Varianta PDF

NICHITA SAU METAPOEZIA PERIOADEI ROßII. CONVERTIREA TOTALITARULUI çN UNU 51dorm eu, înconjurat de el”. Totu[i, r`mâne o falie, o imposibilitate decontopire a Eului [i cuvântului; aceast` limit`, aceast` dureroas` linie defalie este punctul vulnerabil, în jurul c`ruia se rotesc permanent Elegiile,acel „punct de sânge vorbitor”, omul.Acest lucru a fost relevat excelent de c`tre ßtefania Mincu în opera saNichita St`nescu. Între Poesis [i Poiein. Este [ocant s` afli c`, în ciudap`rerii comune (mai ales în cea marxist`, a partidului) nu exist` niciunîn-afar`, nici în cuvânt, nici în subiect, po]i resim]i [ocul lui Kleist, atuncicând l-a citit pe Kant, care afirma c` suntem prin[i în spa]iul [i timpulsim]urilor. ßi chiar [i logica, cuvântul adic`, cunoa[te doar o interioritate,ceva omenesc, gândit de oameni, vorbit, deci nicicând „transcendental”;prin urmare, este potrivit numai oamenilor, închisoarea noastr`. Iar noi,prizonieri în noi, nu putem fi în afar`, nu putem ajunge la „adev`ratul”copac, la adev`rata femeie, la adev`rata floare!5În Elegia a doua [i în cea de a [asea, mai cu seam` în Omul-fant`,Nichita St`nescu a creionat cel mai bine aceast` team` individual` de a fiexpus, aceast` lips` de teleologie, care profit` de acea durere, de acea„pe[ter`”, „ran`” sau chiar „groap`”, lucruri care le-au întins o capcan`func]ionarilor. Probabil c` la aceasta a contribuit [i închistarea caredomnea în ]ar`, lumea exterioar` fals`, mincinoas` a dictaturii, care eraperforat` doar de natur`, de masa informal`, nesocializat`, sau de naturauman` singuratic`, expus`, lipsit` de ajutor [i, cel mai bine, de cotidianulcare se produce singur. Tinerii care tocmai se aflau într-un proces evolutiv,mai ales tân`ra genera]ie de fii pierdu]i de ]`rani [i de burghezi era expus`dictaturii, „absen]a p`rin]ilor”, a[a cum spunea Nichita a creat o situa]iede tabula rasa, care le-a fost fatal` multora din aceast` genera]ie. Aceast`capcan` este clar exprimat` în Elegia a doua:De îndat` vor pune în ran` un zeu,ca peste tot, ca pretutindeni,vor a[eza acolo un zeuca s` ne-nchin`m lui, pentru c` elap`r` tot ceea ce se desparte de sine.6Cea mai aspr` critic` la adresa acestei capcane totalitare o aduceNichita St`nescu în elegia nenumerotat`, despre tr`d`torul Iuda; estevorba despre Omul-fant`, fant` = sp`rtur`, cr`p`tur`. Un om despicat