Varianta PDF

TUDOR ARGHEZI – DUMNEZEUL ASCUNS, POEZIA PREZENTå 35dar sim]it`, tr`it`, [i care devine energie inspiratoare, „foc” al „slovei”f`urite de poet.Panteismul arghezian (citit foarte bine, în cheie blagian`, de PompiliuConstantinescu în monografia din 1940 [i rediscutat de Nicolae Balot`îndeosebi în ciclul Printre psalmi) apare, astfel, „justificat”. Nu e locul s`relu`m aici, pe larg, aceast` reflec]ie, dar ceea ce trebuie spus este c` solu]iapanteist` e în logica perfect` a medita]iei argheziene teologico-poetice.Neputând, prin îns`[i condi]ia sa limitat-uman`, s` ”vad`” divinul altfeldecât la modul difuz, ascuns în materiile lumii date, el va l`uda f`ptura [ilucrurile din jur, în care ghice[te doar amprentele, urmele sacrului. P`r`sindipostazele tensionate ale misticului, ratate în ce-l prive[te, pentru c` nuajunge la acea t`ire paroxistic` a confuziei cu spiritul pur, el tr`ie[te ceea ceBlaga nume[te o „religiozitate-fior”, iar, pentru poet, aceasta e „zeulindecis”, „vapoarea” de odinioar`. Setea de prezen]`, de încarnare, decorporalitate, acesta [i-o va satisface într-o demiurgie subaltern`, conformc`reia – cum ne spune în Scrisoare cu tibi[irul din 1924 – „poetul poate creadin cuvinte, din simboale, toat` natura din nou [i o poate schimba” (Op. cit.,.....), asociind ipostaza de poet-creator cu cea de me[te[ugar [i de juc`torcvasi-zeiesc, cum am mai observat [i alt`dat`. Ceva din vremurile Genezeise reactualizeaz` astfel în verbul poetic, care, dac` nu e Cuvântul f`c`tor delume din Evanghelia lui Ioan [i dac` nu e în stare s` spun` direct esen]ialuldespre sensul ultim al universului („sf`râm` cuvântul, cuvintele-s goale” –citim în Inscrip]ie pe Biblie), poate satisface, totu[i, ceva din nevoia uman`de absolut. Fiindc` crea]ia sa se simte descendent` din [i asistat` de Spirit.Ceea ce se sustrage întrup`rii, înf`]i[`rii concret [i direct materiale, ereprezentat, totu[i, prin delega]ie simbolic`, Dumnezeul ascuns oblig` laexerci]iul mereu reluat al poeziei care se str`duie[te, dramatic sau cubucurie, s`-i aproximeze [i sugereze, mediind-o simbolic, prezen]a.Desigur, textul poetic nu devine, astfel, echivalentul perfect al icoaneiteologice, de[i reflec]ia asupra a[a-numitului icon poetic propune oapropiere important` de acest reper. Paul Ricoeur, de exemplu, în Metaforavie, citându-i pe lingvi[tii W.K. Wimsatt, M. Beardsley [i apoi pe Marcus B.Hester, scrie c`: „Asemenea icoanei din cultul bizantin, icoana verbal`const` din aceast` fuziune a sensului cu sensibilul; ea este [i acest obiectdur, asem`n`tor cu o sculptur`, adic` limbajul despuiat de func]ia luireferen]ial` [i redus la aparen]a lui opac`, în sfâr[it, ea prezint` o experien]`care îi este în întregime imanent`”. (Paul Ricoeur, Metafora vie, Ed.Univers, Bucure[ti, 1985, p. 326). Ad`ugând c` „iconicitatea... este unimaginar implicat în limbajul însu[i” care „face parte din jocul de limbajînsu[i”, poeticianul vine [i în sprijinul lecturii poeziei lui Arghezi, atât deinteresat` de „iconicitate”: imanen]a, opacitatea limbajului întors spre sineconteaz` enorm [i la poetul nostru, la care „icoana” poetic` nu este, îns`, un