Un portret al lui Dumnezeu

ateistă. Poate că vecinii ne laudă ca fiind oameni buni,
dar ei nu pot vedea inima noastră.
Ateismul practic este cauza oricărei apostazii de
la practica creştină. În secret, apostatul nu s-a supus
niciodată pe deplin stăpânirii lui Dumnezeu în viaţa lui.
Mai presus de orice, el era determinat să aibă parte de
laude, plăceri sau vreun profit personal.
Aici vedem excelenţa creştinismului adevărat.
Acesta îl pune pe om într-o stare joasă, acolo unde îi este
locul, în timp ce Îl înalţă pe Dumnezeu pe cel mai înalt
tron, acolo unde este locul Său. Evanghelia îl pune pe om
în ţărâna din care a venit şi Îl glorifică pe Dumnezeul
etern ca Dumnezeu. Lumina naturii poate să cucerească
ateismul absolut, dar numai lumina Evangheliei cucereşte
ateismul practic.
II. ÎNDEMNURI.
Să ne smerim de ateismul nostru practic. Trebuie
să fim conştienţi de prezenţa lui în noi şi în alţii. Niciunul
dintre noi nu suntem în mod natural iubitori de
Dumnezeu. Cât de frecvent L-am neglijat! Cât de hotărâţi
căutăm orice altceva decât pe El! Cât de neglijenţi
suntem să slujim unui Dumnezeu aşa de bun! Oare a fost
vreodată o societate cu mai mult ateism practic decât cea
de acum Oare ce vede Dumnezeu când se uită din Ceruri
pe Pământ şi în adâncul inimilor noastre
&38