Varianta PDF

NICHITA SAU METAPOEZIA PERIOADEI ROßII. CONVERTIREA TOTALITARULUI çN UNU 472Starea dureroas`, enigma acestei interiorit`]i a dictaturii ro[ii, aceast`stare a dictaturii ca un paradoxal A-fi-în-lume a condus la o ontologiepoetic` a posibilit`]ilor existen]iale [i de dezvoltare, care se încruci[a cua[tept`rile tinere[ti tensionate (Nichita avea 33 de ani când a scriselegiile), dar care, în ni[ele „protejate” de dictatur`, a condus la un spa]iuprivat profund, politic, anacronic, la o febrilitate cultural` [i spiritual`naiv`, care, în Occident, nu mai era posibil`; în aceast` munc` sufleteasc`poetic` a unui limbaj tr`it sub presiune au fost înl`turate cu dispre]contradic]iile banale ale unei lumi a lozincilor moarte, iar lumea dictaturiinu a fost integrat` nici m`car polemic sau critic, la fel cum procedaser`filosoful Constantin Noica [i cercul s`u. La St`nescu, în cele 11 Elegii, omi[care interioar` cu caracter negator este un adev`rat protest metapoetic[i chiar negativitatea sublimat` [i ZERO-ul în procesul poetic cognitiv alst`rii dictaturii. Aceast` stare tr`deaz` adev`rul [i via]a, love[te în plinceea ce este real [i, de aceea, are nevoie de team`, cenzur` [i Securitatepentru a men]ine aceast` ordine fals`. P`rea necesar` o reconvertireradical` a poeziei, pentru a face posibile veridicitatea estetic` [i un noustil, pentru a demasca aceast` realitate construit` din lozinci [i s`-i confereo nou` demnitate omului alienat, c`zut în banalul incon[tient ale unuiimperiu animalic ro[u. Dintre to]i poe]ii români, Nichita a f`cut acestlucru cel mai conving`tor [i adecvat; din t`ceri, din nerostiri, dintr-o nou`gramatic` uman` reu[e[te s` imprime stilul epocii sale. Astfel, a devenitcel mai iubit poet al românilor, dup` Eminescu. Nichita tr`ia într-oschizofrenie atacat` de mul]i. A luat na[tere un hiatus între via]a sa de zicu zi, condi]ionat` de dictatur`, [i scrisul s`u; schizofrenia epociiCeau[escu: pe de o parte, avea func]ie de conducere în UniuneaScriitorilor, pe de alt` parte [oca cenzura, critica [i cititorii înc` din 1966cu poetica sa complicat`, anti-metafizic` a proiectelor cosmologice.Într-o oper` postum`, Antimetafizica (1985), St`nescu [i-a explicatcele 11 elegii (de fapt sunt 12) ca pe o Cin` de tain`, pentru fiecare ucenicexistând câte o elegie, plus o antielegie, dedicat` lui Iuda, tr`d`torul.Alexandru Condeescu, unul dintre cei mai buni cunosc`tori ai crea]ieist`nesciene, vede întreaga oper` a lui Nichita ca o „oglindire filigranat`”a genialului creator care a trebuit s` tr`iasc` în vremurile întunecate aletotalitarismului postbelic.” Pe bun` dreptate, el vede în aceast` oper` „ometamorfoz`, prin intermediul imagina]iei poetice, a unei lumi create prindecrete [i ideologii, servit` pe post de unic` realitate într-un universfic]ional, care posed` un grad sporit de plauzibilitate [i de veridicitatedecât înv`]`turile politice ale epocii.”.