Varianta PDF

RIMBAUD VÅNTURå-LUME ßI EXPERIEN¥A POETICå 11Iat` o via]` în care nu se petrece nimic, întocmai ca într-o via]` normal`,nimic în afar` de întâmpl`rile încâlcite ale vie]ii normale înse[i. Maidegrab` structurile acestei vie]i decât con]inutul ei, forme sau categoriiprintre care s-ar fi putut g`si o mul]ime de alte lucruri, dar unde nimic nu aapucat, totu[i, s` se cuib`reasc`. Via]a aceasta, ca oricare alta, se desf`[oar`încet, vegheat` de necesitate, orânduit` de legi, înzestrat` cu ni[te cantit`]iprecise de dezn`dejde [i speran]`, mergând dintr-o serie cauzal` într-alta, cuefecte dinainte [tiute, fie ele mici, fie mari, cu exact atâta iluzie cât` trebuieca s` te sim]i determinat. Suntem nevoi]i s` credem c` mecanismul acestade ceasornic este excelent [i cât se poate de bine pus la punct, de vreme ceoamenii, în majoritatea lor, fac cas` bun` cu el. Pân` [i nenorocirile sunt, înel, distribuite cu atâta elegan]` [i cu un asemenea sim] al drept`]ii, încâtajung s` par` necesare. Toate în]elepciunile omene[ti cad de acord asupraacestui punct: anume c` suntem condu[i de Soarta oarb`, marea art`constând în a [ti s` i te supui; cu cât mai supus, cu atât mai bine; s-ar puteacrede c` diferitele în]elepciuni s-au luat la întrecere care se va supune maidihai; am putea numi aceast` întrecere: resemnare la dragoste; cre[tinismulî[i g`se[te în ea cea mai mare virtute: aceea a sfin]eniei.Faptul acesta înseamn` c` fiecare om trece prin experien]a destinului, afatum-ului, dar cum fatum-ul este numitorul comun al fiec`rei existen]e, [icum nu-l po]i \nvinui f`r` s` cazi \n absurd nimic nu modific` raportul,nimic nu ajunge s` ridice fiin]a împotriva existen]ei, a[a încât avem dreptulde a afirma c` este exagerat când se acord` numele de experien]` la ceea ceeste doar obi[nuin]`, o stare de fapt pe care reflec]ia [i con[tiin]a n-au apucatînc` s-o prind`. Ceea ce oamenii numesc pe bun` dreptate un eveniment esteîndeob[te un fapt cu frecven]` mic`, dar care, tocmai de aceea, rupe lan]ulobi[nuin]elor [i ne îndeamn` la reflec]ie; este tocmai cazul unei nenorociriie[ite din comun, precum dublul incest al lui Œdip, care, în mod vizibil,exagereaz`, punând în cârca unui singur om nelegiuiri pe care, îndeob[te,soarta le arunc` asupra mai multora. Se în]elege atunci, fie [i cu titluexcep]ional, c` omul lovit peste m`sur` se simte prins într-o experien]` aexisten]ei [i, ca atare, reac]ioneaz` personal la o nenorocire ea îns`[ipersonal`, în felul s`u. Avem de-a face, în cazul acesta, cu o favoare special`pe care o acord` Cetatea, cu o toleran]` ie[it` din comun; s-ar abuza dac`existen]a ar fi f`cut` vinovat` doar pentru faptul c` cineva exist` [i pentruvinile pe care acesta le-ar putea avea. Ar însemna s` sus]inem c` tragedias`l`[luie[te în fiecare om [i c` fiecare om are dreptul, de ce nu [i datoria?,de a se lamenta [i zbuciuma într-atâta, încât s` fac` imposibil` via]aîmpreun`. Iat` de ce autorul tragic se împopo]oneaz` cu un pretext [iinventeaz` o poveste; iat` de ce sus]ineam c` este un revoltat dinainte deorice experien]`.