Cap. 3 - Veterinary Pharmacon - ROMEO T. CRISTINA

Cap. 3 Principalele operaţiuni în tehnica farmaceutică
Procedeul se bazează pe uscarea lichidelor prin folosirea unor cilindri încălziți.Lichidul
va fi dispersat pe suprafața cilindrilor şi se va transforma într-o pulbere foarte fină.
3.8.2.2. Liofilizarea
Acest procedeu constă în evaporarea directă a umidității, care se solidifică prin răcire,
fără ca produsul să treacă prin faza lichidă. Mai întâi materialul de uscat este supus
congelării, după care se produce un vid înaintat (de 0,02-2 mm col. Hg).
Prin iradiere (de la o serie de suprafețe încălzite la 40-60°C) se transmite căldura
necesară sublimării. În timpul necesar uscării, temperatura materialului va fi menținută
constantă cu ajutorul vidului.
Avantajul acestei metode este temperatura scăzută, datorită acestui fapt având loc
următoarele: reducerea la maximum a activității enzimelor şi a microorganismelor, influența
oxigenului asupra produselor, solvenții volatili se pot recupera cu pierderi minime, realizarea
unei deshidratări eficiente şi produsul finit îşi menține caracteristicile (prin adaos de apă
ajungându-se din nou la starea inițială).
Liofilizarea este un procedeu care necesită instalații şi aparatură modernă, fiind aplicată
la uscarea de preparate biologice: soluții extractive, plasmă, antibiotice etc.
3.8.3. Uscarea solidelor
Materiile prime utilizate în fabricarea medicamentelor conțin un anumit grad de
umiditate.
Această umiditate se poate afla sub două forme:
• apă de suprafață, apa este reținută superficial într-o substanță medicamentoasă;
• umiditate higroscopică, când umiditatea se află sub formă de apă de constituție.
Uscarea solidelor 20 are drept scop:
• conservarea substanțelor farmaceutice, cunoscându-se că produsele de natură
vegetală şi animală sunt mult mai rapid inactivate şi expuse mai uşor invaziei cu
microorganisme dacă conțin apă;
• reducerea greutății şi volumului, facilitatea manipulării, transportului şi depozitării;
• favorizarea pulverizării, materialele prin uscare îşi pierd elasticitatea şi sunt mai uşor
de sfărâmat, uscarea precedând adesea operația de pulverizare.
3.8.3.1. Uscarea la aer
Se face prin simpla expunere la aer atmosferic a unor substanțe, materiale care îşi pierd
uşor umiditatea şi nu sunt sensibile la acțiunea agenților atmosferici şi nu sunt influențate de
aer.
Uscarea se face la soare, la umbră sau în spații închise, materialul fiind întins în strat
subțire, care se poate vântura pentru a grăbi procesul de uscare.
20
Viteza de uscare depinde de o serie de factori, dintre care cei mai importanți sunt: suprafața de evaporare a substanței sau a
materialului, starea de granulație a substanței sau materialului, diferența dintre tensiunea de vapori a aerului şi cea de la
suprafața substanței sau a materialului, viteza aerului şi presiunea, timpul de uscare, rezultând relația:
Tu = [G(u1-u2)/A x U x S]
unde:
G - cantitatea de substanță sau material care rezultă după uscare
A - coeficientul de uscare
U - viteza de uscare, în kg/m
103
2 /oră
S - suprafața de uscare, în m 2
u1, u2 - umiditatea inițială, respectiv umiditatea finală a materialului, în kg raportată la 1 kg substanță uscată.
Un alt factor care influențează viteza de uscare este temperatura, viteza crescând proporțional cu diferența între temperatura
mediului ambiant şi temperatura materialului de uscat. e asemenea, agitarea materialului poate facilita uscarea mai rapidă.
Mărimea particulelor care determină suprafața materialului este un alt factor care se poate lua în consideare.
Deoarece umiditatea internă ajunge la suprafața materialului prin difuziune, este mult mai convenabilă granulația mică.
În procesul uscării, viteza procesului este la început mare după care descreşte pe măsura uscării materiaului. În prima parte a
timpului de uscare materialul pierde circa 85-90% din umiditate, restul fiind cedat în a doua jumătate a perioadei de uscare.
Punctul de trecere între aceste două perioade poartă denumirea de umiditate critică.
În general, umiditatea se îndepărtează parțial, deoare-e dacă prin uscare s-ar elimina total apa, unele substanțe prin contact cu
aerul atmosferic ar putea avea tendința de a recâştiga apa (exemplu: produsele vegetale se usucă la un conținut de 10%
umiditate, amidonul până la 15%).