Note curs 2006 - Universitatea de Stat „Alecu Russo”

Memoria poate fi volatilă şi remanentă (nevolatilă). Memoria
volatilă este acea memorie, conţinutul căreia se păstrează doar atâta timp
cât durează alimentarea cu energie electrică. La deconectarea
calculatorului, această memorie se videază, iar la conectarea calculatorului
poate fi încărcată din nou cu informaţiile necesare, programe şi date, de pe
unităţile de memorie nevolatile sau prin intermediul unităţilor de intrare a
informaţiilor. Cea mai mare parte a memoriei interne a calculatorului este
volatilă şi se foloseşte pentru păstrarea temporară şi extragerea operativă a
informaţiilor. Memoria remanentă serveşte pentru păstrarea de lungă
durată a informaţiilor.
Memoria poate fi variabilă şi constantă. Memoria constantă (fixă)
este scrisă o singură dată şi ulterior poate fi numai citită, de aceea se mai
numeşte şi memorie doar pentru citire – ROM (Read Only Memory).
Memoria ROM se fabrică numai remanentă şi se utilizează pentru
păstrarea permanentă a informaţiilor constante, ce nu se schimbă sau care
nu este de dorit să se schimbe. Aici sunt stocate date referitoare la
caracteristicile fizice ale calculatorului (tipul de hard-disc şi caracteristicile
sale, data şi ora, tipul unităţii de dischetă, de unde se încarcă sistemul de
operare, etc.), cât şi unele programe ce pot fi lansate în execuţie la pornirea
calculatorului.
În memoria ROM se înscrie, în primul rând, o parte din sistemul de
calcul şi anume BIOS-ul (Basic Input Output System) – un set de
programe mici, ce servesc pentru comunicarea cu perifericele
calculatorului: gestionarea intrării/ieşirii unor informaţii în calculator,
conţine informaţii despre unităţile conectate la calculator, memoria internă,
precum şi despre parolă. De fiecare dată, la conectarea calculatorului,
BIOS-ul efectuează testarea funcţionării normale a componentelor de bază.
În prezent mai mulţi producători programează BIOS-ul în circuite de
memorie flash. Utilizatorul nu poate accesa datele din memoria ROM
decât prin intermediul programului CMOS Setup, care permite configurare
hardware a echipamentului de calcul.
Memoria variabilă permite atât citirea, cât şi înscrierea informaţiei
de mai multe ori. De exemplu, memoria principală este memorie variabilă,
însă – volatilă.
După caracterul funcţiilor îndeplinite, se deosebesc două categorii
de memorie:
• primară;
• secundară.
42