Varianta PDF

DIETER SCHLESAKNICHITA SAU METAPOEZIA PERIOADEI ROßII.CONVERTIREA TOTALITARULUI ÎN UNUNoua poezie postbelic` româneasc` (precum [i cea german` dinRomânia) s-a n`scut abia dup` ce a început s` se manifeste„dezghe]ul” (1960/61) [i, mai ales, dup` 1965, când Ceau[escu,din motive ce ]ineau de strategiile politice, a liberalizat ]ara [i a permispluralitatea stilurilor în literatur` (tradi]ia literar` interbelic`, interzis`,precum [i literatura occidental` au putut fi iar`[i receptate). La început,modernismul a fost doar imitat. Stilul propriu al genera]iei ’60 a ap`rut dincombina]ia modernismului [i autohtonismului cu influen]e ale proprieiavangarde, totul în tensionatul „joc de-a v-a]i ascunselea” cu metafora ([icenzura). Mai ales cel care s-a ridicat deasupra tuturor, Nichita St`nescu(1933-1983), precum [i metalimbajul s`u, au f`cut [coal`. I s-au al`turatCezar Baltag (1938-1997), Marin Sorescu (1936-1997) [i Ilie Constantin(*1939), apoi Ana Blandiana. Pu]in mai târziu, lor li s-a ad`ugat a[anumita grupare onirist` din jurul lui Dumitru ¥epeneag (*1937). În modcurios, Mircea Dinescu (*1950), debutat în 1970, nu a fost acceptat încercul lor restrâns.Ace[ti „orfani ai luptei de clas`” au elaborat, sub presiune, o poetic`subtil`, atent` la nuan]ele lingvistice, extrem de tensionat`: interioritateapân` la ei fusese oficialmente dispre]uit`, ca incontrolabil`, [i chiarinterzis`. Acel „cu totul altfel”, refugiu din realitatea dominat` de lozinci.Cu prec`dere la Nichita St`nescu, poezia este un spa]iu interior, dincolode realitatea senzorial`. Printre rânduri sunt transportate, nu de pu]ine ori,sensuri interzise. Chiar dac` poezia se tip`rea pe atunci în tiraje foartemari, nu politicul era determinant în discursul lui Nichita, ci mi[carealingvistic` transcendent`: Eul liric ([i Eul auctorial) merg în direc]ia unuiorizont deschis. Se instaureaz` un spa]iu metalingvistic, c`ruia i se deschidpor]ile numinosului: Omul-fant` vine din afar`, el vine de dincolo [iînc` de mai departe de dincolo.