ii, mai sfin]i ca vacile, [i care sunt,cred, singurele fiin]e care ur`sc în India turi[tii, pentru c` ne împro[caudezgusta]i cu trompele. Ganesh, zeul cu trup de elefant e printre primii zeceidoli la hindu[i. Am fost [i la un festival al elefan]ilor, ]inut pe un stadion,în care turi[tilor li se permitea orice, ca unei caste r`sf`]ate, pentru c` amrealizat c` în India a ap`rut cu adev`rat o nou` cast`. Cea a turi[tilor. Le epermis aproape totul [i sunt r`sf`]a]i ca niciunde. Un singur lucru e apropeimposibil s`-l faci [i anume s` mergi normal pe strad`. Am prins acoloHoli, s`rb`toarea culorilor [i a focului [i am fost sf`tui]i s` r`mânem lahotel sau s` ie[im cu haine de care nu ne pas`. Seara au aprins focuri pestetot, au s`rit prin el pentru c` focul purific`, iar diminea]a sute de mii auinvadat pie]ele vopsi]i strident din cap pân`-n picioare, aruncând culori uniiîn al]ii. Am ie[it [i noi în strad` dar n-am ajuns prea departe. Am fost rapidînconjura]i de tineri zgomoto[i care ne-au întrebat politicos dac` vrem s`fim vopsi]i [i abia atunci au pus pe noi prafuri strident colorate încercând

MERIDIAN 233s` ne fac` parte din bucuria lor. Nimic agresiv, ceva care sem`na cuHaloween-ul din America. Am plecat din Jaipur dup`-amiaza târziu dup`ce s-a potolit toat` nebunia [i spre sear` am ajuns în Ora[ul P`r`sit, un locundeva în statul Ragihstan, un ora[ cetate r`mas intact, abandonat în urm`cu peste 400 de ani [i-n care câ]iva s-au pierdut neb`nuindu-i m`rimea. Amie[it de acolo cu greu, noaptea târziu, îngr`m`di]i în ni[te ric[e motorizate.De fapt nu ne-am sim]it aproape niciodat` în pericol în India. O ]ar` încare nu vezi nici un semn al autorit`]ii. Nici m`car în New Delhi n-amv`zut poli]i[ti, pompieri sau ma[ini cu sirene, ceva care s`-mi continue înminte imaginea comun` a str`zii din New York, unde oricând, oriunde.po]i s` vezi poli]i[ti cu pistolul la brâu [i ma[ini gata de ac]iune. Simbolulautorit`]ii în India e bastonul de bambus pe care-l vezi în foarte multemâini. Se nume[te lathi. La Agra, lâng` Taj Mahal, doi poli]i[ti patrulau pestrad` ]inându-se de mân`. Erau înarma]i cu bastoane de bambus. Ei mi-auexplicat c` pu[tii se ap`r` cu ele de câini, adul]ii de copii, iar poli]i[tii lefolosesc împotriva tuturor, dac` e cazul. Plus c` se ]in de mân` nu pentruc` sunt gay sau pentru c` le e fric`, ci pentru c` sunt pur [i simplu buniprieteni. De altfel o imagine foarte comun` în toat` India. B`rba]i ]inândusecald de mân` sau urinând cu spatele la lume exact unde le vine. Altfel,India are un bogat arsenal nuclear [i o armat` activ` de vreo dou` milioanede solda]i. Ghidul ne-a spus c` rachetele lor nucleare, cu raz` medie deac]iune, se numesc Agni, dup` zeul focului, cel care purific` totul,informa]ii aproape suprareale, care nu se potriveau de loc cu bulanele debambus [i cu tot ce vedeam în jurul nostru.De la Jaipur cu autobuzul spre Agra trecem prin acela[i peisaj. Totulpare vechi [i nemi[cat de când lumea. Din loc în loc, lâng` râuri, ni[tefurnale ciudate din care iese fum. Se ard c`r`mizi, semn c` ceva se vaîntâmpla pe-acolo, nu se [tie când. Natura e uscat` ca iasca, pr`fuit` [i maiare mult de a[teptat pân` la urm`torul muson. Soarele torid e singurul lucrugarantat [i suntem abia în martie când sunt doar 35 grade C. În fiecare sate un pu] adânc cu ap` de la care [i înspre care se v`d [iruri de femei cuulcioare grele pe cap. Sunt patru ani de când plou` pu]in, orezul seîmpu]ineaz` [i ziarele de diminea]`, multe în englez`, raporteaz` zilnicnum`rul fermierilor care s-au sinucis neputându-[i pl`ti datoriile la stat saula b`nci. M` gândesc ce masacru devastator ar fi în America dac` cei ce daufaliment ar face la fel. Satele [i micile or`[ele sunt atât de dese încât întreele n-a mai r`mas mare lucru. Noua genera]ie de copii adun` de peste totb`legarul vacilor din care fac un fel de pl`cinte rotunde care sunt puse lauscat lâng` sau pe case [i care vor fi folosite drept combustibil la g`tit.

234VIA¥A ROMÂNEASCåPân` la urm` nimic nu se pierde în India. Totul se recicleaz` cumva. Ceamai important` îns` pare a fi aici reciclarea sufletelor. Ideea reîncarn`rii,baza hinduismului [i a budismului târziu, pare a fi osia de baz` a acesteiuria[e mori care continu` s` macine de peste 4000 de ani. Ce altceva i-ar]ine de la revolt` pe to]i ace[ti oameni desc`rna]i, istovi]i, fl`mânzi,cople[i]i de s`r`cie [i de lips` de speran]`? Sim]i cum plute[te în aer o mare[i cople[itoare resemnare. Ar mai fi poate sistemul înc` rigid al castelor [ialte nenum`rate motive care î]i scap`, pentru c` e ceva nev`zut, nepalpabil[i absolut de neîn]eles în India. Unii r`mân acolo perioade mai lungi(englezii au stat peste dou` sute de ani) încercând s` în]eleag`, dar nu credc` po]i afla nicicum dac` e[ti la marginea unei lumi care începe s` setrezeasc` sau în mijlocul unei tragedii f`r` sfâr[it.Ajungem în sfâr[it la Agra, unde [tim cu to]ii c` vom vedea Taj Mahalul,minune a lumii foarte popular` în America, datorit` cazinourilor cu acela[inume. Un american din grup spune c` Agra trebuie s` vin` de la agravation.Îmbulzeala, vânz`torii ambulan]i, animalele, cer[etorii te cople[esc, pân`treci de punctul de control care dintr-o dat` devine serios ca pe un aeroport.Poli]i[ti peste tot, arme automate, control corporal, o coad` interminabil`,din care se desprinde o fat` înalt`, frumoas` care, auzindu-ne vorbind, vinedirect la noi [i ne spune luminos c` [i ea e românc`. E ultimul palatmusulman pe care aveam s`-l vizit`m, e a culme a influen]ei islamice dinNordul Indiei. Dinastia Mogulilor, venit` din Mongolia, a avut aici unimperiu de câteva ori mai mare decât Europa [i care a durat peste 400 deani. Taj Mahalul n-a fost o dezam`gire, de[i pân` la urm` nu-i decât unmausoleu imens de marmor` alb`, frumos ornamentat, în care eînmormântat` o femeie care a murit la na[terea celui de-al 14-lea copil.Având în vedere c` sunt ginecolog, poate c-am v`zut totul tenden]ios, ca perezultatul unei tragedii obstetricale, care a dat peste cap timp de 15 ani via]aunui imens imperiu. Taj Mahal s-a întâmplat s` fie so]ia preferat` asultanului, aleasa inimii lui, din cele 5000 de so]ii, concubine [i sclave caremi[unau prin haremul lui de peste drum. Marele om a fost atât de tulburatde pierderea ei încât pentru doi ani a interzis orice tip de petrecere înimperiu, baterea tobelor, execu]iile cu elefan]i care-[i striveau victimele înpia]a public`, primirile de soli. Plus c` ridicarea unui asemenea colos astors visteria. Imediat dup` ce-a terminat Taj Mahalul sultanul le-a tìatmâinile arti[tilor care l-au gravat, pentru a fi sigur c` va r`mâne unic. Darbìatul cel mai mare, fiul lui Taj, l-a înl`turat de la domnie l`sându-[i tat`lîntr-un col] din Fortul Ro[u, unde a trìt în domiciliu for]at cu cele 300 deconcubine [i de unde privea trist prin ferestre mici Taj Mahalul, de la

MERIDIAN 235distan]`. A murit din cauza unei supradoze de afrodisiace. O adev`rat` [isupradimensionat` poveste de dragoste.La Kajuraho templele hindu descoperite în jungl` de c`tre englezi suntacoperite de scene erotice din Khamasutra, sculptate în piatr`. Peste drum,alte temple, jain, o sect` desprins` din hinduism, cu cei mai habotnicivegetarieni care n-au voie s` ucid` nici o form` de via]`. Nu m`nânc` decâtce cre[te deasupra p`mâtului. Cartofii, ceapa, morcovii sunt interzi[i pentruc` plantarea [i scoaterea lor ar putea omorî vreo furnic` sau ucide vreorâm`. Pe drum am trecut pe la palatele din Orcha, introduse recent încircuitul turistic, aflate departe de orice [i astfel am v`zut satele Indiei a[acum sunt ast`zi [i a[a cum cred c-au fost [i acum câteva sute de ani. LaVaranasi, ora[ ]inut [i el în afara traseelor turistice, India î[i atinge propriulapogeu. Dac` s-ar spune în India c` toate drumurile duc undeva, atunci elear duce la Varanasi, se pare cel mai vechi ora[ viu din istorie, mai vechidecât Roma, de care n-a auzit aici nimeni. Unul dintre prietenii care era cunoi [i care se apropiase mult de budism în ultimii ani a dat un pas înapoidup` vizitarea Stupei din Sarnath, locul unde s-a fondat budismul. În Indiaa intrat în contact direct, nu cu filozofia budist`, care îi era familiar`, ci cuinstitu]ia [i religia budist` create de oameni dup` bunul lor plac odat` cumoartea lui Budha. La Varanasi, cu cât te apropii de fluviul Gange, cu atâte[ti mai aproape de adev`r [i cu atât îl vei în]elege mai pu]in. Densitateacorpurilor umane cre[te incredibil [i orice tentativ` de-a le evita e inutil`.Când ajungi la treptele care coboar` în fluviu trebuie s` te la[i luat de val[i s` încetezi s` te mai miri de cele pe care le vezi. Cumva sim]i [i tu, strìnnorocos [i trec`tor, c` cenu[a înc` vie a fiin]ei tale s-ar putea amesteca câtde cât cu toat` cenu[a care s-a aruncat în Gange. Asta dac`-]i for]ezi pu]inaspiritualitate care ]i-a mai r`mas, dac` n-a fost deja sufocat` de toatedetaliile care nu pot s`-]i scape. Unii poart` ochelari fumurii sau m`[ti deprotec]ie pe fa]`, pentru c` aerul e foarte greu, miresmele cople[itoare,culorile tari. De fapt cred c` India e par]ial salvat` de culori, care plutescpeste tot în hainele oamenilor, vegeta]ie, albastrul cerului, ca un ecranprotector. Aici [i-ar dori s` moar` orice hindus adev`rat, ne spune ghidul [imul]i chiar vin aici spre sfâr[itul vie]ii, pe care îl a[teapt` resemna]i cât maiaproape de Gange. Zac peste tot. Ceremonia de sear` v`zut` de pe râu emisterioas`, plin` focuri, de zgomote de clopo]ei [i tobe. Diminea]a la ora5 malul Gangelui la Varanasi e cu totul alt loc. Po]i merge pe strad` [i po]irespira. Incredibil dar e pu]in` lini[te în sfâr[it. Preo]ii se închin` r`s`ritului

236VIA¥A ROMÂNEASCåde soare, oamenii, animalele [i sufletele proasp`t plecate intr` în apa sfânt`[i se îmbìaz` printre toate resturile lumii.Cei crema]i pe malul Gangelui se spune c` pleac` direct în rai evitândastfel reîncarn`ri inutile [i dureroase. Primele trupuri sunt deja pe gr`madade lemne care fumeg` înc` nehot`rât`. Trei metri cubi pentru un trupnormal. În trei-patru ore nu mai r`mâne absolut nimic. Îl întreb pe ghid ces-ar întâmpla dac` unul din turi[i ar muri pe acolo. çmi r`spunde simplu c`se întâmpl` destul de des [i c` de obicei sunt ar[i f`r` discriminare, a douazi, ca toat` lumea, doar c` nu în zona de cremare hindus`. Plus c` lor li sep`streaz` cenu[a. Poate c` trebuie patru-cinci metri cubi de lemne, dar maibine s` ]inem degetele încruci[ate, ne spune, expresie care în englez` eidentic` cu cea din român`. Dup` o or`, când fl`c`rile prind curaj, fumulse potole[te, iar dup` 2-3 ore prin jarul ro[u nu se mai v`d nici oasele.Cenu[a e m`turat` în fluviu [i altul vine la rând. În Nepal am putut asistala toat` ceremonia crem`rii de foarte aproape. Sus în mun]i, în zonatibetan`, unde lemnul e rar, corpurile sunt tìate în buc`]i care sunt apoiîmpr`[tiate pe stânci [i l`sate prad` animalelor, iar lâng` ocean suntaruncate în ap` legate de un bolovan. Se numesc înmormânt`ri aeriene sauacvatice. Nici cu sufletul în el corpului nu i se acord` mai mult` importan]`decât unui vehicol temporar, iar dup` plecarea sufletului, corpul nu maivaloreaz` nimic. De[i am fost proteja]i [i am v`zut totul cu ochii turistului,am sim]it c` Varanasi e locul în care fiin]a ta ar putea s` fie înghi]it`,absorbit` de mul]ime, o mul]ime altfel pa[nic` [i resemnat`. C` ai putea s`dispari pur [i simplu ca [i cum n-ai fi fost.De la Varanasi am zburat la Khatmandu în Nepal cu o senza]ie straniede p`rere de rù amestecat` cu u[urare. Nepalul [i Tibetul par o prelungirea Indiei care urc` gâfâind spre mun]i pân` întâlne[te z`pada ve[nic` dinHimalaia. Un teritoriu mic f`cut sendvici între India [i China. A[ fi vrut s`mai stau în India, o dorin]` aproape masochist`. Katmandu mi-a adusaminte la fel de straniu de ultima perioad` ceau[ist` din România. Amnimerit acolo într-o perioad` tulbure, din cauza mi[c`rilor din Tibet [i acomuni[tilor maoi[ti care voiau cu orice pre] s` câ[tige alegerile. Militari,poli]ie înarmat` pân`-n din]i, cuiburi de mitraliere ascunse în spatelesacilor de nisip, cozi imense la benzin`, palatul regal izolat [i pr`fuit,invadat seara de corbi care aproape rup crengile copacilor ca o prevestirerea. Vizavi sediul partidului comunist. O alt` s`r`cie decât cea din India. Os`r`cie lustruit`, o oarecare ordine [i disciplin` trist`, care-mi aminteau delumea de care fugisem în 1990. Am vizitat ora[e medievale incredibil defrumoase, temple magice hinduse [i budiste între care ap`reau când î]i era

MERIDIAN 237lumea mai drag`, ma[ini afi[ând mare secera [i ciocanul pe cunoscutulfundal ro[u, urlând lozinci în difuzoare, speriind maimu]ele, porumbeii [ituri[tii s`raci cu duhul. Ghidul ne-a asigurat c` zilele regelui sunt num`rate,c` demostra]iile de strad`, încìer`rile, bombele aruncate în moschei [itemple sunt absolut inofensive pentru turi[ti [i ne-a implorat s` r`spândimvestea frumuse]ii Nepalului [i s` mai trecem pe acolo. O ]ar` completdependent` de turism. Cineva din grup a spus c` în India [i Nepalcomunismul ar fi poate benefic, afirma]ie care mi-a dat fiori. China e la doipa[i, dincolo de Himalaia, cu for]a ei imens`, cu progresul ei f`r` margini,cu religiile [i vechea cultur` bine sufocate, cu flac`ra olimpic` care seplimb` acum mândr` de colo-colo [i care cu siguran]` c` nu e cauzafierbin]elii [i-a polu`rii din zon`.De când m-am intors din India m` simt bântuit de cele v`zute [i mai alesde cele pe care [tiu c` înc` nu le-am v`zut [i nu le-am în]eles. Sunt sigurc-am s` m` întorc acolo. Voiam neap`rat s` ajung în India înainte caaceasta s` sufere schimbarea impus` de globalizarea mondial`, pornit` sùniformizeze totul cu t`v`lugul ei civilizator. Acum m-am lini[tit. Suntconvins c` pentru înc` foarte mul]i ani India va r`mâne a[a cum e, cutemplele [i palatele ei, cu furnicarul ei uman înv`]at s` supravie]uiuasc`, cupraful [i cu vacile ei sfinte, ca un ic ciudat înfipt în coasta unei lumi sc`patede sub control.ADRIAN SÂNGEORZAN

poeme de OSIP MANDELßTAMîn traducerea [i prezentarea luiLEO BUTNARUOsip Mandel[tam (1891-1938), n`scut la Var[ovia, mort în GULAG, lâng`Vladivostok. Poet, prozator, traduc`tor, eseist. Cu intermiten]e, a audiat prelegeriuniversitare la Paris (1909–1910), Heidelberg (1911–1917), iar la universitateapetersburghez` frecventeaz` un curs de filologie roman`, f`r` îns` a-l duce la bun sfâr[it.Primele versuri le scrie în 1906, iar debutul sù în pres` dateaz` din 1910. Editeaz`volumele de versuri Piatra (1913), Tristia (1922), pe cel de memorii Vuietul timpului(1925). În 1930 scrie A patra proz`, necru]`toare critic` la adresa regimului bol[evic, iarîn 1933 – o invectiv` epigramatic` la adresa lui Stalin. Peste un an este arestat [i exilatîn Uralul de Nord, apoi la Voronej (pân` în 1937), unde scrie celebrele Caiete de laVoronej, ap`rute postum în 1966. În mai 1938 este arestat din nou, murind curând într-ostare de prostra]ie, asem`n`toare demen]ei. Traducerile propuse aici fac parte dintr-unvolum în preg`tire la Editura Humanitas. (L.B.)***1ßuvi]` de miere aurie pe sticl` se prelingeaAtât de indolent [i-ndelung, încât gazda reu[i s` spun`:– Aici, în trista Taurid`, unde destinul ne-a adus, ne adun`,Nu ne plictisim deloc, – [i pe urm` peste um`r privi undeva.2Pretutindeni slujbele lui Bachus, de parc` singuri pe p`mântSunt paznicul [i câinele, – mergi [i pe nimeni nu mai vezi.Ca butoaie grele, calm se cotilesc zi dup` zi, pe pante verzi.Departe-n coliba vocii – nu în]elegi, nu r`spunzi un cuvânt.3Dup` ce bùr`m ceaiul, ie[ir`m în marea gr`din` ruginie,Ca pleoapele pe ochi sunt l`sate-ntunecatele perdele.Pe lâng` albe colonade mersem s` vedem via, vi]ele-i grele,Unde cu aerian` sticl` e sc`ldat` a mun]ilor insomnie.

MERIDIAN 2394Eu am spus: via supravie]ui ca o veche b`t`lie,Unde c`l`re]i cre]o[i se-nfrunt`-n alinieri buclate;În pietroasa Taurid` [tiin]ele Eladei – toateÎn aceste rânduri nobile de vi]` ruginie.5Iar în odaia alb`, ca vârtelni]a, se aude lini[tea,Miroase-a o]et, vopsea, stropi de vin tân`r pe argiloase tor]i.Mai ]ii minte, în casele grecilor: so]ia iubit` de to]i, –Nu, nu Elena – o alta, – cât de mult tot ]esa, destr`ma?6Lâna de aur, unde ai fi? Lân` de aur, de aur ecua]ii...Cale îndelung` vuir` grele talazuri înspumate,ßi, p`r`sind corabie, vele trudite pe m`rile toate,Odiseu reveni în Ithaka plin de vremuri [i spa]ii.1917CONCERT LA GARåNu po]i respira, t`riile colcìe de viermi,ßi nici o stea nu vorbe[te din noaptea sferelor,Dar, vede Domnul, exist` muzic` în înalt,Tremur` gara de melodia Aonidelor.ßi de iznoav` cu [uier de trenuri sfâ[iatV`zduhul viorii se reîntrupeaz` în vremi.Parc enorm. A g`rii sfer` de sticl`.Lumea de metal din nou e vr`jit`.La sonorul osp`] din elizeul în pâcl`Solemn se îndreapt` vagonul închis.¥ip`t de pùn [i, în ropot caden]at, pianul.Am întârziat. Mi-e fric`. Nu-i decât vis.ßi intru în a g`rii p`dure de sticl` – ostatic,Partitur` de vioar` în lacrimi, fr`mânt în toate.Al corului nocturn preludiu s`lbaticßi miros de roze din sere cu putregìos p`mânt –Unde sub cer de sticl` a mas, a înnoptat

240VIA¥A ROMÂNEASCåUmbra mie scump`, prin gloatele nomade...ßi mi se pare: deplin` în muzic` [i cânt,Lumea de fier vibreaz` atât de s`r`c`cios.M` sprijin de pere]ii tinzii de sticl` opalin`.Aburi fierbin]i orbesc pupilele arcu[ului, m`rite.Unde te duci? La osp`]ul mortuar al umbrei iubitePentru ultima oar` muzica mai r`sun`!1921VEACVeacul meu, fiara mea, cine-ar puteaS` priveasc` în pupilele taleßi cu sângele tù a încleiaVertebrele a dou` veacuri fatale?Sânge-constructor iar n`boie[teCa din gâtlejul p`mântenelor lucruri,Trândavul doar se mai mo[monde[teLa pragul noilor zile în cruguri.F`ptur`, ce via]a cât o în[fac`,Trebuie s`-[i duc` vertebrala,ßi invizibil val infantil se joac`Chiar cu vertebra, sacramentala.Ca firavul zgârci, cartilaj de copilDe veac terestru-n pruncie –Pare jertfit precum miel fragilAl vie]ii cre[tet pe neagr` tipsie.Pentru-a salva din captivitateVeacul, [i alt` lume-a fonda,Noduro[i genunchi de zile uitateTrebuie c-un flaut sub]ire-a le lega.Acest veac n`tâng clatin` valulCu adânc` tâng` de om în p`catßi-n iarb` respir` un [arpe, pândarul,Cu a timpului m`sur` de aur furat.S-or mai desface mugurii pre-verii,Vor ]â[ni l`stari de verde buiac,

MERIDIAN 241Dar sf`râmat`-]i e [ira spin`rii,Minunatul, jalnicul meu veac s`rac!ßi c-un surâs, livid [i f`r` sens,Înd`r`t prive[ti, crud, dar cu puteri slabe,Ca o fiar`, cândva, ml`die la mers,Chiar pe urmele propriilor labe.Sângele-constructor iar n`boie[teCa din gâtlejul terestrelor lucruri,ßi aidoma unui fierbinte pe[teZgârciul m`rii plescìe la ]`rmuri.ßi din înalta mreaj`-a p`s`rimii,De pe umede steiuri f`r` lucireCurge, curge indiferen]a lumiiPeste mortala ta stâlcire.1922***Noi trìm f`r` a sim]i ]`râna ]`rii sub picioare * ,Vorbele noastre la zece pa[i nu se-aud, nu mai ]in,Iar când ne-ncumet`m la un sfert de întrebare,Ni se aminte[te de munteanul din Kremlin.Degetele groase i-s grase, cât viermele fiecare,ßi cuvintele i-s grele puduri ap`s`toare,Zâmbitori i-s ochii de gândac pal-veninßi turetcile îi sunt smolos-lucitoare.Iar în juru-i adun`tur` de mah`ri-gât-sub]ire,El cu servitu]i de juma-oameni se joac` dezinvolt.Unul fluier`, altul miaun`, cel`lalt scânce[te,Doar dânsu-i ascultat, încruntat, t`tuc-[tie-tot.Ca pe-o potcoav`, ucaz dup` ucaz d`ruie[te –Cui în fund, cui în frunte, cui în ochi, din plin,Orice execu]ie – pentru el e trai-m`lin`-pe-tortßi lat este pieptul lui de osetin.Noiembrie 1933Traducere [i prezentare de LEO BUTNARU* Traducere dup` varianta-autograf recuperat` din arhivele NKVD-ului (în 1989),transcris` de Osip Mandel[tam în timpul anchet`rii sale.

miscellanea● Cât de mare ]i-e umbra…Observator CULTURAL, nr.176(434), public`, sub coordonarea celuice semneaz` un cristian, conversa]iafanilor lui Ioan Es. Pop cu însu[ipoetul Ieudului f`r` ie[ire. Evenimentulte întâmpin` din prima pagin`,sub forma invitatului pozat, sobrusurâz`tor,în tricou alb, cu siglaObservatorului, mare, inscrip]ionat`peste un piept, cu bra]ele încruci[ate,deloc umflat în pene. Deasupracapului poeticesc, un titlu-enun],acro[ant, marca Ioanes: „A începuts`-mi pese de via]`”.Hopa!, î]i spui, o fi ceva nou aici,cu junele poet, ia s` vedem noi ce ?!Ce s` fie, ce s` fie?! Ei bine, iubitecititorule, r`spunsul, cât se poate desimplu, survine la cap`tul unuira]ionament care începe a[a: la 50 deani b`tu]i pe muchie, Nichita era înp`mânt de câteva luni, a[a-i?…Mazilescu, de opt ani, a[a-i?…La aceea[i etate, atins` calendaristicîn 27 martie, cinquagenarulIoanes, ]`ranul” acesta din V`raiiChioarului, inspir`, ce? Vreun dor demoarte, cumva? Nici gând!În aerul intensei sale modestii,inteligent cultivate, în „poze” dar [i învia]a real`, cinquagenarul Ioanesinspir`, prin fiecare cuvânt [i gest, unsentiment de-a dreptul tonic. Vitalde-a binealea. De b`rbat-poet (saupoet-b`rbat?) ajuns, de-abia acum, înfloarea [i puterea vârstei. Instinctul deconservare al acestui liric dantesc,instinct care-a v`zut multe ([i vorace)infernuri, e, din lectura chat-ului, nudoar intact – ci, cum s` spun: intensificat?Sc`p`r`tor ca inteligen]`,seduc`tor ca duh al comunic`rii,perfect st`pân pe mijloacele meseriei,v`dit posedat de un uria[ demon lalucrului poetic, Ioanes e în taifas,acum la adulte]e, slav` Domnului, omzdrav`n la cap. Lucru rar în lumealiterar`, bre, cititorule! Mai notez c`bunul sim] cu care poetul face fa]àsaltului de curiozitate exalta(n)tiscoditoare,al întreb`rilor în focîncruci[at, mi se pare admirabil.Merit` citit` integral stenogramaacestui dialog (anun]at a se prelungi înnum`rul viitor). Reproduc incipitul,mai conving`tor-îmbietor la lectur`decât vorbele mele:„Andy23: De la ce [i de la cinevine Es?

MISCELLANEA 243Ioan Es. Pop: S` nu distrugemsingurul firicel de mister care desprtebanalul Ioan de [i mai banalul Pop.Diana: Coinciden]a sau nu, iat`, înanul în care Ioan Es. Pop a împlinit 50de ani, revista Luceaf`rul, la care afost corector [i secretar de redac]ie,[i-a s`rb`torit semicentenarul. Ce reprezintèxperien]a Luceaf`rului [icum se vede acest episod acum?Ioan Es. Pop. Da]i-mi voie s` reproducun scurt text pe care l-am publicat,chiar cu ocazia semicentenarului,în Luceaf`rul:Luceaf`rul [i lanternaÎn martie 1990, cu o ocazie de carenu îmi mai aduc aminte, Lauren]iuUlici m-a invitat s` devin corector laLuceaf`rul, revist` a c`rei conducereo preluase imediat dup` Revolu]ie.Am fost atît de tulburat [i de mîndrude aceast` propunere, c` nu mi-amrevenit un an întreg. Cînd plecamacas`, la V`rai, [i le spuneam c` suntcorector la Luceaf`rul, o spuneam deparc` pentru cons`tenii mei acestecuvinte chiar însemnau ceva, cînd ein-auziser` nici de meseria de corector,nici de revista Luceaf`rul.ßi m-am al`turat cu mare sfialèchipei, care la acea dat` era vast` [iplin` de nume mari, [i îi priveam peei, scriitorii din redac]ie, ca pe ni[tezei, c`ci se aflau acolo Dan C. Mihìlescu[i ßtefan Agopian, Eugen Uricaru[i Nicolae Prelipceanu, SânzianaPop [i Cristian Popescu, Dan Lauren]iu[i Marius Tupan, Viorel ßtirbu[i Voicu Bugariu, Mircea Croitoru [iAlexandru Spînu [i, în plus, colaboraustrîns cu revista Dan Cristea [iMircea Ciobanu [i F`nu[ Neagu [iTitus Popovici [i Corneliu Antim [iMarian Popescu [i Florin Manolescu[i Elisabeta Polihroniade [i atî]ia al]iila pronun]area numelor c`rora m`înecam de emo]ie.Am trìt, al`turi de cei sus-numi]i,un an în paradis, un paradis precardin multe puncte de vedere, dar ceconta, cînd eu veneam din infernul depe strada Olte]ului 15, unde “via]a sebea [i moartea se uit`”?...ßi a mai fost ceva pentru destinulmeu: revista Nou`zeci, pe care avisat-o Cristian Popescu, a sus]inut-ocu patim` C`t`lin ¥îrlea [i a îmbr`]i[at-oLauren]iu Ulici. Da, acolochiar s-a descoperit pe sine o genera]ie,cu R`zvan Petrescu [i HoriaGârbea, cu Lucian Vasilescu [i DanielB`nulescu, cu Petre Barbu [i RaduSergiu Ruba, cu Andrei Damian [isubsemnatul, cu Dan-Silviu Boerescu[i Marian Ilea, cu Paul Vinicius [iNicolaeta Pavel, cu Mihail G`l`]anu[i Vasile Baghiu.A fost o perioad` în care mi-amcopt prima carte [i am aflat c` pân` [ineputin]a, e[ecul [i ratarea pot fi convertite,sublimate [i pozitivate, dacùnul din urma sau din fa]a ta, îndreptîndlanterna spre tine, te face s`în]elegi cît de mare î]i e umbra.”La mul]i ani, Ioanes!MARIAN DRåGHICI● Recitaluri poetice în spa]iilepublice. Zilele de 13-15 iunie din fie-

244VIA¥A ROMÂNEASCåcare an, fac din triunghiul geografic,bucovinean-nord moldovean Boto-[ani-Ipote[ti-Vorona, un pol al spiritualit`]iieminesciene, într-o predestinarecare vrea parc` s` anihilezeefectul sinistru produs de mineriadelebucure[tene, fixate în calendarelememoriei colective exact în acelea[izile. Un poster elegant, editat deConsiliul Jude]ean Boto[ani [i Centrulpentru Conservarea [i PromovareaCulturii Tradi]ionale, prin osteneala –tradi]ional` [i ea – a scriitorului GelluDorian, a anun]at [i în acest anConcursul Na]ional de Poezie ([iinterpretare critic` a opereieminesciene), „Porni Luceaf`rul”,ajuns la a XXVII-a edi]ie a sa. Subacest generic s-au adunat [i anulacesta la Boto[ani, în mijlocul luniiiunie, peste 50 de poe]i, veni]i dintoate col]urile ]`rii, s` men]in` vieprezen]a spiritului tutelar eminescianprin propria crea]ie, dar [i prinstimularea creativit`]ii poetice atinerilor genera]ii, promovate deconcursul anual de poezie. Pentru oimagine de ansamblu a anverguriiintâlnirii din acest an, vom da doarnumele scriitorilor din juriul Concursului„Porni Luceaf`rul”, avându-lca pre[edinte pe George Vulturescu:Lucian Vasiliu, Cassian Maria Spiridon,Valeriu Stancu, Liviu Apetroaie,Daniel Corbu, Liviu Papuc,Sterian Vicol, Florina Zaharia, VasileSpiridon, Marian Dr`ghici, PaulAretzu, Adrian Alui Gheorghe,Dumitru Chioaru, Paulina Popa, IonBeldeanu, Nicolae Tzone, LeoButnaru, Dumitru Augustin Doman,Virgil Diaconu, Gellu Dorian, LucianAlecsa, Nicolae Corlat (secretariat).S-au dat multe premii, poate preamulte ( fiecare revist` literar` a oferitun premiu constând în publicareaautorului selectat), [i tocmai de aceeagreu de re]inut [i evaluat, pentrusec]iunile carte de debut în poezie,crea]ie poetic` înscris` în concurs,interpretare critic`, peste care s-ausuprapus Premiile „Hyperion”-2008,între care [i distinc]ia oferit` revistei„Via]a Româneasc`”.Anul acesta, s-a ie[it din decorulobi[nuit al spa]iilor care circumscriu,de obicei, asemenea festivaluriliterare, prin pelerinajul la M`n`stireaVorona, din apropiere, dar mai alesprin recitalurile poe]ilor premia]i, înSala de marmur` a Teatrului „MihaiEminescu”, cât [i al celor consacra]i,în spa]iul deschis al PietonaluluiUnirii, din centrul municipiuluiBoto[ani, cu interven]ia cânt`re]ilorFlorin S`s`rman [i Ion Zuba[cu, întrepoemele invita]ilor, atât pe esplanadadin fa]a cinematografului „Unirea”,cât [i în p`durea de pe malul „Laculuicu nuferi” de la Ipote[ti. Asemeneaconfrunt`ri deschise ale poezieifiec`ruia cu publicul obi[nuit, dinspa]iile centrale ale marilor ora[e, punproblema modului de prezentare acreatorilor [i a crea]iilor lor, în fa]aunei audien]e eterogene, format` îngeneral din pietonii ocazionali, însensul c` registrul de receptare aloralit`]ii pretinde alte exigen]e decâtreceptarea textului scris, în singur`tateaspa]iului de lectur`. Creatoriiar trebui s` pun` accent, în acest

MISCELLANEA 245caz al spa]iilor deschise, cu adresabilitatedirect`, pe func]ia fatic` acomunic`rii, înso]ind lectura public`de un joc ale semnelor corporale [ivocale, care ]in de [tiin]a mesajuluiscenic, specific artelor teatrale,înafara c`reia presta]ia poetului risc`s` nu „aga]e” aten]ia auditoriuluinespecializat [i, astfel, s` nu-[ifinalizeze inten]ia propus`. (Z. I.)● O elegant` revist` de cultur`româneasc` la Strasbourg. O foarteelegant` [i serioas` revist` de cultur`scoate Le Centre Roumain deStrasbourg, comunitate a oamenilorromâni de afaceri, care [i-au investitcu inteligen]` banii într-un domeniu alimaginii de valoare, cu b`taie lung` întimp. Scos sub forma unui magazintrimestrial de cultur`, într-o versiunetipografic` de lux, invidiabil` de oricepublica]ie de profil din România,revista Convergence reune[te texte înromân` [i francez` (cele române[ti,cu un binevenit rezumat în francez`),realizate de publici[ti central europeni,dar [i din România, revista fiindtip`rit` într-un tiraj de 3000 deexemplare, cu difuzare în cinci ]`ri dinpreajma centrului strategic numitStrasbourg. Beneficiind de editorialepolitice semnate de profesioni[ti aidomeniului, dar [i de reportaje sociale,cum ar fi cele dedicate vie]ii denoapte din Bucure[ti, sau formularelormedicale europene, cu avantaje maipu]in cunoscute în România, vomremarca în primul rând subiectele cuconvergen]e culturale. În aceast`zon`, atrage aten]ia o foarte riguroasànchet` pe tema traducerilor deliteratur` român` în francez`, cunout`]i [i preciz`ri mai pu]incunoscute în ]ar`, eseul dedicat deAlex ßtef`nescu filmului realizat decelebrul regizor american FrancisFord Coppola, dup` romanul „Tinere]ef`r` tinere]e”, al lui MirceaEliade, interviul realizat de NicolaeB`ciu] cu valoroasa actri]` [i poetÌoana Cr`ciunescu, cel al IoaneiTodea cu cantautorul Nicu Alifantis,sau ampla convorbire cu LiviuAntonesei, pe tema celor 22 deintelectuali afla]i pe lista lui Noica,pentru proiectul utopic al „culturii deperforman]`”, din timpul regimuluicomunist. Un portet al violonistei deexcep]ie Silvia Marcovici, realizat deAnda Ghiran, documentarul concis allui Liviu Cap[a despre turneulcelebrei statuete „Gânditorul de laHamangia” [i al artei neolitice române[tiîn Olanda [i Elve]ia,pamfletul aceluia[i, „Românii [imanelele”, sau cronica dedicat` deRadu Preda dialogului interculturaleuropean întregesc un sumar care facdin revista bilingv` „Covergence”,aflat` abia la al doilea num`r (directorAdrian Socol, redactor [ef, IuliaCantor-Salzani), o prezen]` dejaprestigioas`, extrem de necesar` înclimatul complex al expansiunii spiritualit`]iiromâne[ti în lume, dupìntrarea ]`rii noastre în UniuneaEuropean`. Materiale publicistice degenul dosarului „Literatura român` înlibr`riile euroepe”, sau interviul cuscriitorul Liviu Antonesei, recomand`

246VIA¥A ROMÂNEASCårevista „Convergence” pentru o periodicitatecel pu]in lunar`, care arasigura o coeren]` a strategiei manageriale[i un impact mult mai mareasupra publicului ]int`, în realizarearemarcabilului obiectiv culturalpropus. (Z. I.)● Antologie de proz` româneasc`în Olanda. Recent, la EdituraAtlas Amsterdam/Anvers a ap`rutantologia „Nuvele moderne române[ti”(Moderne Roemeenseverhalen), cu selec]ia, traducerea [iprefa]a realizate de Jan Willem Bos,un publicist si om de cultur` olandezcare a f`cut [i pân` acum reale serviciiculturii noastre. Sumarul noiiantologii, prin care proza româneasc`modern` p`trunde în spa]iul european,include: Ion Creang` – Povesteapove[tilor; Ion Luca Caragiale – Lahanul lui Mânjoal`; Mateiu Ion Caragiale– Remember ; Mircea Eliade –Secretul doctorului Honigberger ;Vasile Voiculescu – Iubirea magic` ;Geo Bogza – Moartea lui IacobOnisia ; Ana Blandiana – Amintiri dincopil`rie; Horia P`tra[cu – Reconstituirea; Mircea C`rt`rescu – Arhitectul;Liviu Antonesei – Povesteacalului [i a c`ru]a[ului; Ioan Gro[an –Trenul de noapte ; Gabriela Adame[-teanu – L’Air du Temps ; CristianTeodorescu – Glon]ul de adio ; MiraFeticu – Mansarda cu nr. 24.Apari]ia antologiei a fost posibil`printr-o subven]ie din partea InstitutuluiCultural Român. Orice detaliisuplimentare despre versiunea olandezà antologiei de proz` româneasc`pot fi ob]inute pe site-ul :www.uitgeverijatlas.nl (Z. I.)BREVIAR EDITORIALFeodor Mihailovici Dostoievski,de la realismul autentic la realismulfantastic, de Alexandru Mica, EdituraJunimea, 2007, 556 pagini. Un tomcare cuprinde capitole substan]iale,intitulate precum urmeaz`: „Repereideatice de sistem estetico-filosofic”,„Realismul autentic [i spiritulcrea]iilor de tinere]e”, „Realismul fantasticintrospectiv [i marile crea]ii dematuritate”, „Renegarea lui Gogol”,„Descump`nirile psihice traumatizante”,„Crizele [i avatarurile unei vie]ierotice devastatoare” [i „Reverberarealor în planul crea]iei artistice”. Apoi70 de pagini de „Note [i comentarii”,precum [i o bibliografie care con]inepeste o sut` de titluri.Lumina de la început, de GeorgeL. Nimigeanu, Editura Ardealul,Târgu Mure[, 2006, 120 pagini. Dac`literatura ar fi un patinoar, s-ar puteaspune c` poezia lui George L. Nimigeanu(nici o leg`tur` cu O. Nimigeanu!)se ]ine strâns de mantinela dedincolo de secole, curente, tendin]esau – Doamne fere[te!, mai [tii –schimb`ri de paradigme literare:„Candel` deci în noaptea lumii lunec/ecou târziu Cuvântului Preasfânt/ cel

MISCELLANEA 247ziditor a toate câte sunt (sâc!)/ cu Eliluminându-m` m`-ntunec// dar mergcu El descul] prin ve[nicie/ s`-nv`] cuprinsulnecuprins în dor/ [oapt` fiindeternului Izvor/ din somn c`zând întainic` trezie”. Ionel Popa semneaz`Cuvântul înainte, iar grupajele de poemesunt intitulate: „Tipar înalt”, „Scarainterioar`”, „A[ez`ri de credin]`”.C`l`toria îngerului prin Nord.Nichita St`nescu în Maramure[, deGheorghe Pârja, Editura Proema,Baia-Mare, 2008, 172 pagini (cureproduceri foto incluse). Nichita numai scrie, dar despre Nichita vacontinua s` se scrie. ßi mul]i dintre ceicare scriu consider` Festivalul dePoezie de la Dese[ti un nume dereferin]`. Ioan Gro[an spune înpaginile de deschidere ale volumului:„ßtiu cât de greu „transportabil” eraNichita în ultimii ani ai existen]ei salep`mânte[ti. Unui drum la Stockholm(unde, dup` cum îmi spunea NicolaeBreban, prietenii sì, poe]i suedeziafla]i în proximitatea juriului Nobel, îla[teptau ca pe un zeu), el îi preferadeplasarea de nici 200 de metri dinPia]a Amzei la Casa Scriitorilor. Deaceea, pentru mine a fost [i r`mâne unmiracol c` Nichita a mers de dou` ori(!), în 1979 [i 1980, foarte aproape depunctul unde se aga]` harta mare aRomâniei în cui: în Maramure[. (…) Ise datoreaz` aceast` nea[teptatàventur` spiritual` a autorului Necuvintelorregretatului Lauren]iu Ulici[i prietenului meu Gheorghe Pârja,creatorul Serilor de Poezie de laDese[ti. Dac` în general se spune còmul sfin]e[te locul, cred c` în cazullui Gheorghe se aplic` [i enun]ulinvers: locul (în cazul acestaminunatul sù sat de pe Mara)sfin]e[te omul. Iar cartea de fa]` – unmic monument având zvelte]ea [i,sunt convins, perenitatea bisericilor delemn maramure[ene – con-sfin]e[teambele enun]uri”.Locomotiva Noimann, de NichitaDanilov, Editura Polirom, colec]ia„Fiction Ltd.”, 2008, 274 pagini. Totce scrie Nichita Danilov esteremarcabil [i gata-gata s` ia câte unpremiu, dar acest roman caleidoscopic-urmuzian– în care texturile[i contururile o iau razna, spre g`sireaunor alte legi [i în]elesuri – se cite[tede-a dreptul pe ner`suflate. TudorelUrian vorbe[te despre autor în termenitran[an]i, cum ar fi: „fantezistinconturnabil, poet [i prozator demare rafinament stilistic, NichitaDanilov este, la nivelul prozei, unpovestitor de factur` clasic` (modelelecele mai la îndemân` suntCreang`, dar [i povestitorii ru[i), alec`rui relat`ri mustesc îns` desimboluri, în]elesuri parabolice,intertextualitate [i aluzii livre[ti”.Cartea apar]ine ciclului T`lpi, primulvolum, ßotron, fiind publicat în 2004.Când vine vremea gâ[telors`lbatice, de Cristian Robu-Corcan,Editura Tritonic, 2008, 144 pagini. Unroman cu accente lirice, dar [i cu

248VIA¥A ROMÂNEASCåsecven]e realiste, în care se strecoarìronia sau, dimpotriv`, interoga]iilenaiv-copil`re[ti ale lui Alexandru, untân`r ai c`rui primi ani de via]` au fostmarca]i de Mira – o femeie aparte,bunica lui, acum disp`rut` dintre ceivii. Dincolo de sufletul de meloman(lucreaz` chiar la sec]ia de muzic` aunei biblioteci) [i de ochii largdeschi[i asupra lumii, Alexandru maiare [i o tibie des-pomenit`, cu careface dreptate în jur, când cinismul saulipsa de moralitate a unuia sau a altuiadevine imposibil de suportat. Autorullucreaz` la Biblioteca Jude]ean`„Panait Istrati” din Brìla. A maipublicat volumele O noapte înParnas (proz` scurt`) [i Gravur` înmi bemol (proz`).Au fost Ploie[tii urbea Scrisoriipierdute?, de Octavian Onea, EdituraPremier, Ploie[ti 2008, 190 pagini.Autorul cerceteaz` cu acribie, spiritludic [i verv` detectivistic` textulîmpricinat, dar [i scrieri mai mult saumai pu]in cunoscute care ar daniscaiva indicii pentru dezlegareaenigmei. Sunt luate în considerare,pentru un motiv sau altul, ca ora[ecatindate la eterna glorie literar`:Piatra Neam], Târgovi[te, Pite[ti [i,bineîn]eles, Ploie[ti. Chiar dac` urbeaa fost scoas` din anonimat pentrutotdeauna gra]ie lui Caragiale, nu-lputem b`nui pe Octavian Onea depatriotism local cu tot dinadinsul, devreme ce, cum bine [tim dinbibliografia [colar` obligatorie,racilele or`[enilor votan]i [i aleautorit`]ilor din O scrisoare pierdut`nu-s de colea. Printre numeroaseleextrase preluate în acest volum,reg`sim [i un „Proces Verbal albiroului Colegiului al III-leaelectoral. Sec. II, Sala Gimnasiuluidin Ploie[ti, publicat în „Românul”,fix pe 1 Aprilie 1869: „Ast`zi anuluna mie opt sute [asezeci[inou` [fix;III, I] Marte 26 la ora precis` [s` neamintim iar de Farfuridi: „la zecefix”, „la unsprezece fix”, „ladou`sprece trecute fix”, I, VI, „întrecinci [i [ase fix”, II, II] deschizândusecolegiul de c`tre un membru alComitetului interimar, aleg`tori înmare num`r procedând la formareabiroului provisor s-a instalatpre[edinte d. Anastase L`z`rescu, cacel mai în vârst`, conform art. 755 dinlegea electoral`. În acela[ timp […]se ivesc în sal` mai mul]i doroban]ide district, deghiza]i în haine noi[p`l`rii negre în cap, mintenebra[ovene[ti [i pantaloni de materiede a]` [i de ismene?], arma]i cuciomege scurte, preg`tite de ocasiune.[Finalul Pie]ei Universit`]ii areantecedente.] Aceast` ceat` având înfrunte pe un Petrache Sotir [de ce-izice Pristanda arestului de la Poli]ie„hârdùl lui Petrache”?; [i de ceJupân Dumitrache se cheam`Sotirescu?], [i comanda]i de d.c`pitan D`sc`lescu, comandiruldoroban]ilor de Vaslui [i ajuta]i de d.Miriadi, fost c`pitan în o[tirearuseasc` [i nenaturalizat, a început abate cu furie [i insulta pe aleg`tori,între cari pe dd. Hristu Cantili, StanPopescu, Radu St`nescu [Stanian],

MISCELLANEA 249Ioni]` Dinescu Bra[oveanu, DobreVasile [i al]ii; cu acest mod înspìmânt`torau impus pre[edinte peVasile Dragomirescu] care îndat` ceau luat ilegalmente locul, cea dintâilucrare a sa a fost a se chema putereaarmat` [i s` cear` arestarea d-lorC`pitan Candiano [Popescu], NicuNeicu-Bogasieru, Nae Costescu(zugrav), Ghi]` Ionescu, Tache Nenu(cârciumar), Radu St`nescu [Stanian][i Hristea M`celaru, denun]ându-i peturbur`tori”.Dovada, mon[er, n-ar fi singura.Pasiona]ii se vor dedulci, cusiguran]`! Volumul include Addenda –„Între I.L. Caragiale [i MateiuCaragiale. Pena (Corcodu[a) un numeploe[tean?” – [i o serie de facsimile(foi matricole [i certificatul de decesal lui I.L. Caragiale).Via]` de ap` de uscat, de VioricaR`du]`, Casa C`r]ii de ßtiin]`, Cluj-Napoca 2008, 102 pagini. Patruvolume de proz` (cele mai recente:Hidrapulper, Editura Ideea European`,2007, În exod, Editura CarteaRomâneasc`, 2008), dou` de eseuri,cinci – acum – de versuri, cu Via]a deap`… cu tot. Viorica R`du]` este unautor deconcertant, proteic, p`strându-[iîns` o retoric` confesivoracular`,la limita imposibilului,chiar [i atunci când se raporteaz`,prin elemente precis-dezarticulate, ladin ce în ce mai umile unghere aleexisten]ei: „din cimitir cu p`mântdeasupra/ s-a dus gândulgenunchiului s-a dus odat` cutrec`torii/ care au luat un col] alcatedralei îi acoper` disperarea/privindu-se/ cum s-o descrii decât înordinea urm`toare din ]ar`:/ pietonul]ine cap`tul str`zii cùtând un bra] sà[eze/ florile ca totdeauna trebuie s`moar` azi. Apoi locul din/ jur preagr`bit dar nu o ]ar` [i când i se rupgenunchii/ simte c` n-are instinctn-are ma[in` de aceea se uit` cu/ gânds`-[i caute somnul trece bra]ul pepartea cealalt` a/ semaforului numaic` trebuie s` treac` [i gândul// dinspate alunece catedrala pe un mânerde os/ al poetului care-[i ]inemormântul la etajul l st` într-unînghe]/ î[i strânge lucrurile apoicercul din mam`. (…)” („locuri îns`de trup”). Volumul con]ine treigrupaje: „peste dou` zile nu vei maivedea cu un ochi”, „pu[c` devân`toare-n mor]ii tì”, „distan]a aregâtul sub]ire [i telefon”. Coperta [iilustra]iile apar]in Laurei Poant`.Poeme de pe malul stâng, de IoanaDinulescu, Editura AiusPrintEd,Craiova, 2007, 120 pagini. Dumnezeulv`zut, prezent (m`car cunumele) în orice pagin`, este luatpeste picior de mica ordine cotidian`,de jandarmi, de redactorul-[ef [i deal]i p`zitori ai normelor [i legilor dinbanda cenu[ie a fiec`rei zile:„Doamne, [i Tu, dac` e[ti atât defraier/ cum încearc` s`-mi tot spun`/de o jum`tate de veac/ neto]i [igângavi/ primarul, j`ndarul, redactorul-[ef.//Du-te Tu [i-mi pl`te[te

250VIA¥A ROMÂNEASCåfacturile fiscale!/ Cum, care?/ Celedin Blocul 13, tonele de ap`/ ruginit`de cât a colindat s`raca,// prin ]evileistoriei municipale/ pe-acolo pe undese l`fìesc/ urmele [i fi]ele îngeruluigardian” („Facturile fiscale [i bunulDumnezeu”). Undeva se poate facetrecerea spre un loc de dincolo delimite, chiar dac` nu suntem decâtciorne – deloc imaculate – iscatedintr-o voin]` divin`: „Am puteac`l`tori,/ foi r`t`cite din maculatorullui/ Dumnezeu,/ c`tre ]`rmul pe carelumea/ benchetuie[te/ devorându-[ipropriile hotare.// Am putea c`l`toriprin canicula amiezii/ de septembrie,/prin z`pezile catifelate ale ierniiviitoare,// triunghi de gâ[te fericite c`n-au cap,/ ci doar aripi,/ pân` laprim`vara viitoare” („Triunghi degâ[te fericite”). Referin]ele criticesunt semnate de: Marin Sorescu,Constan]a Buzea, Nicolae Manolescu,Lauren]iu Ulici, Gheorghe Grigurcu,Gabriel Rusu, Constantin. M. Popa(înainte de 1989), [i Mircea Bârsil`,Al. Cistelecan, Geo Vasile, AdrianAlui Gheorghe, Bucur Demetrian,Ana Dobre, Constantin Cuble[an, GeoVasile, Paul Aretzu (în anii din urm`).ß[[t! Generalul viseaz`, de C`linCiubotari, Editura Polirom, 2008, 244pagini. Generalul nu viseaz`, cirememoreaz` o arhitectur` subteranà ororii, pus` la punct, etaj cu etaj,chiar de el însu[i. Doris Mironescu]ine s` men]ioneze în finalul prefe]eisale: „Poate c` nu e acesta chiar –vorba lui Dan C. Mihìlescu –„Marele Roman al suferin]ei noastreîn ceau[ism”, dar, prin scrieri precumaceea a lui C`lin Ciubotari, începems` ne apropiem de el”. Perioada detimp nu se limiteaz` exclusiv laceau[ism, ci pleac` din timpulcrimelor îng`duite ([i recompensatedin plin) de sistem, din vremeatorturilor ce nu las` nimic pe dinafar`dintr-un exhaustiv inventar al ororilor,[i ajunge pân` la perfec]iuneaaberant` a includerii tuturor cet`-]enilor vii, 23 de milioane, în eviden]eledosarelor de urm`rire politic`.Inclusiv Arhivarul î[i arhiveaz`propriul dosar, ca [i cum ar purta pebra]e un le[. Inclusiv Generalulordon` s` fie el însu[i urm`rit. Nu c`s-ar b`nui de niscaiva porniridu[m`noase împotriva orânduirii, ci –în cel mai rù caz – de niscaiva revolteîmpotriva singur`t`]ii, singurul inamicpe care [i-l recunoa[te, de fapt, el,Generalul care, nu-i a[a?!, a învinsdeopotriv` moartea [i via]a: „În numaicâteva luni se obi[nuise. Cumandibule smulse, cu m`dularesf`râmate, cu femei despicate de drugiuria[i de fier, cu pocnetul mat aloaselor de copil le[inat sub ochiim`ri]i de groaz`, ai p`rintelui a c`ruim`rturisire venea prea târziu. Seobi[nuise cu trupurile goale, dezbr`catemai întâi de haine, apoi depiele, apoi de carne [i de suflet, cuacuarelele sângerii, se obi[nuise cuneb`nuitul curaj al [obolanilor ce nuse mai fereau de anchetatori, „Parcèram în aceea[i tab`r`!”, [i, în]elegândcine era victima, d`deau iama, participândla carnagiu, „Femeia aceea

MISCELLANEA 251era înc` vie când [obolanul i s-astrecurat în vagin, credeam c` o s`înnebunim de râs, credeam c` or sàmor]easc` f`lcile de atâta râs,oprisem ancheta, urm`ream, parc` eraieri, ce se întâmpla. Era destul de marefiin]a aceea a întunericului, i se vedeadoar coada uria[` [i, când urletele aufost gata-gata s` distrug` tencuiala [itimpanele noastre aproape c` sesp`rseser`, am în]eles cu to]ii c`[obolanul începuse s` o devoreze.Priveam fascina]i, cu ]ig`rile aproapearzându-ne degetele în]epenite deuimire, cum ea de coad`, sim]eam cuto]ii opozi]ia animalului lin interior, se]inea cu din]ii de m`runtaiele ei, iarlupta dur` pân` când un altul, ce îid`dea de minute târcoale, o mu[c` defa]`. Când mâinile se duser` instinctivspre cap, coada [obolanului dininterior disp`ru. ßi, printre urletelecare ne asurzeau pe to]i, cineva spusec` asta înseamn` Siguran]a: s`-]idistrugi du[manul din interior. ßi, totprintre urlete, ne auzeam propriilerâsete, iar f`lcile ne amor]iser` de-abinelea de atâta râs”.Kasa Poporului, de Mito[Micleu[anu, Editura Polirom, colec]ia„Ego. Proz`”, 2008, 274 pagini. Nu se[tie câte viitoare edi]ii va înregistraaceast` a treia carte a lui Mito[ Micleu[anu[i dac` titlul ei va avea perenitateamonstruoasei cl`diri omonime.Alert ca un joc video c`ruia îi r`mâicaptiv orice ai face, romanul KasaPoporului are substan]` cât parabolelebiblice (oho!) aduse, nu doarprin limbaj, la zi. Trecerea prin Istorienu are cum s` marcheze un drumsalvator, al lep`d`rii de demoni – de lacei mititei, omniprezen]i, care asigur`confortul majorit`]ii, pân` la aceiacare î[i merit` numele cu asupra dem`sur`. Aceia care nu au echivalent îna inventa [i aplica, la fel ca [i „terapeutul”¥urcanu, în scopul vreuneitotale asan`ri sociale, 33 de metode detortur` fizic` [i psihic` (pag. 209-210,„Camera 4 – Spital”), de[i supliciileaproape c` abolesc limitele dintrecorpul de carne [i ceea ce este dincolode el. De aceea, tot ce numim îndeob[teca fiind scabros nu mai poatefi înghesuit între grani]ele unor perimatetabu-uri sexuale. Violen]a la nivelullimbajului devine insignifiantàtunci când violen]a [i perversitateasistemelor totalitare represive le determin`s` se consider` infailibile, înstare s`-l distrug` [i pe Dumnezeu,dac` ar face impruden]a s` se maiarate pe p`mânt, dup` ce ne-a totmomit atâta cu Învierea Fiului Lui:„Ei vezi? Tot rùl spre bine! ßi nu temai ascunde în spatele ateismului, cè un paravan transparent! D`-I [i luiDumnezeu o [ans`! Cu ce-a gre[it Elca s` nu fie? Las`-L [i pe El, c` nuocup` loc, te asigur! Un milimetru cubdin inima ta este de ajuns pentru El.Dar nu uita, trebuie s` fim pe faz`,dac` î[i face cumva apari]ia, s` n-o l`lìm!Poate ar fi bun un serviciu special,o echip` de interven]ii, s`-i zicem„Crucific`ri Rapide”, ca s` nu ne maiîntindem cu învierea! Ce zici?”.EUGENIA ¥ARåLUNGå

252VIA¥A ROMÂNEASCåREVISTA PRESEI LITERARERAMURI, 5-6 /2008. AdrianPopescu, într-o rememorare a anului„celor dou` revolte”, 1968 (una înlumea capitalist` [i alta în lumeacomunist`), când el era student laFilologia clujean` (la o vârst` „carese dorea liber`, independent`, nesupus`niciunei autorit`]i, fie ea patern`,institu]ional` sau, mai ales,dogmatic politic`”; altfel, o vârst`pasiv` la români): „Se împlinesc, iat`,40 de ani de la mi[c`rile studen]e[tidin mai (de la Paris), 1968, an, deasemenea, ne amintim, al invazieitrupelor Pactului de la Var[ovia, înCehoslovacia, an al discursului dinbalcon (din august, România neparticipând),al unor entuziasme alescriitorimii române, entuziasmetransformate apoi în crunte deziluzii”.Ce se întâmpl` în mai 1968 (la tineriifrancezi)? «Se manifest` acerb unsentiment „nou”, al unei „noisociet`]i”, cea consumist`, care vedeamorala tradi]ional` drept obstinat`piedic` în calea sa, iar valoriletradi]iei culturale drept perimatevalori „burgheze”». Iar în august1968: „Toamna a adus, dup` efervescen]aprim`verii, o claritate matur`, odihotomie dup` care tânjeam:tancurile sovietice contra curajo[ilorreformi[ti praghezi. Zaharia Stancuvorbind liber, tot la balcon,condamnând invazia, p`rea altul, celdorit, decât obedientul pre[edinte alUniunii Scriitorilor. Eram mândri, camai târziu în decembrie 1989, c`suntem români. Apoi lucrurile s-autulburat, treptat, ireversibil, secretarulgeneral al PCR-ului, inaugurând,ni se p`rea o linie teoretic independent`,a devenit un tiran. Ne-amp`c`lit, iar”… S` re]in, pe alt palier,întor[i în 2008, [i din Radu Aldulescu(intervievat), dinspre scriitori: „Credc` cel dintâi lucru care dùneaz`scriitorului la noi, este talentul [ideopotriv` convie]uirea cu marealiteratur`, scrisul [i cititul zilnic, toateacele calit`]i înn`scute [i deopotriv`dobândite, care te îndep`rteaz` derela]iile [i locurile de putere dinlumea literar` [i atrofiaz` abilit`]ilenecesare practic`rii lor”. Iar dinspreRomânia de azi: „Nu-i nici comunism,nici capitalism, ci ceva mult mai rù –acea democra]ie original` a luiIliescu [i acel capitalism f`cut decomuni[ti, având drept unic scop [imenire prosperitatea lor [i a familiilorlor”... S` consemnez [i un vers de C.Ab`lu]`: „sunt un b`trân suprarealistcu ]ip`tul castrat din fa[`”…CULTURA, 22/2008. Revist`s`pt`mânal`, din 5 iunie. C` am adusvorba despre România de azi,Augustin Buzura scrie: «Anii autrecut, astfel c` acum ni se ofer` sprea alege din rezerva de cadre a UTCului,mai ales, sau din rezervarezervei. C`ci, nu mai exist` locpentru îndoieli, avem acela[i partidunic în adâncuri, „în ilegalitate”, darcu mai multe pseudonime la supra-

MISCELLANEA 253fa]`. Figurile candida]ilor, acumfoarte diferite [i, desigur, sp`late, dichisite– în marea majoritate cu nelipsitacravat` ro[ie! –, ascund, dinp`cate, structuri psihice [i obiceiuri,identice. Avari]ia, [tiin]a minciunii,oportunismul, dispre]ul ciocoiesc fa]`de semeni [i incultura sunt, cu pu]ineexcep]ii, tr`s`turi care îi aseam`n`.ßi înc` ceva: sunt zbiri cu cei slabi [islugi jalnice cu cei puternici… Este laîndemâna oricui s` observe c` s-aajuns la o dictatur` a surogatelor».La „Cultura dezbaterii”, tema este:„(Hiper)corectitudinea politic`”. Citezdou` opinii. Din Gabriel Andreescu(surprinz`tor): „Subliniez c` suntabsolut critic la adresa transform`riinega]ionismului – privind Holocaustul– drept infrac]iune în maimulte ]`ri europene, inclusivRomânia. Am scris mult pe margineatemei, în particular, într-un studiuasupra Ordonan]ei 31 / 2002, actulnormativ prin care s-a importat [i lanoi trecerea nega]ionismului întredelictele penale. În România, aceast`înc`lcare a exerci]iului libert`]ii deexprimare este cu atât mai resping`toare,cu cât nu e simultan` cupenalizarea nega]ionismului fa]` decrimele comuniste”… ßi BogdanDuca: „Într-un mediu cu adev`ratdemocratic, nu avem nevoie decorectitudine politic`… E un fapt debun-sim] asumarea unei realit`]i ce]ine atât de biologic, cât [i deeconomic sau de social: fiin]eleumane se nasc egale. Mai mult chiar,orice form` de egalizare nu ducedecât la uniformizare, standardizare[i, ceea ce este mai grav pentru viitor,la inhibarea oric`rei ini]iative”.MOZAICUL, 4 / 2008. Revist`lunar` care apare la Craiova de 11 ani,redactor-[ef C.M. Popa. Despre „patologiacultural`” de azi – Ion BogdanLefter (altfel, un adept alcorectitudinii politice): «E nefireasc`în vremuri de libertate [i normalitatelipsa de comunicare dintre grupurileintelectuale cu orient`ri diferite. Înlocul dialogului [i al dezbaterii vedemcum dintr-o parte a scenei suntlansate atacuri la persoan`, atât deviolente, de „devastatoare”, încât elimpede c` urm`resc eliminarea dinjoc a „adversarilor”… Agresorii auprovenit invariabil din cercurileconservatoare, iar ]inte le-au fostpersonalit`]ile publice de orientarenovatoare, liberal`, postmodern`.Singurele explica]ii pe care le-amg`sit pentru agresivitatea excesiv` acelor dintâi: incapacitatea de aaccepta diversitatea; [i disperarea înfa]a pierderii domina]iei asupra lumiiintelectuale. „Ayatolahilor” de pân`mai ieri ai culturii române nu le vines` cread` c` via]a merge înainte [i c`,într-o societate pluralist`, nu se maipot bucura de sus]inerea unanim` decare au avut parte în vremearezisten]ei la comunism»…ACOLADA, 5 / 2008. Nou` revist`lunar` (ajuns` la num`rul 8, apare laSatu Mare). «Monica Lovinescu [iVirgil Ierunca au fost un fel de p`rin]i

254VIA¥A ROMÂNEASCåfondatori ai spiritului liberal în plin`„Epoc` de Aur”. Est-etica MonicìLovinescu presupunea ]inuta dreapt`în literatur` [i în via]`. Valoareaestetic` nu scuz` compromisurilemorale ale autorilor, chiar dac` aziunii dintre adep]ii ei de ieri sus]incontrariul, în febra dezv`luirilor dindosarele CNSAS. Pe de alt` parte,lipsa de talent nu poate fi surmontat`prin eventualele atitudini corecte dinpunct de vedere civic. Acest tip dejudecat` a pus bazele unui nou canonal literaturii române de dup` cel de-aldoilea r`zboi mondial, complet diferitde cel oficial, întemeiat pe criterii maidegrab` politice», remarc` TudorelUrian. În timp ce Gh. Grigurcu, directorulrevistei revine asupra actualit`]ii(dându-i dreptate lui AugustinBuzura): «În contextul unei crize avalorilor, „bìe]ii de[tep]i” r`mânst`pâni pe situa]ie. Lipsi]i de scrupule,n`clì]i de incultur`, vulgari,indecen]i, ei se constituie în impertinentemodele ale „succesului”…Impunându-se drept criteriu suprem,banul, indiferent de felul în care a fostdobândit, dicteaz` regulile».IDEI ÎN DIALOG, 6 / 2008.Revist` lunar`, director H.-R.Patapievici. Despre „exilul combatant,al rostirii adev`rului”, (cum îispune Gabriel Liiceanu), scrie Dan C.Mihìlescu într-un comentariu intitulat„Urna Monica [i urna Virgil însfâr[it acas`”, adunând citate. MonicaLovinescu [i Virgil Ierunca „au jucatun rol nepre]uit în ridicarea moraluluinostru, al celor din ]ar`” (scria N.Manolescu), „au fost instan]e morale”(Livius Ciocârlie), „au criticatcu severitate compromisurile moralesau derapajele din lumea elitelorromâne[ti” (Emil Hurezeanu). SauAndrei Ple[u: „Monica Lovinescu n-afost o simpl` prezen]` compensatoareîn debandada intelectual` [isufleteasc` instaurat` de totalitarism,A fost un criteriu. Purt`toarea decuvânt a nordului etic”. Sau BedrosHorasangian: „Estetica Monicì Lovinescua fost un excep]ional manualde etic` superioar`”… Ast`zi, îns`,întreab` Dan C. Mihìlescu, ce nefacem cu „culpa moral-politic`”? C`„pron`m primatul estetic, dar ceea ceprecump`ne[te este rectitudinea moral`.Avem dovezi de rectitudinemoral`, dar ele slujesc cel`lalt partid,prin urmare ignor`m sau chiarve[tejim inclusiv estetic opera încauz`”…EUROMUSEUM, 6 / 2008. Revist`trimestrial` ne aduce aminte de ceeace spunea Monica Lovinescu în „Teze[i antiteze” (la Radio Europa Liber`):„Dac` intelectualitatea de la noi afost singura din ]`rile cu regimcomunist care n-a provocat nici orevolt` a con[tiin]elor, ea a continuats` fie absent` [i din mi[carea pentrudrepturile omului ini]iat` de PaulGoma… Pentru a scuza aceast` mareocazie pierdut`, pentru a oblojila[it`]ile, pentru a camufla invidia,s-a pus în circula]ie, în mediul literar,cu uimitor consens între putere [i

MISCELLANEA 255scriitori, legenda dup` care PaulGoma n-avea nici umbra unui talent,l`sând s` se în]eleag` sau presupunec` dac` ar fi avut, altfel, cu totulaltfel, s-ar fi prezentat lucrurile… Nutalentul lui Goma este îns` în cauz`,ci incapacitatea – de data astadovedit` în modul spectacular – ascriitorilor români de a renun]a lani[te privilegii care, pentru cei maimul]i dintre ei au devenit pur imaginare…Constat`m c`, ori de câte orio literatur` din Est, închis` într-olimb` neuniversal`, a atras asupra eiaten]ia Occidentului, a fost din motivecare ]in de o etic` a scriitorului, maimult decât de o estetic` a operei”…Întregul articol e de o actualitatedebordant`.poezia reîncepea s` urce trepteleinteresului general, ca o form` deterapie împotriva alien`rii”…TRIBUNA, 137 / 16-31 mai 2008.Petru Popescu (plecat din 1974 din]ar`, azi „scriitor de succes” în SUA,dup` cum e prezentat în suplimentulrevistei): „C`linescu a scris în Istorialiteraturii române: scriitorul român eîngust, realist. E cazul ca scriitoriiromâni s` devin` larg [i interna]ionalreali[ti, s`-[i permit` s` aib` humor [is` caute un public interna]ional.Interesant este c` printre înc` pu]iniiromâni care caut` asta, cei mairealiza]i sunt… esei[tii [i criticii”…Chiar a[a?O TRECERE-N REVISTåFAMILIA, 3/2008 (revist` lunar`,condus` de Ioan Moldovan). Cum nepopulariz`m literatura în strìn`tate?R`spunde Ana Blandiana: „Am 36 dec`r]i ap`rute în 24 de limbi [i cincipremii interna]ionale. Am m`rturisitîn mai multe rânduri c` în anii dedup` 89 m-am sim]it scriitor înstrìn`tate mai mult decât în ]ar`, [iasta din mai multe motive. În primulrând pentru c`, mai ales pe parcursulanilor 90, literatura a disp`rut dinprim-planul vie]ii publice: oamenii nuse mai strângeau la recitaluri depoezie, ci la mitinguri. În acest timp,în strìn`tate, în Europa în special,FEED BACK, 4-5, aprilie-mai2008. Cezar Iv`nescu, Dumnezeu s`-lierte, versuri: „dac` a[ fi avut maimult decât o camer` mortuar` / [i-a[fi fost o dat` singur cu mine însumi! /aud flautul funebru! / va fi o bucurie-nFire pentru to]i / când voi fi murit / [ieu m` voi fi bucurat primul”…DUNåREA DE JOS, 74 / aprilie2008 . Tot Cezar Iv`nescu, în interviu(cu Angela Baciu-Moise, testamentar):„Am s` v` spun un lucrufoarte sincer: anul acesta a[ vrea s`stau mai mult acas`, s` scriu; m`gândesc la faptul c` sunt un om carescrie [i trebuie s`-[i pun` în ordinemanuscrisele. Acum scriu tot timpul,dar îmi este foarte bine dac` îmi creez

256VIA¥A ROMÂNEASCåo anumit` atmosfer`, un acompaniamentmuzical. ßi acum î]i voispune un lucru pe care l-am mai spus[i la Ia[i: cred c` o s` fiu obligat s`m` mai încarnez o dat` pentru c` nuo s` am timp s` fac tot ceea ce mi-ampropus”…„LIMBA ROMÂNå E MAIDEßTEAPTå CA ROMÂNII”(versuri pline de înv`]`minte)„Prive[te lumea la zi: lâng` mareleLicurici, / murim luând pastile de râs /[i un zâmbet de grup, um`r la um`r, /fabric`m rachete, robo]i [i minuni f`r`num`r” (îmi imaginez c` e vorba despectacolul dat de Licuriciul cel mareal pre[edintelui Traian B`sescu, màb]in s` dau alte l`muriri); „ÎnRomânica mea trebuie s` fii bazat [itare-n goarn` / [i zilnic s` te daicompetent în coaie” (pardon deexpresie) – Vasile Proca, Acolada 5 /2008.„Îmi cer iertare // muzei / c`reia nuam reu[it s` îi gùresc inima / înpunctul G”; „Bomboanele au timpullor s` fie supte” (ßtefan Ciobanu,Dun`rea de Jos 6 / 2008).„Verde / în negru încapsulat, carcer`piranesian` / pentru sufleulmesmerizat de nedumerirea / argintuluibolnav”; „Elle poart`-n / zbort`cut simurghul” (scuze c` eu, cititorul,sunt greu de cap) – AdrianMarin, Timpul 5 / 2008).„De la stre[ini stele curg / Albe ]â]ece se mulg” (din „Poezie pentru copii”– Constantin Voicu, Litere 5 / 2008).LIVIU IOAN STOICIUO precizare. Anun]`m pe aceast`cale c` dl. Liviu Ioan Stoiciu nu a fostpus în disponibilitate (dat afar`) de laredac]ia revistei Via]a Româneasc`.Domnia sa figureaz` în continuare,a[a cum, în septembrie 2005, a decisComitetul Director al Uniunii Scriitorilordin România, ca redactor. Dealtfel acest lucru se poate constata prinsimpla consultare a fiec`rei apari]ii,unde numele sù apare, în aceast`calitate, pe coperta doi a revistei.(NICOLAE PRELIPCEANU)

Varianta PDF

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?