Note curs 2006 - Universitatea de Stat „Alecu Russo”

– dispozitivele de intrare-ieşire.
În concepţia autorului, maşina analitică putea memora 1000 de
numere a câte 50 de cifre zecimale, realiza o adunare de câte două cifre
într-o secundă şi o înmulţire a acestora într-un minut. În pofida faptului că
maşina analitică nu a putut fi realizată din cauza dificultăţilor de ordin
tehnic şi financiar, structura a determinat dezvoltarea calculatoarelor
electronice, care au apărut un secol mai târziu. O altă direcţie bine
cunoscută a fost cea a calculatoarelor electromagnetice.
Primul dispozitiv de calcul electromagnetic cu comandă program a
fost realizat de savantul german Konrad Suze în anul 1941. Programul era
memorat pe o bandă de film cinematografic, citit şi executat consecutiv.
Calculatorul era construit din 2600 de relee electromagnetice, putea
memora 64 de numere a câte 22 de cifre binare, realiza adunarea a două
numere în 0,3 sec, iar înmulţirea acestora în 4,5 sec.
În anii 1940-1946, în SUA, firma Bell Telephone realizează mai
multe calculatoare cu relee electromagnetice şi dispozitive mecanice.
Ultimul model de calculator electromagnetic, Bell-V a fost construit din
9000 de relee, ocupa o suprafaţă de 90 m 2 şi avea masa de 10 tone.
Adunarea se realiza în 0,3 sec, iar înmulţirea în 1,0 sec. Tot în SUA la
Universitatea Harvard, cu ajutorul IBM, în perioada 1939-1944 sub
conducerea lui Howard H. Aiken a fost realizat calculatorul electromagnetic
gigant MARK-1, ce opera cu numere de câte 23 de cifre zecimale şi a fost
în funcţiune până în anul 1949. Construirea calculatoarelor
electromecanice a fost un progres, dar nu substanţial, în plus reprezentarea
programelor rămânea tot atât de incomodă ca la dispozitivele
mecanografice. Cu aceasta se pune capăt preistoriei sau generaţiei zero de
calculatoare.
Istoria dezvoltării calculatoarelor numerice se împarte în perioade în
funcţie de tipul şi tehnologia componentelor electronice, de ordinea
cronologică şi resursele calculatoarelor care în ultima instanţă şi determină
generaţiile de calculatoare.
Generaţiile de calculatoare sunt determinate conform următoarelor
criterii:
• tehnologia CPU (Central Processing Unit – procesorul central) şi baza
elementală a calculatorului;
• viteza de lucru – numărul de operaţii elementare îndeplinite într-o secundă;
• volumul memoriei operative;
• programatura utilizată;
• complexul de dispozitive periferice.
27