Varianta PDF

RIMBAUD VÅNTURå-LUME ßI EXPERIEN¥A POETICå 17Problema vital` care se pune oric`rei fiin]e este urm`toarea: cum s` tedescotorose[ti de acest neant pe care îl secretezi, ca s` nu sfâr[easc` el prina te ucide. Nu e cazul s` credem c` problema ar fi f`r` solu]ie: cei mai mul]idintre oameni o g`sesc cu destul` u[urin]`; aici î[i are izvorul sanctificareamuncii de c`tre orice societate omeneasc`. Spiritelor mai preten]ioase,ambi]ia, voin]a de putere, cercetarea [tiin]ific`, desfrâul, ba chiar eroismulsau sfin]enia le ofer` acela[i rezultat. În ceea ce îl prive[te pe poet, acestaare putin]a de a scrie, adic` de a scoate din el imense cantit`]i de neant, careîl stânjenesc, [i de a le ridica la nivelul exprim`rii, de a le conferi o form`.Ceea ce face ca poetul s` par` un om satisf`cut –, iar nu ceea ce este elîndeob[te: un nenorocit. Pentru bunul motiv c` vederea noastr` se opre[te laforma pe care el i-a dat-o acestui neant, form` care este vindecarea saspecific`, [i nu asupra imensei scurgeri de neant, care este rana sa specific`.Opera]iunea poetic` este o terapie de prim ordin: ea îl protejeaz` pe poet depericolul pe care îl reprezint` propriu-i neant, dar ea îl [i împiedic` s` ri[teîntâlnirea, lupta corp la corp, îl împiedic` s` ri[te înh`]area adev`rului pecare îl presimte, pe care îl prosl`ve[te, dar pe care nu îl îmbr`]i[eaz`.Superioritatea poetului asupra omului de rând const` în faptul c` el nu sevindec` datorit` celuilalt, ci cu ajutorul lui însu[i, transformând în poeziepropriu-i neant; de aici [i eviden]a neantului despre care aduce m`rturie; totde aici [i nostalgia lucrului de care te-ai vindecat prea repede; el nu apuc`s` fie ceva anume decât în scurtul r`stimp în care munce[te; nu este eroudecât atâta vreme cât ]ine inspira]ia; totul îl face s` cread`, în clipa aceea, c`se va ridica pân` la piscul actului s`u, dup` care se va reîntoarce la punctullui de plecare. A fost. Acel Eu care fusese un altul redevine un simplu eucartezian. Viteazul de mai adineaori, iat`-l pref`cându-se pe loc într-unfricos, un la[. Pân` la urm`toarea inspira]ie. A[a se desf`[oar` ciclul poetic;aceasta este condi]ionarea sa metafizic`.Pu]ini sunt oamenii care nu vor sau nu pot s` se descotoroseasc` deneantul lor [i se str`duiesc s`-l dep`[easc`. Pot s` înving` sau s` fie zdrobi]i.Dar, în general, [i victoria, [i e[ecul r`mân, în acest domeniu, anonime; nicic`utarea, nici b`t`lia nu s-au petrecut în zona generalului; ac]iunea lor nu selas` descifrat` pe plan social, inteligen]a nu o poate deduce; nici victoria,nici e[ecul nu ajung s` fie resim]ite ca atare decât dac` b`t`lia spiritual` s-adesf`[urat la vedere, în domeniul public al f`ptuirii umane, în cazulvictoriei; iar, în caz contrar, dac` va fi c`zut dincolo de sine, nu se [tie unde.Prudent` [i luându-[i precau]iile de rigoare, naturii nu-i convine s` nedest`inuiasc` rezultatele opera]iunilor sale; seriile ei cauzale nu seîncruci[eaz` niciodat`; ea nu îl înzestreaz` niciodat` pe omul care se dedic`cercet`rii cu tehnici potrivite doar pentru renun]are. Ea reu[e[te s` împiedicepublicitatea când este vorba de întâmpl`tor, miraculos sau paradoxal:fricosul nu cre[te prea des într-un cire[; dar, la urma urmei, oricâte precau]ii