Varianta PDF

RIMBAUD VÅNTURå-LUME ßI EXPERIEN¥A POETICå 23c` devenise un func]ionar; cât despre roadele min]ii, ele aveau [i ceva bun,iar Rimbaud le p`streaz`, poate c` nu tocmai pe acelea[i, în mod sigur nu peacelea[i, dar, la urma urmei... Ceea ce este, îns`, neîndoielnic este faptul c`alama nu se mai treze[te goarn`; nu mai asist` la ecloziunea poemului; numai ]â[ne[te dintr-o dat` pe scen`....C`ci, acum, alama devine goarn` cu de la sine putere, printr-o lung`, nesfâr[it`[i rezonabil` dereglare a tuturor sim]urilor sale; este „un studiu al o-mului care vrea s` fie poet“; înseamn` s` lucrezi asupra sufletului t`u, s`-lcultivi; vizionarul este totodat` un poet care î[i dore[te poezia; acum,Rimbaud îi batjocore[te pe cei care ar crede într-o inspira]ie lipsit` de efort,în una picat` din cer: „Cel dintâi studiu al omului care vrea s` fie poet estepropria-i cunoa[tere des`vâr[it`. Î[i caut` sufletul, îl scruteaz`, îl pune laîncercare, îl înva]`. De îndat` ce îl afl`, trebuie s`-l cultive; acest lucru paresimplu; în orice minte are loc o dezvoltare natural`; atâ]ia egoi[ti se declar`autori; al]ii î[i atribuie lor în[i[i progresul intelectual!“Este limpede c` apar din nou roadele min]ii; desigur, nu cele ale luiBoileau; dar chiar [i acelea vor s` aib` un Boileau al lor; [i nu este, oare,vorba despre o poezie condus`? F`r` îndoial`, Rimbaud se afl` la antipoziilui Boileau; nu are nicicum grija Binelui; nici cea mai mic` grij` pentrumoralitate; cu atât mai pu]in se va îngriji el de regulile [i de atributelediscursului, ale ra]iunii; pu]in îi pas`... Dar, întocmai a[a cum, la Boileau,poetul se f`urea printr-o lung`, nesfâr[it` [i rezonabil` reglare a sim]urilorsale, când î[i înfigea silogisme pe chip [i ochii i se împ`ienjeneau de lacrimi,întocmai cum Boileau voia ca poetul s`-[i f`ureasc` un suflet îngeresc [i s`devin` cel Pur, cel Drept, cel În]elept, s` fie responsabil de gestul s`u, tot lafel Rimbaud r`stoarn` arta poetic` stabilit` [i descoper`, punct cu punct,drumul de întoarcere: „Trebuie f`urit sufletul hidos: sufletul de c`pc`un 9 , cemai! Imagina]i-v` un om înfigându-[i [i crescându-[i negi pe fa]`. Spun c`trebuie s` fii Vizionar, s` devii Vizionar. Poetul devine vizionar printr-olung`, nesfâr[it` [i rezonabil` dereglare a tuturor sim]urilor sale. Toateformele de iubire, de suferin]`, de nebunie: caut` în str`fundul fiin]ei lui,vine de hac tuturor otr`vurilor, pentru a nu p`stra decât esen]ele. Inefabil`tortur`, pentru care are nevoie de toat` credin]a, de toat` for]asupraomeneasc`, în care devine, printre to]i ceilal]i, marele bolnav, marelecriminal, marele blestemat [i supremul Savant! – C`ci intr` înNecunoscut!...“ 109 Fondane utilizeaz` cuv~ntul comprachicos, din spaniolul comprapequeños – negustori decopii (odat` cump`ra]i, ace[tia erau mutila]i, transforma]i \n mon[tri); cuvântul este utilizatde Victor Hugo într-unul din romanele sale, L’Homme qui rit, din 1869. (n. tr.)10 Fragment extras din scrisoarea lui Rimbaud c`tre Paul Demeny, din 15 mai 1871,supranumit` [i Scrisoarea Vizionarului. (n. tr.)