Varianta PDF

RIMBAUD VÅNTURå-LUME ßI EXPERIEN¥A POETICå 25dac` poetul nu ar mai reu[i s` prind` în poem m`rturia uluitorului [i ainomabilului, vreau s` spun a miraculoasei favori care i-a fost acordat`?S-ar putea s` fie aici o c`utare considerabil`, temerar`, spiritual`,uluitoare...., dar mai este ea, oare, o c`utare poetic`, anume c`utarea unei„gândiri cântate“?Urmarea Scrisorii Vizionarului este un amestec de profe]ie, de mitologie,de utopie, de toat` frumuse]ea, f`r` îndoial`, [i cu o elocin]` redutabil` – ,dar nu mai este vorba despre poet, despre puterile sale, despre putin]eleacestuia. Ai spune c` este idealism hegelian în toat` regula, rupândechilibrul dintre idee [i real, [i acordându-i ideii, în detrimentul realului,virtu]ile Îngerului: „A[adar, poetul este realmente Ho]ul Focului. A primitaceast` sarcin` de la omenire, ba chiar de la animale; va trebui s`-[i fac`sim]ite, pip`ite, ascultate inven]iile. Dac` ceea ce aduce de dincolo are oform`, atunci el f`ure[te o form`; dac` este inform, atunci îl face inform. Ag`si o limb`; – de altfel, orice cuvânt fiind idee, va veni [i vremea unuilimbaj universal! Trebuie s` fii academician – mai mort decât o fosil` –pentru a duce la cap`t un dic]ionar, oricare ar fi limba lui. Unii mai slabi deînger ar începe s` gândeasc` prima liter` din alfabet, ceea ce i-ar putea ducerepede la nebunie!„Limba aceasta va fi suflet pentru suflet, rezumând totul: parfumuri,sunete, culori, gândire ag`]ând o alt` gândire [i sco]ând-o la lumin`. Poetular defini cantitatea de necunoscut ce se treze[te în sufletul universal altimpului în care tr`ie[te: ar oferi mai mult decât doar formula sa de gândire,decât buna-vestire a mersului spre Progres! Enormitate devenit` norm`interiorizat` de toat` lumea, poetul ar fi cu adev`rat un multiplicator alProgresului!Acest viitor va fi materialist, dup` cum vede]i. – Mereu înc`rcate cuNum`r [i Armonie, poemele vor fi alc`tuite pentru a r`mâne. În fond, ar fidin nou pu]in` Poezie greac`. Arta etern` ar avea func]ii proprii, tot a[a cumpoe]ii sunt cet`]eni. Poezia nu va mai ritma ac]iunea; ea va ie[i în fa]`.“ (Sarpeste un pasaj deosebit de tâmpit, care începe în felul urm`tor: „Când va luasfâr[it infinita sclavie a femeii...“) „Pân` una, alta, s`-i cerem poetuluinoutate, idei [i forme.“Rimbaldienii cei mai autoriza]i au vrut s` vad` în acest text o gândirecare î[i trage seva (la Biblioteca din Charleville!) din gândirea hindus`, dingnostici, din scrierile cabalistice etc. Ar fi mai corect s` vedem aici, pe lâng`exaltare, descoperirea de c`tre Rimbaud a filosofiei idealiste. Într-adev`r,nimic mai idealist decât aceast` „gândire ag`]ând o alt` gândire [i sco]ândola lumin`“, nimic mai hegelian decât aceast` înaintare spre progres, acestlimbaj universal, acest viitor materialist. „Gândirea ag`]ând o alt` gândire [isco]ând-o la lumin`“ nu este nimic altceva decât ra]iunea concret`. Nu c`a[ pretinde c` Rimbaud îl citise pe Hegel. Dup` cum nu-i citise nici pe