Cap. 3 - Veterinary Pharmacon - ROMEO T. CRISTINA

Cap. 3 Principalele operaţiuni în tehnica farmaceutică
Tot prin azbest pot trece, şi urme de fier, ca impurități, care pot produce incompatibilități
cu substanțele posesoare de funcții fenolice. Pentru controlul prezenței fierului se recomandă
trecerea prin filtrul Seitz a unei soluții de acid salicilic 1‰. Dacă soluția trece incoloră, ionii
ferici sunt absenți (este preferabil ca aceste filtre să fie spălate cu acid clorhidric diluat 1% şi
apoi cu multă apă).
Unii autori semnalează faptul că, filtrul Seitz poate absorbi unele principii active,
rezultând soluții subdozate (datorită alcalinității azbestului şi deci modificării pH-ului), ceea ce
poate duce la precipitarea unor substanțe (sărurile de alcaloizi).
Filtrele din materiale textile şi metalice
Filtrele clasice sunt confecționate din: pânză de bumbac, in, lână, fire de păr de cal,
cămilă, fibre textile sau fibre metalice. Acestea se utilizează mai ales pentru filtrarea
cantităților mari de lichid, a lichidelor vâscoase sau a celor care conțin substanțe
mucilaginoase. Aceste filtre au rezistență bună la tracțiune şi la acțiunea substanțelor chimice.
Având porozitatea destul de mare, sunt utilizate în principal ca suport pentru suspensiile
aflate în lichid, care prin depunere îi micşorează, porii acestuia devenind astfel un al doilea
strat filtrant. Dacă lichidul filtrat conține substanțe solide în cantități mici, se pot adăuga
materiale filtrante ajutătoare: pastă de hârtie de filtru, fibre de bumbac sau azbest, care să
poată astupa parțial țesătura. Aceste materiale sunt uşor de regenerat, prin simpla spălare.
În ultima vreme se utilizează tot mai frecvent fibrele sintetice, care sunt uşor de obținut,
în cele mai variate grosimi, acestea au mare rezistență mecanică şi chimică şi nu cedează
scame:
• fibrele de nylon sunt rezistente la hidrocarburi halogenate, aldehide, cetone, sulfuri de
carbon, benzen, nefiind indicate pentru acizii minerali şi substanțele oxidante;
• fibrele vinilice sunt inerte la acțiunea acizilor, sărurilor şi uleiurilor minerale, fiind
recomandate pentru filtrarea alcoolilor şi a hidrocarburilor aromatice. Se folosesc la
temperaturi relativ scăzute (maxim 60°C) şi sunt atacate de substanțele oxidante şi soluțiile
concentrate de baze;
• fibrele poliamidice sunt rezistente atât în stare uscată cât şi umedă, au inerție chimică
putând constitui medii filtrante bune pentru baze, chiar la temperaturi ridicate (100°C) şi de
asemenea pentru acizii diluați;
• fibrele din terilen, dacron sau lapsan au rezistență apreciabilă la căldură, precum şi la
acțiunea oxidanților şi acizilor;
• filtrele din fire metalice confecționate din site de oțel inoxidabil, cupru sau aluminiu.
Cel mai adesea sunt folosite în industrie pentru separarea particulelor mari sau ca
suport pentru țesăturile filtrante nemetalice. De asemenea, sunt recomandate pentru filtrarea
la temperaturi ridicate, în cazul lichidelor corozive.
Filtrele din sticlă sinterizată
Sunt pâlnii de sticlă de diferite forme, prevăzute cu o placă poroasă şi o tijă de scurgere
(fig. 3.28.). Partea poroasă se obține din pulberea de sticlă presată la cald, porozitatea fiind
stabilită de granulația sticlei (între 1-15 µm).
Cele mai cunoscute filtre sunt tipurile: G5, G4, G3, G, M şi F sau Jena, Scott etc.
Activitatea filtrantă a filtrelor este dependentă de: dimensiunile porilor, sarcina electrică,
absorbție, cantitatea de substanță din suspensie, temperatură şi presiune.
Fig. 3.28. Filtre cu placă de sticlă poroasă.
94