Cap. 3 - Veterinary Pharmacon - ROMEO T. CRISTINA

Cap. 3 Principalele operaţiuni în tehnica farmaceutică
3.3. Sterilizarea
Sterilizarea este operația prin care se distrug sau se înlătură microorganismele şi sporii 8
lor din preparatele medicamentoase, excipienți, instrumentar şi diverse materiale.
Procedeele de sterilizare sunt de natură fizică, chimică sau de altă natură.
Metodele de sterilizare folosite trebuie alese cu grijă, în aşa fel încât să nu aibă influență
nefavorabilă asupra medicamentelor sau formelor medicamentoase.
3.3.1. Sterilizarea prin procedee fizice
Aceasta se realizează:
• prin căldură: uscată şi umedă,
• prin filtrare, prin metoda aseptică;
• prin iradiere cu raze: infraroşii (I.R.), ultraviolete (U.V.), gamma (γ),
• prin ultrasunete
• procedeul oligodinamic.
3.3.1.1. Sterilizarea uscată
Este mai puțin eficientă decât sterilizarea umedă şi se aplică de obicei în cazurile când
aceasta din urmă nu poate fi realizată.
Flambarea
Este cel mai simplu procedeu de sterilizare şi constă din încălzirea sau trecerea repetată
printr-o flacără. Se foloseşte flacăra incoloră a unor becuri cu gaz (Teclu, Bunsen-Mecker
etc.) sau lămpi cu spirt (fig. 3.22.).
Flambarea durează 4-5 minute şi se utilizează pentru sterilizarea instrumentarului
metalic, mojarelor, pistilelor, lingurițelor farmaceutice, spatulelor, mai rar a unor vehicule
(uleiul, vaselina), sau a unor ustensile utilizate în tehnica aseptică.
Pentru sterilizarea mojarelor, acestea se umectează pe toată suprafața cu ajutorul unui
tampon de vată îmbibat cu alcool, după care se aprinde.
Acest tip de sterilizare nu este acceptabil, fiind utilizată mai ales în condiții de teren.
Procedeul are dezavantajul că temperatura acționează numai pe suprafețele care vin în
contact cu flacăra. Adesea obiectele sterilizate se acoperă cu funingine.
Fig. 3.22. Arzătoare Bunsen şi Teclu.
Sterilizarea la etuvă (pupinel)
Această operațiune se face cu ajutorul etuvei, aceasta realizând o sterilizare cu aer cald
de până la 200°C, fără presiune (fig.3.23. şi fig. 3.24.).
8 sphoros (gr.)=sămânță, organ specializat de rezistență la bacterii.
Obişnuit are dimensiuni microscopice fiind mono sau pluricelular, cu forme şi structuri variate.
Se formează pe cale asexuată, trecerea de la forma vegetativă către forma sporulată la bacterii făcându-se pentru a se proteja
de distrugere la temperaturi extreme, factori climatici, putreziciune etc.
Revenirea la prima formă se face prin existența condițiilor prielnice pentru înmulțirea bacteriilor.
78