Un portret al lui Dumnezeu

Omul natural nu doreşte nici un Dumnezeu sfânt şi
nici o Lege sfântă. Pentru el este acceptabilă orice
cunoaştere despre orice lucru, cu excepţia cunoaşterii lui
Dumnezeu. De ce se întâmplă aşa Deoarece cunoaşterea
adevărului lui Dumnezeu îl smereşte pe om, iar mândria
lui nu suportă lucrul acesta.
Omul dispreţuieşte şi sfidează adevărul pe care nu-l
poate evita. Dacă el încalcă vreo parte a Legii lui
Dumnezeu, el arată dispreţ faţă de toată legea (Iac. 2:10).
Chiar dacă se întâmplă să respecte unele din preceptele
lui Dumnezeu, aceasta are loc doar întâmplător şi are
motivaţii egoiste, nu izvorăşte dintr-o inimă ascultătoare.
Adam a insistat asupra libertăţii lui, chiar dacă aceasta a
dus la rănirea lui. Astfel, toţi oamenii în Adam sunt
complet nebuni, duşmani ai propriei lor fericiri. Ei insistă
să se îndepărteze de Dumnezeu indiferent de preţ. „Mai
bine să slujesc păcatului decât să slujesc lui Dumnezeu”
este mottoul păcătosului. El ajunge să experimenteze
dureri mai mari încălcând Legea lui Dumnezeu decât ar fi
suferit ţinând-o!
Omul urăşte cel mai mult acele porunci care sunt
cele mai spirituale, cele mai lăuntrice şi care-L glorifică
cel mai mult pe Dumnezeu. El abia tolerează părţile de
închinare exterioare şi ceremoniale. Abia dacă are
gânduri despre Dumnezeu şi găseşte prea puţină
satisfacţie în El. Trebuie constrâns să facă binele şi
găseşte o mulţime de scuze pentru a nu-l face. Urăşte să
vină în prezenţa lui Dumnezeu şi pleacă de îndată ce
poate. Îi oferă lui Dumnezeu resturile. Îl slujeşte pe
&25