Un portret al lui Dumnezeu

ăutatea lor; faptele lor îi şi înconjoară, şi stau înaintea
mea” (Os. 7:2). Să luăm în considerare cateva moduri
prin care acest atribut este atacat:
- atunci când oamenii se roagă la altcineva decât lui
Dumnezeu, aşa cum catolicii se roagă la sfinţi, ei atacă
omniscienţa unică a lui Dumnezeu. Rugăciunea
presupune cunoaştere deplină de partea celui înaintea
căruia e înălţată;
- Atunci când oamenii îşi bagă nasul în ceea ce
Dumnezeu nu le-a descoperit, ei îşi dau pe faţă ambiţia
păcătoasă de a fi egali cu Dumnezeu în cunoaştere. În
acelaşi timp, ei vor trece cu vederea ceea ce a fost
revelat sau ceea ce ar putea fi cunoscut cu puţin efort.
A jura fals sau a jura pe orice făptură arată dispreţ faţă
de Dumnezeu;
- Atunci când judecăm inimile oamenilor, ne însuşim
prerogative care îi aparţin doar lui Dumnezeu, ca şi
cum am şti totul. „De aceea, nu judecaţi nimic înainte
de vreme, până va veni Domnul şi va scoate la lumină
lucrurile ascunse în întuneric, şi va descoperi gândurile
inimilor” (I Cor. 4:5). Trebuie să judecăm faptele,
însă trebuie să lăsăm evaluarea finală în seama lui
Dumnezeu;
- Unii atacă acest atribut făcând abuz de el. Ei spun:
„De ce să ne mai rugăm lui Dumnezeu când El deja
cunoaşte totul” Ei cred că rugăciunea are scopul de
a-I aduce cunoştinţă lui Dumnezeu. Cu toate acestea,
rugăciunea este expresia dorinţelor noastre, ca să-L
putem onora pe Dumnezeu într-un mod corect atunci
&132