Varianta PDF

RIMBAUD VÅNTURå-LUME ßI EXPERIEN¥A POETICå 13„împ`rat al vizionarilor“, este s` evadeze din lume. Precum Baudelaire, arscrie pe panoul visului s`u aceste cuvinte incendiare:ORIUNDE, DAR ÎN AFARA LUMII 4 .Capitolul VSunt revolte [i revolte! Dac` nu este vorba decât de o revolt` moral`, întrosingur` clipit` se [i ajunge la în]elegere. E de neînchipuit în ce m`sur` sesimte omul animal moral. El este mereu nemul]umit de faptul c` lucrurilenu merg; to]i sunt nemernici, to]i vicio[i, exploatatori, invidio[i [i intrigan]i,fie ei preo]i, politicieni sau bancheri, filosofi sau martiri, îngeri sau zei. Doarel, înger pur! adev`rat martir! un neîn]eles! Doar el [i-ar împ`r]i semeniloravutul, dac` l-ar avea, doar el s-ar l`sa t`iat în buc`]i, doar el s-ar da pestecap... Ce dovad` mai solid` c` existen]a e necesar` decât faptul c` eu sunt ofiin]` moral`, c` sunt bun – deci exist! Nu eu l-a[ snopi în b`t`i pe aproapelemeu dac` a[ fi poli]ai, nu eu m-a[ îmbuiba dac` a[ fi bancher, nu eu m-a[r`zboi dac` asta mi-ar aduce câ[tiguri, nu eu a[ face nego] cu arme [i poatechiar cu fiin]e omene[ti dac` a[ fi Dumnezeu... Dar, pân` s` ajungem acolo,nimic mai just decât s` pretindem via]a celor ce se bucur` de ea, bunurile –celor ce le au pân` peste cap, puterea – celor ce se împopo]oneaz` cu ea.N-ar fi, din parte-mi, nici ranchiun`, nici invidie... Îndr`zne[te, cumva,cineva s` se gândeasc` la resentiment? Spusele mele sunt la îndemân`pentru a dovedi contrariul. Iar acum, s` le întoarcem cuvintelor spatele [i s`trecem la acte. Pune]i-m` ßef [i o s` vede]i voi.... Am s` m` apuc s` împartlibertatea, bog`]iile, fericirea în p`r]i egale, în felii sub]iri [i nu-mi voi p`stramie absolut nimic în plus. În sfâr[it, iat` împlinit` Echitatea! Nicilingu[itorul cel mai dezm`]at nu va egala f`]`rnicia moralei autonome. Cedovad` mai bun` c` exist` imperativul categoric decât faptul însu[i c` eu îlposed? Sunt bun, sunt perfect, sunt intact. Dac` a[ fi singur pe lume, totular merge ca pe roate. Din p`cate, mai exist` [i ceilal]i... ßtia bine Kant cef`cea când a instaurat morala laic`. Ne lua în posesie pe fiecare în parte [ine transforma pe fiecare anume în Dumnezeu, pe fiecare anume în legeaîns`[i: într-adev`r, se [tie bine ce pl`cere poate sim]i orice om de treab` dac`poate avea parte de ceva îndoielnic. Iar dac` e vorba de mul]ime... Gata cumorala religiilor, luat` la palme de eviden]a [tiin]ific` pentru care e limpedec` cel mai de seam` dezm`]at, cel mai tic`los, porcul din frunte sunt eu,4 « N’importe où hors du monde », în Le spleen de Paris (n. tr.)