Varianta PDF

NICHITA SAU METAPOEZIA PERIOADEI ROßII. CONVERTIREA TOTALITARULUI çN UNU 49un „silogism care neag` silogismul”. Este cel care, atunci când este „tr`it”,a[adar gr`it, scris, citit, se poate converti surprinz`tor în opusul s`u, înacest act momentan [i în aceast` situa]ie-limit`. Nimic nu este mai sigurdecât incertul. S-a f`cut referire [i la efectul de tunel al fotonului dinfizic`, vorbindu-se de o paralel` cu experien]a subiectului în cuvânt, carese dezvolt` brusc dintr-o s`mân]`, un sâmbure al eului-cuvânt. O enigm`de care suntem con[tien]i, atunci când ne contopim cu cuvântul ce poart`în laten]ele sale întreaga istorie a cuvintelor în acel kairos al clipei noastre,se contope[te cu istoria noastr` interioar`, atunci când spunem ceva desprenoi, ia na[tere din aceast` copula]ie un al treilea, o interioritate care nu sepotrive[te absolut deloc cuvântului creator al limbii, este ceva completdiferit. Dar unde este puntea între aceste dou` lumi diferite, care abia maipot s` comunice, cuvântul [i eul, cu r`d`cini adânci în subcon[tient [i învis? Este prezentul unic, irepetabil, nu un timp absolut, ci recentîntâmplatuldin cuvântul-eu, din propria durat` [i experien]`, precum osfâ[iere prin întregul cosmos, este ca un oracol, un kairos, o simetrie, uneveniment sincron, precum în psihanaliza jungian`. Este, mai degrab`, coinciden]`,decât cauz`. Lipsa analogiilor reprezint` poietica acestei primeelegii care le determin` pe toate celelalte. Totodat`, este [i o evadare din„atot[tiutoarea” lume închistat` în limbajul totalitar [i de idei (ideologie),o ie[ire din lumea gri, care nu cunoa[te surprize, ci devine fad` prin griulpermanent, supravegheaz` totul cu Poli]ia, pentru a nu se modifica nimic,s` nu devin` nimic enigmatic [i s` „deranjeze”. În prima elegiest`nescian`, acest EL este combina]ia dintre eu [i cuvânt ca lumeinterioar`.Totalitarismul tr`ie[te din minciuna unei identit`]i f`cute cadou, anumec` exist` doar exteriorul, prin aceasta anun]ând c` totul este exprimabil [irecognoscibil. Obiectul [i cuvântul ar fi identice. Limbajul nu ar trebui s`exprime altceva decât idei fixe [i o „realitate” controlat`. Îns` cuvântul nupoate cuprinde static niciodat` laolalt` Eul [i lumea exterioar`, Eul [i„totul”, Eu [i tu. Pentru a putea transla de la unul la altul, sunt necesare oschimbare de perspectiv` [i o ruptur` (sau iubire [i unire trupeasc`).Sinele, Eul, nu comunic` decât cu interiorul, deci cu infinitul. Astfel suntposibile întâlnirile în iubire, în moarte. Dar [i în interiorul poeziei: astfel,Sinele de]ine posibilitatea dedalic` a poiesis-ului, atunci cândconstructorul [i construc]ia, lumea-om [i cuvântul-om se contopesc într-osingur` fiin]`. ßi realul ce reapare mereu în Elegii, op]iunea pentru el,seduc]ia realului, foamea de real, este întotdeauna o foame de întâlnire curealitatea deja integrat`. Vezi doar ceea ce [tii, auzi, miro[i, gu[ti... recuno[ti.Acest misterios EL din prima Elegie se sustrage timpului [i spa]iului [ioric`rei categorii [i cauzalit`]i; [i, cu toate c` se [tie c` Nichita tindea mai