Un portret al lui Dumnezeu

îngerii căzuţi, precum şi pe Adam, datorită păcatului lor.
El îşi demonstrează stăpânirea prin mijloacele pe care le
foloseşte în pedepsele temporale, fie că sunt broaşte,
armate sau îngeri.
Dumnezeu acţionează într-un mod suveran ca
Proprietar al tuturor lucrurilor. El în mod liber a ales
încă din veşnicie un număr de persoane care să fie
beneficiarii harului Său. „În El am fost aleşi înainte de
întemeierea lumii” (Ef. 1:4). De ce El a scris unele nume
în cartea Sa şi nu le-a scris pe altele Dacă urmărim
întrebarea aceasta cât de departe e posibil, răspunsul este
acela că a făcut aşa după buna plăcere a voii Sale (Ef.
1:5). Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Voi avea milă de
cine vreau să am milă, şi mă voi îndura de cine vreau să
mă îndur” (Rom. 9:15). Dacă motivul rezultat din
suveranitatea lui Dumnezeu nu ne satisface căutarea, nu
poate fi găsit niciun alt motiv. Motivul alegerii lui
Dumnezeu nu poate fi găsit în niciun merit aflat în cei pe
care i-a ales; toţi oamenii provin din acelaşi bulgăre de
lut păcătos în Adam. Cu toţii am fost copii ai mâniei;
n-am meritat decât pedeapsa.
Nici nu se întemeiază alegerea lui Dumnezeu pe
anumite fapte pe care El le-a văzut mai dinainte că le
vom face. Singurele fapte ce pot fi prevăzute într-un
păcătos sunt fapte corupte. El ne-a ales ca să fim sfinţi, nu
pentru că eram deja sfinţi (Ef. 1:4). Faptele noaste bune
sunt roada, nu cauza alegerii lui Dumnezeu. El ne-a
mântuit ca să facem fapte bune, şi a pregătit exact acele
fapte bune mai dinainte (Ef. 2:10). Chiar şi credinţa prin
&261