Un portret al lui Dumnezeu

Judecătorul! Nu există nici un loc unde te poţi ascunde de
El. Acan a putut ascunde aurul faţă de Iosua, dar nu şi
faţă de Dumnezeu. „Tu pui înaintea Ta nelegiuirile
noastre şi scoţi la lumina feţei Tale păcatele noastre cele
ascunse” (Ps. 90:8). Dumnezeu este invizibil pentru noi,
dar n-ar trebui să ne imaginăm că noi suntem invizibili
pentru El. Femeia de la fântâna din Samaria a putut
mărturisi că aşa este. Cunoştinţa lui Dumnezeu distruge
refugiul ipocriţilor. „Domnul nu se uită la ce se uită omul;
pentru că omul se uită la ce izbeşte ochiul, dar Dumnezeu
se uită la inimă” (I Sam. 16:7). El poate descoperi crima
lui Irod ascunsă într-o pretinsă închinare, trădarea lui
Iuda într-un sărut şi înşelăciunea fariseilor sub o filacterie
lată. Ipocrizia este un exerciţiu inutil şi zadarnic.
Ba, mai mult, Dumnezeu nu a uitat niciun păcat, nu
contează cu cât timp în urmă a fost comis. Păstrarea lui se
face în Cer, mai puţin în cazul în care este şters prin
sângele lui Cristos. Dumnezeu nu este un simplu
spectator, ci un observator atent: „Căile omului sunt
înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările
lui” (Pr. 5:21). El a numărat dăţile în care Israel a cârtit
împotriva Lui (Num. 14:22). El ţine cont de îndurarea
împotriva căreia omul păcătuieşte. Întreaga vinovăţie este
înaintea Lui. El va face uz de înţelepciunea Lui în
judecata pe care o va aduce asupra celor răi. „Tu priveşti
necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor” (Ps.
10:14). Cine ar putea lua în serios păcatele unei singure
zi, ale unui întreg an, ale unei vieţi, fără să se îngrozească
dincolo de cuvinte
&137