Varianta PDF

RIMBAUD VÅNTURå-LUME ßI EXPERIEN¥A POETICå 15Atunci este str`fulgerat de aceast` intui]ie: c` n-ai nimic de sperat din partealumii, nimic de n`d`jduit din partea oamenilor. C` trebuie s` ie[i din lume,s` fugi oriunde! Exist` mai multe mijloace.... Exist` credin]`... Dar ea eplicticoas`, [i vom vedea de ce. Mai este [i poezia, dar s` nu anticip`m.Capitolul VINimic nu poate fi în]eles din Rimbaud dac` nu se admite c`, în scurta luiactivitate literar`, care nu dureaz` mai mult de trei ani, el ne arat`, arzândetapele, dând timpului o densitate [i o condensare excep]ionale, nuexprimarea unei ]â[niri lirice continue, maturizând un dat originar ajuns laexplicitarea motivelor sale, ci expresia unei produceri în trei timpi,discontinu` (de[i neîntrerupt`), în func]ie de st`rile succesive ale uneidezvolt`ri morale [i metafizice a c`rei mi[care accelerat` cedeaz` în fa]aunei analize f`cute pe îndelete. Lui Rimbaud îi ajung trei ani ca s` tr`iasc`o experien]` unic` în istoria poeziei, pentru epuizarea c`reia altora le-artrebui treizeci. Degeaba îi reunim poemele într-un întreg; ele nu se simt lalargul lor sudate a[a împreun`: fiecare din aceste etape parcurse are osemnifica]ie aparte, separat` de etapa urm`toare printr-un salt. La fiecaresfâr[it de serie, Rimbaud se p`r`se[te, se reneag`, î[i condamn` trecutul [iîntreprinde altceva – ceva pe care de asemenea îl reneag` f`r` întârziere.Aceast` lege, c`reia i se supun operele de art` cunoscute, a lenteitransform`ri a unui dat mai dens [i mai profund, aceast` traiectorie careîntotdeauna ni s-a p`rut a fi o coacere îndelungat` a aceluia[i prin acela[i,asem`n`toare cre[terii unui copac sau a unei frunze, aceast` lege, cumspuneam, a constan]ei, nu pare a func]iona în cazul operei rimbaldiene; s`fie, oare, iluzia pe care ne-o produce lipsa timpului necesar? Se pare c`Rimbaud duce lips` de timpul indispensabil cre[terii vitalit`]ii saleextensive, rotunjirii trunchiului, desf`[ur`rii frunzelor; el trece din muta]ieîn muta]ie: de-abia i s-a ivit trunchiul, c` [i începe s` dea frunza, abia cecre[te frunza, hop [i florile gr`bite s` dea rod. Intervalele, tranzi]iile,aproxim`rile de parcurs, ceea-ce-este-pe-punctul-de-a-se-face, toate acesteane-au fost sustrase; a[a încât nu vom [ti niciodat` dac` fructul pe care îlavem în fa]` a trecut cu adev`rat prin faza de floare, dac` cire[ele pe care leavem în fa]` provin dintr-un cire[ [i nu cumva dintr-un dovleac. Aceast`leg`tur` logic` pe care noi o stabilim între fecundarea unei femei de c`treun b`rbat [i na[terea unui copil, primitivii o trec cu vederea, ei nev`zândîntre ele nici un fel de leg`tur`, decât, cel mult, o interven]ie supranatural`insolit`, în pofida sarcinii înse[i, care „le sare în ochi“. Dac` sarcina nu ar fi