Varianta PDF

RIMBAUD VÅNTURå-LUME ßI EXPERIEN¥A POETICå 27halucina]ia cea de toate zilele; î[i b`tuse în cuie vârtejurile; g`sise, în celedin urm`, c` dezordinea spiritului s`u era sfânt`. I se pare c` deosebe[te,pentru o clip`, vechiturile poetice pe care le întrebuin]eaz` de aceast`c`utare a noului; dar, imediat apoi, cele dou` experien]e se confund` una cucealalt`; Frumuse]ea era, într-adev`r, amar`; mirosea a rânced; nimic maipotrivit decât s`-i arzi dou` la spate, înainte de a o p`r`si pentru totdeauna.Dar cum se face c` un Rimbaud î[i permite s` deschid` un procesîmpotriva poeziei, t`b`rând pe ea, chinuind-o cu întreb`ri? De ce s`-i punemsub semnul întreb`rii nevinov`]ia, înainte de a o avea la mân` cu dovezilevinov`]iei ei? Inchizitor nemilos, Rimbaud cere capul victimei sale, [i atâtde mare este farmecul lui, încât i se [i d`: primul cap ob]inut nu este, oare,tocmai al s`u? ßi iat` c` o genera]ie întreag`, de[i informat` asuprariscurilor pe care le înfrunt`, vine cu de la sine putere s` [i-l revendice cateribil dictator. Ea î[i asum` pe cont propriu procesul pe care Rimbaud îlintentase deja Frumuse]ii. „De ce scrie]i?“, întreab` ea. Trebuie s`recunoa[tem c` inculpa]ii se ap`r` cum nu se poate mai r`u, ca [i când, întradev`r,ar fi fost prin[i pe picior gre[it. Cauza pare s` fie închis`; poe]ii suntsoma]i pe loc s` se ab]in` s` scrie, sau, dac` totu[i îi roade scrisul, s` aib`aerul c` le-ar fi ru[ine, c` nu este decât un succedaneu de bolnavi, [i s`invoce, la nevoie, scuza major` c` nu încearc`, prin aceste practici infame,decât un fel de experien]`, un fel de cunoa[tere, adic` ceva riguros, valabil,[tiin]ific, c`reia, din poezie, nu i-a r`mas decât numele. Un lucru f`r`precedent în istorie se produce dintr-o dat`, sub impulsul ini]ial dat deRimbaud –, vreau s` spun: con[tiin]a ru[inat` a poetului; poetul ajunge s`se dispre]uiasc` pe sine [i s` dispre]uiasc` opera]ia care face ca munca s`-ifie specific`, dându-i un în]eles.„De ce scrie]i?“, îi întreab` pe poe]i [i o mare revist` francez`. Îi maiîntreab`, de asemenea, când s-au n`scut etc. Iat` o anchet` care nu ar fi fostposibil`, ba nici m`car imaginabil`, înainte de aventura Rimbaud. Dar s`presupunem o clip` c` el nici nu ar fi existat; în cazul acesta, ne-ar fi, poate,îng`duit s` întoarcem întreb`rile puse astfel [i s`-i întreb`m pe poe]i: „De cev-a]i n`scut?“ Pentru c`, la urma urmei, nu mi-e cu nimic mai limpede de cescriu decât de ce m-am n`scut. O metod` bun` ar trebui, nu-i a[a?, s`respecte ordinea cronologic`. Dar s` se fi ajuns pân` acolo încât faptul de ascrie s` par` straniu? C` nu [tii de ce, anume, te-ai apucat de scris, asta nuînl`tur` problema; scriu, voi scrie mereu, [i întotdeauna vor exista poe]i pelume, chiar dac` li s-ar t`ia capul de-adev`ratelea, [i nu doar în efigie. Suntdeci de acord c` nu este un r`spuns, nici m`car unul de bun-sim]; dar poatec` întrebarea aceasta nu are un r`spuns de bun-sim]; un r`spuns de bun-sim]– nici vorb` de a[a ceva.