Varianta PDF

RIMBAUD VÅNTURå-LUME ßI EXPERIEN¥A POETICå 21este un excelent profesor de moral`, r`zvr`tit împotriva tuturor. Chiarepitetul de vizionar pe care îl va utiliza mai târziu poate fi g`sit pe toatedrumurile, la romantici: Baudelaire comb`tând adversarii lui Joseph deMaistre nu credea el, oare, c`-i lua acestuia ap`rarea, numindu-l unvizionar?Sub semnul romantismului va ataca Rimbaud conceptul de poezie, a[acum ne-a fost el l`sat mo[tenire de c`tre Evul Mediu [i clasici: „Dup`Racine, jocul prinde mucegai. A ]inut dou` mii de ani.“ Schi]eaz` în câtevalinii un tablou p`trunz`tor al istoriei poeziei: „În Grecia, spuneam, versuri [ilire, ritmuri: Ac]iunea. Dup` aceea, muzicile [i ritmurile devin joc, del`sare.Studiul acestui trecut îl încânt` pe orice curios: mul]i se desfat` s`reînnoiasc` aceste antichit`]i: – s` fie pentru ei. Inteligen]a universal` [i-aîmp`r]it mereu ideile cu dezinvoltur`; oamenii culegeau o parte din acesteroade ale min]ii: ac]ionai prin, scriai c`r]i despre; acesta era demersul, omulnemailucrând, nefiind înc` trezit, sau nu înc` în deplin`tatea marelui vis.Func]ionari, scriitori! Autor, creator, poet? Omul acesta nu a existatniciodat`.“Am spus c` Rimbaud nu avusese decât lecturi dubioase; poe]i francezi [iînc` de mâna a treia; în chip cu totul natural, judec` poezia universal` înfunc]ie de poezia francez`; nu-i [tie pe Shakespeare, Byron, Shelley, Keats;îi uit` pe Dante, Blake; din tot romantismul german, nu a auzit vorbindu-sedecât de Goethe [i de Schiller, [i nu [tie nimic de Novalis, de Tieck, deHölderlin. ßi totu[i, se d` drept teoreticianul romantismului, [i, în numeleromantismului francez, î[i lanseaz` adev`rul: „Romantismul nu a fostniciodat` judecat cum se cuvine. Cine s`-l fi judecat? Criticii!! Romanticii?care dovedesc din plin c` [ansoneta este atât de rar oper`, adic` gândireacântat` [i în]eleas` a [ansonetistului“. Într-adev`r, Rimbaud îi va numispontan pe cei dintâi vizionari: Lamartine, Hugo, Gautier, Leconte de Lisle,Banville... Nu sunt alegeri prea fericite. Lucrurile stau ceva mai bine când îiarat` cu degetul pe adversarii acestora, pe anti-poe]i: „acest geniuresping`tor care i-a inspirat pe Rabelais, pe Voltaire, pe Jean de la Fontaine,comentat de H. Taine“. Iar când, mergând mai departe cu enumerarea,ajunge s`-l numeasc` pe Baudelaire „cel dintâi vizionar, regele poe]ilor, unadev`rat zeu“, atunci m`car a ]intit cum se cuvenea. Drumul a fostdescoperit.Dac` Scrisoarea Vizionarului nu s-ar fi oprit pe îndelete asupraînsu[irilor poetului vizionar, l-am fi luat pe Rimbaud, sprijinându-ne pe ceeace preced`, drept omul care, printre primii, a v`zut esen]a poeziei. Poezia nuare nimic de-a face cu acel „geniu resping`tor“ care a prezidat la na[tereaunor Voltaire, La Fontaine...; nimic de-a face cu aceast` resping`toaredisciplin`, care, vai, l-a m`cinat pe Jean Racine. Inteligen]a, [tiin]a au fostf`r` preget monopolizate de c`tre ra]iune, ca s`-i serveasc` acesteia; dar