Note curs 2006 - Universitatea de Stat „Alecu Russo”

Windows NT (Network Technology) lansată în versiunea iniţială în
1993, a fost proiectată în ideea compatibilităţii cu Windows 3.1 şi
Windows 3.11 for Workgroups.
Windows 95 cunoscut sub numele Chicago – un sistem de operare
pe 32 biţi, compatibil cu versiunile Windows 3.x şi MS-DOS, utilizează
minim 8 Mo de memorie operativă şi ocupă un spaţiu de 60...90 Mo pe
hard disc. Acesta susţine aplicaţiile pe 32 biţi şi majoritatea dispozitivelor
periferice ale unui microcalculator. Poate fi utilizat pentru procesarea
reţelelor de calculatoare cu protejare simplă prin parolă.
Alte versiuni a sistemului de operare sunt: Windows 98, Windows
Millenium Edition (Windows Me) care este elaborat în baza sistemelor de
operare Windows 95/98, are funcţii mai dezvoltate şi noi utilitare,
Windows 2002 (XP), Windows 2003 etc. Asupra elaborării sistemelor de
operare se lucrează în continuare.
4.3. Sistemul de programare
Sistemul de programare are funcţii de reducere a laboriozităţii
alcătuirii programelor de către programatori în baza automatizării
programării. Automatizarea programării este o totalitate de tehnici şi
reguli de scriere a algoritmilor, orientată la utilizarea calculatorului pentru
alcătuirea programelor în coduri-maşină.
Procesul programării poate fi convenţional divizat în două etape:
scrierea programului în simboluri de conţinut şi codificarea lui. Prin
scrierea programului înţelegem scrierea algoritmului de rezolvare a
problemei cu simboluri convenţionale general acceptate, ce permite
descifrarea uşoară a semnificaţiei fiecărei operaţii a programului. Prin
codificare înţelegem procesul conversiei programului, scris în simboluri
convenţionale, în limbajul calculatorului, adică în coduri-maşină.
Pentru scrierea programelor servesc limbajele de programare –
limbaje mijlocitoare în comunicarea dintre om şi calculator. Limbajul de
programare este un limbaj artificial, care include un set de simboluri,
reguli şi acorduri ce definitivează modalitatea şi consecutivitatea, în care
pot fi conexate simbolurile pentru scrierea programelor. Limbajele de
programare, ce nu depind de tipul calculatorului la care rulează şi nu se
acordă la o anumită familie de calculatoare, se numesc limbaje de nivel
înalt sau evoluate. Instrucţiunile în aceste limbaje sunt mai aproape de
limbajul omului. Exemple de aceste limbaje: Fortran, Basic, Pascal, C,
LISP etc. Programul scris într-un limbaj de programare se numeşte
program sursă, iar limbajul său – limbaj sursă.
62