Cap. 3 - Veterinary Pharmacon - ROMEO T. CRISTINA

Cap. 3 Principalele operaţiuni în tehnica farmaceutică
3.8. Uscarea
Este operațiunea prin care se elimină umiditatea din diferite substanțe sau a apei lor de
cristalizare, în scopul de a asigura o mai bună conservare sau pt. a uşura prelucrarea
ulterioară.
În anumite situații, apa există în substanță datorită unor legături de natură fizico-chimică
(apa de cristalizare), iar în acest caz procedeul poartă numele de deshidratare.
Indiferent de natura lor, majoritatea substanțelor vor fi pulverizate mai bine dacă sunt
uscate. Cel mai simplu procedeu de uscare este expunerea la aer liber.
Pentru aceasta substanțele se întind în strat subțire pe coli de hârtie sau pe plăci de
sticlă într-un spațiu ferit de umiditate.
Pentru a grăbi procesul de uscare, substanța se amestecă periodic, încăperea
ventilându-se. În cazul când se doreşte o uscare mai avansată, substanța se va încălzi în
continuare pe baia de abur sau la etuvă.
În tehnica farmaceutică procesul de uscare se aplică în cazul formelor: gazoase, lichide
şi la solide.
3.8.1. Uscarea gazelor
Nu este frecventă în farmaceutică, în acest scop se folosesc tuburi în formă de “V”
umplute cu substanțe avide de apă (clorură de calciu, hidroxid de potasiu, oxid de calciu sau
acid sulfuric concentrat). Se are în vedere evitarea interacțiunilor.
Acest tip de operație de face în instalații sistem închis speciale.
3.8.2. Uscarea lichidelor
Are loc în două situații:
• prin uscarea simplă a unui lichid cu un anumit conținut de apă (evaporarea apei din
glicerină sau în cazul lichidelor volatile prin deshidratare, de exemplu eterul, din care se
scoate apa cu sulfat de sodiu anhidru);
• prin uscarea lichidelor care conțin în soluție substanțe fixe, care se poate realiza prin
mai multe procedee, cele mai moderne fiind atomizarea şi liofilizarea.
3.8.2.1. Atomizarea (nebulizarea)
Este una din modalitățile cele mai uzuale pentru uscarea substanțelor sau a preparatelor
cu potențial de alterare mare (ex. unele soluții extractive sensibile care nu pot fi uscate cu
sisteme comune fără a suferi modificări mai mult sau mai puțin profunde).
Sistemul se bazează pe dispersarea lichidului sub formă de picături mici (pentru mărirea
suprafeței de contact) şi o uscare foarte rapidă (1-2 secunde) cu ajutorul unui curent de aer
cald. Nebulizarea se poate obține:
• cu ajutorul unui disc rotativ de mare viteză (5000-20.000 tur./min.) obținându-se nori
fini de lichid;
• cu un injector prin care trece lichidul la presiuni mari (30-200 atm.). Aerul încălzit în
ambele cazuri este la 150°C, după care se răceşte la 50°C, vaporii de apă fiind evacuați.
Într-un timp foarte scurt, particulele se vor transforma într-o pulbere foarte fină uscată
care se va depune pe partea declivă a vaselor de nebulizare.
Pulberea obținută poate fi antrenată de curentul de aer dar va fi reținută de un filtru.
Evacuarea pulberii finite este efectuată printr-un sistem special de benzi transportoare şi perii.
Instalațiile moderne de atomizare cuprind: dispozitivul de nebulizare (cu disc rotativ sau
cu injector); camera de uscare; încălzitor de aer; sistem de transport al produsului uscat;
ciclon; recipient colector; sistem de filtrare a aerului aspirat.
Procedeul de uscare prin atomizare se foloseşte în industria farmaceutică pentru
producerea de extracte uscate, opoterapice, enzime, aminoacizi, amidon, lactoză etc.
Se mai cunoaşte un procedeu mai economic de uscare a lichidelor indicat doar în cazul
substanțelor medicamentoase care nu-şi modifică calitățile sub influența temperaturii ridicate.
102